{"id":20355,"date":"2014-08-13T11:57:39","date_gmt":"2014-08-13T09:57:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20355"},"modified":"2015-01-15T14:17:40","modified_gmt":"2015-01-15T12:17:40","slug":"la-paris-viata-literara-romaneasca-postcomunista-nu-se-vede-nicicum-ea-nu-exista","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/la-paris-viata-literara-romaneasca-postcomunista-nu-se-vede-nicicum-ea-nu-exista\/","title":{"rendered":"\u201eLa Paris, via\u0163a literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 postcomunist\u0103 nu se vede nicicum, ea nu exist\u0103\u201c"},"content":{"rendered":"

EUGEN SIMION \u00een dialog cu VIRGIL T\u0102NASE<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Eugen Simion:<\/strong> M\u0103 \u00eentorc la romanul t\u0103u \u015fi, prin el, la romanul francez de azi \u015fi, evident, la cel rom\u00e2nesc. Un eseist francez (William Marx) zice c\u0103 romanul francez de azi dispare strivit de traducerile din romanul american. Moarte sigur\u0103. A\u015fa s\u0103 fie? Dup\u0103 Camus n-a mai ap\u0103rut nimeni? Nici un mare romancier? Dar rom\u00e2nii? Ce fac rom\u00e2ni cu ambi\u0163iile lor de a cuceri lumea \u015fi, odat\u0103 cu ea, Premiul Nobel? Am observat c\u0103 se fac deja liste\u2026<\/p>\n

\"virgil-tanase\"<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Virgil T\u0103nase:<\/strong> Cred c\u0103 noi \u015fi eseistul pe care \u00eel citezi nu vorbim de acela\u015fi lucru. C\u00e2nd spunem \u201eroman\u201c, noi (cunosc\u00e2ndu-\u0163i c\u0103r\u0163ile, cred c\u0103 nu abuzez atribuindu-\u0163i o anume idee despre literatur\u0103 care ne este, cred, comun\u0103) ne referim la o specie literar\u0103 care reune\u015fte \u00eentr-o nara\u0163iune o concep\u0163ie global\u0103 despre \u201elume \u015fi via\u0163\u0103\u201c (cum se spune \u00een c\u0103r\u0163ile \u015fcolare) \u2013 somat la o \u00eent\u00e2lnire cu cititorii s\u0103 spun ce este \u201eromanul\u201c (pentru c\u0103 afirmasem c\u0103-n Fran\u0163a nu se mai scriu romane ci numai \u201edes r\u00e9cits\u201c \u2013 termenul nu exist\u0103 \u00een rom\u00e2n\u0103, s\u0103 le spunem \u201eistorii\u201c) am recurs la o defini\u0163ie de tipul \u201evaca este atunci c\u00e2nd…\u201c, un fel nu \u00eentotdeauna ineficace de a contura un concept; romanul, spuneam, este atunci c\u00e2nd, dup\u0103 ce l-ai citit \u015fi cineva te \u00eentreab\u0103 ce p\u0103rere are autorul despre terorismul arab sau despre soarta ur\u015filor albi, po\u0163i r\u0103spunde c\u0103 de\u015fi sunt probleme despre care nu este nici pe departe vorba \u00een carte, normal el trebuie s\u0103 cread\u0103 cutare \u015fi cutare, \u00eentr-at\u00e2t viziunea pe care ne-o propune este global\u0103 \u015fi structurat\u0103, put\u00e2ndu-se deduce din concep\u0163ia general\u0103 opiniile de detaliu. Ori \u201eromanele\u201c americane care au invadat pia\u0163a (spun bine: pia\u0163a!) francez\u0103 nu sunt dec\u00e2t ni\u015fte aparate de b\u00e2lci \u00een care te po\u0163i foarte bine da hu\u0163a (contra cost) dar care n-au nimic de a face cu specia la care ne referim. \u00cen \u201eparcurile de distrac\u0163ii\u201c