{"id":20373,"date":"2014-08-13T12:44:43","date_gmt":"2014-08-13T10:44:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20373"},"modified":"2014-08-13T12:48:46","modified_gmt":"2014-08-13T10:48:46","slug":"ida-amagiri-amagitoare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ida-amagiri-amagitoare\/","title":{"rendered":"Ida \u2013 am\u0103giri am\u0103gitoare"},"content":{"rendered":"

Aclamat de c\u0103tre turnul de filde\u015f, adic\u0103 de presa american\u0103, care, din pur\u0103 melancolie arbitrar\u0103 scap\u0103 c\u00e2te o lacrim\u0103 la nouveaut\u00e9-urile europene pe post de readucere \u00een primplan, a\u015fa-zisul \u201efilm de art\u0103\u201c de la \u00eenceputul anilor \u201960, Ida, \u00een regia lui Pawel Pawlikowski r\u0103m\u00e2ne unul dintre hit-urile festivaliere care se remarc\u0103, \u00eenainte de toate, prin amalgamul de referin\u0163e ale criticilor \u015fi prin efortul\/sfor\u0163area unora de a trece cu vederea \u015fi de a nu afirma c\u0103 este o pasti\u015f\u0103. \u00centr-adev\u0103r, termenul de pasti\u015f\u0103 poate suna cam specific, dat fiind faptul c\u0103 filmul ac\u0163ioneaz\u0103 \u2013 prin regimul \u015fi simplitatea dialogurilor sau a scenariului \u2013 ca un obiect de mare valoare sentimental\u0103 reprodus\u0103 \u00eentr-o fabric\u0103 (de europeni sau nu) odat\u0103 la c\u00e2\u0163iva ani, av\u00e2nd \u00een vedere un soi de comemorare a \u201eexperimentalismului\u201c (cu men\u0163iunea c\u0103 m\u0103 refer la inova\u0163iile tehnice \u015fi la modernism) filmelor de art\u0103 de prin anii \u201950-\u201960. La nivel de pasti\u015f\u0103, Ida nu poate c\u0103dea \u00een aceea\u015fi oal\u0103 cu The Artist, \u00een ciuda faptului c\u0103 cel din urm\u0103, prin \u00eens\u0103\u015fi intertextualitatea lui debordant\u0103, este mult mai juc\u0103u\u015f \u2013 adic\u0103 \u00ee\u015fi asum\u0103, \u00een totalitate, statutul de film celebrator.<\/p>\n

\"ida\"<\/a>
\nDar problema sau critica \u00een sine nu \u0163ine de \u201ea fi sau a nu fi juc\u0103u\u015f\u201e, \u00een m\u0103sura \u00een care a\u015fa-zisa austeritate bressonian\u0103 pare s\u0103 fi fost unul dintre aspectele pozitive ale filmului \u00een r\u00e2ndul recept\u0103rii sale. \u00cen mod sigur, spiritualitatea bressonian\u0103 \u2013 transcenden\u0163a individual\u0103, solitudinea, calvarul \u015fi \u00eenvierea, metafora \u015fi iconografia rela\u0163iei protagonistului cu comunitatea din care face parte \u2013 nu este amplificat\u0103, nu este evident\u0103, sau poate c\u0103 este evident\u0103 \u00een urma unei coinciden\u0163e fericite. Aura personajelor din Ida, Anna \u015fi Wanda \u2013 o t\u00e2n\u0103r\u0103 care se preg\u0103te\u015fte s\u0103 devin\u0103 m\u0103icu\u0163\u0103 \u015fi s\u0103-\u015fi depun\u0103 jur\u0103mintele \u015fi m\u0103tu\u015fa ei, fost\u0103 procuroare comunist\u0103 \u2013 are grosimea \u015fi v\u0103lul de lumina\u0163ie divin\u0103 at\u00e2t c\u00e2t trebuie s\u0103 aib\u0103 un film f\u0103cut de un regizor al c\u0103rui scop enun\u0163at este s\u0103 emo\u0163ioneze prin formalismul pur vizual al \u201eimaginilor\u201c sale puse cap la cap (\u015fi cu un gram de ideologie \u00een spate). Tocmai de aceea, scopul lui Pawlikowski contrasteaz\u0103 cu scopul lui Bresson, care era cel de a distruge