{"id":2045,"date":"2010-03-31T22:49:42","date_gmt":"2010-03-31T20:49:42","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2045"},"modified":"2010-03-31T07:55:46","modified_gmt":"2010-03-31T05:55:46","slug":"in-cautarea-vremurilor-de-restriste","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-cautarea-vremurilor-de-restriste\/","title":{"rendered":"\u00cen cautarea vremurilor de restriste"},"content":{"rendered":"

\u201e\u00abCorectitudinea politica\u00bb a fost scornita pentru a da voie imbecililor care n-au nimic de spus sa vorbeasca si sa scrie si a-i obliga la tacere pe oamenii de bun-simt.\u201c (Un anonim)<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

<\/strong><\/em><\/p>\n

Apare din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd c\u00e2te o carte \u2013 roman, poezie sau filosofie ori, mai rar, de sociologie, istorie sau psihologie \u2013 care-si \u201eprinde\u201c epoca printr-un indice indelebil de forta realista, dramatica, poetica, de inventie sau de analiza. Sa nu va g\u00e2nditi la volumele de maculatura bune numai la spalat creierul tineretului ori la \u00eempuierea lui cu simulacre si clisee gata mestecate. Asemenea lucrari nu merita dec\u00e2t un minut de atentie \u2013 c\u00e2t sa te ridici de pe scaun si sa le conduci spre cosul de gunoi \u2013 si nu \u00een numele cutarei ideologii politice sau religioase predic\u00e2nd un adevar transcendent de care nimeni n-ar avea dreptul sa se \u00eendoiasca, ci \u00een numele unei igiene a spiritului, mai ales a spiritului t\u00e2nar, si \u00eempotriva \u00eendobitocirii curente, a unei g\u00e2ndiri meschinizate si a tuturor celor care confunda \u2013 voit sau din nestiinta \u2013 albul cu negrul, mediocritatea cu talentul, frumusetea cu kitsch-ul obscen al parvenitilor si pe omul de onoare cu licheluta.<\/strong><\/em>
\n\u00cen ceea ce ma priveste, consider ca sunt demni de interes numai c\u00e2tiva g\u00e2nditori sau eseisti marcanti ai timpurilor noastre moderne si postmoderne \u2013 aceia care cu adevarat dau de g\u00e2ndit, care sunt \u00een stare sa deconstruiasca trecutul nostru cel mai secret si cel mai bine pazit, pentru a distinge \u00een el caile destinului nostru. O astfel de curiozitate m-a purtat mai ales spre lucrarile care sunt \u00een stare sa prezinte noul \u2013 dar nu numai noutatea \u00een sine (ah! vechea frenezie a noului \u00een umanioare: de fapt chestiunile esentiale s-au rostit de c\u00e2nd era baba fata…) \u2013 dar care, la o prima ochire, nu fac altceva dec\u00e2t sa-mbrace Maria cu alta palarie. Mie \u00eemi plac \u00eendeosebi aceste texte care adauga, sustrag, modifica sau devoaleaza subtil caducitatea unor intrepretari altminteri considerate solide si definitive.
\nDetest profund spiritul repetitiv, acela care \u00eesi ascunde futilitatea sub cuvinte noi si la moda \u00een scrisul cotidian; detest cu ura stilul de pudel savant al celor care pretind ca au citit toate cartile, dar nu sunt \u00een stare dec\u00e2t sa exprime banalitati de tabloid; detest cu sete papagalii paietati, boiernasi ai virgulei si al adjectivului arhaizant care-si \u00eenalta trilul \u00een salile universitatilor europene cu sos bolognez (excelent: \u00eensa doar turnat peste paste!). Ce caut eu \u2013 modific\u00e2nd un pic afirmatia lui Hegel, care spunea cam asa: \u201evocatia filosofiei e sa-si g\u00e2ndeasca epoca sa\u201c \u2013 ar suna astfel: filosofia si g\u00e2ndirea critica \u00een general trebuie sa g\u00e2ndeasca un dincolo de epoca sa, o \u00eempotriva epocii sale, adica ceva ce Heidegger numea \u201eun pas alaturi\u201c sau, de cele mai multe ori, \u201eun pas \u00een urma\u201c (nu acela executat de Lenin, care, cu ai sai doi pasi \u00eenainte-unul \u00eenapoi, identifica praxis-ul bolsevic cu tangoul \u2013 dans pasional), si prin care Orwell, oleaca mai empiric,
\nnumea adevarata realitate: \u201eceva de care nimeni nu vrea sa auda\u201c… Caci, asa cum credea Nietzsche, multi sunt aceia care prefera sa traiasca \u00een lumea mincinoasa dar confortabila a conceptelor a priori.
