\nImaginez ce qui se serait pass\u00e9 si on avait gard\u00e9 toutes les photos<\/em>
\nque j\u2019ai faites? Il aura fallu avoir un wagon de photos.<\/em>
\nO\u00f9 les conserver? Et pourquoi faire?\u201c<\/em><\/p>\n
Un fotograf interbelic dintr-un t\u00e2rgu\u015for de provincie. Poze \u00eeng\u0103lbenite, cu zim\u0163i, rolfilme r\u0103t\u0103cite \u015fi o arhiv\u0103 de peste cinci mii de pl\u0103cu\u0163e de sticl\u0103 l\u0103sat\u0103 \u00een urm\u0103: oamenii \u015fi locurile Sloboziei miezului de secol XX. Un muzeu jude\u0163ean \u2013 c\u00e2teva eforturi, c\u00e2teva \u00eencerc\u0103ri. Un pasionat de fotografie, un articol \u00een Times, un boom de pres\u0103, o campanie interna\u0163ional\u0103 de fundraising, o comunitate online \u015fi munca mig\u0103loas\u0103 de digitizare a pl\u0103cu\u0163elor. C\u00e2\u0163iva studen\u0163i pleca\u0163i \u00een c\u0103utarea personajelor din fotografii \u015fi a pove\u015ftilor, primul lor drum la Slobozia \u015fi ni\u015fte \u00eent\u00e2lniri fericite. Puncte ale unui desen care \u00eenc\u0103 \u00ee\u015fi a\u015fteapt\u0103 forma\u2026<\/strong><\/em> Fotografia interbelic\u0103 de studio: apari\u0163ii \u015fi aparen\u0163e mic-burgheze<\/strong><\/p>\n Nu m\u0103 satur s\u0103 m\u0103 uit la fotografiile din arhiva Acsinte cum nu m\u0103 s\u0103turam, \u00een copil\u0103rie, s\u0103 privesc vitrina cu animale \u00eemp\u0103iate din drumul spre cas\u0103. Z\u0103boveam mult \u00eenaintea ciudatelor f\u0103pturi cu priviri sticloase. Intuiam \u00een ele ciocnirea bizar\u0103 dintre timpul care trece \u015fi timpul care st\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 am habar, la acea v\u00e2rst\u0103 mic\u0103, ce tain\u0103 mare ascundea \u015fi ar\u0103ta, deopotriv\u0103, vitrina. Acum e un monitor cu pixeli \u015fi, \u00een loc de animale umplute cu paie, sunt oameni adev\u0103ra\u0163i din Slobozia interbelic\u0103. Dar \u00eencremenirea chipurilor, artificialitatea posturilor, geometria aproape f\u0103r\u0103 cusur a compozi\u0163iei, butaforia de dioram\u0103 a decorurilor \u00eentruchipeaz\u0103 o diferen\u0163\u0103, chiar dac\u0103 nici selfie-urile de ast\u0103zi nu sunt mai pu\u0163in studiate. Nemi\u015fcarea din care sclipe\u015fte, totu\u015fi, via\u0163a crap\u0103 u\u015fa c\u0103tre o lume cu altfel de idei despre autoreprezentare. La acea nunt\u0103, femeile care f\u0103ceau sarmalele \u00eel chemaser\u0103 pe Costic\u0103 Acsinte s\u0103 le fotografieze \u00een exerci\u0163iul func\u0163iunii: \u201eEra femeile care avea preten\u0163ie, c\u00e2nd punea sarmalele, s\u0103 fac\u0103 o poz\u0103, c\u0103 na!\u201c (Dumitru). S\u0103 se \u015ftie! \u2013 un fel de check-in mai vechi \u015fi mai preocupat de posteritate…? Uite-i \u015fi pe Mama b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u015fi pe Tata b\u0103tr\u00e2nu\u2019 \u2013 un om at\u00e2t de vechi, \u00eenc\u00e2t Dumitru \u00ee\u015fi aminte\u015fte surprinderea pe care a \u00eencercat-o la \u00eenmorm\u00e2ntare: \u201eC\u00e2nd i-am scris p\u0103 cruce, am v\u0103zut \u015fi io un om n\u0103scut \u00een 1898! Io am scris crucea \u015fi-am zis: Uite, m\u0103, am g\u0103sit un om n\u0103scut \u00een 1800!\u201c. Uite \u015fi o fotografie din copil\u0103ria Elenei, care o \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa al\u0103turi de bunica din partea tat\u0103lui, cu o figur\u0103 bl\u00e2nd-sever\u0103, \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een negru, a\u015fezat\u0103 de Costic\u0103 Acsinte \u00een centru, \u00eenconjurat\u0103 de copii \u015fi de nepo\u0163i, dintre care o parte erau veni\u0163i \u00een vizit\u0103, de la Bucure\u015fti. Fusese o zi de duminic\u0103 \u00een care Costic\u0103 picase pe nea\u015fteptate \u00een curtea lor \u015fi improvizase un decor dintr-o p\u0103tur\u0103 \u015fi o leg\u0103tur\u0103 de tutun pus\u0103 la uscat. Dispunerea personajelor tr\u0103da sim\u0163ul geometric \u015fi fina aten\u0163ie la v\u00e2rste, gen \u015fi rela\u0163ii de rudenie, \u00een care puteam recunoa\u015fte perioada interbelic\u0103 a lui Acsinte. Cei cu care st\u0103team de vorb\u0103 insistau asupra felului \u00een care Costic\u0103 obi\u015fnuia s\u0103-i \u201earanjeze\u201c pentru poz\u0103: \u201e\u0162ine capul mai \u00eentr-o parte! Sau vrei s\u0103 \u0163i-l pun eu?!