au ap\u0103rut azi ma\u015fin\u0103rii de leg\u0103nat mult mai impresionante dec\u00e2t b\u0103rcile din copil\u0103ria noastr\u0103, dar rostul lor este acela\u015fi, distractiv \u015fi, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103, comercial. Ca \u015fi celelalte produse ale tehnologiei americane, c\u0103r\u0163ile care ni se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 ca \u201eromane\u201c sunt eficace pentru a da \u201esenza\u0163ii tari\u201c \u015fi mai ales pentru a avea o rentabilitate economic\u0103, dar nu e nici pe departe vorba de ceea ce noi numim literatur\u0103 (sau da, dar atunci este vorba de ceea ce se cheam\u0103 \u201eliteratura de consum\u201c, adic\u0103 un fel de \u201evin de mas\u0103\u201c, pe care-l bei f\u0103r\u0103 s\u0103-l gu\u015fti, bun s\u0103 \u00eenlesneasc\u0103 digestia c\u00e2nd m\u0103n\u00e2nci pe fug\u0103 la buc\u0103t\u0103rie dar pe care nu-l pui la beci pentru c\u0103 \u201enu \u0163ine\u201c \u015fi pe care nu-l dai musafirilor la s\u0103rb\u0103tori).
\nAdev\u0103rata problem\u0103 este dac\u0103 romanul, \u00een sensul \u00een care \u00een\u0163elegem noi acest cuv\u00e2nt, mai are cititori. Numai c\u0103 pus\u0103 astfel problema devine economic\u0103 \u015fi nu literar\u0103. \u00cenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntul obligatoriu a dat \u00een secolul nostru senza\u0163ia c\u0103 publicul (pl\u0103titor) decide orient\u0103rile literare mai ales pentru c\u0103 \u00een economia de pia\u0163\u0103 scriitorul ar trebui s\u0103 poat\u0103 tr\u0103i din v\u00e2nz\u0103ri. Or, nu e de loc evident c\u0103 num\u0103rul cititorilor de roman (\u00een adev\u0103ratul sens al cuv\u00e2ntului) a fost vreodat\u0103 suficient pentru a \u00eentre\u0163ine un scriitor \u2013 chiar dac\u0103 de mai bine de un secol alfabetizarea popula\u0163iilor a extins enorm publicul poten\u0163ial, l\u0103s\u00e2nd s\u0103 se cread\u0103 c\u0103 to\u0163i cei care cump\u0103r\u0103 c\u0103r\u0163i sunt \u201econsumatori\u201c de literatur\u0103; l\u0103s\u00e2nd deopotriv\u0103 s\u0103 se cread\u0103, pe de o parte, c\u0103 \u015fi cei care nu caut\u0103 \u00een text dec\u00e2t faptul divers trebuiesc socoti\u0163i cititori de roman \u015fi c\u0103, pe de alta, dac\u0103 ace\u015ftia nu cump\u0103r\u0103 anume c\u0103r\u0163i pentru c\u0103 ele nu le ofer\u0103 o suficient\u0103 hrana anecdotic\u0103, aceste c\u0103r\u0163i ar fi lipsite de valoare literar\u0103 (sau c\u0103 se adreseaz\u0103 unor \u201eelite\u201c). Este vorba de prejudec\u0103\u0163i care leag\u0103 printr-o rela\u0163ie de cauz\u0103 la efect fapte perfect independente. Dac\u0103 ne d\u0103m osteneala s\u0103-i distingem pe cei care citesc literatura ca ziarul de cei care se hr\u0103nesc cu ea, s-ar putea s\u0103 descoperim c\u0103 publicul de literatur\u0103, \u00een cazul nostru de roman, este (\u015fi a fost dintotdeauna) foarte restr\u00e2ns. Amintesc c\u0103 Anna Grigorievna Dostoievskaia care a decis s\u0103 comercializeze singur\u0103 romanele so\u0163ului s\u0103u a considerat drept un mare succes faptul c\u0103 a reu\u015fit s\u0103 v\u00e2nd\u0103 3500 de exemplare din Demonii!
