{"id":20380,"date":"2014-08-13T12:50:20","date_gmt":"2014-08-13T10:50:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20380"},"modified":"2014-08-13T12:50:20","modified_gmt":"2014-08-13T10:50:20","slug":"ogorul-florii-de-piper","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ogorul-florii-de-piper\/","title":{"rendered":"Ogorul florii de piper"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Dumitru Radu Popescu, <em>Scrisori deschise<\/em>, Editura \u201eScrisul Rom\u00e2nesc\u201c, Craiova, 2013<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Lui Dumitru Radu Popescu \u00eei convine de minune formula Scrisorii deschise pentru o bogat\u0103 arie a eseisticii sale \u2013 nu numai pentru particularizarea \u00een imaginar a unui perete rezonant \u2013 \u00eentr-un h\u0103u al spa\u0163iului anonim \u00een care o mare parte din radian\u0163a cuvintelor s-ar putea lovi de sindromul uman autist al zilei de azi, elocvent \u00eentrupat de emblematica Piticului din gr\u0103dina de var\u0103, despre care face vorbire \u00een ultima scrisoare. Lui D.R. Popescu \u00eei convine de minune formula Scrisorii deschise, pentru o larg-\u00eenc\u0103p\u0103toare furibonderie pamfletar \u015fi pentru faptul c\u0103 genul acesta epistolar, ce \u00ee\u015fi poate adjudeca un regim cvasimetaforic, \u00eei permite o libertate \u201erespiratorie\u201c special\u0103: digresiunea amplitudinar\u0103. \u201eM-ar interesa, azi, ce p\u0103rere ai despre Japonia, despre \u00eemprejurimile Aradului, despre Agapia \u2013 de care te afli destul de departe, \u00een spa\u0163iu, \u015fi despre Shakespeare Vilmo\u015f, de care sunt sigur c\u0103 ai r\u0103mas aproape \u00een timp, \u00een spa\u0163iu \u015fi \u00een sim\u0163iri!\u201c. Bucla digresionist\u0103 cerut\u0103 preopinentului e pretextual\u0103 pentru c\u0103 emitentul abia a\u015fteapt\u0103 s\u0103-\u015fi transmit\u0103 opiniile proprii, s\u0103-\u015fi descarce din limb\u0103 doza de piper ustur\u0103tor, coroziv, a filmului s\u0103u reflexiv prin care defileaz\u0103, \u00een chip dramatic sau hilar evenimentele \u015fi \u015ftirile cotidianului. Japonia: spa\u0163iul tragic al celui mai puternic cutremur \u00eenregistrat p\u00e2n\u0103 atunci (2011) \u2013 echivalentul a 17.000 de bombe de calibrul celei care lovise Hiro\u015fima \u2013 cutremurul \u00een care \u201erebeliunea for\u0163elor incandescente din foalele p\u0103m\u00e2ntului\u201c a demonstrat c\u0103&#8230; \u201esupraabunden\u0163a economic\u0103, industrial\u0103 \u015fi alimentar\u0103 a Japoniei se poate ar\u0103ta nul\u0103!&#8230; Oamenii pot muri subit, sub valuri, sub d\u0103r\u00e2m\u0103turi, iradia\u0163ii, dar bine \u00eembr\u0103ca\u0163i, cu conturi \u00een b\u0103nci \u015fi cu ma\u015fini la scar\u0103!\u201c Filosofia sarcasmului este grila omniprezent\u0103, care nu-\u015fi va refuza extinderea \u015fi la arealul natal, la \u201e\u0163inuturile danubiano-pontice\u201c. \u201eNumai \u00een Rom\u00e2nia \u2013 acest col\u0163 de rai, de pe un picior de plai! \u2013 previziunile sunt optimiste, c\u0103ci nu ne amenin\u0163\u0103 ravagiile civiliza\u0163iei! Optimi\u015fti, da, suntem (&#8230;) pentru c\u0103 limba rom\u00e2n\u0103 a \u00eenregistrat o faim\u0103 mondial\u0103, incredibil\u0103: a devenit o limb\u0103 str\u0103in\u0103 \u00een propria \u0163ar\u0103! Guvernan\u0163ii no\u015ftri partinici ar trebui consemna\u0163i cu litere de aur nu doar \u00een istoria lumii, ci \u015fi \u00een calendare! (&#8230;) Hodoronc Tronc \u015fi ai s\u0103i au tratat istoria, pe bun\u0103 dreptate, ca pe un element distrug\u0103tor \u2013 a\u015fa c\u0103 au acordat limbii rom\u00e2ne o dimensiune european\u0103 (ce european\u0103 \u2013 mondial\u0103) unic\u0103 pe mapamond! Cet\u0103\u0163eanul rom\u00e2n are de azi \u00eenainte m\u00e2ndria de a \u00eenv\u0103\u0163a limba rom\u00e2n\u0103 ca limb\u0103 str\u0103in\u0103!