\u201c. Se \u00eent\u00e2mpla \u015fi ca unele fotografii s\u0103 r\u0103stoarne geometria conven\u0163ional\u0103. De pild\u0103, cea \u00een care mama Clementinei, t\u00e2n\u0103r\u0103, apare \u00eempreun\u0103 cu o veri\u015foar\u0103 la nunta uneia dintre ele, a\u015fezate \u00een fa\u0163a u\u015filor bisericii, dar nu cu fa\u0163a la obiectiv, ci privindu-se z\u00e2mbitoare una pe cealalt\u0103, str\u00e2ng\u00e2ndu-\u015fi m\u00e2inile \u00eentr-un gest de afec\u0163iune care pare sincer, spontan \u2013 sfidarea clasicei frontalit\u0103\u0163i! \u00centre timp, vremurile se mai schimbaser\u0103… N.a: Articolul a fost scris pornind de la o cercetare antropologic\u0103 de teren realizat\u0103 \u00een colaborare cu Andreea Mihai, Anca Vl\u0103duc\u0103 \u015fi Tudor Mih\u0103escu.<\/p>\n \u201eJe n\u2019ai pas conserv\u00e9 les photos. Personne ne les conserve. \u015f\u2026\u0163 Imaginez ce qui se serait pass\u00e9 si on avait gard\u00e9 toutes les photos que j\u2019ai faites? Il aura fallu avoir un wagon de photos. O\u00f9 les conserver? Et pourquoi faire?\u201c Un fotograf interbelic dintr-un t\u00e2rgu\u015for de provincie. Poze \u00eeng\u0103lbenite, cu zim\u0163i, rolfilme r\u0103t\u0103cite… Cite\u0219te mai mult »R\u0103m\u0103\u015fi\u0163e. Pe urmele lui Costic\u0103 Acsinte<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11317],"tags":[12084,12083,12082,12085,11944,12086],"class_list":["post-20406","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-vizuala","tag-cezar-popescu","tag-fotografia-interbelica","tag-fotografii-costica-acsinte","tag-fotografiile-din-arhiva-acsinte","tag-muzeul-judetean-ialomita","tag-sociograme-foto"],"views":3501,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20406","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20406"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20406\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20406"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20406"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20406"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\u00cenf\u0103\u0163i\u015f\u0103rile lui Costic\u0103 Acsinte<\/strong>
\nO singur\u0103 fotografie ne-a r\u0103mas cu cel care vreme de peste cincizeci de ani s-a aflat \u00een spatele obiectivului, de unde a dat Sloboziei \u015fi \u00eemprejurimilor mii de imagini cu locuri, cu oameni \u015fi cu moravuri, oprind iluzoriu \u2013 clic-clac! \u2013 timpul care oricum a trecut peste. O banal\u0103 fotografie alb-negru, a unui b\u0103rbat rotofei \u00eentre dou\u0103 v\u00e2rste, cu \u00eenceput de chelie \u015fi spr\u00e2ncean\u0103 ridicat\u0103, cu capul u\u015for \u00eenclinat \u015fi cu privirea pierdut\u0103, dup\u0103 moda timpului \u2013 genul de imagine lipit\u0103 \u00een buletin sau \u00een necrolog, peste care treci cu u\u015furin\u0163\u0103 dac\u0103 nu-i \u015ftii povestea.
\n\u201eDeplas\u00e2ndu-se peste tot cu inconfundabila sa biciclet\u0103 \u015fi \u00eempov\u0103rat de grelele aparate \u015fi ustensile foto, Costic\u0103 Axinte dep\u0103\u015fea \u00een ochii slobozenilor imaginea de personaj pitoresc \u015fi c\u0103p\u0103ta statura unui artist \u015fi a unui erou local, a unui om f\u0103r\u0103 de care nu se poate \u015fi care inventase \u015fi de\u0163inea patentul ubicuit\u0103\u0163ii\u201c, scrie despre el un gazetar local \u00eentr-o monografie f\u0103cut\u0103 mai degrab\u0103 din tu\u015fe de icoan\u0103 \u015fi din tonuri de od\u0103 (Stoian:2009, p. 73). \u201eEra un om foaaarte prietenos, foarte bun! \u015ei lua pu\u0163in, de-aia f\u0103cea lumea la el \u2013 nu lua mult. \u015ei f\u0103cea lucru ca lumea! Nu-i pl\u0103cea s\u0103-\u015fi bat\u0103 joc de oameni…\u201c, poveste\u015fte D\u0103dica, b\u0103tr\u00e2n\u0103 din Grivi\u0163a, sat aflat la dou\u0103zeci \u015fi patru de kilometri de Slobozia, cu care am stat de vorb\u0103 de-a lungul c\u0103ut\u0103rilor noastre. \u201eOm bun\u201c, \u201ecu suflet\u201c, \u201efotografu\u2019 nostru\u201c sunt jaloane \u00een m\u0103rturia octogenarei, laitmotive u\u015for oftate, \u00een clipele \u00een care golurile amintirii \u00eentrerup curgerea pove\u015ftii.