\nNu putem deci emite judec\u0103\u0163i privind viitorul romanului plec\u00e2nd de la evolu\u0163ia pie\u0163ei \u2013 mai ales c\u0103 jocul e m\u0103sluit din moment ce editorii nu mai public\u0103 romane (\u00eenlocuite cu surogatele americane) pentru c\u0103 acestea sunt mai pu\u0163in rentabile dec\u00e2t \u201eles r\u00e9cits\u201c (apte de a fi citite \u00een metrou sau \u00een tren, \u00eentr-at\u00e2t de superficiale \u015fi de s\u0103race sunt elementele care, pentru a fi percepute \u2013 nu zic \u00een\u0163elese \u2013, au nevoie de un minimum de concentrare, de o minim\u0103 \u00eencordare a min\u0163ii, de o c\u00e2t de firav\u0103 participare afectiv\u0103).
\nAr trebui acum, ca s\u0103 pot continua r\u0103spunsul la \u00eentrebarea ta, s\u0103 fiu la curent cu ce se face, cu ce se scrie \u00een lume sau m\u0103car \u00een Fran\u0163a, s\u0103 fi avut timpul de-a scocior\u00ee \u00een sutele de c\u0103r\u0163i care se public\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2nal, \u00eend\u00e2rjit \u00een efortul de a descoperi autorii de m\u00e2ine. Timpul nu mi-o \u00eeng\u0103duie. Citesc romanele preselec\u0163ionate pentru premiul de literatur\u0103 european\u0103, din al c\u0103rui juriu fac parte, \u015fi nu descop\u0103r lucruri senza\u0163ionale. Sunt printre ele romane consistente, cu v\u00e2n\u0103 puternic\u0103, cu b\u0103taie lung\u0103, cu personaje adev\u0103rate, cu o scriitur\u0103 ingenioas\u0103 dar am mereu senza\u0163ia c\u0103 le-am citit deja \u2013 \u015fi atunci c\u00e2nd, \u00een baie, \u00eemi pot \u00eeng\u0103dui s\u0103 citesc c\u00e2teva pagini numai pentru bucuria mea, m\u0103 re\u00eentorc la Gogol, la Proust, la Thomas Mann, la Sadoveanu (ei da, m\u0103 bucur de limba pe care mi-o spune ca de miere!), la Steinbeck, la Cehov, la Balzac sau, atunci c\u00e2nd sunt mai \u00eeng\u0103duitor cu mine \u00eensumi, la Turgheniev, Sebastian (Accidentul), Scott Fitzgerald sau Anatole France \u2013 lista (c\u0103reia i se adaug\u0103 alta cu textele de teatru) e mai lung\u0103 dar nu prea!
