{"id":20460,"date":"2014-08-21T16:27:15","date_gmt":"2014-08-21T14:27:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20460"},"modified":"2014-09-11T11:18:40","modified_gmt":"2014-09-11T09:18:40","slug":"marturia-la-cele-doua-capete-ale-totalitarismului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/marturia-la-cele-doua-capete-ale-totalitarismului\/","title":{"rendered":"M\u0103rturia la cele dou\u0103 capete ale totalitarismului"},"content":{"rendered":"<blockquote><p>Ion D. S\u00eerbu, Opere, I. Jurnalul unui jurnalist f\u0103r\u0103 jurnal, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103, cronologie \u015fi note de Toma Velici \u00een colaborare cu Tudor Nedelcea, Introducere de Eugen Simion, Editura Academiei Rom\u00e2ne, Funda\u0163ia Na\u0163ional\u0103 pentru \u015etiin\u0163\u0103 \u015fi Art\u0103, Bucure\u015fti, 2013, 1.268 p.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p><\/blockquote>\n<p>Aproape neobservat\u0103 a r\u0103mas, anul trecut, una dintre cele mai importante apari\u0163ii editoriale: e vorba de seria de Opere Ion D. S\u00eerbu, ap\u0103rut\u0103 sub egida Academiei Rom\u00e2ne. Primele dou\u0103 volume, \u00eengrijite excelent de Toma Velici \u00een colaborare cu Tudor Nedelcea, sunt dedicate memorialisticii \u015fi coresponden\u0163ei. Pe l\u00e2ng\u0103 reeditarea Jurnalului unui jurnalist f\u0103r\u0103 jurnal \u2013 ref\u0103cut, de data aceasta, direct dup\u0103 manuscrise \u015fi ne\u0163in\u00e2nd cont de celelalte edi\u0163ii, incomplete \u015fi cu destule erori de transcriere \u2013, primul volum mai con\u0163ine un inedit jurnal al anilor 1952-1953. Al doilea volum e dedicat \u00een \u00eentregime coresponden\u0163ei scriitorului, \u00eentins\u0103 pe aproape cinci decenii.<\/p>\n<p>Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, a\u015fadar, seria de Opere Ion D. S\u00eerbu debuteaz\u0103 cu memorialistica, considerat\u0103 de critic\u0103 drept \u201enucleul dur\u201c al c\u0103r\u0163ilor scriitorului. Numai c\u0103 Jurnalului unui jurnalist f\u0103r\u0103 jurnal, poate cea mai important\u0103 oper\u0103 de sertar a comunismului rom\u00e2nesc, i se al\u0103tur\u0103 acum, \u00een contrapondere, paginile inedite men\u0163ionate mai sus. Spun \u00een contrapondere \u00eentruc\u00e2t ele transcriu, chiar \u015fi gr\u0103bit, sub forma unor note disparate, experien\u0163ele lui I.D. S\u00eerbu din timpul \u201eobsedantului deceniu\u201c, compun\u00e2nd, \u00eempreun\u0103 cu jurnalul anilor \u201990, un negru pandant al totalitarismului. Dup\u0103 apari\u0163ia acestor Opere se va putea spune, cu \u00eendrept\u0103\u0163ire, c\u0103 I.D. S\u00eerbu este deopotriv\u0103 recenzentul \u201eperioadei de tinere\u0163e\u201c \u015fi a amurgului comunismului rom\u00e2nesc.