{"id":20443,"date":"2014-08-21T16:02:10","date_gmt":"2014-08-21T14:02:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20443"},"modified":"2015-01-15T14:40:49","modified_gmt":"2015-01-15T12:40:49","slug":"de-a-ciuruitul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-a-ciuruitul\/","title":{"rendered":"De-a ciuruitul"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Mi-a venit \u00een minte \u00een ultima vreme, \u015fi nu f\u0103r\u0103 motive \u00eentemeiate, replica lui Victor Eftimiu, pe care cei de v\u00e2rsta mea o repetau deseori: \u201eM-am s\u0103turat de lichele, da\u0163i-mi o canalie!\u201c. Acum, cunoscutul confrate n-ar mai avea motive s\u0103 fie dezam\u0103git.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>\u201e\u0162ine minte cinci cuvinte: e mai r\u0103u ca \u00eenainte!\u201c, se striga imediat dup\u0103 Revolu\u0163ie. Nu \u015ftiu ce s-ar putea striga acum, c\u00e2nd e mai r\u0103u ca oric\u00e2nd. Tr\u0103im \u00een zodia canaliilor care-\u015fi poart\u0103 la vedere ura, ignoran\u0163a \u015fi neru\u015finarea. \u0162ara, din p\u0103cate, aminte\u015fte de o balt\u0103 ur\u00e2t mirositoare, \u00een care pe\u015ftii cei mici sunt devora\u0163i de pe\u015ftii cei mari, iar ace\u015ftia din urm\u0103, la r\u00e2ndul lor, de rechinii din b\u0103l\u0163ile vecine, tutelare. Nu trebuie s\u0103 murim de tot, dar nici s\u0103 tr\u0103im. Nu cred c\u0103 \u00eemi va fi dat s\u0103 tr\u0103iesc momentul rede\u015ftept\u0103rii na\u0163ionale, \u00een care cred cu t\u0103rie, \u015fi nici nu visez ca al\u0163ii, \u00een buna tradi\u0163ie na\u0163ional\u0103, p\u0103duri de \u0163epe de-a lungul C\u0103ii Victoriei: lemnul se export\u0103 \u00een disperare, ca toate celelalte, \u00eenc\u00e2t am r\u0103mas doar o hart\u0103 pe care, ca o ironie, mai scrie numele \u0163\u0103rii. Cred \u00eens\u0103 c\u0103 f\u0103c\u0103torii de rele, canaliile, vor avea parte de justi\u0163ia pe care o promoveaz\u0103 \u015fi o sus\u0163in: dau, cu o u\u015furin\u0163\u0103 ce apar\u0163ine patologiei, zeci de ani, de parc\u0103 oamenii \u2013 \u201epu\u015fc\u0103riabilii\u201c \u2013 ar fi nemuritori. Nu voi uita niciodat\u0103 tribunalul care a decis asasinarea Ceau\u015fe\u015ftilor. Parc\u0103 v\u0103d \u015fi acum reac\u0163iile acestora ascult\u00e2nd lozincile penibile ce li se debitau, acuza\u0163iile absurde \u015fi lipsa de omenie \u015fi arogan\u0163a tribunalului. Nu \u015ftiu dac\u0103 Nicolae Ceau\u015fescu a \u00een\u0163eles c\u0103 el \u00eensu\u015fi era unul dintre autorii comediei ce i se reprezenta pentru ultima oar\u0103, dar oricum i-am respectat curajul \u015fi demnitatea cu care \u015fi-a \u00eent\u00e2mpinat moartea. Mai t\u00e2rziu, c\u0103l\u0103torind prin Statele Unite \u015fi colind\u00e2nd comunit\u0103\u0163ile rom\u00e2ne\u015fti \u015fi marile biblioteci, pentru a vedea ce c\u0103r\u0163i exist\u0103 despre Rom\u00e2nia, m-a urm\u0103rit acela\u015fi film rulat de cele mai importante canale de televiziune, ca model de barbarie \u015fi primitivism. Jurnali\u015ftii aceia nu \u015ftiau c\u0103 nu eram la primul asasinat politic, c\u0103 aveam o oarece experien\u0163\u0103 la acest capitol, iar criminalii, indiferent de culoarea lor politic\u0103, aveau un deosebit sim\u0163 al valorilor. Vechii daci, c\u00e2nd aveau prea multe nedumeriri, \u00eei alegeau pe cei mai buni \u015fi \u00eei aruncau \u00een suli\u0163e ca s\u0103 ajung\u0103 c\u00e2t mai repede la Zalmoxis. Atunci, str\u0103b\u0103t\u00e2nd America, am aflat c\u0103 exista o funda\u0163ie a unor emigran\u0163i transilv\u0103neni \u015fi netransilv\u0103neni