\nTot astfel, timpul nu mi-a \u00eeng\u0103duit s\u0103 m\u0103 apropii suficient de literatura rom\u00e2n\u0103 de azi. Mi-ar fi greu s\u0103 fundamentez impresii \u00eempr\u0103\u015ftiate \u015fi nesistematice, rezultatul unor \u00eent\u00e2lniri ocazionale \u015fi deci inapte de a-mi oferi acea perspectiv\u0103 de ansamblu care confer\u0103 fiec\u0103rui autor un loc al lui \u00een mi\u015fcarea general\u0103 a unei genera\u0163ii, a unei epoci literare, a unei culturi na\u0163ionale.<\/p>\n

E.S.:<\/strong> Zici c\u0103, \u00een produc\u0163ia enorm\u0103 de romane de azi, sunt c\u00e2teva \u201ecu v\u00e2n\u0103 puternic\u0103, cu b\u0103taie lung\u0103, cu personaje adev\u0103rate\u201c. Totu\u015fi, nu-mi dai niciun titlu, nu-mi nume\u015fti niciun autor. Ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103? Au sec\u0103tuit izvoarele inspira\u0163iei galice? Balzac nu mai inspir\u0103 pe nimeni, Proust a epuizat energiile romane\u015fti franceze? Am trecut, s\u0103pt\u0103m\u00e2nile trecute, prin c\u00e2teva libr\u0103rii pariziene. Multe, foarte multe titluri noi… Nu-i nicio capodoper\u0103 printre ele? Am fost zilele trecute la T\u00e2rgul \u201eGaudeamus\u201c, la Bucure\u015fti. Un spectacol m\u0103re\u0163 de c\u0103r\u0163i \u015fi de oameni. Se scrie mult… Enorm de mult… De citit, se pare, se cite\u015fte mai pu\u0163in. Un paradox.<\/p>\n

V.T.:<\/strong> C\u0103r\u0163ile \u201ecu v\u00e2n\u0103 puternic\u0103\u201c nu sunt franceze. Se mai scrie roman \u00een adev\u0103ratul sens al cuv\u00e2ntului \u00een Spania \u015fi Portugalia, \u00een Italia uneori. De fapt nu \u015ftiu. Subiectul nu m\u0103 preocup\u0103. Nu sunt un cititor de nout\u0103\u0163i. Mi-am umplut sacul. Caut re\u00eennoirea, dac\u0103 ar fi s\u0103 fie, \u00een propria mea s\u0103m\u00e2n\u0163\u0103. \u015ei sunt la o v\u00e2rst\u0103 c\u00e2nd nu-mi mai pot \u00eeng\u0103dui s\u0103 fiu curios. De fapt nici nu sunt, din fire. N-apuc s\u0103 m\u0103 bucur nici m\u0103car de ceea ce este, pentru mine, sigur. Cum sunt \u015fi \u00een rela\u0163iile mele cu voiajul. \u00centre o c\u0103l\u0103torie c\u0103tre Statele Unite sau Japonia, pe care nu le cunosc, \u015fi Vene\u0163ia, pe care-o \u015ftiu ca pe buzunarul meu, aleg f\u0103r\u0103 \u015fov\u0103ial\u0103 Vene\u0163ia. Mi-ajunge. Cine gust\u0103 prea mult r\u0103m\u00e2ne fl\u0103m\u00e2nd. C\u00e2t prive\u015fte \u201eparadoxul\u201c de care vorbe\u015fti, mi se pare c\u0103 nu e o noutate (chiar dac\u0103 \u00eenlesnirile tehnice permit acum oricui s\u0103 devin\u0103 \u201escriitor\u201c pe internet): de c\u00e2nd e lumea tot omul care poate s\u0103-\u015fi cumpere toc \u015fi peni\u0163\u0103 scrie, iar cei care citesc cu adev\u0103rat au fost dintotdeauna la fel de pu\u0163ini ca \u015fi adev\u0103ra\u0163ii scriitori. Este mai greu poate pentru voi, criticii, s\u0103 v\u0103 descurca\u0163i \u00een c\u00e2l\u0163ii boga\u0163i ai scriiturii tuturor p\u0103ro\u015filor \u2013 dar istoria alege firesc \u015fi f\u0103r\u0103 p\u0103rtinire. S\u0103-i iert\u0103m gre\u015felile \u015fi s\u0103 ne punem n\u0103dejdea \u00een ea, \u00een m\u0103sura \u00een care nu e o de\u015fert\u0103ciune s\u0103-\u0163i pui n\u0103dejdea \u00een ceva apar\u0163in\u00e2nd lumii acesteia.<\/p>\n

E.S.:<\/strong> Pentru c\u0103 vorbim de romanul rom\u00e2nesc, vreau s\u0103 l\u0103rgim aria discu\u0163iei noastre, de aceea te \u00eentreb: cum se vede de la Paris, via\u0163a literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 postcomunist\u0103? Reiau tema dinainte: de ce se detest\u0103 at\u00e2t de aprig scriitorii rom\u00e2ni? De ce \u00ee\u015fi distrug, cu at\u00e2ta ardoare \u015fi iresponsabilitate, valorile spirituale? De unde le vine nebunia aceasta? \u015ei c\u00e2nd crezi c\u0103 se va stinge?<\/p>\n

V.T.:<\/strong> La prima din aceast\u0103 serie de \u00eentreb\u0103ri ca sc\u0103pate din katiu\u015f\u0103 r\u0103spunsul e simplu: la Paris, via\u0163a literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 postcomunist\u0103 nu se vede nicicum, ea nu exist\u0103. Motivele sunt numeroase, dar mai ales dou\u0103.