\nMa uit asadar cu dispret (fara numai \u00een cazul \u00een care nu sunt dec\u00e2t exercitii de tinerete, antrenamente \u00een tehnica redactarii de texte, asa cum t\u00e2narul muzician \u00eesi executa gamele) la textele de simpla parafraza \u00een care cutare specialist \u00een critica (si nu un actor veritabil al g\u00e2ndirii critice!) vine si ne arata, cu abuz de eruditie si enciclopedism, ca a citit cutare carte si ca a \u00eenteles-o\u2026 La ce sa ne-asteptam totusi de la un \u201especialist\u201c? De buna seama mai palpitant ar fi sa ne spuna ca n-a priceput-o si de ce! \u00cen fine, asemenea elucubratii sunt fara interes si n-ar trebui publicate.
\nA ridica \u00een slavi cutare autor fiindca e omniprezent pe canalele media si cotcodaceste fara sat idei banale sub cuvertura jargoanelor structuralist, functionalist, fenomenologic ori de sociologie cu aport statistic (chipurile mai stiintifica!) nu contribuie cu nimic la sesizarea epocii si a devenirii noastre, care trebuie \u00eentotdeauna reg\u00e2ndite de la origini si chiar \u2013 \u00eentr-o prima instanta \u2013 merg\u00e2nd spre sursa cea mai concreta, cea mai bruta, mai violenta… caci violenta si numai ea patroneaza, \u00een ultima instanta, dinamica istoriei, esenta si \u00een acelasi timp realitatea sa practica: violenta ca dinamica a istoriei politice dixit Machiavelli, Hobbes, Clausewitz, Hegel si Carl Schmitt, a istoriei economice dixit Marx, Trotki, Rosa Luxemburg, Luk\u00e1cs, a istoriei eroice din cultura \u00eenalta dixit Nietzsche, a istoriei deseori dramatice a psihicului dixit Freud, a istoriei tehnicii si a esentei sale metafizice dixit J\u00fcnger, Adorno si Heidegger.<\/p>\n

Iata cum am ajuns acum trei ani, urm\u00e2nd sfaturile unuia dintre fostii mei studenti si prieteni, sa citesc patru lucrari semnate de Mike Davis, \u201eCity of Quartz. Excavating the Future in Los Angeles\u201c, \u201ePlanet of Slums\u201c, \u201eLate Victorian Holocausts. El Ni\u00f1o Famines and the Making of the Third World\u201c, \u201eEcology of Fear\u201c \u2013 \u00een aceasta din urma afl\u00e2ndu-se si celebrul capitol \u201eBeyond Blade Runner\u201c. Fost lucrator la abatoarele din Fontana \u2013 un orasel rasarit peste noapte la marginea c\u00e2mpiilor din California de Sud si a desertului Mojave, fost sofer de camion, un ins care si-a \u00eenceput t\u00e2rziu studiile de sociologie urbana si istorie sociala, \u00een parte autodidact, multa vreme cercetator independent si militant socialist, actualmente profesor la Irvine (UCA), Mike Davis apartine st\u00e2ngii americane autentice (nu aceleia dominata de pseudo si infiltrata \u00een Partidul Democrat), o grupare putin cunoscuta \u00een Europa, ca si vechiul Partid Socialist (A Doua Internationala), cu \u00eenclinatii trotkiste, o st\u00e2nga mai degraba anarho-comunista dec\u00e2t leninista (definindu-se ea \u00eensasi drept marxisto-ecologica), o st\u00e2nga mai putin teoretica si mai putin mediatizata (ori expusa numai pe canalele media alternative, ca \u201eDemocracy now\u201c) dec\u00e2t retorii comunisti continentali confiscati de ego-ul lor, o st\u00e2nga mai preocupata de factualitatea imediata si de istoria care se \u00eent\u00e2mpla sub ochii nostri, mai ancorata \u00een praxis-ul \u00eentrajutorarii asociative si \u00een lupte juridice \u2013 fara ca prin asta sa devina predicatoarea unui hiperempirism behaviorist. Dintre aceste patru carti ale sale, \u201eCity of Quartz\u201c reprezinta, dupa parerea mea, cel mai radical demers descriptiv si de analiza a capitalismului avansat.