<br \/>\n<strong>O con\u015ftiin\u0163\u0103 dat\u0103 \u00een clocot<\/strong><br \/>\nRelectura memorialisticii lui S\u00eerbu din unghiul acestei m\u0103rturii \u201ela dou\u0103 capete ale tunelului\u201c e cum nu se poate mai interesant\u0103. Odat\u0103, pentru c\u0103, a\u015fa cum era de a\u015fteptat, perspectiva \u015fi stilistica vocii care se confeseaz\u0103 \u00een cele dou\u0103 texte sunt cu totul diferite, \u00een concordan\u0163\u0103 cu traseul biografic parcurs p\u00e2n\u0103 atunci. T\u00e2n\u0103rul profesor de liceu din Cluj din anii 1952-1953 se confruntase deja cu experien\u0163a concedierii de la Universitate, a sa \u015fi a profesorilor s\u0103i Lucian Blaga, Liviu Rusu \u015fi D.D. Ro\u015fca, \u00eens\u0103 nu \u00eencercase, cum se spune, dec\u00e2t cu degetul, R\u0103ul totalitarist.<br \/>\nCeea ce nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 anii premerg\u0103tori mor\u0163ii lui Stalin sunt u\u015for de suportat pentru un intelectual t\u00e2n\u0103r, cu for\u0163ele creatoare \u00eenc\u0103 aproape intacte. Drama expus\u0103 la fiecare pas, \u00een cele 150 de pagini de nota\u0163ii, e cea a ciocnirii dintre o energie intelectual\u0103 debordant\u0103 \u015fi reprimarea expresiei individuale de orice fel. Trauma, expus\u0103 direct sau indirect pe fiecare pagin\u0103, e a unui arm\u0103sar n\u0103r\u0103va\u015f prins \u00een \u0163arc. De aceea, atmosfera dominant\u0103 a Jurnalului e dat\u0103 de o tensiune paroxistic\u0103, resim\u0163it\u0103 pe toate palierele existen\u0163ei. Lipsurilor concrete de tot soiul (pentru a-\u015fi pl\u0103ti datoriile \u015fi a-\u015fi \u00eentre\u0163ine familia, t\u00e2n\u0103rul profesor e nevoit s\u0103 doneze periodic s\u00e2nge) le pun capac priva\u0163iunile morale, care fac ca exasperarea s\u0103 devin\u0103 registrul stilistic cel mai uzual al Jurnalului. Multe dintre nota\u0163ii sunt strig\u0103te de defulare ale unui personaj tot mai con\u015ftient de \u00eenchiderea treptat\u0103 a tuturor orizonturilor. De aceea, limbajul invectivei nu-i e str\u0103in t\u00e2n\u0103rului I.D. S\u00eerbu, necru\u0163\u0103tor deopotriv\u0103 cu agen\u0163ii imedia\u0163i ai politiz\u0103rii sau cu cei pe cale de a se compromite. Pe directoarea agresiv\u0103 a \u015fcolii \u00een care lucreaz\u0103, cel care se declar\u0103 \u201esingurul comunist sincer \u00eentre toate maimu\u0163ele astea\u201c o simte ca pe \u201eun aparat muieresc m\u00e2nat de hormoni ideologici (\u00een lips\u0103 acum de al\u0163i carburan\u0163i mai naturali)\u201c, \u00een timp ce unui profesor de sociologie marxist\u0103 \u201eideile \u00eei \u00eenoat\u0103 \u00een gr\u0103sime\u201c. Radu Enescu, colegul cerchist care a ales calea alinierii politice, \u201eseam\u0103n\u0103 cu acei solda\u0163i care pe front prefer\u0103 s\u0103 cure\u0163e closete numai s\u0103 scape de linia I-a\u201c.<br \/>\nBilan\u0163ul tragic al unei perioade \u00een care \u201eistoria tace\u201c \u00een detrimentul individului e sintetizat, de altfel, \u00eentr-o observa\u0163ie amar\u0103 (una dintr-o puzderie, toate, la fel de expresive) care d\u0103 seama de tensiunea surd\u0103 \u015fi de violen\u0163a subiacent\u0103 a cotidianului stalinist: \u201e\u00cen ora\u015f, o mul\u0163ime de divor\u0163uri. Dramele se consum\u0103 \u00een familie. Via\u0163a \u00een afar\u0103 de cas\u0103 are un fals aspect de echilibru \u015fi lini\u015fte. Oamenii nu-\u015fi mai pot chinui, r\u0103zbuna sau bate \u2013 dec\u00e2t consoartele\u201c. Din p\u0103cate, spa\u0163iul nu-mi permite s\u0103 citez multe