{"id":2036,"date":"2010-03-31T22:43:08","date_gmt":"2010-03-31T20:43:08","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2036"},"modified":"2010-03-31T08:03:55","modified_gmt":"2010-03-31T06:03:55","slug":"un-rebut-de-succes","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-rebut-de-succes\/","title":{"rendered":"Un rebut de succes"},"content":{"rendered":"

Cam timorate, ca sa nu spun sovaielnice mi se par cronicile cu care Cristina Ispas si Daniel Cristea-Enache int\u00e2mpina \u201eSupleantul\u201c lui Petru Popescu, un roman cu subiect \u201edelicat\u201c, dupa opinia celor doi cronicari ai \u201eObservatorului cultural\u201c: relatia supleantului cu \u201efiica puterii\u201c si, mai ales, tentativa t\u00e2narului malagambist al epocii respective s-o sustraga pe roaba familiei de sub fascinatia puterii ce-o tine in cleste.<\/strong><\/em>
\nSpre a-l cunoaste pe autor, Cristina Ispas a facut chiar \u201ec\u00e2teva cercetari de piata\u201c inainte de a se \u201eav\u00e2nta\u201c, cum spune, in lectura cartii. A aflat astfel ca autorul \u201eera o adevarata vedeta literara in Bucurestiul anilor \u201870, un t\u00e2nar autor ce pornise pe drumul faimei, ghidat de cele mai bune zodii\u201c. Intrigata de proasta receptare critica de dupa \u201889 a fostei vedete literare, comentatoarea se pregateste de lupta spre a-i face, in sf\u00e2rsit, dreptate \u201epersecutatului\u201c romancier\u201c, scriitor care, in comparatie cu Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma, Eugen Ionesco (!), Sorin Alexandrescu, Dumitru Tepeneag \u201eimbratisati cu cel mai pur entuziasm de presa culturala din Rom\u00e2nia\u201c, i se parea un \u201eostracizat\u201c. Isi ambaleaza \u201emotoarele literar-justitiare\u201c ca sa-l scoata, in fine, din nedreapta uitare pe acest fost important scriitor. La prima lectura, insa, a romanelor ce-l facusera faimos, Cristina Ispas se impiedica de inadvertente insurmontabile de ratiunea sa critica: \u201ePrins\u201c, romanul de debut al lui Petru Popescu i se pare \u201eteribilist, dar cu morga\u201c, suferind de \u201eun tonus al scriiturii total nepotrivit continutului tragic\u201c, iar autorul \u201ese bucurase de o pofta sanatoasa de scris, care nu se preta insa la suferinta eroului sau muribund\u201c: \u201elungul si foarte dramaticul solilocviu despre moarte al Inginerului \u2013 conchide cititoarea noastra nu cadreaza, oricum ai lua-o, cu formula concisa si \u201ela poveste, care li se cere romanelor usurele\u201c. In fine, dezamagita de \u201etonusul scriiturii\u201c si de \u201epofta sanatoasa de scris\u201c \u2013 adica exact trasaturile socante care au atras in epoca atentia asupra foarte dotatului debutant, cinic si cu m\u00e2na sigura in subiecte at\u00e2t de delicate! \u2013 Cristina Ispas citeste cu entuziasm potolit \u201eSupleantul\u201c si, in concluzie, \u201enu pot dec\u00e2t sa-i dau dreptate lui Nicolae Manolescu care, in Istoria…, il aranjeaza pe Petru Popescu printre autorii de dictionar\u201c. Ii \u201eda dreptate\u201c si lui Eugen Negrici, care ii aloca o pagina intreaga in \u201eLiteratura rom\u00e2na sub comunism\u201c asa inc\u00e2t \u201ecritica si-a facut datoria\u201c si \u201enu cred ca-i va putea cineva, vreodata, inapoia lui Petru Popescu succesul pierdut\u201c. Subscriem, nu inainte de a-i atrage atentia cititoarei ca fara \u201esanatoasa pofta de scris\u201c marile tragedii antice si moderne ar fi ramas mute, respectiv, nescrise.
