<\/p>\n
Omul p\u0103time\u015fte dintotdeauna o angoas\u0103, o n\u0103uceal\u0103, o tulburare fa\u0163\u0103 de propria condi\u0163ie de fiin\u0163\u0103 azv\u00e2rlit\u0103 \u00een fluxul vie\u0163ii, \u00een \u015fuvoiul existen\u0163ei. Aceast\u0103 con\u015ftientizare a unei condi\u0163ii ontologice cu adev\u0103rat singular\u0103 \u015fi extravagant\u0103 a condus la formularea \u00eentreb\u0103rii metafizice par excellence, a\u015fa cum o \u00eent\u00e2lnim pentru prima dat\u0103 la Leibniz: Warum ist \u00fcberhaupt Seiendes und nicht vielmehr Nichts?<\/strong> <\/em> \u00cen-fiin\u0163area apare ca un neajuns sau chiar ca o crim\u0103 din perspectiva unei metafizici a nimicului, a unei meontologii cum este cea a lui Giacomo Leopardi, autor ce prime\u015fte admira\u0163ia necondi\u0163ionat\u0103 a lui Emil Cioran. Deloc \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, Cioran va contesta de multe ori \u00eencadrarea sa superficial\u0103 \u00een tradi\u0163ia nihilist\u0103 occidental\u0103 \u015fi se va sim\u0163i at\u00e2t de solidar cu metafizica leopardian\u0103 care depa\u015fe\u015fte \u00eengusta dihotomie nihilist\u0103 dintre lumea real\u0103, dominat\u0103 de ra\u0163iune \u015fi cea fals\u0103, iluzorie, a imagina\u0163iei. Adev\u0103rul nu se contrapune iluziei, din contr\u0103, revela\u0163ia sa se produce \u00een iluzie. Via\u0163a e vis, delir \u015fi iluzie, cum citim \u015fi la Calder\u00f3n:<\/p>\n Qu\u00e9 es la vida? Un frenes\u00ed. Potrivit lui Leopardi, natura \u00eens\u0103\u015fi este impostura, matrice de dolci inganni, \u00eentruc\u00e2t insufl\u0103 \u00een fiin\u0163e iubirea fa\u0163\u0103 de existen\u0163\u0103 \u015fi dorin\u0163a de a tr\u0103i iar aceasta \u00een pofida neajunsului na\u015fterii \u015fi a goanei inexorabile c\u0103tre moarte \u015fi c\u0103tre anihilare. Numai c\u0103, la Leopardi, diferen\u0163a dintre iluzie \u015fi adev\u0103r nu mai are nici o relevan\u0163\u0103, o dat\u0103 stabilit\u0103 absen\u0163a fundamentului ontologic. Dac\u0103 iluzia provocat\u0103 de intelect presupune a lua drept adev\u0103r ceea ce este fals, iluzia imagina\u0163iei sau a fantaziei presupune c\u0103 \u201eintelectul, \u00een toiul delirului imaginativ, \u015ftie prea bine c\u0103 delireaz\u0103\u201c. Este vorba, ca \u015fi la Nietzsche de a visa, \u015ftiind c\u0103 visezi, iar \u00een opera lui Calder\u00f3n, prin\u0163ul Sigismundo va cere s\u0103 nu fie trezit din acest vis: \u201enon me despiertes, si duermo,\/ y si es verdad, no me derma\u201c. Enigma existen\u0163ei nu este dep\u0103\u015fit\u0103, ea nu poate fi calificat\u0103 brutal drept lipsit\u0103 de scop \u015fi arbitrar\u0103, o metafizic\u0103 a nimicului conserv\u0103 intact misterul fundamentului ultim ba chiar \u00eel poten\u0163eaz\u0103, nu ofer\u0103 r\u0103spunsuri \u015fi nu salveaz\u0103, dar nici nu anihileaz\u0103. Ea d\u0103 na\u015ftere mai degrab\u0103 unui vitalism extatic (ca la Cioran) ce izvor\u0103\u015fte din voluptatea Nimicului, autentic\u0103 \u201eepifanie de lumin\u0103 obscur\u0103. G\u00e2ndire abisal\u0103, g\u00e2ndire enigmatic\u0103, g\u00e2ndire eliberatoare\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Omul