care se specializase \u00een ponegrirea Rom\u00e2niei. C\u00e2nd nu mai erau filme cu handicapa\u0163i, copii redu\u015fi la condi\u0163ia de animale, \u0163ig\u0103nci descul\u0163e, vaci tr\u0103g\u00e2nd c\u0103ru\u0163e pe \u015fosea printre camioane, reveneau la acest film. Acolo, a\u015fadar, am luat prima lec\u0163ie despre r\u0103zboiul informa\u0163ional pe care p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre continu\u0103m s\u0103-l pierdem deoarece pe baricadele rom\u00e2ne\u015fti au fost pu\u015fi, nu tocmai din prostie, \u00een chip de adversari redutabili, ni\u015fte neica nimeni care ne dispre\u0163uia limba \u015fi istoria. \u00cen aceast\u0103 ordine de idei, ca \u00eentr-un joc psihanalitic, primul care \u00eemi trece prin minte este Gaddafi. El, care avea bani c\u00e2t ni\u015fte state la un loc, el, care \u015fi-a \u00eentins cortul \u00een mijlocul Parisului \u015fi a acceptat s\u0103-i s\u0103rute m\u00e2na \u015fefi de stat \u015fi de guvern, a sf\u00e2r\u015fit-o \u00een canal, hr\u0103nindu-se cu resturi \u015fi suport\u00e2nd practicile celor care tr\u0103iau pe acolo. Ori de c\u00e2te ori i-am \u00eent\u00e2lnit numele conduc\u0103torului libian, mi-am amintit de Oriana Fallaci, celebra jurnalist\u0103 \u015fi romancier\u0103 italian\u0103, care, cu mul\u0163i ani \u00een urm\u0103, a reu\u015fit s\u0103-i ia un interviu memorabil. Orice \u00eel \u00eentreba, el f\u0103cea trimitere la Cartea verde pe care o scrisese cu mult\u0103 trud\u0103 \u00een de\u015fert: \u201eR\u0103spunsul se g\u0103se\u015fte \u00een cartea mea, se vede c\u0103 n-ai citit-o\u201c etc., replic\u0103 sfid\u0103toare care a \u00eenfuriat-o pe celebra jurnalist\u0103: \u201eAm citit-o, colonele, c\u0103 doar \u00eencape \u00een pudriera mea!\u201c. Oriana Fallaci a sc\u0103pat \u00eens\u0103 cu via\u0163\u0103, semn c\u0103 cineva, acolo sus, o iubea.<br \/>\nSe \u015ftie: cine nu cunoa\u015fte istoria o repet\u0103. Lec\u0163ie la care noi, rom\u00e2nii, am r\u0103mas mereu corigen\u0163i. Nu \u015ftiu ce se mai poate spune. \u00cen ceea ce m\u0103 prive\u015fte, nu mi-am m\u0103surat via\u0163a \u00een ani \u2013 cred c\u0103 am mai spus-o \u2013, ci \u00een c\u0103r\u0163i scrise, p\u00e2n\u0103 am descoperit, ca at\u00e2\u0163ia al\u0163ii, c\u0103 via\u0163a este \u00een urm\u0103, c\u0103 zilele care mi-au fost date sunt uluitoare cadouri ale Creatorului. Semn c\u0103 ar trebui s\u0103 mai descop\u0103r ceva. \u015ei, mai ales, s\u0103 spun sau chiar s\u0103 strig ceva. Sigur, port \u00een mine povara unor lucruri nespuse, p\u0103strate p\u00e2n\u0103 \u00een cele mai mici detalii \u00een memorie: din delicate\u0163e, din la\u015fitate uneori sau, mai ales, de grea\u0163\u0103 fa\u0163\u0103 de m\u00e2rl\u0103nia \u015fi jegul \u00een care coboar\u0103 de cele mai multe ori discu\u0163iile \u00een minunata noastr\u0103 \u0163ar\u0103 care nu reu\u015fe\u015fte nicicum s\u0103 ias\u0103 dintr-un lung \u015fi chinuitor co\u015fmar creat de lichelele \u015fi de t\u00e2mpi\u0163ii na\u0163ionali. Fac parte dintre cei ce din primii ani de via\u0163\u0103 au fost \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i s\u0103 mearg\u00e3 \u00eempotriva curentului, s\u0103-\u015fi pun\u00e3, cu toat\u0103 spaima \u015fi deruta, primele \u00eentreb\u0103ri dureroase despre lumea, pe atunci foarte mic\u0103, \u00een care tr\u0103iam. \u015ei nu aveam cum s\u0103 nu m\u0103 \u00eentreb, c\u00e2nd am v\u0103zut un om \u00eempu\u015fcat la numai c\u00e2\u0163iva pa\u015fi de mine \u015fi t\u00e2r\u00e2t apoi de un picior la camionul \u00een care probabil