\u201c Sau: \u201eIat\u0103 ce-mi aud \u015fi v\u0103d urechile, la televizor: Stare\u0163a dela monastirea Agapia, monastire care s-a \u00eenv\u00e2rtit cu acapararea a sute de hectare de p\u0103duri, ca \u015fi cum ar dori s\u0103 stucheasc\u0103 \u015fi pe reforma lui Alexandru Ioan Cuza \u015fi chiar s-o arunce \u00een ridicul! \u2013 le-a dat un ultimatum s\u0103tenilor din preajma sf\u00e2ntului l\u0103ca\u015f!&#8230; S\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103, vai, cu gr\u0103bire, casele, \u00een care locuiesc, din b\u0103tr\u00e2ni, ca monastirea \u015fi maicile adiacente s\u0103 poat\u0103 lua \u00een st\u0103p\u00e2nire p\u0103m\u00e2ntul de sub case, magazii, grajduri, precum \u015fi drumurile! (&#8230;) Cine nu-\u015fi p\u0103r\u0103se\u015fte casa, nu va fi \u00eengropat \u00een cimitirul patronat de monastire! Stare\u0163a e pur \u015fi simplu genial\u0103. Are un stil de lucru cu Dumnezeu, nemaipomenit! Sufletele moarte ale b\u0103tr\u00e2nului Gogol devin un fleac electoral!&#8230;\u201c Obsesia ferocizat\u0103 a lui \u201ea avea\u201c \u015fi \u201ea dob\u00e2ndi\u201c \u2013 ca eroziune intratabil\u0103 a fiin\u0163ei! Aceasta-i morala (tragic\u0103?) a \u201efaptului divers\u201c \u2013 al c\u0103rui culeg\u0103tor insa\u0163iabil se dovede\u015fte a fi \u00een aceste Scrisori deschise, Dumitru Radu Popescu. Rom\u00e2nii se arat\u0103 a fi devenit goi pe dinl\u0103untru, precum flautele \u2013 cu care \u00eei compar\u0103 prin\u0163ul Hamlet pe cei doi amici tr\u0103d\u0103tori, Rosenkrantz \u015fi Guildenstern \u2013 disponibile \u201emelodic\u201c oric\u0103rei labiliz\u0103ri morale. Diatriba va continua: \u201e&#8230;Ia \u00eenchipui\u0163i-v\u0103 o scen\u0103 jucat\u0103 de ni\u015fte umbre \u00eentr-o biseric\u0103 din jude\u0163ul Arad! Umbrele se apropie de altar, se \u00eenchin\u0103, \u00eengenuncheaz\u0103 \u00een fa\u0163a preotului de umbr\u0103 (&#8230;) Clopotul bate, umbrele prind via\u0163\u0103 \u2013 adic\u0103 \u00eencep s\u0103 aib\u0103 \u015fi trupuri! Grozav! B\u0103rba\u0163i \u015fi femei se str\u00e2ng \u00een jurul scaunului r\u0103mas liber prin moartea celui ce \u00eel avusese \u00een posesie&#8230; (&#8230;) Cine vrea s\u0103 aib\u0103 scaunul r\u0103mas liber \u00een biseric\u0103? Lini\u015fte, c\u00e2teva clipe. Apoi \u00eencepe Licita\u0163ia! Un milion! Zice un credincios. Dou\u0103! Zice o credincioas\u0103. Nou\u0103. S\u0103 ai un scaun (&#8230;) l\u00e2ng\u0103 sfin\u0163ii de pe pere\u0163i!&#8230; \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu! Cinci milioane! Dou\u0103zeci de milioane! Treizeci de milioane! Credincio\u015fii nu dau nimic pe ni\u015fte foi de h\u00e2rtie&#8230; banii&#8230; (&#8230;) Totul e credin\u0163a! (&#8230;) \u015eaizeci \u015fi \u015fase de milioane!