<\/p>\n
Marea schimbare din Decembrie 1989 este o cotitur\u0103 mentalitar\u0103 insuficient analizat\u0103. Problemele identitare, de mare actualitate imediat dup\u0103 \u201990, sunt dezb\u0103tute, \u00eens\u0103, direct sau tangen\u0163ial \u00een articolele suplimentului Nou\u0103zeci \u2013 interesant de urm\u0103rit mai cu seam\u0103 pentru accesul la mentalitatea proasp\u0103t postdecembrist\u0103.
\nRevista are un pronun\u0163at caracter de critic\u0103 social\u0103, \u00een ciuda forma\u0163iei literare a redactorilor. De altfel, Cristian Popescu \u00eensu\u015fi atrage aten\u0163ia \u201eCeea ce \u00eencerc\u0103m este s\u0103 delimit\u0103m implicit un spirit literar al timpului \u00een care tr\u0103im \u015fi scriem. Cine suntem noi al acestei persoane \u00eent\u00e2i plural a \u00eencerc\u0103rii? Un grup de scriitori lega\u0163i nu neap\u0103rat prin v\u00e2rst\u0103, ci prin diferite grade ale rela\u0163iilor normale dintre semeni \u2013 de la prietenia direct\u0103 \u015fi o anumit\u0103 \u00een\u0163elegere comun\u0103 a literaturii, p\u00e2n\u0103 la, pur \u015fi simplu, afinitatea spiritual\u0103\u201c (num\u0103rul 10, martie 1993). Deloc de neglijat este aceast\u0103 situare a \u00eentregii reviste sub un \u201enoi\u201c al proiectului \u2013 acest sentiment al unit\u0103\u0163ii unui grup de tineri care se definesc prin rela\u0163iile dintre semeni \u015fi care construiesc, printr-un grup, o identitate.
\n\u201eDictatura de Obor\u201c \u2013 specificul discursului despre na\u0163iune \u00een suplimentul Nou\u0103zeci
\nDac\u0103 ne g\u00e2ndim c\u0103 istoria ideilor a ar\u0103tat c\u0103 secolul na\u0163iunilor a fost posibil abia atunci c\u00e2nd ideii utopice de na\u0163iune i s-a asociat ideea de libertate, e cum nu se poate mai justificat\u0103 dorin\u0163a-fundament a nou\u0103zeci\u015ftilor de a repune pe tapet ideea de na\u0163iune. Discursul despre na\u0163iune nu mai putea fi, \u00eens\u0103, unul de tip romantic. Dup\u0103 ce ideea romantic\u0103 de na\u0163iune a traversat negarea ei modern\u0103 \u015fi mai ales avangardist\u0103, pe c\u00e2nd statul postceau\u015fist experimenta, iat\u0103, democra\u0163ia, nou\u0103zeci\u015ftii nu se mai puteau urca la tribune s\u0103 \u0163in\u0103 prelegeri maioresciene despre na\u0163iune. \u015fi nici m\u0103car despre libertate. \u015fi, cu siguran\u0163\u0103, nu de la balcoane, dup\u0103 anii utopiilor dejist-ceau\u015fiste. E clar, discursul despre na\u0163iune \u015fi identitate na\u0163ional\u0103 trebuia reinventat din temelii, f\u0103r\u0103 \u00eenc\u0103rc\u0103tura autoritar\u0103 de care fusese ros din toate p\u0103r\u0163ile.
\nSuplimentul Nou\u0103zeci al revistei Luceaf\u0103rul se autointituleaz\u0103 \u201esupliment de direc\u0163ie al revistei Luceaf\u0103rul\u201c, unul dintre cele mai citite ale perioadei, \u00een special datorit\u0103 modalit\u0103\u0163ii inteligent umoristice de a pune \u00een pagin\u0103 evenimentele \u015fi opiniile. \u00centr-o cultur\u0103 a divertismentului \u015fi a senza\u0163ionalului din presa proasp\u0103t descoperit\u0103 ca instrument, suplimentul Nou\u0103zeci \u00ee\u015fi propune s\u0103 discute teme mari culturale \u015fi na\u0163ionale. Prin\u015fi \u00eentr-o dictatur\u0103 a pie\u0163ei \u015fi a divertismentului (Ion Simu\u0163), specific postdecembrist\u0103, dar mai u\u015for de comb\u0103tut prin acelea\u015fi mijloace, scriitorii de la Nou\u0103zeci se confrunt\u0103 \u00een acela\u015fi timp cu o \u201edictatur\u0103 de Obor\u201c, cum o intituleaz\u0103 C\u0103t\u0103lin \u0162\u00e2rlea \u00eentr-un articol. Aici nu mai e vorba doar de modalitatea \u00een care transmi\u0163i informa\u0163ia, ci de o societate aflat\u0103 \u00eentr-o criz\u0103 acut\u0103 a valorilor.