\nDavis reuseste aici un plonjeu \u00een inima expresiei celei mai spectaculoase si mai violente a capitalismului, si \u00een acelasi timp un excurs cronologic, o istorie a bogatiei \u00een California, prin care sunt identificate chiar sursele \u00eembogatirii, din timpul cuceririi regiunii de la mexicani (o epoca a asa-numitelor haciendas agricole, orientate spre cresterea bovinelor si a ovinelor) p\u00e2na la epoca dezvoltarii industriei aeronautice si a Silicon Valley, relevata fiind \u00een paralel si violenta barbara a mijloacelor cerute de practica \u00eembogatirii. Sa fim convinsi de asta: daca a fost barbar comunismul real (prin dezvoltarea ultrarapida a segmentelor tehnice si militare), nici capitalismul n-a ramas \u00een urma…<\/p>\n

Acest volum ofera un parcurs diacro-sincronic \u00een ale carei pagini poate fi descoperit ceva ce seamana cu o cotidiana reglare de conturi de tipul \u201eGunfight at OK Corral\u201c, dublata de o mult mai sumbra viziune asupra Statelor Unite dec\u00e2t aceea din \u201eGrapes of Wrath\u201c, din \u201eThe Crusade of Lee Gordon\u201c de Chester Himes sau din polar-urile lui Chandler (\u201eThe Big Sleep\u201c, de exemplu); o viziune apropiata de thriller-urile sociografice angoasante, sinistre si funeste ale sf\u00e2rsitului de secol XX, acelea ale lui James Ellroy, \u201eBlack Dahlia\u201c, \u201eThe Big Nowhere\u201c si \u201eL.A. Confidential\u201c sau cele ale lui Edward Bunker, \u201eAnimal Factory\u201c, \u201eNo Beast so Fierce\u201c. Pe scurt, \u201eCity of Quartz\u201c exprima ceva de tipul \u201esituatiei clasei muncitoare \u00een Anglia\u201c, revizitata \u00een lumina postmoderna a grupurilor sociale vietuind \u00eentre Silicon Valley, West Pasadena, Palm Spring, Hollywood, West Hills, Santa Monica, \u00een centrele industriei de armament de la Rayton si Looked Martin, \u00een bazele militare din San Diego, \u00een ghetourile negrilor, chicanos si chineze si, fapt deosebit de important, toate aceste grupuri sociale s-au dezvoltat pe spezele unor speculatii imobiliare fara limite \u2013 dar legale \u2013, camuflate sub pospaiul de cultura oferit de avangardele contemporane, de artisti plastici si intelectuali pentru care gustul banului nu e deloc unul exotic…
\nIata, dupa parerea mea, o carte care va face istorie, c\u00e2nd alte opere de succes azi, politic, filosofic si sociologic corecte, vor ateriza \u00een pubela istoriei. Este o carte esentiala nu pentru c-ar afisa vreo scriitura eleganta si deseori gaunoasa (\u00e0 la Baudrillard), vreun jargon sociologic pretentios care ascunde vidul sau banalul (\u00e0 la Bourdieu) sau cu injonctiuni revolutionarde masc\u00e2nd impotenta poltronilor si impocritilor (\u00e0 la Badiou, Zizek, Onfray s.a\u2026.), ci pur si simplu pentru forta realista (un nou neorealism) a descrierilor sale si a corelatiilor analitice pline de semnificatie supuse atentiei noastre.