\nO cronica rece si in general judicioasa scrie, in schimb, Daniel Cristea-Enache. Desi e prost, romanul are si parti bune. Criticul considera \u201eSupleantul\u201c \u201eun roman pe alocuri bun, facut \u2013 ca toate celelalte proze ale scriitorului rom\u00e2no-american \u2013 sa placa. Daca excludem finalul (evident, lipit) cu ispitirea lui Petru si fuga lui spre jungla libertatii, intreaga calatorie tovaraseasca prin tari socialiste ori capitaliste ale Americii de Sus este excelent narata\u201c. In plus, personajele \u201enegative\u201c, cuplul prezidential si securistul Coman \u201esunt cele mai puternice, la propriu si la figurat personaje ale romanului \u2013 si aceasta performanta a autorului merita o subliniere. Ca un prozator veritabil, Petru Popescu se desprinde de cliseele, prejudecatile si post-judecatile noastre, de propria aversiune fata de aceste doua figuri istorice, pentru a le prinde componenta tipologica distincta.\u201c Impecabil ochi critic. Nu acelasi lucru l-as recunoaste in ceea ce el numeste \u201eefectul de incetosare a unui cuplu\u201c in care descopera \u201eun coeficient de pudoare, dar si unul de jena personala. Trebuie, chiar, sa n-ai deloc sentimente pentru a face din fosta iubita un personaj malefic…\u201c Ce-are a face literatura cu \u201ebunele sentimente\u201c, nu stiu sa spun. C\u00e2t priveste \u201epudoarea\u201c si \u201ejena personala\u201c \u2013 ce sa spun? Nu ele produc si explica acel \u201eefect de incetosare\u201c pe care il descopera, cu justete, criticul. Respectivul \u201eefect\u201c nu vine din \u201ejena personala\u201c, ci din constr\u00e2ngerile narative ale unei retete bine invatate: un asemenea roman nu se scrie cu \u201epudoare\u201c ci cu reteta. Petru Popescu e prea dotat ca sa nu izbuteasca a-si tine un anumit cititor cu sufletul la gura printr-o tehnica de at\u00e2tare a curiozitatii. O face in doua feluri: int\u00e2i prin inducerea sentimentului ca-l face pe acest cititor partas la \u201esecretele zeilor\u201c si, in al doilea r\u00e2nd, tin\u00e2ndu-l cu ochii pe pagina intr-un regim de excitatie erotica bine dozata. Regretatul Zigu Ornea nota cu reala inc\u00e2ntare si fara pic de ironie despre unul din romanele precedente faptul ca autorul e capabil \u201esa descrie excelent o partida de sex\u201c! Pe l\u00e2nga atragerea si mentinerea cititorului pentru care scrie in budoarul puterii d\u00e2ndu-i acestuia sentimentul propriei importante, reteta erotica a romanului functioneaza din plin. Aceste ingrediente ar explica meritatul succes al cartii, cu conditia ca ea sa-si gaseasca cititorul caruia Petru Popescu a ales sa i se adreseze cu acest roman. Fiindca lui si numai lui ii este destinat \u201eacest roman erotic si retoric si care da palpitatii ca un thriller fara s\u00e2nge, sug\u00e2nd s\u00e2ngele figurantilor, prin teroare de sus in jos\u201c \u2013 cum just scrie cronicarul despre rebutul de succes al celui mai proeminent \u201enepot\u201c literar al marelui prozator Petru Dumitriu.
\nActualitatea in \u201eDacia literara\u201c
\nInnoita in continut si cu straie grafice de bun gust ce-i dau o eleganta tinereasca, si pe alocuri chiar modernista, batr\u00e2na \u201eDacie literara\u201c (fondata in 1840 de Mihail Kogalniceanu) publica recenzii, note de lectura, cronici substantiale si studii de mare interes. O excelenta cronica literara despre \u201eCartea soaptelor\u201c de Varujan Vosganian semneaza Irina Ciobotariu, iar Marian Barbu pune c\u00e2teva note celor cinci scriitori contemporani care au colaborat la volumul \u201ePovesti de dragoste la prima vedere (Humanitas, 2008): Gabriel Liiceanu, Adriana Bittel, Ana Blandiana, Nicolae Manolescu, Ioana P\u00e2rvulescu. Nota cea mai mare dintre acesti premianti ai literelor rom\u00e2ne o ia Nicolae Manolescu, dar cu totii primesc cuvenitele diplome de excelenta. Comentariul lui Marian Barbu se intituleaza \u201eCinci pe un balansoar… epic\u201c. Emanuela Ilie analizeaza elegant si pertinent confesiunile Marianei Sora din \u201eDoua jurnale fata in fata\u201c (Cartea Rom\u00e2neasca, 2009), avertiz\u00e2nd asupra asteptarilor dezamagite ale cititorilor unui text recomandat drept o scriitura intimista: \u201eRevenind la chestiunea asteptarilor frustrate probabil ca nu putini dintre cititorii (reali ori virtuali) ai cartii se vor fi asteptat la o serie de amanunte mai mult sau mai putin picante, dar in orice caz intime, care sa at\u00e2rne greu in balanta publica, mereu capricioasa, prin care tindem mereu sa ne re-dimensionam figurile cvasilegendare. Ei bine, in carte nu e de gasit aproape nimic legat de prea intimul unei vieti care sa prejudicieze, sa intineze in vreun fel inexorabil mitul Sora \u2013 pentru ca, trebuie sa o recunoastem, familia Sora reprezinta, cel putin pentru unii intelectuali de prim rang, obiectul unui adevarat cult… Si prea putine detalii care pot modifica optica generala despre o familie construita pe o iubire perceputa ca totala, dar consumata din pacate destul de rapid.