c\u0103 se g\u0103seau \u015fi alte cadavre. Abecedarul din care am \u00eenv\u0103\u0163at primele litere \u00eencepea cu fotografia Regelui Mihai, a Reginei Mame Elena \u015fi, fire\u015fte, a mare\u015falului Stalin, iar limba rus\u0103, obligatorie, am \u00eenv\u0103\u0163at-o c\u00e2nt\u00e2nd, \u00eenc\u00e2t \u015fi ast\u0103zi m\u0103 pomenesc fredon\u00e2nd: \u201eRazvetali iabloki i gru\u015fi\u201c sau c\u00e2te un mar\u015f al Armatei Sovietice. Pe atunci \u00eens\u0103, eram mustrat aspru de orice cons\u0103tean, care nu \u00eenceta s\u0103-mi aminteasc\u0103 de \u201ecolosul cu picioare de lut\u201c, de colhozuri \u015fi de \u201em\u00e2ncatul la cazan\u201c. \u015ei, \u00een timp ce ma\u015finile Securit\u0103\u0163ii b\u00e2ntuiau \u00een miez de noapte arest\u00e2nd la \u00eent\u00e2mplare, p\u0103durile erau colindate de cei alunga\u0163i de fric\u0103 sau chema\u0163i de speran\u0163a c\u0103 nu peste mult vor veni americanii eliberatori, care trimiteau baloane cu afi\u015fe \u00eencurajatoare, de genul: lupta\u0163i, dragi rom\u00e2ni, elibera\u0163i-v\u0103 de comunism etc. Altfel, o banal\u0103 anonim\u0103 \u00ee\u0163i asigura ni\u015fte ani de \u00eenchisoare ori de Canal sau ni\u015fte ani petrecu\u0163i \u00een acelea\u015fi spa\u0163ii, f\u0103r\u0103 nici o judecat\u0103. \u0162in minte c\u0103, \u00eentr-o noapte, urma s\u0103 fie arestat un domn pe numele s\u0103u Trifan, b\u0103nuit c\u0103 ar fi f\u0103cut parte din \u201eFr\u0103\u0163iile de cruce\u201c, dar, cum acesta n-a fost g\u0103sit la domiciliu, l-au arestat pe un vecin de la un etaj inferior, pe care-l chema Trifon. Judec\u0103torii nu s-au \u00eempiedicat de o banal\u0103 liter\u0103 \u015fi nici de faptul c\u0103 persoana respectiv\u0103 nu era capabil\u0103 s\u0103-\u015fi dovedeasc\u0103 nevinov\u0103\u0163ia. Cine a citit Procesul marii tr\u0103d\u0103ri na\u0163ionale sau pe cel al liderilor PN\u0162 va \u00een\u0163elege, din p\u0103cate, ceva din tradi\u0163iile justi\u0163iei noastre inspirate de Stalin \u015fi V\u00ee\u015finski, dar \u015fi contribu\u0163ia decisiv\u0103 a unor intelectuali rom\u00e2ni la impunerea acestui mod de a g\u00e2ndi \u015fi de a utiliza ura drept component\u0103 obligatorie a oric\u0103rei judec\u0103\u0163i. Traian \u015eelmaru spunea c\u0103 boxa pare un catafalc cu cincisprezece scaune, iar despre cei afla\u0163i pe ele \u00ee\u015fi afirma cu t\u0103rie convingerea c\u0103 nici o pedeaps\u0103 nu era prea mare pentru ace\u015fti criminali. Criminali care, din alt unghi privi\u0163i, erau unii dintre cei mai de seam\u0103 b\u0103rba\u0163i ai istoriei noastre. C\u00e2t\u0103 vreme se mai poate vorbi de adev\u0103rata istorie, trebuie s\u0103-i pomenim c\u00e2t mai des, c\u0103ci am avut mari valori care ar sta la loc de cinste \u00een orice cultur\u0103. Din fericire, istoria \u0163ine minte \u015fi lichelele. Procurorii care i-au convins pe judec\u0103tori c\u0103 Iuliu Maniu merit\u0103 104 ani de \u00eenchisoare au un nume: Alexandrescu, Stanciu \u015fi Georgescu. Voi vorbi cu alt prilej despre eroi \u015fi lichele, c\u0103ci libertatea \u015fi demnitatea au fost pl\u0103tite cu mult s\u00e2nge. \u015ei dac\u0103 ceva trebuie \u0163inut minte, este c\u0103 niciodat\u0103 libertatea nu este dob\u00e2ndit\u0103 pentru totdeauna. Ea se pierde cu mult\u0103 u\u015furin\u0163\u0103. \u015ei, nu \u015ftiu cum se face, dar, folosind metafora lui Camus, reprezentan\u0163ii \u015fobolanilor care p\u00e2ndesc la poarta cet\u0103\u0163ii pentru a r\u0103sp\u00e2ndi ciuma sunt oameni cu carte. Pol Pot, de exemplu, era absolvent de