\nCostic\u0103 Acsinte s-a n\u0103scut pe 4 iulie 1897 \u00een satul Perie\u0163i, aflat \u00een prezent \u00een Ialomi\u0163a. Fiul unor \u0163\u0103rani \u00eenst\u0103ri\u0163i, a fost un elev mai cur\u00e2nd mediocru care, dup\u0103 terminarea celor cinci clase primare, a petrecut c\u00e2\u0163iva ani de ucenicie \u00een preajma unui meseria\u015f cu studio din Bucure\u015fti, unde monografistul scrie c\u0103 \u015fi-a deprins pasiunea \u015fi voca\u0163ia de fotograf. S\u0103 fi trecut el pe la Foto Splendid de pe Calea Victoriei 144, atelier deschis la \u00eenceputul anilor 1900 \u00een Capital\u0103? Ori poate doar \u00eent\u00e2mplarea \u015fi \u00eembinarea u\u015for tocit\u0103 de cuvinte au f\u0103cut ca Acsinte s\u0103 aleag\u0103 aceea\u015fi firm\u0103 c\u00e2teva decenii mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd se stabile\u015fte \u00een Slobozia \u015fi \u00ee\u015fi deschide propriul atelier, pr\u0103v\u0103lioar\u0103 cu fa\u0163a la strad\u0103, \u00eentre stadion \u015fi gr\u0103dina de var\u0103 Dun\u0103rea? Demobilizat din armat\u0103 la 15 iunie 1920, fusese \u00een Primul R\u0103zboi Mondial fotograf \u00een Grupul 3 Avia\u0163ie, ca urmare a faptului c\u0103 \u015ecoala de Pilotaj \u00eei refuzase mult-t\u00e2njitul permis de zbor, pe temeiuri de v\u00e2rst\u0103 fraged\u0103.
\nLa \u00eenceputul secolului XX vremea se rostogolea mai greu ca azi, iar via\u0163a cuiva dintr-un t\u00e2rgu\u015for de provincie putea s\u0103 nu sufere prea multe rupturi de ritm. Costic\u0103 Acsinte a fost fotograf vreme de cincizeci de ani, deservind ora\u015ful \u015fi \u00eemprejurimile, ba din micul s\u0103u atelier, ba de pe bicicleta cu care vizita regulat satele \u00eenvecinate, c\u0103r\u00e2nd p\u0103tura cu cerbi pentru decor, \u00een c\u0103utare de mu\u015fterii. Dac\u0103 primii dou\u0103zeci \u015fi cinci de ani se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 acum mai \u00eensemna\u0163i pentru opera sa de cronicar al Sloboziei, progresele tehnice p\u0103trunse \u015fi pe pia\u0163a rom\u00e2neasc\u0103 de la jum\u0103tatea secolului fac trecerea de la vechea camer\u0103 cu trepied \u015fi pl\u0103cu\u0163ele de sticl\u0103 la aparate mai u\u015foare, mobile, la rolfilme \u015fi fotografii pe carton care se r\u0103sp\u00e2ndesc mai lesne \u015fi c\u0103rora e mai greu s\u0103 le dai de urm\u0103. A\u015fa c\u0103 imaginea fotografului Costic\u0103 Acsinte se pierde u\u015for-u\u015for \u00een a doua jum\u0103tate a carierei, p\u00e2n\u0103 c\u0103tre sf\u00e2r\u015fitul anilor \u201970, \u00eenainte ca b\u0103tr\u00e2ne\u0163ea, boala, pierderea oamenilor dragi \u015fi moartea din 1984 s\u0103-l piard\u0103 de tot pe omul care a c\u00e2\u015ftigat la Loto dup\u0103 ce s-a stins din via\u0163\u0103, cu acelea\u015fi numere pe care le jucase mereu de-a lungul anilor din urm\u0103.
\nDin c\u00e2teva l\u0103zi, \u00een lumea larg\u0103<\/strong>
\nDup\u0103 doi ani de la moartea fotografului, Muzeul Jude\u0163ean Ialomi\u0163a a reu\u015fit s\u0103 intre \u00een posesia primelor 958 de pl\u0103cu\u0163e de sticl\u0103, urm\u00e2nd ca familia, la \u00eenceput destul de ne\u00eencrez\u0103toare fa\u0163\u0103 de eforturile institu\u0163iei, s\u0103 le doneze \u015fi pe celelalte, p\u00e2n\u0103 la c\u00e2teva mii de buc\u0103\u0163i. Conform legisla\u0163iei regimului comunist, \u00een 1989, adic\u0103 la cinci ani de la moartea autorului, expira protec\u0163ia legii asupra propriet\u0103\u0163ii intelectuale. Condi\u0163iile precare de p\u0103strare a pl\u0103cu\u0163elor pricinuiser\u0103 deteriorarea grav\u0103 a celor mai multe dintre ele, lucru care, \u00een lipsa unor tehnologii avansate, a f\u0103cut ca Muzeul mai degrab\u0103 s\u0103 depl\u00e2ng\u0103 situa\u0163ia. \u00cen 2008, Cezar Popescu, un pasionat de fotografie din Slobozia, l-a descoperit pe Costic\u0103 Acsinte \u015fi, de-a lungul ultimilor ani, a reu\u015fit s\u0103 conving\u0103 Muzeul s\u0103-i permit\u0103 digitizarea celor peste cinci mii de pl\u0103cu\u0163e de sticl\u0103. Twitter, un articol din Times preluat de presa din toat\u0103 lumea, biblioteca digital\u0103 Flickr, Facebook \u015fi o campanie interna\u0163ional\u0103 de fundraising online l-au scos pe Acsinte la ramp\u0103, \u00eentr-un mod asem\u0103n\u0103tor celui \u00een care John Maloof, descoperind din \u00eent\u00e2mplare \u00een 2007 o cutie cu 30 000 de negative, a f\u0103cut-o cunoscut\u0103 pe Vivian Meier, d\u0103daca misterioas\u0103 care fotografiase minunat \u015fi pe ascuns, vreme de patruzeci de ani, oameni \u015fi locuri din Chicago. Eforturile lui Maloof s-au l\u0103sat cu mult\u0103 mirare din partea speciali\u015ftilor, expozi\u0163ii de prestigiu \u00een America \u015fi \u00een Europa, dou\u0103 c\u0103r\u0163i, colec\u0163ionari \u00eemp\u0103timi\u0163i \u015fi un film documentar. Ar fi interesant de g\u0103sit o leg\u0103tur\u0103 \u00eentre Chicago \u015fi Slobozia primei jum\u0103t\u0103\u0163i a secolului XX, pentru c\u0103 nici eforturile lui Cezar Popescu nu sunt mai pu\u0163in vrednice: fotografiile digitizate, postate sear\u0103 de sear\u0103 \u00eencep\u00e2nd din februarie 2014, scot la iveal\u0103 o lume care privit\u0103 cu ochii de ast\u0103zi, e greu s\u0103 nu st\u00e2rneasc\u0103 uimire.<\/p>\n