\nMai \u00eent\u00e2i, nu e nimic de v\u0103zut. Obseda\u0163i de \u201esincronism\u201c o parte din scriitorii rom\u00e2ni nu par a fi b\u0103gat de seam\u0103 c\u0103 \u201ea fi sincron\u201c presupune un reper care exist\u0103 deja, deci c\u0103 elementul \u201esincron\u201c va fi \u00eentotdeauna c-o frac\u0163iune de secund\u0103 \u00een urma celui de referin\u0163\u0103. De altfel societ\u0103\u0163ile care au o evolu\u0163ie proprie, organic\u0103 nu pot fi \u201esincrone\u201c (\u015fi \u201esincronismul\u201c pe care-l impune azi \u0163\u0103rilor aderente comunitatea european\u0103, realizabil poate pe plan strict material, tinde, e bine s\u0103 se \u015ftie, la distrugerea identit\u0103\u0163ilor culturale, deci la o moarte colectiv\u0103 \u2013 nu e aici locul s\u0103 dezvolt acest subiect, dar mi se pare util s\u0103 amintesc c\u0103, \u00eenc\u0103 \u00eenainte de r\u0103zboi, Antoine de Saint-Exup\u00e9ry semnala \u00een notele sale c\u0103 eficacitatea economic\u0103 omoar\u0103 civiliza\u0163ia, \u201ebunul nostru cel mai pre\u0163ios\u201c; \u015fi ad\u0103uga c\u0103 \u201especia uman\u0103 pre\u0163uie\u015fte de o sut\u0103 de ori mai mult dec\u00e2t toate sistemele economice\u201c). Un pom nu poate fi sincron cu o pisic\u0103 \u015fi nici aceasta cu o galaxie care \u015fi ea, pare-se, se na\u015fte, cre\u015fte \u015fi moare. Vr\u00e2nd s\u0103 fie \u201esincroni\u201c o bun\u0103 parte din arti\u015ftii no\u015ftri (pentru c\u0103 nu e vorba numai de literatur\u0103) ies din matca unei evolu\u0163ii organice a spiritului rom\u00e2nesc \u015fi vor fi \u00eentotdeauna invizibili \u00een str\u0103in\u0103tate pentru c\u0103 \u00eentotdeauna la coada celor care le slujesc drept reper.