codurile ultra-folosite \u00een cinema prin intermediul c\u0103rora puteai s\u0103 \u201edictezi\u201c publicului cum s\u0103 se simt\u0103, merg\u00e2nd, mai degrab\u0103, pe o reducere vizibil\u0103 (notabil\u0103, desigur, \u00een a\u015fa-zisa austeritate) a gonfl\u0103rii jocului excesiv al actorilor. Scopul lui Bresson era ca publicul s\u0103 treac\u0103 de grani\u0163a filmic\u0103 \u015fi s\u0103 simt\u0103 ei \u00een\u015fi\u015fi ori\u015ficare sentiment \u00eenv\u0103luitor ar fi existat, nu \u015fi actorii s\u0103i. Pornind de la toate astea, este notabil faptul c\u0103 re\u0163inerea filmului regizorului polonez provine dintr-un consim\u0163\u0103m\u00e2nt dezirabil, \u015fi anume cel de a l\u0103sa \u00een spate afirmarea emo\u0163iei \u00een sine, \u015fi de a se concentra \u00een \u201earanjarea\u201c ei \u00een plan vizual.
\nPlec\u00e2nd de la re\u0163inerea aferent\u0103, privit\u0103 ca pe o metod\u0103 de bun sim\u0163 a recre\u0103rii atmosferei moderne a anilor \u201960, trebuie men\u0163ionat\u0103 critica adus\u0103 acestui film din perspectiva lui Richard Brody de la The New Yorker. Probabil c\u0103 re\u0163inerea men\u0163ionat\u0103 apare, la un nivel mai general \u015fi mai exagerat, enun\u0163at de c\u0103tre criticul american, ca un soi de neclaritate \u015fi imprecizie a scenariului, \u00een care personajele pot fi puse \u00een anumite situa\u0163ii care, ulterior, nu mai sunt ar\u0103tate. El nume\u015fte filmul o \u201efraud\u0103 fatal\u0103\u201c. Bine\u00een\u0163eles, exemplele sau argumentele sale sunt absolut amuzante, raportate, poate, la accep\u0163iunea general\u0103 cum c\u0103 filmul de art\u0103, \u00een general, se remarc\u0103 prin ambiguitate \u015fi printr-o non\u015falan\u0163\u0103 arz\u0103toare de a nu explica\/ar\u0103ta spectatorului s\u0103u mot \u00e0 mot tot ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103. \u00cen schimb, spusele t\u0103ioase ale lui Brody au \u015fi un s\u00e2mbure de adev\u0103r. Lumea dematerializat\u0103 din Ida ia forma unui caiet cu exemple, \u015fi asta e notabil \u00een momentele \u00een care nu doar vizualul alege s\u0103 \u201er\u0103sfoiasc\u0103\u201c alene situa\u0163ii\/circumstan\u0163e, ci \u015fi povestea \u00een sine. Indiferent c\u0103 putem numi cli\u015fee sau nu aceste r\u0103sfoiri sau treceri \u00een revist\u0103, frumos glasate cu ajutorul decupajului cinematografic, este evident gradul de resuscitare a melancoliei acelei perioade, \u00een care amorul propriu-zis (redat, oarecum, destul de aproape de noi), s\u0103lile \u015fi petrecerile, mesele \u015fi t\u0103cerea au ca scop o \u201erepunere a scenei\u201c. La urma urmei, filmul ia forma unui road-movie, \u00een care nici m\u0103car destina\u0163ia \u015fi rezultatul nu sunt cele mai importante aspecte, ci al\u0103turarea celor dou\u0103 tipologii de personaj care, printr-o constant\u0103 ciocnire, \u00eencheag\u0103 un soi de monogram\u0103 a necazurilor, at\u00e2t de mult vociferat\u0103, din punct de vedere ideologic, de c\u0103tre pres\u0103\/critic\u0103. \u00cens\u0103\u015fi u\u015furin\u0163a procesului de ideologizare apare \u00een r\u00e2ndul criticilor care arunc\u0103 flori pe morm\u00e2nt ori de c\u00e2te ori apar astfel de melancolii cinematografice, care se focuseaz\u0103 pe o reini\u0163iere a