\nCe s\u0103 fi \u00eensemnat mersul la fotograf pentru oamenii dintre r\u0103zboaie, \u00eentr-un t\u00e2rg din C\u00e2mpia B\u0103r\u0103ganului \u015fi \u00een satele dimprejur? Fotografia nu mai era demult o raritate, totu\u015fi nici at\u00e2t de la \u00eendem\u00e2n\u0103 \u00eenc\u00e2t gestul de \u201ea te trage \u00een poz\u0103\u201c s\u0103 nu fie unul destul de \u00eensemnat. Motiv pentru care era asociat adesea marilor evenimente \u015fi ceremonii care implicau comunitatea: nun\u0163i, botezuri, hramuri, b\u00e2lciuri. Fotograful \u015ftia \u015fi \u00ee\u015fi oferea serviciile \u00een momentele-cheie, c\u00e2nd prestigiul situa\u0163iei f\u0103cea s\u0103 nu \u00eencap\u0103 vorb\u0103 de vreun refuz. Pentru c\u0103 \u00een lumea veche s\u0103rb\u0103toarea avea rolul de a revigora grupul, fotografia devenise un lucru de la sine \u00een\u0163eles, de vreme ce avea puterea s\u0103 eternizeze \u015fi s\u0103 confere solemnitate acestor momente culminante ale vie\u0163ii sociale, \u00een care grupul \u00ee\u015fi reafirma unitatea. Dar fotografia f\u0103cea chiar mai mult dec\u00e2t s\u0103-i \u201enemureasc\u0103\u201c pe cei \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa\u0163i: fixa conduite aprobate \u015fi reglate din punct de vedere social. Ceremonia trebuia fotografiat\u0103 pentru c\u0103 era o ruptur\u0103 \u00een rutina zilnic\u0103 \u015fi realiza imaginea pe care grupul \u00een\u0163elegea s\u0103 o dea despre sine. Privind acum fotografiile vechi de nunt\u0103, aproape c\u0103 nu avem de-a face cu persoane \u00een singularitatea lor, ci cu roluri sociale \u00eent\u0103rite de postur\u0103, mimic\u0103, pozi\u0163ie \u015fi a\u015fezare, ca \u015fi cum obiectul veritabil al fotografiei nu ar fi oamenii \u00een\u015fi\u015fi, c\u00e2t mai cur\u00e2nd rela\u0163iile care se stabileau \u00eentre ei. Ochiul fotografului v\u0103dea o intui\u0163ie fin\u0103 a ierarhiilor de v\u00e2rst\u0103 \u015fi de s\u00e2nge, dar \u015fi de rol social \u015fi simbolic. Privit\u0103 acum, imaginea poate servi de arbore genealogic \u015fi de sociogram\u0103.
\nFotografia \u00eensemna reprezentare \u015fi autoreprezentare deopotriv\u0103. Se ciocneau aici mai multe priviri: una interioar\u0103, proiectiv\u0103, prin care omul \u00ee\u015fi c\u0103uta cea mai bun\u0103 variant\u0103 a sa, urm\u0103rind s\u0103 o scoat\u0103 la iveal\u0103, \u015fi o privire c\u0103tre autor, pentru a-i anticipa dorin\u0163ele, pentru a-i ghici inten\u0163iile. Ambi\u0163iile personale de \u201ea ap\u0103rea bine\u201c \u015fi modele vremii erau noji\u0163e ale unui corset destul de str\u00e2ns, care \u00ee\u015fi punea amprenta asupra imaginii, dict\u00e2nd o compozi\u0163ie de un anumit conven\u0163ionalism: frontalitatea perspectivei clasice, plasarea \u00een ax a \u00eentregului corp, care astfel se obiectiveaz\u0103, exclude intimitatea \u015fi impune respect, uneori centrul absent \u015fi privirile pierdute, oarbe, urm\u0103rind efectul de firesc \u015fi nepreg\u0103tit, decorurile estetizante care, \u00een mediul urban, preiau adeseori, ca \u015fi costumul, grefe rurale sub forma unor contexte folclorizante, idilico-pastorale, cu iz de na\u0163ionalism romantic (Popescu: 2002, pp. 141-142). Decorul fotografiei de studio realizeaz\u0103 colajul lumilor c\u0103rora subiec\u0163ii le apar\u0163in sau ar vrea s\u0103 par\u0103 c\u0103 le apar\u0163in, fiecare detaliu fiind aranjat cu migal\u0103 de ochiul care prive\u015fte prin obiectiv. Voci nu tocmai \u00eeng\u0103duitoare spun c\u0103 fotograful-scenograf, oper\u00e2nd un decupaj geometric \u015fi refuz\u00e2nd orice urm\u0103 de accidental, se transforma \u00eentr-un str\u0103in civilizator care punea \u00een scen\u0103 spectacolul realit\u0103\u0163ii (Popescu:2002, ibidem), red\u00e2nd oamenilor imaginile unui sine care le era, \u00een fapt, str\u0103in, reific\u00e2nd persoana \u015fi reduc\u00e2nd-o la semnul unei clase sociale, al unui me\u015fte\u015fug sau al unei profesii, deconstruind trecutul \u015fi fabric\u00e2nd, \u00een loc, o idee despre trecut.
