<\/p>\n
Miza primului Grand Slam al anului 2011 nu a fost doar una sportiv\u0103. Dincolo de gloria de a ridica trofeul deasupra capului, mai important\u0103 p\u0103rea c\u0103derea unui mit. Sau, dimpotriv\u0103, confirmarea sa. Iar mitul, o \u015ftiu to\u0163ii \u00eemp\u0103timi\u0163ii tenisului, \u00eel are drept erou absolut pe tenismanul australian Rodney Laver, ultimul c\u00e2\u015ftig\u0103tor al tuturor celor patru \u201eclasice\u201c \u00een decursul unui an calendaristic. Asta se \u00eent\u00e2mpla \u00een 1969, Rod reedit\u00e2ndu-\u015fi performan\u0163a din 1962.<\/strong><\/em><\/p>\n Din acel moment, stony face ie\u015fea din istorie pentru a deveni legend\u0103. \u00cel \u00eentov\u0103r\u0103\u015fea astfel pe englezul Donald Budge, care bifase \u00een 1938 aceea\u015fi incredibil\u0103 reu\u015fit\u0103. Cei doi anglo-saxoni \u00eennobilaser\u0103 prin excelen\u0163a presta\u0163iei lor istoria tenisului \u015fi disp\u0103ruser\u0103 ca persoane palpabile, transsubstan\u0163iindu-se \u00een zei. Ai sportului alb, dar \u015fi ai nara\u0163iunilor pe care s-a cl\u0103dit mitologia acestuia. Mentalitatea fanilor i-a \u00eenregistrat ca pe ni\u015fte f\u0103pturi neverosimile, imposibil de reprezentat altfel dec\u00e2t prin recursul la metafor\u0103. Miza primului Grand Slam al anului 2011 nu a fost doar una sportiv\u0103. Dincolo de gloria de a ridica trofeul deasupra capului, mai important\u0103 p\u0103rea c\u0103derea unui mit. Sau, dimpotriv\u0103, confirmarea sa. Iar mitul, o \u015ftiu to\u0163ii \u00eemp\u0103timi\u0163ii tenisului, \u00eel are drept erou absolut pe tenismanul australian Rodney Laver, ultimul c\u00e2\u015ftig\u0103tor al tuturor celor… Cite\u0219te mai mult »\u201eBlestemul\u201c Marelui \u015elem<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[12088,12087,8901],"class_list":["post-20409","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-donald-budge","tag-grand-slam-2011","tag-rodney-laver"],"views":1337,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20409","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20409"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20409\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20409"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20409"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20409"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nFire\u015fte, dup\u0103 Laver au ap\u0103rut \u015fi ne-au fascinat c\u00e2te un Jimmy Connors, Bj\u00f6rn Borg, John McEnroe, Ivan Lendl, Pete Sampras, Andre Agassi, Roger Federer, iar ast\u0103zi, Rafael Nadal. Cu to\u0163ii supercampioni, cu to\u0163ii personaje de vis \u00een povestea \u201enoului imperiu \u00een care soarele nu apune niciodat\u0103\u201c, dup\u0103 cum frumos definea Ion \u0162iriac spa\u0163iul mondial al sportului alb.
\n\u00cens\u0103 nici unul dintre ace\u015fti eroi fabulo\u015fi nu s-a apropiat m\u0103car de \u201episcul\u201c Laver ori Budge. Unii, ca Emerson (12), Sampras (14) \u015fi Federer (16), l-au dep\u0103\u015fit pe Rod \u201edivinul\u201c c\u00e2t prive\u015fte num\u0103rul de Grand Slam-uri c\u00e2\u015ftigate. Al\u0163ii, ca Borg (11), l-au egalat. \u00cens\u0103 nici unul nu a mai reu\u015fit isprava sa \u2013 \u015fi a lui Don Budge. Triumful suprem \u00een tenis se preschimbase, pe m\u0103sur\u0103 ce deceniile treceau, \u00eentr-o mitologie rarefiat\u0103, inaccesibil\u0103, \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare. \u00centr-un fel de Everest intangibil, pururi visat, nicic\u00e2nd escaladat. \u00centr-un aparent blestem. Ce-i drept, ni\u015fte insolen\u0163i, precum Connors, \u00een 1974, Wilander, \u00een 1988, Federer, \u00een 2004, 2006 \u015fi 2007, \u015fi Nadal, \u00een 2010, au sfidat aceast\u0103 stranie limit\u0103 a umanit\u0103\u0163ii tenisistice, realiz\u00e2nd Micul \u015elem, adic\u0103 victoria \u00een trei dintre cele patru turnee esen\u0163iale. Mai mult, \u00een afar\u0103 de Budge \u015fi Laver, doar c\u00e2\u0163iva mari campioni, tenismeni comple\u0163i \u015fi personalit\u0103\u0163i ie\u015fite din comun, au izbutit s\u0103 triumfe \u00een toate cele patru competi\u0163ii-totem de-a lungul \u00eentregii lor cariere: Perry (1935), Emerson (1964), Agassi (1999), Federer (2009) \u015fi Nadal (2010). Dar asta a fost tot. \u00cen ciuda argumentelor individuale de calibru, a progresului tehnologic \u00eenregistrat de materiale \u015fi suprafe\u0163e, a imensei motiva\u0163ii de ordin pecuniar, nici unul dintre campionii aminti\u0163i nu a putut egala statutul celor doi tenismani transfigura\u0163i ca zei.