p\u0103time\u015fte dintotdeauna o angoas\u0103, o n\u0103uceal\u0103, o tulburare fa\u0163\u0103 de propria condi\u0163ie de fiin\u0163\u0103 azv\u00e2rlit\u0103 \u00een fluxul vie\u0163ii, \u00een \u015fuvoiul existen\u0163ei. Aceast\u0103 con\u015ftientizare a unei condi\u0163ii ontologice cu adev\u0103rat singular\u0103 \u015fi extravagant\u0103 a condus la formularea \u00eentreb\u0103rii metafizice par excellence, a\u015fa cum o \u00eent\u00e2lnim pentru prima dat\u0103 la Leibniz: Warum ist \u00fcberhaupt Seiendes… Cite\u0219te mai mult »Neajunsul \u015fi delictul de a te na\u015fte. De la nihilism la ontologia nefondatului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[12117,12118,12120,12119],"class_list":["post-20453","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-existenta","tag-giacomo-leopardi","tag-identitatea-dintre-adevar-si-iluzie","tag-ontologia-nimicului"],"views":1354,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20453","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20453"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20453\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20453"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20453"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20453"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nDac\u0103 Leibniz nu a ajuns totu\u015fi s\u0103 postuleze ipoteza Nimicului (Pareyson) c\u0103ci dac\u0103 ceva este, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 exist\u0103 \u015fi un fundament, ceva care fundeaz\u0103, o temelie (principiul ra\u0163iunii suficiente), am putea spune c\u0103, \u00een epoca noastr\u0103 dezvr\u0103jit\u0103, totul conduce spre dilem\u0103, inclusiv c\u0103tre eventualitatea c\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, nimic (nu) e la baza acestei existen\u0163e, a acestei \u201epiruete \u00een vid\u201c (Cioran).
\nDe ce exist\u0103 ceva mai cur\u00e2nd dec\u00e2t nimic? Cioran are ideile foarte clare \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103 \u015fi, ca un adev\u0103rat mistic nihilist, invoc\u0103 neajunsul a te fi n\u0103scut. Venirea pe lume nu poate r\u0103spunde nici unei necesit\u0103\u0163i, nu poate avea nici un sens, nici un fundament \u015fi nu poate duce (dec\u00e2t) spre nimic. Ca la Leopardi, realitatea izvor\u0103\u015fte pur \u015fi simplu dintr-un abis al arcanului mirabil \u015fi \u00eenfrico\u015f\u0103tor \u015fi se configureaz\u0103 sub forma unei st\u0103ri extatice perpetuue. Unei st\u0103ri, c\u0103reia \u00eei este a\u015fadar complet str\u0103in\u0103 ideea de devenire sau cea de progres (Cioran consider\u0103 c\u0103, pentru a \u00eentrevedea esen\u0163ialul este de ajuns \u201es\u0103 stai toata ziua lungit \u2013 \u015fi s\u0103 gemi\u201c). Atitudinea fa\u0163\u0103 de nimicul solid de matrice leopardian\u0103 poate fi at\u00e2t una de contemplare extatic\u0103 a mirabilului, c\u00e2t \u015fi una de groaz\u0103, de \u00eenfrico\u015fare. Pedro Calder\u00f3n de la Barca, \u00een opera teatral\u0103 Via\u0163a e vis (1636), afirm\u0103 c\u0103 delictul cel mai mare al omului este acela de a se fi n\u0103scut:
\n\u201eS\u0103rman de mine, vai, amar blestem!