\nCa solu\u0163ie, Nou\u0103zeci g\u0103se\u015fte potrivit s\u0103 trateze, pe alocuri, marile teme \u00een registrul faptului divers, ascunz\u00e2nd, \u00een spatele unor ironii sau pasti\u015fe fic\u0163ionalizate, adev\u0103ruri cu majuscul\u0103 \u2013 c\u0103ci dac\u0103 e doar literatur\u0103, nici adev\u0103rul nu doare a\u015fa tare. Excep\u0163ie fac totu\u015fi paginile de Politic\u0103 Literar\u0103 \u015fi Viceversa, unde sunt inventariate subtil referin\u0163ele culturale ale lunii, \u015fi scurtele editoriale de pe primele pagini ale numerelor, care aduc \u00een prim plan probleme actuale \u2013 unde aerul e voit serios, ca \u00een orice alt\u0103 publica\u0163ie care se respect\u0103.
\nCriza de proiect \u2013 ambian\u0163a cultural\u0103 neopa\u015foptist\u0103
\nC\u00e2teva editoriale de prim\u0103 pagin\u0103 o spun c\u00e2t se poate de clar: ambian\u0163a rom\u00e2neasc\u0103 de dup\u0103 \u201989 e una neopa\u015foptist\u0103 \u2013 \u00een care totul se construie\u015fte, \u00een care totul urmeaz\u0103 a se face. Aici intervine trio-ul conceptual na\u0163ionalism-patriotism-cultur\u0103. E, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, direc\u0163ia revistei, o profesiune de credin\u0163\u0103 menit\u0103 s\u0103 exalte importan\u0163a revistelor culturale \u00een peisajul rom\u00e2nesc; cultura este, a\u015fadar, cea care poate absolvi de explozia de na\u0163ionalisme ce sunt pe cale s\u0103 \u00eemp\u00e2nzeasc\u0103 Europa: \u201eTr\u0103im o epoc\u0103 de resurec\u0163ie incredibil\u0103 a na\u0163ionalismului\u201c, va \u00eencepe C\u0103t\u0103lin \u0162\u00eerlea un editorial de prim\u0103 pagin\u0103 cu titlul Criza de proiect (num\u0103rul 13, mai, 1993). \u201eTumora na\u0163ionalist\u0103\u201c \u00ee\u015fi are explica\u0163ii dintre cele mai profunde, specifice deopotriv\u0103 Vestului Europei, care tr\u0103ie\u015fte marele confort, \u015fi Estului, unde ideologiile comuniste au distrus sentimentul patriotic. R\u0103m\u00e2ne obligatoriu de sesizat formularea ideii culturii ca solu\u0163ie profilactic\u0103. Na\u0163ionalismul rom\u00e2nesc se dezvolt\u0103 pe un substrat etnic divers, arat\u0103 nou\u0103zeci\u015ftii, \u00eens\u0103 solu\u0163ia declarat\u0103 \u00eempotriva ultrana\u0163ionali\u015ftilor no\u015ftri nu e \u00een fond, dec\u00e2t \u201eb\u0103\u015fc\u0103lia deta\u015fat\u0103\u201c. Totu\u015fi, drept dovad\u0103 a faptului c\u0103 subiectul \u00eei preocupa constant, st\u0103 un editorial de prim\u0103 pagin\u0103 semnat tot C\u0103t\u0103lin \u0162\u00eerlea din ianuarie 1992, \u00een care \u201edou\u0103 abera\u0163ii\u201c sunt analizate comparativ: etnicul \u015fi eticul. Acesta din urm\u0103 prive\u015fte exclusiv problema literaturii \u015fi refacerea canonului dup\u0103 1990 \u00een func\u0163ie de activitatea pre-decembrist\u0103. C\u00e2t prive\u015fte etnicul, p\u0103rerea e constant\u0103: la grani\u0163a dintre patriotism \u015fi na\u0163ionalism ar sta cultura. Dup\u0103 nou\u0103zeci\u015fti, \u00eens\u0103\u015fi Cultura nu-l va l\u0103sa pe om s\u0103 devin\u0103 ultrana\u0163ionalist, ci un bun patriot.