\nEstetizare, poate intruziv\u0103, a fotografului sau preten\u0163ie a subiectului, limpede r\u0103m\u00e2ne c\u0103, at\u00e2ta vreme c\u00e2t era conceput\u0103 ca semn al statutului, practica fotografic\u0103 nu putea exprima dec\u00e2t efortul subiec\u0163ilor de a-\u015fi dep\u0103\u015fi rangul. Con\u015ftien\u0163i de faptul c\u0103 sunt privi\u0163i, ei intr\u0103 \u00een jocul pozei, \u00ee\u015fi recreeaz\u0103 corpul, se caut\u0103, se imit\u0103 pe ei \u00een\u015fi\u015fi \u00een felul \u00een care \u00ee\u015fi \u00eenchipuie c\u0103 se pun cel mai bine \u00een valoare, chiar dac\u0103 efectul este adeseori cel pu\u0163in hilar. Cum altfel s-o \u00een\u0163elegem pe femeia pr\u0103v\u0103lit\u0103 incomod pe parchetul de la \u201eFoto Splendid Acsinte\u201c \u00een anii \u201930, ca o siren\u0103 ori ca o odalisc\u0103 \u00eentoars\u0103 cu fa\u0163a \u015fi ceva mai \u00eembr\u0103cat\u0103? Pentru c\u0103 nu corpul e de c\u0103p\u0103t\u00e2i aici, de\u015fi femeia pare s\u0103 se str\u0103duiasc\u0103 destul de mult. Mai degrab\u0103 conteaz\u0103 hainele care \u00eel \u00eembrac\u0103, deux-pi\u00e8ce-ul fiind, limpede, dintre cele p\u0103strate \u00een \u015fifonier, cu lavand\u0103 sau busuioc, pentru zile mari. \u00cenc\u0103 \u015fi mai importante sunt accesoriile, declarat \u2013 poate prea declarat \u2013 citadine: colierul, cerceii, po\u015feta, cureaua, ceasul \u015fi buchetul de flori sunt a\u015fezate \u015fi \u0163inute cu st\u00e2njenit\u0103 ostenta\u0163ie, pentru c\u0103 singura func\u0163ie care le-a r\u0103mas este s\u0103 se vad\u0103. Altminteri, coaja cultural\u0103 care o \u00eenf\u0103\u015foar\u0103 pe femeie contrasteaz\u0103 puternic cu miezul: corpul, de\u015fi feminin rotunjit, nu pare obi\u015fnuit cu lenevia oriental\u0103, m\u00e2inile muncite nu sunt prea deprinse cu inelele, chipul ars de soare, cu ochii tri\u015fti \u015fi col\u0163urile gurii c\u0103zute, nu prea a cunoscut cochet\u0103ria pe care o pretinde. Nici degetul meditativ al fetei care st\u0103 picior peste picior \u00een fotoliu nu pare tocmai spontan, nici t\u00e2n\u0103ra care \u0163ine buchetul de flori \u00een m\u00e2inile butuc\u0103noase nu e de o delicate\u0163e \u015fi o fr\u0103gezime foarte conving\u0103toare. S\u0103 nu privim prea dur, \u00eens\u0103, lumea de pe pl\u0103cu\u0163ele de sticl\u0103, uit\u00e2nd c\u0103 era una care se l\u0103sa convins\u0103 de cu totul alte lucruri: nu naturale\u0163ea pare s\u0103 fi contat, c\u00e2t mai degrab\u0103 statutul, ierarhiile sociale, de v\u00e2rst\u0103 \u015fi de gen \u2013 aparen\u0163a.