\nUn alt aspect al aceleia\u015fi atitudini este tenta\u0163ia modernismului care \u00eenlocuie\u015fte substan\u0163a cu vizibilitatea, durabilul cu surprinz\u0103torul \u2013 spre deosebire de o pleiad\u0103 de scriitori minori, niciunul din marii \u00eennoitori ai literaturii ultimelor secole n-a c\u0103utat s\u0103 \u201erevolu\u0163ioneze\u201c formele literare: nici Diderot (primul care \u201edestructureaz\u0103\u201c romanul), nici Balzac (care-i schimb\u0103 logica), nici Proust, nici Kafka, nici Tolstoi sau Dostoievski sau Faulkner sau, mai nou, romancierii sud americani. C\u00e2nd scria, la Alger, L\u2019\u00c9tranger, romanul francez cel mai v\u00e2ndut azi \u00een lume, Albert Camus nu se preocupa c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in de \u201emoda\u201c literar\u0103 \u2013 \u015fi se \u00eentreba, de altfel, dac\u0103 aceast\u0103 carte va fi publicat\u0103 vreodat\u0103. To\u0163i ace\u015fti scriitori au \u0163\u00e2\u015fnit din s\u00e2nul unor literaturi na\u0163ionale care evoluau firesc \u015fi care, atunci c\u00e2nd au avut norocul s\u0103 hr\u0103neasc\u0103 personalit\u0103\u0163i artistice importante, s-au afirmat prin ele f\u0103r\u0103 a fi f\u0103cut din aceasta un program de \u201emarketing cultural\u201c (\u00een treac\u0103t fie zis, am constatat cu triste\u0163e c\u00e2t de stupid\u0103 este politica de promovare \u00een str\u0103in\u0103tate a culturii rom\u00e2ne\u015fti \u00een momentul \u00een care am auzit-o pe fosta directoare a Institutului cultural rom\u00e2n de la Paris recomand\u00e2ndu-se, fudul\u0103, drept o specialist\u0103 \u00een \u201emarketing cultural\u201c \u2013 rezultatul a fost dispari\u0163ia \u015fi a celor c\u00e2teva firave puncte de sprijin pe care cultura rom\u00e2neasc\u0103 le avea \u00een capitala Fran\u0163ei \u015fi pierderea unui public francez dob\u00e2ndit cu greu de predecesorii ei, printre care m\u0103 num\u0103ram). Am, \u00een ceea ce m\u0103 prive\u015fte, convingerea c\u0103 ceea ce numim \u201ecultur\u0103\u201c se s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte \u00eentr-o \u0163ar\u0103 \u015fi \u00eentr-o limb\u0103. Elementele venite dinafar\u0103 nu sunt eficace \u00eentr-o cultur\u0103 dec\u00e2t \u00een m\u0103sura \u00een care ele hr\u0103nesc acest corp viu care numai acesta poate produce, \u015fi numai natural (niciodat\u0103 \u00een ser\u0103 cu \u00eengr\u0103\u015f\u0103minte ideologico-politice sau economice), \u015fi numai dup\u0103 o logic\u0103 incomprehensibil\u0103 (la \u00eent\u00e2mplare, poate) opere suficient de temeinice, tocmai de aceea \u00eennoitoare, susceptibile s\u0103 ne recomande dincolo de hotarele culturii \u015fi limbii noastre.
\nDar, \u00een al doilea r\u00e2nd, nici acestea nu vor avea impactul necesar nou\u0103 tuturor celor care credem \u00eentr-un spirit rom\u00e2nesc, dac\u0103 ele r\u0103m\u00e2n fenomene singulare, dac\u0103 nu cl\u0103dim un soclu de repere care s\u0103 permit\u0103 cititorilor din str\u0103in\u0103tate s\u0103 \u201er\u00e2nduiasc\u0103\u201c operele pentru a le p\u0103stra. E nevoie de c\u0103r\u0163i de istorie \u015fi de istorie literar\u0103, e nevoie de texte critice \u2013 mai u\u015for de \u201evehiculat\u201c \u00eentr-o limb\u0103 str\u0103in\u0103 dec\u00e2t cele de fic\u0163iune \u2013 suficient de provocatoare \u00eenc\u00e2t s\u0103 devin\u0103 subiect de dezbatere \u015fi s\u0103 poat\u0103 aduce astfel \u00een discu\u0163ie referin\u0163e literare rom\u00e2ne\u015fti \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 st\u00e2rneasc\u0103 interesul altora pentru literatura noastr\u0103. Nu cred c\u0103 literatura rom\u00e2n\u0103 are vreo \u015fans\u0103 s\u0103 se arate undeva \u00een lume altfel dec\u00e2t iluzoriu dac\u0103 nu este sus\u0163inut\u0103, consolidat\u0103 \u015fi impus\u0103 de o literatur\u0103 critic\u0103. Politica noastr\u0103 cultural\u0103 \u00een Fran\u0163a a cultivat \u00een ultimii ani cu mare generozitate poezia (f\u0103r\u0103 nici o \u015fans\u0103 \u00een acest spa\u0163iu acum) \u015fi foarte pu\u0163in critica; subven\u0163iile ar fi trebuit orientate pentru ca traduc\u0103torii (cei care lupt\u0103 cu adev\u0103rat pentru a impune c\u0103r\u0163ile rom\u00e2ne\u015fti editorilor str\u0103ini) s\u0103 promoveze odat\u0103 cu literatura de fic\u0163iune un num\u0103r restr\u00e2ns, fire\u015fte, dar semnificativ de c\u0103r\u0163i critice (eventual concepute special pentru str\u0103in\u0103tate \u015fi pentru un public mai larg dec\u00e2t cel \u00eendeob\u015fte vizat). F\u0103r\u0103 aceste repere cititorul str\u0103in n-are \u201erafturile\u201c necesare ca s\u0103 \u0163in\u0103 c\u0103r\u0163ile noastre \u00een biblioteca min\u0163ii sale.