\nConstruc\u0163ia identitar\u0103 porne\u015fte de la cultivarea unor modele \u015fi antimodele consacrate de tradi\u0163ie. Primul aspect \u00een acest sens e a\u015fezarea revistei sub cupola personalit\u0103\u0163ii lui Caragiale. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, nou\u0103zeci\u015ftii, critici la adresa societ\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti, sunt capabili s\u0103 observe \u015fi s\u0103 sublinieze apoi prejudec\u0103\u0163ile \u015fi stereotipiile rom\u00e2nilor privind personalit\u0103\u0163ile a\u015fa-zis na\u0163ionale.
\n\u00cen primul r\u00e2nd, dihotomia Caragiale \u2013 Eminescu e un element important \u00een definirea temei identitare. Dup\u0103 ce vor declara r\u0103spicat \u201eExist\u0103 o dinastie Caragiale care domin\u0103 dintotdeauna istoria noastr\u0103\u201c, fiind \u201emodelul ontologic cel mai bine adaptat la spa\u0163iul rom\u00e2nesc \u00een genere\u201c, jurnali\u015ftii de la Nou\u0103zeci atrag aten\u0163ia: \u201eCaragialismul ca expresie social\u0103 este, s\u0103 ne-n\u0163elegem, o proiec\u0163ie a pseudo-intelectualului m\u0103runt din Rom\u00e2nia acestui secol \u00eentreg. A celui lipsit de repere culturale \u015fi pus pe zeflemea\u201c. Caragiale este mitologizat puternic mai ales dup\u0103 \u201990. Tot ce e mai balcanic \u00een spiritul rom\u00e2nului e pus pe seama lui Caragiale, de vreme ce lumina \u201eLuceaf\u0103rului poeziei rom\u00e2ne\u015fti\u201c st\u0103 straj\u0103 peste ceea ce e bun \u015fi frumos. \u201eManiheist \u015fi aberant, dac\u0103 tot ce e mai bun din a\u015fa-zisul rom\u00e2nism st\u0103 sub semnul lui Eminescu, tot ce e r\u0103u moral \u015fi r\u0103u social este a\u015fezat sub semnul Caragiale \u2013 un Caragiale atrofiat, schematizat, cli\u015feizat\u201c. \u015ei argumentul se disemineaz\u0103 \u00eenspre existen\u0163a unei Rom\u00e2nii a lui Blaga, a lui Neagoe Basarab sau a lui Eliade. \u201eDe ce s\u0103 facem din Caragiale un tiran odios al spiritualit\u0103\u0163ii noastre? Cum am f\u0103cut cu Eminescu (care este un tiran bl\u00e2nd \u015fi bun). Dintr-o serie de complexe camuflate, bine\u00een\u0163eles. Din neputin\u0163\u0103. Din nevoia de a pune la g\u00e2tul altcuiva cruciuli\u0163a jegoas\u0103 a p\u0103catelor noastre\u201c. \u00cen aceea\u015fi linie r\u0103m\u00e2ne celebrul text al lui Cristian Popescu, publicat pentru prima dat\u0103 tot \u00een Nou\u0103zeci, Caragiale n-a existat \u2013\u201cDar pentru c\u0103 toate trebuiau s\u0103 poarte un nume, li s-a spus Caragiale\u201c.
\nApoi, e vie dezbaterea cu privire la modelul de om providen\u0163ial al epocilor culturale. Trimiterile contemporane cele mai la \u00eendem\u00e2n\u0103 sunt la personalitatea criticului literar Nicolae Manolescu. Intelectualul de dup\u0103 \u201990 nu poate fi, \u00eens\u0103, unul de tip pa\u015foptist, iar rom\u00e2nii nu trebuie s\u0103 se a\u015ftepte de la oamenii de cultur\u0103 s\u0103 fie numaidec\u00e2t oameni ai cet\u0103\u0163ii. P\u0103\u0163aniile d-lui Manolescu ar trebui s\u0103 fie un contra-exemplu pentru intelectualitatea artistic\u0103: \u201eomul de cultur\u0103 (…) care s\u0103 rezolve problemele statului \u00een mod direct nu este un model ve\u015fnic \u015fi inevitabil. Scriitorul poate servi cetatea \u015fi doar prin caracteristicile propriei sale meserii, ceea ce prin alte p\u0103r\u0163i este un semn de civiliza\u0163ie \u015fi de normalitate\u201c (num\u0103rul 12, aprilie, 1993).