\nO bun\u0103 parte dintre pl\u0103cu\u0163ele de sticl\u0103 ale lui Costic\u0103 Acsinte \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 copii. Fotografia devine martor al unei transform\u0103ri \u00eenscrise \u00een durata lung\u0103: importan\u0163a copilului cre\u015fte, el se reliefeaz\u0103 treptat la nivel social. Oamenii vechi nu a\u015fezau copilul \u00een centrul aten\u0163iei. Marile s\u0103rb\u0103tori ale vie\u0163ii \u0163\u0103r\u0103ne\u015fti erau mai cur\u00e2nd treaba adul\u0163ilor, numai de la jum\u0103tatea secolului XX s\u0103rb\u0103torile destinate copiilor c\u0103p\u0103t\u00e2nd importan\u0163a pe care le-o acord\u0103m ast\u0103zi. Pe m\u0103sur\u0103 ce societatea le acord\u0103 copilului \u015fi femeii-mam\u0103 un loc din ce \u00een ce mai \u00eensemnat, practica fotografierii lor se generalizeaz\u0103. Copii goi, cu priviri mirate \u015fi u\u015for pierdute, \u00eentin\u015fi pe burt\u0103 dup\u0103 botez sau dup\u0103 ceremonia de la \u00eemplinirea v\u00e2rstei de un an, feti\u0163e diafane sau, dimpotriv\u0103, anticip\u00e2nd (probabil la comand\u0103!) cochet\u0103ria viitoare, copii prea mici ca s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 angrenajul \u00een care \u00eei prinde moda, copii prea \u00eend\u0103r\u0103tnici ca s\u0103 i se supun\u0103 sau frumuse\u0163i n\u0103sc\u00e2nde, pur \u015fi simplu prea fire\u015fti ca s\u0103 poat\u0103 fi \u00eenchise \u00een vreun calapod. O bun\u0103 parte a fotografiilor arat\u0103 copii \u0163in\u00e2nd \u00een m\u00e2ini juc\u0103rii. S\u0103-i fi \u00eentrerupt fotograful din zbenguiala de zi cu zi, imortaliz\u00e2nd o prospe\u0163ime neajustat\u0103, ori s\u0103-l fi preocupat tot ar\u0103tarea unor accesorii de via\u0163\u0103 mic-burghez\u0103, cobor\u00e2nd aspira\u0163iile de statut p\u00e2n\u0103 la v\u00e2rsta care nu prea se sinchise\u015fte de diferen\u0163e? Se prea poate. \u015ei \u00eentr-un caz, \u015fi \u00een cel\u0103lalt, limpede e c\u0103 a te poza nu devenise \u00eenc\u0103 un gest oarecare. Fotografia popular\u0103 a epocii e foarte preocupat\u0103 de posteritate: elimin\u0103 accidentul, neprev\u0103zutul.
\nLa sat, lucrurile st\u0103teau pu\u0163in diferit cu fotografia fa\u0163\u0103 de ora\u015f. \u00cen primul r\u00e2nd, reac\u0163ia fireasc\u0103 a \u0163\u0103ranului era \u00eencercarea de a identifica personajele, de a le da nume \u2013 contau persoana \u015fi \u00eentregul, recognoscibilitatea. \u00cen casa \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103 tradi\u0163ional\u0103, fotografiile aveau multe foloase: obiect de memorie, emblem\u0103 de statut social, arm\u0103 de lupt\u0103 \u00eempotriva efemerului \u015fi a mor\u0163ii, chiar recuzit\u0103 magic\u0103. \u00cens\u0103 leg\u0103turile tari ale fotografiei ca obiect social total au mai sl\u0103bit \u00eentr-o lume despre care chiar apar\u0163in\u0103torii ei spun c\u0103 nu mai e ce-a fost. Pe gardul de vizavi de casa lui Dumitru \u015fi a Elenei Grigore din Grivi\u0163a st\u0103 bine prins \u00een cuie, u\u015for criptic \u015fi totu\u015fi ostentativ, un blestem care trimite mai degrab\u0103 la afi\u015fajul publicitar: \u201eCine l-a otr\u0103vit pe boldeiul Ursu s\u0103-l m\u0103n\u00e2nce. Cel care l-a aruncat la Huda Ion\u201c. P\u00e2n\u0103 \u015fi vorbele grele s-au dezb\u0103rat de tain\u0103. Ochii oamenilor din fotografii nu se mai scot ca ochii sfin\u0163ilor din icoane \u00een ritualurile magice, iar pozele de familie f\u0103cute de Costic\u0103 Acsinte se \u00eempr\u0103\u015ftie care \u00eencotro, odat\u0103 cu cei pe care \u00eei \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103… C\u00e2teva sunt adunate de Clementina, fiica celor doi, \u00eentr-un album-fantezie \u2013 nu \u015ftiu dac\u0103 \u00eenadins pentru venirea noastr\u0103, din nostalgie sau de spaima trecerii. Mai r\u0103m\u00e2n cioburi, fr\u00e2nturi \u015fi \u00eencercarea de a le pune cap la cap.