dintre rev\u0103rs\u0103rile discursive ale acestei con\u015ftiin\u0163e date \u00een clocot. M\u0103 limitez \u00eens\u0103 la a remarca c\u0103 principala preocupare a lui S\u00eerbu e, pe de o parte, aceea de a nu se contamina de virusul compromisului, de a c\u0103rui apropiere se simte incomodat inclusiv fizic: \u201eM-am a\u015fezat la teatru l\u00e2ng\u0103 un notoriu porc ideologic. Am fost tot timpul jenat ca \u015fi c\u00e2nd eu a\u015f fi fost lichea \u015fi el om cinstit\u201c.<br \/>\nPe de alt\u0103 parte, voca\u0163ia de ascet a lui I.D. S\u00eerbu se poate \u00eentrevedea, \u00eenc\u0103 de pe acum, \u00een \u00eencercarea disperat\u0103 de a nu se l\u0103sa prad\u0103 misticismelor \u2013 at\u00e2t de fire\u015fti \u00eentr-o perioad\u0103 de a\u015fteptare \u00eenfrigurat\u0103 a \u201esprijinului\u201c american. O luciditate dob\u00e2ndit\u0103 \u00een urma unei voca\u0163ii a st\u0103p\u00e2nirii de sine cu at\u00e2t mai impresionant\u0103, cu c\u00e2t ea e abandonat\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi de cei mai inteligen\u0163i interlocutori ai lui S\u00eerbu din epoc\u0103, Lucian Blaga sau Ion Negoi\u0163escu. Alegerile preziden\u0163iale din SUA anului 1952 \u00eei provoac\u0103 primului o criz\u0103 cvasi-ira\u0163ional\u0103 cu argumente din sfera telepatiei, privit\u0103 de I.D. S\u00eerbu cu compasiune amar\u0103: \u201eC\u00e2t de disperat trebuie s\u0103 fie Lulu, dac\u0103, \u00een febra a\u015ftept\u0103rii rezultatului, \u00eemi explic\u0103 o teorie foarte complicat\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu undele volitive, care, peste ocean, creeaz\u0103 o zon\u0103 magnetic\u0103 favorabil\u0103 dorin\u0163elor noastre. \u00abNu \u00een\u0163elegi, \u015fi noi particip\u0103m la vot. Crede-m\u0103. Dorin\u0163a noastr\u0103 creeaz\u0103 \u00eentr-o anumit\u0103 sfer\u0103 a vibra\u0163iilor telepatice o tensiune ce nu poate s\u0103 influen\u0163eze pe cet\u0103\u0163eanul care voteaz\u0103 dincolo. Noi vot\u0103m: ei sunt numai instrumentul\u00bb\u201c. La r\u00e2ndul lui, Negoi\u0163escu avanseaz\u0103 o tez\u0103 derivat\u0103 din arbitrarul lingvistic pentru a argumenta victoria lui Eisenhower, presupus benefic\u0103 pentru eliberarea Rom\u00e2niei: \u201eCulmea! N&lt;egoi\u0163escu&gt; vine cu teoria numelor predestinate. Ike \u2013 \u00abcel care love\u015fte fierul (o\u0163elul)\u00bb. Deci, e clar. Va ie\u015fi. Culmea e c\u0103, de\u015fi-mi vine s\u0103 r\u00e2d, cred ca un copil. A\u015fa e. E un nume predestinat\u201c.<br \/>\n<strong>Perspectiva postum\u0103<\/strong><br \/>\n\u00cen schimb, nimic din ciocnirea speran\u0163ei cu ra\u0163iunea pe cel\u0103lalt versant al operei diaristice a lui I.D. S\u00eerbu, Jurnalul unui jurnalist f\u0103r\u0103 jurnal. \u015ei asta, \u00een primul r\u00e2nd, pentru c\u0103 experien\u0163a biografic\u0103 a scriitorului i-a confirmat, din p\u0103cate, pruden\u0163a \u00een autoiluzionare. Fapt absolut firesc, dup\u0103 experien\u0163a \u00eencarcer\u0103rii, a pierderii operei de tinere\u0163e \u015fi a interzicerii dreptului la semn\u0103tur\u0103 ani buni. E strident\u0103 diferen\u0163a de registru a celor