\u201c. O dat\u0103, de dou\u0103, de trei ori&#8230; \u201eScaunul din biseric\u0103 a fost adjudecat! Dumnezeu a biruit \u00een sufletul fericitului c\u00e2\u015ftig\u0103tor! Credinciosul se a\u015faz\u0103 \u00een scaun, \u00ee\u015fi face trei cruci, pup\u0103 icoana cea mare din altar! Pup\u0103 m\u00e2na lui Iisus, cel de pe cruce, pup\u0103 m\u00e2na Fecioarei Maria&#8230;\u201c C\u00e2t\u0103 capacitate de \u201ecaricare\u201c literar\u0103 \u00eencorporeaz\u0103 un atare pamflet? Se pare c\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, prin raportare la sursa lui real\u0103, caricarea factologic\u0103 e minim\u0103! \u201eLiterar\u0103\u201c r\u0103m\u00e2ne doar percutan\u0163a geniului reflexiv al scriitorului, care extrage, \u00een \u201esplendoarea\u201c (cite\u015fte \u201epuritatea\u201c) ei tragic\u0103, deraierea fiin\u0163ial\u0103 a Omului \u015fi autocomplacerea lui \u00een domeniul, sclipitor ca de b\u00e2lci, al formelor \u201epure\u201c, adic\u0103 v\u0103duvite de orice con\u0163inut afectiv. D.R. Popescu avea, se pare, dreptate, c\u00e2nd, \u00eentr-o alt\u0103 Scrisoare, consider\u0103 c\u0103 eroii lui Teodor Mazilu nu sunt \u00eenc\u0103 ni\u015fte \u201eporci\u201c, ci sunt victimele confuziei dintre realitate \u015fi iluzie, un raport confuzionar \u00een care putem lua no\u0163iunea de iluzie \u2013 cred eu \u2013 \u00eentr-o dubl\u0103 accep\u0163ie: de fals\u0103 realitate, dar \u015fi de nostalgie a unui adev\u0103r interior, care \u00ee\u015fi ofer\u0103, par\u0163ial ironic, p\u0103relnicia reg\u0103sirii, \u00een lumea formelor f\u0103r\u0103 fond, ale cuvintelor. A\u015f ad\u0103uga deci c\u0103 personajele maziliene au \u00een ele \u015fi un soi de autodistan\u0163are \u201ebrechtian\u0103\u201c, de autolucidizare autosatiric\u0103, pe care \u201ecredinciosul\u201c din Arad a pierdut-o. \u015ei tocmai aceast\u0103 autodistan\u0163are intrinsec\u0103 actului \u00eensu\u015fi, de acomodare la fals, la \u201ecli\u015feistic\u201c, nu le las\u0103 \u201elibertatea total\u0103 de a fi porci\u201c. N-a\u015f zice, de data asta, chiar \u00eentocmai cu D.R.P., c\u0103 lumea lui Mazilu e \u201eoarb\u0103, surd\u0103, \u00een fa\u0163a tragicei sale caducit\u0103\u0163i\u201c, ci c\u0103 \u00eencearc\u0103 din r\u0103sputeri s\u0103 devin\u0103 oarb\u0103 \u015fi surd\u0103, atras\u0103 magnetic de ispita parvenitismului social \u015fi material. \u00centr-adev\u0103r, ca \u015fi Don Quijote \u2013 cu care D.R.P. le compar\u0103 \u2013 aceste personaje sunt bolnave de terapia paleativ\u0103 a imaginarului falsificator. Cei de azi sunt atin\u015fi definitiv de surzenie \u015fi cecitate; nu mai au borna unei amintiri interioare \u2013 fie \u015fi vagi \u2013 despre vreo fericire autentic\u0103! Pentru aceast\u0103 lume\/ existen\u0163\u0103 post-mazilean\u0103 \u00ee\u015fi cultiv\u0103 \u2013 observ\u00e2nd-o amarnic \u015fi sarcast \u2013 un mare scriitor precum D.R. Popescu \u201eOgorul florii de piper\u201c, \u00eencredin\u0163at istoriei contemporane a Rom\u00e2niei. Tema rat\u0103rii fiin\u0163iale: tema unui tragism obiectiv, generalizat \u015fi necon\u015ftientizabil, entropizat p\u00e2na la iluzia unei aneantiz\u0103ri a orizontului tragic al existen\u0163ei, este temelia \u015fi arcul de bolt\u0103 al acestui volum selectiv de eseistic\u0103 publicistic\u0103, autoangajat\u0103 \u00een revolta intelectual\u0103 ce-\u015fi ia distan\u0163a \u201esarcasmic\u0103\u201c.