\nLos Angeles \u2013 la fel ca toate orasele americane dezvoltate peste noapte, ca Chicago, bunaoara, sau ca Houston, reprezinta emblema capitalismului financiar cuceritor, capabil sa foloseasca toate mijloacele pentru a-si atinge scopurile si a pune \u00een miscare mecanismele hiperprofitului. L. A. este nici mai mult nici mai putin dec\u00e2t simbolul acestei masinarii barbare pe care actantii sai cinici \u2013 destul de putini la numar \u00een fond (c\u00e2teva grupuri de businessmeni \u00een concurenta permanenta) stiu sa o puna \u00een miscare fara nicio limita etica, ajutati de politicienii dependenti de ei si de masa impozanta a politistilor si gardienilor. Pe de o parte avem un sistem de fabricare a c\u00e2torva milionari \u00een doi timpi si trei miscari, iar pe de alta, un sistem de producere pe banda rulanta si \u00een crestere exponentiala a saracimii. \u00cen fapt, at\u00e2ta bogatie concentrata \u00een at\u00e2t de putine m\u00e2ini presupune din start o sursa masiva de plus-valoare si deci o enorma deprivare de mijloace de trai pentru cei mai multi dintre oameni.
\nSe \u00eentelege, asadar, mai bine de ce acest produs social al capitalismului, clasele medii, orbite de privilegiile mediocre ce li se ofera, lupta \u00eempotriva devoalarii fragilitatii pozitiei lor \u00een fata marilor puteri financiare, legitim\u00e2nd prin vot strivirea celor mai neajutorati. Acesti cetateni, angajati, ingineri \u00een \u00eentreprinderi sau \u00een sectorul serviciilor, comercianti mai marunti sau mai importanti sunt prinsi mereu \u00een capcana ciclului infernal al speculatiilor imobiliare (vezi mitul traiului fericit al fiecaruia \u00een casuta sa \u2013 una mai mult sau mai putin luxoasa), a creditelor si a datoriilor (inclusiv acele contractate pentru trimiterea copiilor la studii universitare).
\nLupt\u00e2nd cu \u00eencr\u00e2ncenare (si fara speranta oferita de vreo contra-putere oarecare) \u00eempotriva adevaratilor rechini ai speculatiilor imobiliare, clasele medii produc si reproduc un rasism feroce contra negrilor, ai etnicilor chicanos sau de origine asiatica (nu \u00eensa si \u00eempotriva bogatilor speculanti japonezi sau chinezi care, dimpotriva, \u00een aceste vremuri de criza sunt primiti cu bratele deschise), pe care cauta sa-i \u00eendeparteze din zona lor de rezidenta \u00eentr-o asemenea maniera \u00eenc\u00e2t Davis aminteste \u00een fiecare moment ca rasismul burghez si popular al albilor e \u00eensasi temelia socializarii Los Angeles-ului, de la crearea sa pe teritoriul american. Iata de ce niciodata nu s-a putut realiza o alianta redutabila \u00eentre proletarii albi (putin mai favorizati \u00een epoci de prosperitate) si proletarii negri, primele victime ale masurilor de austeritate\u2026
\n\u00cen mod clar, nu cei c\u00e2tiva comedianti ori realizatori TV de culoare, unii dintre ei de real talent, sau interpretele super-sexy de hip-hop vor fi cei care vor schimba realitate, chiar daca imaginea generala de sine pe care SUA vor sa o impuna \u00een strainatate este aceea a unui stat corect politic, multicultural si multirasial. Ceea ce arata foiletoanele hollywoodiene care sunt obligate sa expuna un procentaj anume de negri nu ilustreaza, \u00een fond, realitatea; filmele lui Spike Lee sunt mult mai aproape de adevar si asta pentru ca producatorii hollywoodieni, departe de a fi niste filantropi, si-au dat seama ca ultraviolenta pe ecranele de cinema aduce bani, multi bani.