dou\u0103 jurnale, citite acum \u00een paralel. C\u0103ci, dac\u0103, \u00een ciuda priva\u0163iunilor din anii \u201950, nota\u0163iile t\u00e2n\u0103rului S\u00eerbu colc\u0103ie de via\u0163\u0103, de pasiune, de instinct, de proiecte \u00een desf\u0103\u015furare, \u00een schimb, Jurnalului unui jurnalist f\u0103r\u0103 jurnal pare redactat dintr-o perspectiv\u0103 postum\u0103, dac\u0103 pot s\u0103 m\u0103 exprim astfel. Caietele din anii \u201980 ale lui I.D. S\u00eerbu sunt, desigur, nota\u0163iile unui \u201edoctor docent \u00een e\u015fecuri\u201c, care nu mai poate repara nimic din propria biografie, a\u015fa cum observ\u0103 Eugen Simion \u00een prefa\u0163\u0103. De aici nu rezult\u0103, \u00eens\u0103 \u2013 \u015fi aici m\u0103 despart de extrem de incitanta Introducere a criticului \u2013 o problematizare a \u201epierderii de sine\u201c, ci mai degrab\u0103 o punere \u00een parantez\u0103 a acestuia ca simplu accident al fatalit\u0103\u0163ii. A\u015fa se explic\u0103 spaima \u2013 absolut paradoxal\u0103 pentru un diarist \u2013 de a nu aluneca \u00een confesiune (\u201es\u0103 nu alunec spre formula de jurnal intim \u015fi personal\u201c), precum \u015fi evitarea anecdoticului, at\u00e2t de prezent \u00een nota\u0163iile din \u201952-\u201953. Episoadele biografice din Jurnalul unui jurnalist f\u0103r\u0103 jurnal sunt puse pe seama unei tipologii fic\u0163ionale complexe, cu multe personaje (Candid, Mo\u015fu, Tutil\u0103, Sommer, Deziderius, Erasm, Limpi, Divina soa\u0163\u0103, Mefisto, Pensionarul de la coad\u0103 etc.), menite s\u0103 opacizeze experien\u0163a concret\u0103. Din anecdotic, diaristul de senectute re\u0163ine numai schemele cu valoare de nara\u0163iuni arhetipale, gata s\u0103 contribuie la e\u015fafodajul argumentelor abstracte.<br \/>\nE interesant de observat \u015fi c\u0103, dac\u0103 \u00een primul jurnal pe I.D. S\u00eerbu \u00eel interesau autori particulari, \u00een cel de-al doilea el se reprofileaz\u0103 pe c\u0103r\u0163i esen\u0163iale ale umanit\u0103\u0163ii, de la Biblie \u015fi Coran p\u00e2n\u0103 la tratate istorice sau reviste de popularizare \u015ftiin\u0163ific\u0103 precum National Geographic sau Reader\u2019s Digest. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu literatura sau cultura, cu idiomurile lor specifice, se afl\u0103 acum sub lupa diaristului, ci mai degrab\u0103 legile generale ale umanit\u0103\u0163ii \u00eense\u015fi. Aspectul fragmentar al nota\u0163iilor lui I.D. S\u00eerbu nu trebuie s\u0103 \u00een\u015fele: ele sunt macroreflec\u0163ii \u00een sensul c\u0103 \u00een centrul lor stau nu doar lucruri \u015fi idei abstracte, ci mari de-a binelea. Scriitorul cite\u015fte cu aviditate tratate de istorie sau d\u0103ri de seam\u0103 totalizatoare cu privire la o civiliza\u0163ie sau alta din nevoia de intui ceva din legile care stau la baza R\u0103ului generalizat. Perspectiva postum\u0103, privirea de la cea mai mare distan\u0163\u0103 posibil\u0103 fa\u0163\u0103 de centrul propriului eu, mi se pare utopia auctorial\u0103 a Jurnalului unui jurnalist f\u0103r\u0103 jurnal. Doar de la \u00een\u0103l\u0163imea ei accidentele istorice \u2013 care i-au