\nDumitru \u015fi Elena, n\u0103scu\u0163i am\u00e2ndoi \u00een anii \u201950, l-au cunoscut pe Costic\u0103 \u00een ultima parte a carierei, c\u00e2nd \u00eenc\u0103 mai str\u0103b\u0103tea pe biciclet\u0103 satele din jurul Sloboziei, duminicile \u015fi \u00een zilele ploioase, \u00een c\u0103utare de clien\u0163i. Am\u00e2ndoi \u015fi-l amintesc de om bun, prietenos, darnic: \u201eEl mereu venea cu c\u00e2te dou\u0103 poze, dou\u0103 fotografii. Da\u2019 el f\u0103cea una-n plus, zicea: Ia, m\u0103, trei! Da\u2019 pl\u0103teai numa\u2019 dou\u0103\u201c (Dumitru). Le-a devenit complice \u00een anul 1972, c\u00e2nd le-a f\u0103cut prima fotografie \u00eempreun\u0103, la b\u00e2lciul de Ziua Crucii, pe furi\u015f de p\u0103rin\u0163ii fetei, care nu concepeau s\u0103 aib\u0103 drept ginere un \u201e\u015fantierist\u201c: o poz\u0103 mic\u0103, alb-negru, \u00eeng\u0103lbenit\u0103, zim\u0163at\u0103 \u015fi p\u0103tat\u0103 de lipiciul de nelipsit c\u00e2nd venea vorba de afi\u015farea pe tabloul cu fotografii de familie, din care nu-\u0163i dai seama foarte bine care dintre tinerii tun\u015fi scurt, \u00eembr\u0103ca\u0163i \u015faptezecist \u015fi \u0163in\u00e2ndu-se pe dup\u0103 g\u00e2t e fata \u015fi care b\u0103iatul \u2013 poate numai dup\u0103 timiditatea uneia dintre priviri. La vremea dansului, fotografia era, pentru tineri, un drept la frivolitate licit\u0103. Peste ani, ea devine tr\u0103gaci al memoriei, a\u015fa c\u0103 p\u0103trundem \u015fi \u00een istoria familiei, chiar dac\u0103 destul de ezitant la \u00eenceput: \u201ePrima dat\u0103 i-am oferit \u2013 nu era l\u00e2ng\u0103 mine! \u2013 am luat un ardei iute \u015fi am zis: Domni\u015fora nu serve\u015fte un ardei iute? L-a luat \u015fi-a \u00eenceput s\u0103 r\u00e2d\u0103. \u015ei lu\u2019 socru\u2019 atuncea nu prea-i pl\u0103cea de mine, c\u0103 io am lucrat p\u0103 \u015fantier \u015fi \u015fantieri\u015ftii atuncea… Zicea: Mie n-o s\u0103-mi calci pragu\u2019! \u015ei c\u00e2nd am venit, m-am urcat p\u0103 prag!\u201c (Dumitru). Sunt cunoscute, de altfel, deplas\u0103rile frecvente ale lui Costic\u0103 la Grivi\u0163a: \u201eLa Grivi\u0163a mersese ani de zile, uneori chiar \u015fi de dou\u0103 ori pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, era \u00abcomuna lui\u00bb, la renumitele t\u00e2rguri \u015fi b\u00e2lciuri de-acolo era a\u015fteptat \u015fi nu mai prididea cu lucrul. Pe l\u00e2ng\u0103 bicicleta de aici, avea una \u015fi la Grivi\u0163a, pentru deplas\u0103rile de-acolo\u201c (Stoian:2009, p. 78). Amintirea e \u00eenc\u0103 proasp\u0103t\u0103: \u201eEra un b\u0103tr\u00e2nel m\u0103run\u0163el, solid, a\u015fa, cu o biciclet\u0103 joas\u0103, c\u0103 dac\u0103 era scund, n-ajungea (…). El unde f\u0103cea multe poze era mai ales p\u0103 14 septembrie, de Ziua Crucii, aicea e un b\u00e2lci. \u015ei nea Costic\u0103 avea un covor cu doi cerbi, mari, a\u015fa \u015fi-l punea p\u0103 un gard, \u00eel ag\u0103\u0163a, a\u015fa \u015fi s\u0103 vedea \u015fi cerbii, \u015fi figura omului\u201c (Dumitru). Pe locul vechii s\u0103rb\u0103tori locale, acum se afl\u0103 un supermarket de tabl\u0103 cu vopseaua roz cojit\u0103 de ploi \u015fi de soare, un cal la p\u0103scut \u015fi un bloc cu multe antene parabolice, urm\u0103 a sistematiz\u0103rilor comuniste, devenit\u0103 \u00een discursul localnicilor reper plin de importan\u0163\u0103: \u201eLa bloc!\u201c
\nUite-l pe Spiridon, bunicul lui Dumitru, cu care nu \u015ftiau s\u0103 fi avut vreo fotografie! Z\u00e2mbe\u015fte din st\u00e2nga unei poze alb-negru la fel de zim\u0163at\u0103 \u015fi \u00eeng\u0103lbenit\u0103, \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u00e2nd nunta unor rude, f\u0103cute \u00een curte la D\u0103dica, \u00een care neamurile se adunaser\u0103 \u00een jurul unei c\u0103ru\u0163e cu doi cai albi, cu care c\u0103rau m\u00e2ncarea. \u00cen partea st\u00e2ng\u0103, \u00een spate, pierdut printre multe alte capete vesele, apare \u015fi cel al lui Spiridon.<\/p>\n
\nSusan Sontag credea c\u0103 fiecare fotografie \u00eenseamn\u0103 s\u0103 mai mori pu\u0163in. \u00centre fotografie \u015fi moarte e o leg\u0103tur\u0103 inerent\u0103, spune ea, pentru c\u0103 degetul \u00eendreptat spre figura unui om aflat at\u00e2t de acolo, \u00eentr-un moment precis al vie\u0163ii lui, este \u00eenc\u0103rcat cu ironia postum\u0103 a viitorimii, a timpului care, \u00eentre timp, a curs. D\u0103dica, \u00eens\u0103, crede altceva. E o m\u0103tu\u015f\u0103 prin alian\u0163\u0103 a Elenei Tudor, o b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u00een v\u00e2rst\u0103 de optzeci de ani, care a ap\u0103rut de dup\u0103 col\u0163ul casei \u2013 figur\u0103 smerit\u0103, sprijinit\u0103-n c\u00e2rj\u0103, spun\u00e2nd: \u201eHristos a \u00eenviat!\u201c. Pentru ea, fotografia este mai ales un obiect al nemuririi: \u201eFotografiile erau a\u015fa, \u00een tablou, poz\u0103 l\u00e2ng\u0103 poz\u0103, poz\u0103 l\u00e2ng\u0103 poz\u0103… A\u015fa, p\u0103 perete, s\u0103 s\u0103 pomeneasc\u0103 to\u0163i\u201c. Pentru D\u0103dica, fotografia la \u00eenmorm\u00e2ntare, practicat\u0103 \u015fi de Costic\u0103 Acsinte, nu avea nici urm\u0103 de bizarerie. I-au murit doi copii, la v\u00e2rste la care deja nu mai erau copii. \u00cei p\u0103rea r\u0103u c\u0103 \u00een febra lucrurilor, uitase s\u0103 cheme un fotograf: \u201eCa s\u0103 r\u0103m\u00e2ie amintire-n urm\u0103… \u00ce\u0163i mai aduceai aminte, te duceai, vedeai poza, te s\u0103turai de pl\u00e2ns, ie\u015feai afar\u0103, te luai de treab\u0103…\u201c (D\u0103dica). Lumea lui Costic\u0103 Acsinte avea alte ritmuri. Fotografiile lui o apropie \u015fi o \u00eendep\u0103rteaz\u0103 deopotriv\u0103.