protagonistului prost plasat\u0103 \u00een vecin\u0103tatea necazului \u015fi a fatalismului istoric. \u00cen aceea\u015fi manier\u0103, succesul lui Ida se remarc\u0103 \u00een presa scris\u0103 prin semnalarea imaginilor splendide \u00een alb \u015fi negru, printr-un soi de cru\u0163are de tip modernist a pove\u015ftii \u015fi prin alegerea formatului de 4:3 (sau tip \u201escrisoare), ace\u015ftia punct\u00e2nd asem\u0103n\u0103ri \u00eentre filmul lui Pawlikowski \u015fi stilul lui Ingmar Bergman, Carl Theodor Dreyer, Robert Bresson, chiar \u015fi Franti\u0161ek Vl\u00e1\u00e8il. \u00cen ceea ce m\u0103 prive\u015fte, asem\u0103narea cu Bresson poate fi o chestiune de coinciden\u0163\u0103 fericit\u0103 \u015fi quasi-necesar\u0103, emo\u0163ia lui Bergman e relatat\u0103, totu\u015fi, mai bine \u015fi prin metafora cuv\u00e2ntului\/a dialogurilor, icoana lui Pawlikowski (care, este, de fapt, doar un simplu prim-plan cu luft l\u0103sat de izbeli\u015fte) nu poate fi comparat\u0103 cu icoana (sau cu calit\u0103\u0163ile \u015fi pasiunile protagonistei) lui Dreyer, ba nici cu Vl\u00e1\u00e8il nu m\u0103 convinge, \u00een ciuda vederii bune a am\u00e2ndurora \u00eenspre zona de fotografie alb-negru. \u00cen schimb, Ida \u00eemi aduce aminte c\u0103 printre regizorii contemporani (ba chiar mult mai tineri), exist\u0103 unul a c\u0103rui specificitate este vizibil\u0103 la nivel de prim-plan (cu tot cu luft) \u015fi de format de \u201escrisoare\u201c (unde acest tip de format va putea fi vizibil \u00een ultimul s\u0103u film), \u015fi anume Xavier Dolan, poate nu la fel de adulat \u00een urma unor astfel de alegeri estetice (dat fiind faptul c\u0103 regizorul este gay, iar estetismul filmelor sale trebuie, conform ideologiei, adjudecat ca atare). Dar, pesemne, problema cu Ida, un film alb-negru care ar fi trebuit s\u0103 fie f\u0103cut \u00een anii \u201960, este problema revizit\u0103rii memoriei cinematografice a celor descump\u0103ni\u0163i (\u015fi melancolici) \u015fi a celor cump\u0103ni\u0163i (care \u00eenc\u0103 mai cred \u00een astfel de echival\u0103ri sentimentale \u00eentre amprenta anilor \u201960 \u015fi cea din 2013-2014).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Aclamat de c\u0103tre turnul de filde\u015f, adic\u0103 de presa american\u0103, care, din pur\u0103 melancolie arbitrar\u0103 scap\u0103 c\u00e2te o lacrim\u0103 la nouveaut\u00e9-urile europene pe post de readucere \u00een primplan, a\u015fa-zisul \u201efilm de art\u0103\u201c de la \u00eenceputul anilor \u201960, Ida, \u00een regia lui Pawel Pawlikowski r\u0103m\u00e2ne unul dintre hit-urile festivaliere care se remarc\u0103, \u00eenainte de toate, prin… Cite\u0219te mai mult »Ida \u2013 am\u0103giri am\u0103gitoare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[11316],"tags":[],"class_list":["post-20373","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media"],"views":939,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20373","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20373"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20373\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20373"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20373"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20373"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}