fracturat \u00een multe buc\u0103\u0163i biografia \u2013 pot fi explicate \u015fi, poate, \u00eentr-o anumit\u0103 m\u0103sur\u0103 exorcizate. Majoritatea reflec\u0163iilor din acest \u201etratat de rienologie\u201c al lui I.D. S\u00e2rbu vizeaz\u0103 elucidarea mecanismelor Puterii (\u201e\u00eenainte de preluarea puterii de c\u0103tre cei mai buni dintre cei mai buni, ar fi trebuit s\u0103 fie pus\u0103 la punct at\u00e2t o cratologie (\u015ftiin\u0163\u0103 a puterii), c\u00e2t \u015fi o crato-terapeutic\u0103\u201c) sau condi\u0163iile de ascensiune \u015fi de dispari\u0163ie a civiliza\u0163iilor. De foarte de sus, din perspectiva acelei longue dur\u00e9e invocate des de S\u00eerbu pe urmele lui Fernand Braudel, se vede, de pild\u0103, c\u0103 \u201edac\u0103 cineva va scrie, peste 1.000-1.500 de ani, cronica acestui veac XX, ea va fi lipit\u0103 de Evul Mediu, ca o continuare a perioadelor chinuite de dogmatism, inchizi\u0163ii, cium\u0103, n\u0103v\u0103liri barbare, lupte fratricide \u00eentre papalitate \u015fi regii feudali, \u00eentre ghelfi \u015fi ghibelini, catolici \u015fi protestan\u0163i\u201c). Ceva mai jos, la etajul temporalit\u0103\u0163ii na\u0163iunilor, devine evident c\u0103 avem, ca rom\u00e2ni, \u015fansa de a concura cu marile culturi \u201edoar dac\u0103 reu\u015fim de aici, din victimologia noastr\u0103, s\u0103 \u00eei \u00eenjur\u0103m \u015fi s\u0103-i scuip\u0103m suficient de zgomotos ca s\u0103 aud\u0103 \u015fi vecinii lor (a\u015fa cum o fac uneori ru\u015fii)\u201c.<br \/>\nSunt, acestea, doar c\u00e2teva, foarte pu\u0163ine, dintre roadele celui mai important proiect de de-personalizare din diaristica rom\u00e2neasc\u0103. O singur\u0103 frustrare provoac\u0103, totu\u015fi, cititorului jurnalele lui I.D. S\u00eerbu: aceea de a nu putea cita totul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ion D. S\u00eerbu, Opere, I. Jurnalul unui jurnalist f\u0103r\u0103 jurnal, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103, cronologie \u015fi note de Toma Velici \u00een colaborare cu Tudor Nedelcea, Introducere de Eugen Simion, Editura Academiei Rom\u00e2ne, Funda\u0163ia Na\u0163ional\u0103 pentru \u015etiin\u0163\u0103 \u015fi Art\u0103, Bucure\u015fti, 2013, 1.268 p. &nbsp; Aproape neobservat\u0103 a r\u0103mas, anul trecut, una dintre cele mai importante apari\u0163ii editoriale: e&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/marturia-la-cele-doua-capete-ale-totalitarismului\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">M\u0103rturia la cele dou\u0103 capete ale totalitarismului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12122,1198],"class_list":["post-20460","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-i-d-sirbu","tag-opere"],"views":1240,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20460","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20460"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20460\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20460"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20460"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20460"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}