\nDoar c\u0103, pe nepus\u0103-mas\u0103, \u00een 2010, \u00eentr-un moment care nu anun\u0163a practic nimic, spaniolul Rafael Nadal a cutezat, cu o insurgen\u0163\u0103 tipic insular\u0103 (e catalan din Baleare, de la Porto-Cristo!), s\u0103 se apropie de realitatea mitului, ba chiar \u015fi s-o amenin\u0163e. Dup\u0103 c\u0103derea din 2009, c\u00e2nd, proasp\u0103t c\u00e2\u015ftig\u0103tor \u00een premier\u0103 la Aussie Open, Rafa, autoritar lider ATP, a fost spulberat \u00een optimile Roland Garros-ului de turbulentul S\u00f6derling, nemaireu\u015find apoi nimic memorabil, aproape nimeni nu ar mai fi mizat un cent pe revenirea campionului iberic. Accident\u0103rile la genunchi, divor\u0163ul p\u0103rin\u0163ilor, depresia \u015fi ghinionul \u00eel urm\u0103reau obsedant, sleindu-i legendara combativitate \u015fi erod\u00e2ndu-i \u00eencrederea \u00een sine, principala sa arm\u0103. \u015ei totu\u015fi, Rafa a ren\u0103scut din propria-i cenu\u015f\u0103, prin munc\u0103, talent \u015fi inteligen\u0163\u0103, cucerind trei turnee de Grand Slam la r\u00e2nd \u015fi fiind aproape de triumf \u00een finala Turneului Campionilor de la Londra, prima disputat\u0103 \u00een carier\u0103. \u00cen 2010, pupilul unchiului Toni, aidoma unui Anteu postmodern, captase energiile zgurei europene pentru a-\u015fi reaminti de ging\u0103\u015fia gazonului de la All England Club \u015fi a deprinde asperitatea hard-ului newyorkez. Nadal realiza astfel Micul \u015elem \u015fi p\u0103rea cel mai bine plasat din istorie \u00een cursa pentru Everestul de unde priveau gelo\u015fi Don \u015fi Rod.
\nNou erou al entuziasmului ce fanatizeaz\u0103 zecile de milioane de iubitori ai tenisului, declan\u015f\u00e2nd o adev\u0103rat\u0103 isterie a \u201enadal-maniei\u201c, Rafa visa cu ochii deschi\u015fi la o performan\u0163\u0103 incredibil\u0103, Marele \u015elem \u00eenc\u0103lecat pe calendarul a doi ani. El se sim\u0163ea angrenat \u00een plin proces de \u201ezeificare\u201c, g\u0103sindu-se cumva la jum\u0103tatea distan\u0163ei dintre statutul de muritor \u015fi cel de divin. Un singur pas mai avea de f\u0103cut, chiar dac\u0103 unul cumplit de anevoios: Melbourne. \u00cen forma atins\u0103, cu greutatea argumentelor tenisistice pe care le poseda, totul p\u0103rea deja scris \u00eentr-un scenariu previzibil. Cine s\u0103 i se opun\u0103?