\u201c Un studiu-memento, de citit in cheia dubitabilei tolerante si gratitudini autohtone fata de marii oameni care au cinstit cultura rom\u00e2na: \u201eMoses Gaster. Un savant cu titlul de onoare \u201eexpulzat\u201c de Nicoleta Dabija. Nu in ultimul r\u00e2nd sunt mentionabile pretioasele contributii documentare datorate lui Liviu Papuc (\u201eImpresiile D-lui N. Gane\u201c, in \u201eFlacara\u201c nr.3, din 5 noiembrie 1911) si Lucian Vasiliu cu \u201epoemul regasit\u201c al \u201econvorbiristului vechi\u201c Nicolae Beldiceanu, \u201eLa congresul economic\u201c (fragment), din \u201eCurierul\u201c, 29 oct. 1882. Spre a nu fi suspectat de partizanat politico-ideologic, las fara niciun comentariu aceasta varianta, cam socialista de nu chiar comunista, a cunoscutului \u2013 mai mult de militari si sportivi \u2013 imn national \u201eDesteapta-te rom\u00e2ne\u201c:<\/p>\n

Mare dor \u2013 si mare jale, c\u00e2nd vezi numai saracie…
\nC\u00e2nd strainul stap\u00e2neste bunurile stramosesti;
\nC\u00e2nd n\u2019avem topor, nici sapa \u2013 umbra de gospodarie;
\nC\u00e2nd in casa parinteasca numai dusmani int\u00e2lnesti!
\n………………………………………………………..
\nVai! Patula se goleste \u2013 porumb nu\u2019i, dar sunt conserve…
\nChila de gr\u00e2u este data pe dantela unui strai,
\nSi Cotnarul ce sub doaga m\u00e2nios spumega, ferbe,
\nE schimbat pe zoi straine: pe Festlauer, pe Tocai.<\/p>\n

Munca noastra\u2019n alta tara deviind manufactura
\nSe preface\u2019n aur care noi nu stim a\u2019l c\u00e2stiga;
\nLa straini cumparam astazi haina, p\u00e2ne, bautura,
\nM\u00e2ine, poate \u2013 aer \u2013 de la ei vom cumpara…
\n……………………………………………………………
\nDesteptati\u2019va odata! Toti puneti-va pe treaba…
\nLasati, fratilor! Biuroul, \u2013 la tejghe va asazati,
\nLa negot, la meserie, tabar\u00e2ti Rom\u00e2ni! Cu graba,
\nSi pe dalta, si pe barda, azi condeile schimbati…
\nIasi, 14 octombrie 1882.<\/p>\n

Citind si recitind aceasta miscatoare versiune socialista a cunoscutului imn, ma intreb, de-i slobod sa ma-ntreb!, daca propunatorii noii limbi oficiale din Rom\u00e2nia vor si c\u00e2nta ei insisi in limba propusa imnul national \u201eDesteapta-te rom\u00e2ne\u201c? Si, daca nu, n-ar fi mai bine sa c\u00e2ntam cu totii \u201eInternationala\u201c? In orice caz, cu \u201epoemul regasit\u201c al lui Nicolae Beldiceanu de la 1882, \u201eDacia literara\u201c isi vadeste o actualitate frapanta. Recititi macar in g\u00e2nd, rar si cu intonatie, \u201epoemul regasit\u201c de poetul Lucian Vasiliu. E de actualitate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cam timorate, ca sa nu spun sovaielnice mi se par cronicile cu care Cristina Ispas si Daniel Cristea-Enache int\u00e2mpina \u201eSupleantul\u201c lui Petru Popescu, un roman cu subiect \u201edelicat\u201c, dupa opinia celor doi cronicari ai \u201eObservatorului cultural\u201c: relatia supleantului cu \u201efiica puterii\u201c si, mai ales, tentativa t\u00e2narului malagambist al epocii respective s-o sustraga pe roaba familiei… Cite\u0219te mai mult »Un rebut de succes<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1672,1673,24,308],"class_list":["post-2036","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-supleantul","tag-cristina-ispas","tag-daniel-cristea-enache","tag-petru-popescu"],"views":2939,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2036","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2036"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2036\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2036"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2036"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2036"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}