![\"Caninul2\"](\"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2014\/08\/Caninul2.jpg\")
<\/a>\nAutoritatea patern\u0103 este cea care emite sentin\u0163e definitorii, cuv\u00e2ntul tat\u0103lui are puterea de a institui realit\u0103\u0163i, el restabile\u015fte ordinea. Cum poate un singur om s\u0103 redefineasc\u0103 universul familial? Prin defini\u0163ii, urm\u0103ri ale resemantiz\u0103rii unor cuvinte care vin din spa\u0163iul exterior mediului \u00een care tr\u0103ie\u015fte bizara familie format\u0103 din p\u0103rin\u0163i, un frate \u015fi dou\u0103 surori. Care este alternativa la aceast\u0103 lume \u00een care fantomele sunt mici flori galbene, iar pisica devine cel mai periculos animal? \u00cen prim\u0103 faz\u0103, un joc al rezisten\u0163ei din care iese c\u00e2\u015ftig\u0103tor cel mai puternic \u2013 e drept c\u0103 dintre trei copii slabi, palizi \u015fi inexpresivi. Pe tot parcursul filmului, cele dou\u0103 fete \u015fi fratele lor \u00ee\u015fi for\u0163eaz\u0103 limitele, se pun \u00een pericol, iar toate aceste tentative nu sunt dec\u00e2t ludice \u00eencerc\u0103ri de a-\u015fi g\u0103si aprecierea \u00een ochii tat\u0103lui. \u00cen termeni psihanalitici, imaginea tat\u0103lui echivaleaz\u0103 cu supraeul, deoarece acesta din urm\u0103 se formeaz\u0103 ca interiorizare a exigen\u0163elor \u015fi interdic\u0163iilor parentale. Apare, inevitabil, problema desc\u0103tu\u015f\u0103rii de supraeu. Este ea oare posibil\u0103? Cu ce riscuri?
\nFata cea mare propune un joc: to\u0163i trei s\u0103 stea cu m\u00e2na \u00een ap\u0103 fierbinte, iar c\u00e2\u015ftig\u0103torul va fi cel care rezist\u0103 mai mult. A-\u015fi imagina un joc nou \u00een str\u00e2mtul lor univers este deja un act de curaj. G\u00e2ndul c\u0103 unul dintre ei poate stabili reguli este cople\u015fitor, astfel c\u0103 atunci c\u00e2nd trebuie s\u0103 dea un nume jocului, r\u0103spunsul, ad\u00e2nc meditat, vine firesc: \u201eNu \u015ftiu\u201c. Mania numirii este transmis\u0103 de tat\u0103l care este singurul cu autoritate s\u0103 fixeze limite, comportamente, legi. \u00cen lipsa siguran\u0163ei date de supraeu, niciun joc nu este permis. Nici m\u0103car recuparea unui avion de juc\u0103rie nu este posibil\u0103 f\u0103r\u0103 ajutorul tat\u0103lui, de\u015fi obiectul se afl\u0103 la c\u00e2\u0163iva pa\u015fi de poart\u0103. Dar p\u0103trunderea pe un teritoriu str\u0103in, exterior cur\u0163ii ar fi \u00eensemnat \u00eenc\u0103lcarea regulii principale, astfel c\u0103 fiul a\u015fteapt\u0103 ca p\u0103rintele s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 acas\u0103 pentru a-i recupera juc\u0103ria. Scena se desf\u0103\u015foar\u0103 dup\u0103 tiparul unui act de salvare major: tat\u0103l se urc\u0103 \u00een ma\u015fin\u0103, c\u0103ci baiatului \u00eei spusese c\u0103 doar \u00een acest mod poate ie\u015fi din curte \u015fi, dup\u0103 ce abia iese, se apleac\u0103 \u015fi ridic\u0103 avionul. \u00cen asemenea momente, figura patern\u0103 este aproape glorificat\u0103, accentul c\u0103z\u00e2nd pe raportul de for\u0163e: tat\u0103l atotputernic \u015fi to\u0163i ceilal\u0163i pierdu\u0163i \u00een lipsa lui.