\nFantome digitale, <\/strong>
\nr\u0103sp\u00e2ndire \u015fi p\u0103strare<\/strong>
\nExist\u0103 o diferen\u0163\u0103 v\u0103dit\u0103 \u00eentre fotografiile interbelice ale lui Acsinte, privite pe site-ul proiectului (colectiacosticaacsinte.eu), pe Facebook sau pe Flickr \u015fi fotografiile zim\u0163ate, \u00eeng\u0103lbenite, \u00eendoite, din albumul familiei Grigore. Primele, de\u015fi mai vechi, ajung la noi pe calea postmodern\u0103 a pixelilor \u015fi a transferului de date, \u00een vreme ce ultimele, chiar dac\u0103 mai recente, sunt vechi la \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare, miros \u015fi pip\u0103it. Asta pentru c\u0103 fotografia nu tr\u0103ie\u015fte numai prin imagine, ci prin toat\u0103 materialitatea ei. Fotografiile sunt obiecte. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 au, pe de o parte, plasticitate, chimie, h\u00e2rtie mai poroas\u0103 ori mai lucioas\u0103, tonuri de culoare, varia\u0163ii \u015fi stria\u0163ii ale suprafe\u0163elor, iar pe de alt\u0103 parte forme prezenta\u0163ionale (c\u0103r\u0163i de vizit\u0103, albume, imagini \u00eenr\u0103mate, vederi \u2013 care transform\u0103 fotografia din obiect de memorie \u00een obiect de circula\u0163ie) \u015fi calit\u0103\u0163i performative: pot povesti, pot c\u0103l\u0103tori, pot fi privite \u00een grupuri mai mari sau \u00een privat, au greutate, tactilitate, adesea miros a vechi, a trecut. Fotografia este, prin urmare, un obiect f\u0103cut din mai multe straturi, al c\u0103rui \u00een\u0163eles e o simbioz\u0103 \u00eentre materialitate, con\u0163inut \u015fi context. Starea fizic\u0103 \u015fi condi\u0163ia obiectului, murd\u0103ria \u015fi deteriorarea sunt m\u0103rturii ale vie\u0163ilor lui trecute.
\nOdat\u0103 cu digitizarea, dispare toat\u0103 aceast\u0103 organicitate care apropie obiectul \u015fi \u00eel face intim. R\u0103m\u00e2ne doar informa\u0163ia vizual\u0103. Dup\u0103 cum spun unele voci din domeniu, se produce o decontextualizare masiv\u0103 \u015fi o scoatere din istorie a fotografiei, care vine m\u00e2n\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 cu democratizarea imaginii. Nu are loc doar o transformare de tip tehnic, c\u00e2t mai ales un proces cultural, care schimb\u0103 \u00een \u00eentregime felul \u00een care ne privim trecutul. Sprijini\u0163i \u00een c\u00e2rja tehnologiei, nu ne mai cufund\u0103m \u00een materialitatea obiectului. Se produce, prin urmare, o s\u0103r\u0103cire.
\n\u00cens\u0103 f\u0103r\u0103 efortul de digitizare al lui Cezar Popescu (specialist care de\u015fi digitizeaz\u0103, nu estetizeaz\u0103 imaginile prin editare, autenticitatea imperfec\u0163iunilor p\u0103str\u00e2ndu-se la nivel vizual), cine ar mai fi privit ast\u0103zi fotografiile lui Acsinte? Poate c\u00e2teva rubedenii r\u0103zle\u0163e, \u00een niciun caz c\u00e2teva milioane de utilizatori Flickr \u015fi Facebook. Materialitatea care le face at\u00e2t de speciale este \u015fi cea care le semneaz\u0103 sentin\u0163a la moarte \u2013 prin cojire, zdrobire, sf\u0103r\u00e2mare, neglijen\u0163\u0103, uitare. Dac\u0103 \u00een forma lor digital\u0103 imaginile sunt v\u0103duvite de istorii, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 ele trebuie g\u0103site \u00een alt\u0103 parte. Sunt multe pove\u015fti \u00een povestea lui Costic\u0103 Acsinte: ca ni\u015fte negative r\u0103t\u0103cite cine-\u015ftie-pe-unde, a\u015fteapt\u0103 s\u0103 fie cufundate \u00een revelator, fixate pe suport \u015fi ar\u0103tate. C\u0103ut\u0103rile abia au \u00eenceput.<\/p>\n![\"arhiva-costica-acsinte\"](\"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2014\/08\/arhiva-costica-acsinte.jpg\")
<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"