\nAntenele critice ale nou\u0103zeci\u015ftilor au avut \u00een vizor \u015fi de-sanctificarea disiden\u0163ilor Monica Lovinescu & co. Asupra lor planeaz\u0103 mai multe acuza\u0163ii, dintre care o cit\u0103m pe aceea cu valen\u0163e identitare. Monica Lovinescu s-ar face vinovat\u0103 de \u201eurm\u0103toarea idee de baz\u0103: c\u0103 tot rom\u00e2nu\u2019 din \u0163ar\u0103 e prost, \u015fi c\u0103 \u0103la de peste hotare e dator s\u0103-l de\u015ftepte\u201c.
\nO cronic\u0103 de eveniment \u2013 Apoplexia na\u0163iunii. Maic\u0103l Gecs\u0103n \u015fi Lupta de la Vaslui \u2013 surprinde episodul concertului starului american la Bucure\u015fti: \u201e\u00cenc\u0103rcat\u0103 de glorie, eroica noastr\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103 genera\u0163ie nu va mai c\u00e2nta \u00een vecii vecilor la frunz\u0103, ci numai la dolar (pe care nici m\u0103car nu-l va t\u0103ia la c\u00e2ini): \u00abFoaie verde de dolar\/ F\u0103-m\u0103, mam\u0103, mega-star\u00bb\u201c . Folclorul, marele \u201ebagaj\u201c al poporului rom\u00e2n, mit at\u00e2t de atent construit de la pa\u015fopti\u015fti la protocroni\u015fti, cade, sub ironia nou\u0103zecist\u0103, \u00een derizoriul dolarului r\u00e2vnit. \u00cen alt\u0103 parte, nou\u0103zeci\u015ftii ridiculizeaz\u0103 \u00eensu\u015fi mitul Miori\u0163ei. Un articol care trateaz\u0103 cu umor propunerea Academiei de a schimba ortografia prin circula\u0163ia concomitent\u0103 dup\u0103 reguli clare at\u00e2t a lui \u201e\u00ee\u201c din \u201ea\u201c, c\u00e2t \u015fi a lui \u201e\u00e2\u201c din \u201ei\u201c, trimite la retranscrierea unor simboluri rom\u00e2ne\u015fti cum ar fi poezia pe ruine a lui Bolintineanu sau Scrisoarea a III-a eminescian\u0103. Dorin\u0163a de a accentua latinitatea limbii este ironizat\u0103, de vreme ce se propune scoaterea din limb\u0103 a sunetelor care nu sunt de origine latin\u0103 \u015fi chiar (!) \u201ePropunere fundamental\u0103, patriotic\u0103 \u015fi f. important\u0103: dispari\u0163ia consoanelor din numele \u0163\u0103rii\u201c. Numele \u0163\u0103rii, \u00een urma exerci\u0163iului lingvistic burlesc al redactorilor de la Nou\u0103zeci, devine: \u201eOaia\u201c. Iat\u0103, a\u015fadar, predestinarea mioritic\u0103 placat\u0103 asupra identit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti \u2013 \u015fi filtrat\u0103, desigur, prin lentila ironic\u0103 \u015fi plin\u0103 de imagina\u0163ie a nou\u0103zeci\u015ftilor: \u201eEu a\u015fa v\u0103d Rom\u00e2nia acu\u2019: ca un miel \u00een paie la care vine din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd m\u0103-sa \u015fi mai d\u0103 cu \u0163\u00e2\u0163a peste el. P\u0103i dup\u0103 to\u0163i anii \u0103\u015ftia, eu nu zic c\u0103 trebuia s\u0103 fim \u0163apeni, m\u0103, da\u2019 m\u0103car s\u0103 fi fost \u00een picioare!\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Marea schimbare din Decembrie 1989 este o cotitur\u0103 mentalitar\u0103 insuficient analizat\u0103. Problemele identitare, de mare actualitate imediat dup\u0103 \u201990, sunt dezb\u0103tute, \u00eens\u0103, direct sau tangen\u0163ial \u00een articolele suplimentului Nou\u0103zeci \u2013 interesant de urm\u0103rit mai cu seam\u0103 pentru accesul la mentalitatea proasp\u0103t postdecembrist\u0103. Revista are un pronun\u0163at caracter de critic\u0103 social\u0103, \u00een ciuda forma\u0163iei literare… Cite\u0219te mai mult »Reconstruc\u0163ia identitar\u0103 postdecembrist\u0103 \u00een Suplimentul „Nou\u0103zeci”<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2153,12123],"class_list":["post-20462","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-literatura-postdecembrista","tag-suplimentul-nouazeci"],"views":1175,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20462","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20462"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20462\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20462"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20462"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20462"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}