\nO mare cantitate de bani circula asadar \u00een California, \u00een Oakland si San Francisco, dar mai ales \u00een Sud. Dupa criza din 1929, rezolvata gratie luptelor din Pacific din cel de-Al Doilea Razboi Mondial, cu rezultate amplificate apoi pe fondul razboiului din Coreea si finisate \u00een timpul razboiului din Vietnam, dupa o economie centrata pe cultivarea citricelor (vezi \u201eGrapes of Wrath\u201c) si extractia petrolului (\u201eThere Will Be Blood\u201c), pe exploatarea plajelor \u00eensorite pentru bogatii clasei de mijloc din Middle West, pe masina de vise a Hollywood-ului si pe star system, pe industria electronica si aeronautica, pe veniturile fabuloase produse de speculatiile imobiliare \u00eentretinute astazi de puterile Pacificului (Japonia, Hong-Kong, Singapore, China), California si centrul sau vital, L.A., au devenit o colosala putere industriala si imobiliara: este al zecilea dintre statele cele mai bogate ale lumii si primul din SUA, cu un PIB c\u00e2t cel al Italiei.
\nOr, acest Eden \u2013 caci pentru multi el asta reprezinta: un paradis \u2013 este totodata si iadul mizeriilor indicibile din ghetourile etno-economice. Desigur, scopul a ceea ce se numeste Ruling class, politica sa \u201esociala\u201c dintotdeauna \u2013 at\u00e2t \u00een oras c\u00e2t si \u00een \u00eemprejurimi, este acela de a zadarnici orice tentativa de promovare economica reala a negrilor \u2013 o politica aplicata \u00eensa si etnicilor chicanos, si coreenilor, si vietnamezilor, chiar si albilor saraci.
\nBine\u00eenteles ca antisindicalismul si antisocialismul au fost, \u00eencep\u00e2nd cu ultimul sfert de secol XIX, ultima baricada \u2013 una foarte violenta (merg\u00e2nd p\u00e2na la asasinat) \u2013 a burgheziei californiene, care, din acest punct de vedere, n-a fost deloc departe de atitudinea guverantilor de la Versailles \u2013 lichidatorii \u00een s\u00e2nge ai Comunei din Paris; trebuie studiata \u00een detaliu maniera \u00een care New Deal a \u00eendepartat violent sindicatele de st\u00e2nga din \u00eentreprinderi si cum, putin mai t\u00e2rziu, odata \u00eenvins cel de-Al Treilea Reich, gratie enormelor sacrificii umane ale sovieticilor, maccarthysmul a epurat toti actorii, realizatorii si scenaristii de la Hollywood banuiti de simpatii comuniste, reale sau inventate.
\nEvident, puterea economica n-a ezitat niciodata sa trimita \u00een somaj sau sa disloce populatiile de culoare sau hispanice \u2013 cele mai slabe si mai fara aparare \u00een afara diverselor lor biserici protestante sau catolice putin \u00eenclinate spre radicalism (c\u00e2t despre Jesse Jackson si Martin Luther King, acestia proveneau din \u201eDeep South\u201c); evident ca establishment-ul refuza de facto sa aplice integrarea rasiala \u00een scolile cartierelor \u00eenstarite sau luxoase; ca puterea alba reprima \u00een s\u00e2nge si-i trimite dupa gratii pe contestatarii cu adevarat politici (\u201eBlack Panthers\u201c si fosti membri ai unor bande mafiote reconvertiti \u00een aparatori ai populatiei \u00eempotriva unei politii totalmente militarizate). Sigur ca, \u00een timpul revoltelor din ghetouri, politia \u2013 transformata \u00een trupe feroce de Robocops \u2013, \u00eei va trata pe revoltati si pe gangsteri cu metode similare celor utilizate de contra-gherila beretelor verzi \u00een Vietnam (sic!)…
\nE de \u00eenteles de ce, \u00een aceste conditii, \u00een fata refuzului fundamental de a-i promova cu adevarat pe etnicii de culoare (chemati din statele din Sud \u00eentre anii 1941-1945 pentru a munci \u00een domeniul constructilor navale, militare, civile si trimisi \u00een somaj \u00een anii ’80), tinerele generatii \u2013 lasate pe seama boom-ului noii economii electronice si a finantei mondializate, cazuti prada reveriilor bunastarii si consumerismului ca har si m\u00e2ntuire oferite lor de postmodernitate \u2013 au gasit \u00een traficul cu droguri, si aceasta o practica la nivel planetar, o sursa de supravietuire \u00een jungla economica\u2026 Demonstratia autorului este fara echivoc: nu numai ca bosii afacerilor cu droguri se comporta ca niste manageri de companie raspunz\u00e2nd constr\u00e2ngerilor unei economii hiperliberale, fondate pe legea cererii si a ofertei, transformata, pe sub m\u00e2na \u00een monopolul fiecarui cartier! Dar, ceea ce este mai interesant e ca aceste structuri mafiote sunt singurele capabile sa ofere, \u00een conditiile unei socializari cvasi-tribale si a unei protectii oric\u00e2t de fragile \u00eentr-un socius hiperviolent, o ultima posibilitate de angajare tinerilor abandonati. Si, \u00een alta ordine de idei, nu numai negrii consuma droguri ; tinerii albi din cartierele sic, insi angajati \u00een industria media si publicitate, artistii din zonele bogate apeleaza si ei la speculantii mafioti. Chestionati din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd de sociologii de la UCLA, acesti tineri, pe care burghezul \u00eei crede niste salbatici incapabili sa articuleze doua vorbe, explica \u2013 pre \u201efucking\u201c limba lor \u2013 \u00eensa foarte clar, foarte rational, ferm si cu o luciditate cinic-perfecta, ca pentru ei v\u00e2nzarea drogurilor e singura sursa de venit din moment ce orice politica sociala de integrare le este sistematic refuzata…<\/p>\n

Iata \u00eenca un motiv de meditatie pentru g\u00e2nditorii dunareni si nu numai (fie ei de st\u00e2nga, de dreapta)\u2026 Dragii de ei nu privesc nicicum realitatea \u00een ochi; multumiti sa-si mute ideile dintr-un buzunar \u00een altul, nu vad ca razboiul bandelor din L. A. reprezinta din ce \u00een ce mai putin un specific american si ca devine un model al tuturor napastuitilor din toate metropolele lumii (periferii ale marilor orase engleze, franceze, din Mexico City, din Sao Paulo, din Rio, Lima, Bogota, Caracas, Bombay, Calcutta, Cairo, Hong-Kong, Tokio si, \u00een cur\u00e2nd, \u00een Shanghai sau Canton) dominate de economia planetara hiperliberala, aflata \u00eentr-o cvasi-criza permanenta; un model de multe ori fantasmat printr-un soi de dedublare de catre acesti tineri, care sf\u00e2rsesc prin a confunda realitatea si imaginarul cinematografic, represiunea cvasi-militara a politiei cu Clint Eastwood, \u00een \u201eDirty Harry\u201c, lupta pentru libertate (\u201eBlack Panthers\u201c) si evaziunea, dupa un shoot de coca, cu ultraviolenta aplicata semenilor (v. \u201eMenace to Society II\u201c), furtul real al unor arme de foc si tirurile isterice \u00een apa unui lac urmate de asasinatele fara mila, comise de sefii mafioti \u2013 v. cartea-ancheta \u201eGomora\u201c; sau Al Pacino \u00een \u201eScarface\u201c, remake-ul din 1983.
\nLa suprafata, Los Angeles-ul pare spectacol, plaja visurilor noastre si a frumusetilor sculpturale din \u201eBeach volley\u201c; speranta vedetariatului posibil pentru toti, \u201eA Star is Born\u201c, gala Oscarurilor sau expozitia arhitecturala a self-made man-ului devenit mecena al artelor \u2013 gata si \u00een aceasta ipostaza sa-si umple buzunarele cu bani \u2013, pe scurt, un vis al cinema-ului devenit pentru prea putini realitate (sau, cum se tot susura prin serialele siropoase, \u201emy dream comes true\u201c), \u00een vreme ce, \u00een spatele cortinei, pofta de c\u00e2stig orientata spre maxima eficienta (cu tot cortegiul de perversiuni presupus de aceasta, vezi cazul de asasinat cvasi-satanic al lui Elisabeth Short, \u201eThe Black Dhalia\u201c, sau asasinarea lui Sharon Tate de catre Charles Manson \u2013 si exemplele pot continua) comanda cea mai acerba dintre luptele pentru exploatarea plus-valorii si organizeaza apararea cvasi-militarizata din ghetto-bunkerele bogatilor si foarte-bogatilor, cer\u00e2nd supravegherea sarantocilor p\u00e2na la firul de par prin serviciile unei orwelliene si omniprezente politii, cu o brutalitate bestiala niciodata condamnata de justitie (v. debutul productiei \u201eL. A. Confidential\u201c), disimul\u00e2nd ruina ecologica sub fardul moralismului.<\/p>\n

Iata o descriere sumara a ceea ce prezinta \u00een cartea sa Mike Davis, cu rara precizie a unui ceasornicar si cu o sensibilitate ad\u00e2nc umana. O calitate deloc neglijabila a cartii si a omului care a scris-o este \u00eensa imensa compasiune \u00eendreptata spre cei care sunt, astazi, robii si sarea pam\u00e2ntului, asa cum erau odinioara, \u00een secolul al XIX-lea, proletarii \u201eMarelui Salt \u00eenainte\u201c occidental, aceia al caror destin a fost at\u00e2t de bine prins, nu at\u00e2t de Engels, c\u00e2t de Dickens si Hugo, Zola si Bloy.