Sorbona. Asta, ca s\u0103 nu mai vorbim de mercenarii autohtoni. F\u0103r\u0103 educa\u0163ie \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103n\u0103tate \u015fi un nivel de trai m\u0103car acceptabil, libertatea devine o vorb\u0103 goal\u0103. \u015ei, dac\u0103 m\u0103 pomenesc privind \u00een urm\u0103, \u00eemi aduc aminte c\u00e2t de greu s-a cucerit fiecare pas, c\u00e2t efort \u015fi c\u00e2t de lung a fost drumul de la comunismul primitiv la momentul \u00een care cei ce au pl\u0103tit cu via\u0163a dreptul nostru, al celor ce mai tr\u0103im, de a spune ce trebuie. Drumul printre deta\u015famentele de cenzori, activi\u015fti \u015fi securi\u015fti este, din p\u0103cate, cunoscut mai pu\u0163in, c\u0103ci Revolu\u0163ia a scos la suprafa\u0163\u0103 toate gunoaiele. Ast\u0103zi, asediul \u00eempotriva celor ce au o alt\u0103 p\u0103rere este de o violen\u0163\u0103 greu de imaginat. Asediul asupra Antenei 3 ne duce cu g\u00e2ndul la alt\u0103 epoc\u0103, cea de dup\u0103 ultimul r\u0103zboi. \u00cen loc ca minuna\u0163ii colegi de breasl\u0103 s\u0103 se bucure c\u0103 un grup de foarte talenta\u0163i ziari\u015fti \u00eei ap\u0103r\u0103 \u015fi pe ei, refuz\u00e2nd s\u0103-\u015fi v\u00e2nd\u0103 sau m\u0103car s\u0103-\u015fi negocieze dreptul de a fi ei \u00een\u015fi\u015fi, de a-\u015fi face meseria, sunt de acord cu cei ce vor s\u0103 le desfiin\u0163eze spa\u0163iul din care emit. Chiar dac\u0103 ura, violen\u0163a \u015fi incultura se simt bine \u00eempreun\u0103, nu trebuie s\u0103 uite c\u0103 \u015fi ei vor deveni victime ale aceluia\u015fi t\u0103v\u0103lug care a culcat la p\u0103m\u00e2nt civiliza\u0163ia, \u015fcoala \u015fi lini\u015ftea acestei \u0163\u0103ri. Ar fi obligatoriu s\u0103 ne amintim cele spuse de Voltaire lui Piron: \u201eNu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi ap\u0103ra p\u00e2n\u0103 la moarte dreptul t\u0103u de a spune ce g\u00e2nde\u015fti!\u201c. Sunt b\u0103t\u0103lii care nu trebuie s\u00e3 se piard\u00e3 niciodat\u0103. Iar la noi, oric\u00e2t ar p\u0103rea de bizar, apar ca din senin, deseori c\u00e2nd nimeni nu se a\u015fteapt\u0103, b\u0103rba\u0163ii de care \u0163ara are nevoie. B\u0103rba\u0163i care nu pot fi ciurui\u0163i. n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Mi-a venit \u00een minte \u00een ultima vreme, \u015fi nu f\u0103r\u0103 motive \u00eentemeiate, replica lui Victor Eftimiu, pe care cei de v\u00e2rsta mea o repetau deseori: \u201eM-am s\u0103turat de lichele, da\u0163i-mi o canalie!\u201c. Acum, cunoscutul confrate n-ar mai avea motive s\u0103 fie dezam\u0103git. \u201e\u0162ine minte cinci cuvinte: e mai r\u0103u ca \u00eenainte!\u201c, se striga imediat dup\u0103&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-a-ciuruitul\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">De-a ciuruitul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[12105,4,12106,12103,12107,1699,12104],"class_list":["post-20443","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-comunitatti-romanesti-in-lume","tag-editorial","tag-ponegrirea-romaniei","tag-romanii-in-istorie","tag-simtul-valorilor-la-romani","tag-societatea-romaneasca","tag-zodia-canaliilor"],"views":2487,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20443","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20443"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20443\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20443"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20443"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20443"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}