\nDar Nadal a fost tr\u0103dat tocmai de aura sa de umanitate. O tr\u0103dare fericit\u0103… Speriat cumva de aceast\u0103 \u015fans\u0103 istoric\u0103, \u00eens\u0103 mai ales de proximitatea cu \u201enemurirea\u201c, Rafa, copil cuminte, a clacat pe ultimii metri, \u00een sferturi de final\u0103, pierz\u00e2nd un meci facil, pe care ar fi trebuit s\u0103-l c\u00e2\u015ftige mai \u00eent\u00e2i mental. Sufletul incon\u015ftient al spaniolului a tremurat, sinele s\u0103u s-a fisurat, iar carcasa atletic\u0103 a dat semne de sl\u0103biciune. R\u0103ul fusese deja anun\u0163at \u00eenc\u0103 de la Doha, c\u00e2nd imunitatea, aidoma unui c\u0103lc\u00e2i al lui Ahile, \u00eei cedase prima. Contract\u00e2nd o afec\u0163iune viral\u0103 rezistent\u0103, pu\u015ftiul catalan a fost \u201ec\u0103lcat \u00een picioare\u201c \u00een semifinala din Qatar de un Dav\u00eedenko \u00eenc\u0103 nu foarte bine recuperat dup\u0103 accidentarea din anul anterior. La Australian Open, de\u015fi a disputat primele tururi sub imperiul aceleia\u015fi inflam\u0103ri virale, norocul l-a iubit, aduc\u00e2ndu-i \u00een fa\u0163\u0103 adversari de m\u00e2na a doua, care nu l-au solicitat. Cert este c\u0103 \u00eenaintea partidei cu amicul \u015fi colegul s\u0103u din Cupa Davis, David Ferrer, Nadal se sim\u0163ea bine, era \u00eencrez\u0103tor \u015fi privea cu optimism spre Marele \u015elem \u00eenc\u0103lecat. Totul era la \u00eendem\u00e2na sa. Mai pu\u0163in bun\u0103voin\u0163a capricioas\u0103 a zeilor \u015fi, fire\u015fte, \u201eblestemul\u201c, nenumit ca atare, dar resim\u0163it de to\u0163i marii campioni, al Marelui \u015elem. Un \u201eblestem\u201c care-\u015fi ap\u0103r\u0103 cu gelozie singularitatea cuplului Budge-Laver.
\nA\u015fa c\u0103 Rafa a sim\u0163it o arsur\u0103 la nivelul mu\u015fchilor ischio-gambieri ai piciorului st\u00e2ng \u00een al doilea ghem al meciului contra lui Ferrer. Un Ferrer pe care-l conducea copios cu 11 la 3 \u00een confrunt\u0103rile directe. \u00cen ultimele \u015fapte partide, din care dou\u0103 pe hard, Rafa \u00eel dominase absolut pe David. Dar tr\u0103dat acum de corporalitate, dup\u0103 ce fusese subminat de propriu-i psihic, Nadal n-a mai avut dec\u00e2t resursele unui eroism generos, el r\u0103m\u00e2n\u00e2nd stoic pe teren pentru a fi masacrat de prietenul s\u0103u valencian. Marcat de durerea ascu\u0163it\u0103, El Rey Rafa a str\u00e2ns din din\u0163i pentru a-\u015fi respecta p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t adversarul, nedorind s\u0103-i \u015ftirbeasc\u0103 acestuia bucuria unei victorii integrale.
\n\u015ei a\u015fa a luat sf\u00e2r\u015fit poate cel mai frumos vis al ultimului deceniu de tenis. Nadal a fost mai aproape dec\u00e2t oricine de Everestul celor doi zei anglo-saxoni. Nici Federer, marele Federer, de\u015fi s-a aflat \u00een aceea\u015fi ipostaz\u0103 \u00een trei r\u00e2nduri, nu a fost mai bine plasat, c\u0103ci, se \u015ftie, c\u00e2t\u0103 vreme Rafa era valid, Roland Garros-ul \u00eei r\u0103m\u00e2nea interzis elve\u0163ianului. Speriat de propriu-i drept la zeificare, Nadal n-a mai fost Nadal, adic\u0103 omul cu psihic de o\u0163el pe care \u00eensu\u015fi Borg \u00eel invidia. \u00cens\u0103 nu \u015ftiu dac\u0103 \u00een aceste condi\u0163ii mistica \u201eblestemului\u201c legat de realizarea Marelui \u015elem nu a primit cea mai redutabil\u0103 replic\u0103 posibil\u0103: omenia unui ins care-\u015fi refuz\u0103 canonizarea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"