\nAproape incon\u015ftient, eliberarea de sub tirania imaginii paterne se produce \u00een comportamentul fetei mai mari. Scena \u00een care t\u00e2n\u0103ra danseaz\u0103 nebune\u015fte, p\u00e2n\u0103 la epuizare, ca \u00eentr-un ritual dionisiac, este emblematic\u0103 pentru ruperea de constr\u00e2ngeri, de ordine. Episoadele de rebeliune contrasteaz\u0103 puternic cu acelea \u00een care supunerea ocup\u0103 rolul principal. De pild\u0103, exist\u0103 c\u00e2teva secven\u0163e \u00een care membrii familiei stau \u00een fa\u0163a limitei imaginare dintre curte \u015fi exterior \u015fi, sub dirijarea tat\u0103lui, \u00eencep s\u0103 latre, din ce \u00een ce mai caden\u0163at. Iar de aici \u015fi p\u00e2n\u0103 la dezumanizare nu mai e mult. Fata cea mare pare s\u0103 resimt\u0103 cel mai puternic efectele izol\u0103rii, ale vidului care \u00eei anihileaz\u0103 personalitatea. La o scar\u0103 mai mic\u0103, repet\u0103 actul mutil\u0103rii propriei sale fiin\u0163e prin t\u0103ierea membrelor unei p\u0103pu\u015fi. \u00cen tot acest timp, t\u00e2n\u0103ra \u0163ip\u0103 ca \u015fi cum fapta ar fi avut urm\u0103ri imediate asupra corpului ei. Controlul tat\u0103lui fiind sim\u0163it tot mai acut, \u00eentrebarea \u201eC\u00e2nd e un copil preg\u0103tit s\u0103 plece de acas\u0103?\u201c devine vital\u0103. \u201eC\u00e2nd \u00eei va c\u0103dea un canin\u201c. Cu alte cuvinte, copiii vor fi liberi atunci c\u00e2nd autoritatea tat\u0103lui va sc\u0103dea. Fire\u015fte, fata s-a lovit de interpretarea literal\u0103 a solu\u0163iei, fapt pe care a mizat \u015fi tat\u0103l. \u00centr-o ultim\u0103 \u00eencercare de evadare, \u00een baie, \u00een fa\u0163a oglinzii, ia o ganter\u0103 \u015fi \u00ee\u015fi izbe\u015fte puternic din\u0163ii, \u00een repetate r\u00e2nduri, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00eei cade caninul. Replica hamletian\u00e3 \u201eRestul e t\u0103cere\u201c descrie foarte bine continuarea, c\u0103ci nu mai conteaz\u0103 ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een plan real, fizic, dup\u0103 \u00eencercarea fetei de a se elibera. Inevitabilul s-a produs, ordinea a fost r\u0103sturnat\u0103. Actul de curaj const\u0103 \u00een sustragerea de la destinul trasat de tat\u0103.
\nPentru cei care cunosc biografia lui Franz Kafka, filmul lui Lanthimos apare ca o ecranizare a vie\u0163ii acestuia. \u00cen cunoscuta Scrisoare c\u0103tre tat\u0103 din jurnalul s\u0103u, Kafka m\u0103rturise\u015fte faptul c\u0103 tat\u0103l l-a privat de cuv\u00e2nt, interzic\u00e2ndu-i s\u0103 mai vorbeasc\u0103. Dorind recuperarea lucrului de care fusese privat, el \u00ee\u015fi ia revan\u015fa prin scris, fapt ce \u00eei d\u0103 sentimentul siguran\u0163ei: \u201eAici am reu\u015fit \u00eentr-adev\u0103r s\u0103 m\u0103 desprind, \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 ceva mai mare \u015fi folosind doar propriile mele for\u0163e, de tine (…). \u00centr-o oarecare m\u0103sur\u0103 m\u0103 aflam \u00een siguran\u0163\u0103, aveam putin\u0163a s\u0103 r\u0103suflu\u201c. Situa\u0163ia este asem\u0103n\u0103toare \u00een Caninul, for\u0163a cuv\u00e2ntului juc\u00e2nd un rol la fel de important. Neconforme cu realitatea comun\u0103 sunt defini\u0163iile dup\u0103 care \u00ee\u015fi ghideaz\u0103 existen\u0163a personajele lui Lanthimos, de\u015fi logosul are capacitatea de a construi o lume \u2013 una \u00een care tat\u0103l este singurul care de\u0163ine imaginea complet\u0103 \u015fi adev\u0103rat\u0103 a acestui puzzle. Procesul continuu de \u00eenvestire cu verosimil a tuturor conceptelor este at\u00e2t de hot\u0103r\u00e2t \u015fi de brutal precum \u00eendep\u0103rtarea etichetelor produselor de consum pe care tat\u0103l le aduce acas\u0103. Nimic nu se creeaz\u0103 \u00een afara controlului s\u0103u, totul pare s\u0103 existe datorit\u0103 str\u0103daniei p\u0103rintelui. Astfel, suntem \u00eendrept\u0103\u0163i\u0163i s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m daca este posibil\u0103 vreo eliberare real\u0103 ori nu sunt dec\u00e2t tentative soldate cu pierderea umanit\u0103\u0163ii. Chipul \u00ee\u015fi pierde orice expresie, corpul are crize convulsive. \u00cen \u00eencercarea de a se salva, mai degrab\u0103 se degradeaz\u0103 p\u00e2n\u0103 la neantizare. Figura patern\u0103 dirijeaz\u0103 spectacolul, iar spectatorii, ca impresie ultim\u0103, asist\u0103 la un teatru de p\u0103pu\u015fi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eMam\u0103, po\u0163i s\u0103-mi dai telefonul?\u201c \u015fi fata prime\u015fte recipientul cu sare. Ne-am putea gr\u0103bi s\u0103 judec\u0103m situa\u0163ia descris\u0103 drept un exemplu didactic de act de vorbire ratat. Ori un dialog scris \u00een stil urmuzian. Nu, nu e nici Eugen Ionescu. De fapt, este o scen\u0103 fireasc\u0103 (dac\u0103 suntem dispu\u015fi s\u0103 accept\u0103m pactul fic\u0163ional), o secven\u0163\u0103… Cite\u0219te mai mult »Caninul \u2013 \u201eLa \u00eenceput a fost cuv\u00e2ntul\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[11316],"tags":[],"class_list":["post-20375","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media"],"views":997,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20375","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20375"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20375\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20375"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20375"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20375"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}