\nCeruri, vreau s\u0103 fac lumin\u0103
\n\u015fi, de vreme ce barbar
\nm\u0103 lovi\u0163i, s\u0103 \u015ftiu m\u0103car
\nnasterea-mi de ce v\u0103-ntin\u0103,
\nchit c\u0103 \u015fi-a te na\u015fte-i vin\u0103
\n\u015fi delictul mi-e \u015ftiut;
\nrost temeinic a\u0163i avut
\nde pedeaps\u0103 \u015fi-anatem\u0103,
\nc\u0103ci a omului suprem\u0103
\nvin\u0103 e c\u0103 s-a n\u0103scut\u201c.<\/p>\n
\nQu\u00e9 es la vida? Una ilusi\u00f3n,
\nuna sombra, una ficci\u00f3n,
\ny el mayor bien es peque\u00f1o;
\nque toda la vida es sue\u00f1o,
\ny los sue\u00f1os, sue\u00f1os son.<\/p>\n
\nNihilismul este total dep\u0103\u015fit atunci c\u00e2nd se stabile\u015fte c\u0103 Nimicul \u00eensu\u015fi st\u0103 la originea existen\u0163ei. Este vorba de anticiparea Nimicului, de situarea sa la rang de principiu (mai degrab\u0103 dec\u00e2t ca finalitate), ceea ce face s\u0103 par\u0103 iluzorie \u015fi irelevant\u0103 orice diferen\u0163iere \u00eentre adev\u0103r \u015fi iluzie, \u00eentre realitate \u015fi vis: \u201eprincipiul tuturor lucrurilor al lui Dumnezeu \u00eensu\u015fi, este nimicul\u201c, scria Leopardi la 18 iulie 1821. \u00cen Zibaldone, Leopardi stabile\u015fte aceasta ontologie a nefondatului, c\u0103ci istoria ideal\u0103 nu este povestea far\u0103 de sf\u00e2r\u015fit a contrapozi\u0163iei \u015fi a luptei eterne dintre Bine \u015fi R\u0103u, dintre Adev\u0103r \u015fi Iluzie (cum ar vrea nihilismul), c\u0103ci \u201enici un lucru nu este absolut necesar (\u2026) nu exist\u0103 o ra\u0163iune absolut\u0103\u201c. Existen\u0163a e nimic de la bun \u00eenceput (de aici cioranianul neajuns al na\u015fterii). Totul \u00eencepe din nimic \u015fi sf\u00e2r\u015fe\u015fte \u00een nimic: a noi presso la culla \/ Immoto siede, e su la tomba, il nulla \u2013 \u201cne st\u0103 drept c\u0103p\u0103t\u00e2i la leag\u0103n \/ \u015fi neclintit pe morm\u00e2nt, nimicul\u201c, scrie Giacomo Leopardi. Ontologia nimicului dezvoltat\u0103 de Leopardi e definit\u0103 de c\u0103tre Sergio Givone drept \u201eg\u00e2ndire enigmatic\u0103\u201c, \u201eg\u00e2ndire abisal\u0103\u201c, e comuniune perfect\u0103 \u00eentre disperare filosofic\u0103 \u015fi entuziasm poetic c\u0103ci recunoscut\u0103 fiind identitatea dintre adev\u0103r \u015fi iluzie, doar o astfel de g\u00e2ndire care (\u00ee\u015fi) recunoa\u015fte originea fabulatorie, nefondat\u0103 deci dec\u00e2t pe nimic, poate aspira la o autentic\u0103 revela\u0163ie a adev\u0103rului. Leopardi realizeaz\u0103 cea mai radical\u0103 critic\u0103 a principiului fundamentului. Nietzsche la r\u00e2ndul s\u0103u afirma c\u0103 va veni un timp c\u00e2nd intelectul nu va mai exista, \u015fi cu toate astea nu se va fi \u00eent\u00e2mplat nimic: eternitatea dinaintea existen\u0163ei lui este identic\u0103 cu eternitatea de dup\u0103 dispari\u0163ia sa.
\nIat\u0103 deci c\u0103 \u00eenfrico\u015f\u0103toare \u015fi enigmatic\u0103 este originea fiin\u0163\u0103rii, mai degrab\u0103 dec\u00e2t trecerea sau extinc\u0163ia \u00een nefiin\u0163\u0103.<\/p>\n