\nA-l citi astazi pe Mike Davis \u00eenseamna, o data \u00een plus, sa privesti \u00een ochii cu realitatea care ne g\u00e2ndeste si ne m\u00e2na \u00een cea mai barbara dintre violente, \u00een acest final de modernitate t\u00e2rzie, pe care H\u00f6lderlin \u00eel banuise deja, ca un destin profund al nostru, prin triumful lui \u201eduerftige Zeit\u201c, al vremurilor de restriste. Sau, cu vorbele lui Mike Davis: \u201e\u00cen loc sa ne aliniem opiniei comune si de a nu vedea \u00een viitor dec\u00e2t o amplificare grotesca si wellsiana a tehnologiei si a arhitecturii, n-ar fi mai bine sa \u00eempingem p\u00e2na la limita logicii lor tendintele spre dezastru manifestate \u00een prezent?\u201c (citat din concluziile la \u201eBeyond Blade Runner\u201c). Ar trebui, asadar, dupa cum conchide autorul, sa punem \u00een opera \u201eimaginatia dezastrului\u201c. Or, unii dintre noi, cei mai lucizi, l-au constatat si l-au recunoscut: dezastrul e aici, \u00een ipostazele sale imediate si cotidiene, si nu de ieri de azi, asa cum \u00eensusi Heidegger de mai multe ori predicase.
\nSi pentru ca suntem aici, la apa Istrului, sa adaugam, pentru mai multa adecvare, ca, daca Mike Davis e pe aceste plaiuri un ilustru necunoscut (din pricina lipsei de curiozitate critica evidenta a boierilor mintii de prin partea locului), nici cei care se pretind, \u00een schimb, specialisti \u00een opera maestrului din Freiburg nu par sa fi \u00eenteles vreo boaba din esenta operei sale magistrale. Cu urechile cusute, ei se \u00eencapat\u00e2neaza sa confunde deconstruiea metafizicii modernitatii \u2013 respectiv aceea a Tehnicii ca experienta interioara si planetara (subiectiva si obiectiva) a dezastrului \u2013 cu o oarecare mistica ortodoxizanta, \u201eindiana\u201c sau \u201etibetana\u201c \u00een umbra careia nu pregeta sa-si str\u00e2nga averi.
\nmartie 2010
\n
\nTraducere din franceza
\nde Teodora Dumitru<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201e\u00abCorectitudinea politica\u00bb a fost scornita pentru a da voie imbecililor care n-au nimic de spus sa vorbeasca si sa scrie si a-i obliga la tacere pe oamenii de bun-simt.\u201c (Un anonim) Apare din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd c\u00e2te o carte \u2013 roman, poezie sau filosofie ori, mai rar, de sociologie, istorie sau psihologie \u2013 care-si \u201eprinde\u201c… Cite\u0219te mai mult »\u00cen cautarea vremurilor de restriste<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[1684,196,1679,1682,1683,1681,1680],"class_list":["post-2045","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-city-of-quartz","tag-capitalism","tag-corectitudinea-politica","tag-idei-banale","tag-mike-davis","tag-scrieri","tag-texte"],"views":2686,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2045","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2045"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2045\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2045"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2045"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2045"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}