<br \/>\n\u201eBarochismul\u201c digresiunilor nu are, pentru scriitor, caracterul duminical al lecturilor \u201eu\u015foare\u201c \u015fi superficial-reconfortante. Fluxul digresiunii este un flux aglutinant de imagerie \u015fi factologie diversificat\u0103 \u2013 uneori acordat\u0103 chiar \u015fi \u00eentre mari distan\u0163e de timp \u015fi spa\u0163iu istoric \u2013 \u201ebergsonian\u201c evocat\u0103 \u015fi actualizat\u0103. Discursul epistolar e ca o \u201eacupunctur\u0103\u201c \u00eentr-o larg-cuprinz\u0103toare re\u0163ea fatalmente-sofisticat\u0103 a Vie\u0163ii. P\u00e2n\u0103 a ajunge, de pild\u0103, la apocaliptica nipon\u0103 din 2011, scriitorul \u00eentreprinde un excurs sentimental la timpul trecut, prin Baia Mare, ora\u015ful preopinentului s\u0103u: despre \u201ereformarea\u201c jocului de fotbal prin \u201emarele\u201c Viorel Mateianu, despre teatru \u015fi distan\u0163a nefast\u0103 a talentelor de efervescen\u0163a studiourilor din Buftea, despre marele Mih\u0103ilescu-Br\u0103ila, \u201eur\u00e2t, uman, diabolic, plin de humor interior, \u00een plin\u0103 tragedie a descoperirii adev\u0103rului!\u201c, despre \u201eun decor viu care tr\u0103ia \u00een tensiunea personajelor&#8230; fluid, ap\u0103s\u0103tor, angoasant, obsesiv, ca o oglind\u0103 a apocalipsei din vinov\u0103\u0163iile lor!\u201c E o Scrisoare aleas\u0103 la \u00eent\u00e2mplare. M-a\u015f fi putut opri asupra oric\u0103rei alta. \u201eAparatura cerebral\u0103\u201c a scriitorului \u2013 mutant\u0103 observa\u0163ional \u015fi reflexiv \u2013 ne-ar fi putut contura volute \u015fi mai complicate de fabul\u0103 memorialistic\u0103 \u00een sinaps\u0103 cu \u00eent\u00e2mpl\u0103rile unui prezent recent. \u00cen Scrisoarea c\u0103tre Valentin Silvestru, mort,<br \/>\nD.R. Popescu va relua \u00een muchie ironic-teoretizant\u0103 tema, veche de peste un secol, a mor\u0163ii Tragediei \u2013 simultan\u0103 cu dispari\u0163ia sentimentului tragic la om \u2013, pentru a re-converti proba persisten\u0163ei ei, perpetuat\u0103 ca stare generalizat\u0103, dar disipat\u0103 \u00een st\u0103rile fanto\u015fate ale Comediei \u2013 atunci c\u00e2nd \u201eegalitatea nu este echitabil\u0103\u201c \u015fi \u201elibertatea trece \u00eenaintea egalit\u0103\u0163ii\u201c \u015fi instituie \u00een om (\u201enu este un lucru mare, ce naiba!\u201c) corup\u0163ia mental\u0103 \u2013 \u201eCorup\u0163ia ideilor de c\u0103tre idei\u201c \u2013 ce avariaz\u0103 genomul&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dumitru Radu Popescu, Scrisori deschise, Editura \u201eScrisul Rom\u00e2nesc\u201c, Craiova, 2013 &nbsp; Lui Dumitru Radu Popescu \u00eei convine de minune formula Scrisorii deschise pentru o bogat\u0103 arie a eseisticii sale \u2013 nu numai pentru particularizarea \u00een imaginar a unui perete rezonant \u2013 \u00eentr-un h\u0103u al spa\u0163iului anonim \u00een care o mare parte din radian\u0163a cuvintelor s-ar&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ogorul-florii-de-piper\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Ogorul florii de piper<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4190],"class_list":["post-20380","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-d-r-popescu"],"views":877,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20380","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20380"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20380\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20380"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20380"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20380"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}