\nCa s\u0103 n-o mai lungesc, mi-e de-ajuns s\u0103 spun c\u0103 ceea ce francezii numesc o politic\u0103 de \u201erayonnement culturel\u201c nu se face cu func\u0163ionari (\u015fi cu planific\u0103ri cu un an \u00eenainte, ceea ce omoar\u0103 din plecare orice dinamic\u0103, orice posibilitate de a folosi \u201eenergia valului\u201c care se st\u00e2rne\u015fte din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00een via\u0163a cultural\u0103 a unui spa\u0163iu dat \u015fi de care trebuie profitat pe moment). Ea nu se face nici cu speciali\u015fti \u00een \u201emarketing\u201c (care nu vor promova dec\u00e2t ceea ce corespunde pie\u0163ei, deci vandabilul, deci opere a c\u0103ror principal\u0103 calitate este cea comercial\u0103; pe de alt\u0103 parte, chiar binevoitori fiind, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 fac\u0103 \u201evandabile\u201c c\u0103r\u0163ile de literatur\u0103, ace\u015fti b\u0103cani literari \u00eendreapt\u0103 aten\u0163ia cititorilor \u015fi a jurnali\u015ftilor critici spre calit\u0103\u0163ile vulgare ale textului pe care, deturn\u00e2ndu-l de la voca\u0163ia lui, \u00eel prostitueaz\u0103 \u015fi-l discalific\u0103 f\u0103c\u00e2ndu-l neinteresant, oblig\u00e2ndu-l s\u0103 concureze \u00eentr-o disciplin\u0103 sportiv\u0103 pentru care nu a fost antrenat). Oricum, pentru reu\u015fita unei politici culturale trebuie o voin\u0163\u0103 politic\u0103 (care lipse\u015fte), trebuiesc mijloace (care exist\u0103 \u00eentr-o mai mare m\u0103sur\u0103 dec\u00e2t atunci c\u00e2nd am condus Institutul Cultural Rom\u00e2n de la Paris) \u015fi trebuiesc, pentru a o concepe, oameni de cultur\u0103 care s\u0103 cread\u0103 \u00een voca\u0163ia culturii rom\u00e2ne \u015fi care, pe de alt\u0103 parte, s\u0103 aib\u0103 o c\u00e2t de sumar\u0103 \u00een\u0163elegere a modului \u00een care func\u0163ioneaz\u0103 spa\u0163iul cultural \u00een care vor s\u0103 impun\u0103 cultura rom\u00e2n\u0103. \u015ei mai ales trebuie timp, trebuie continuitate \u00een efort \u2013 mai pu\u0163ine ini\u0163iative, poate, \u015fi mai mult\u0103 obstina\u0163ie \u00een a duce mai departe ceea ce a fost \u00eenceput, \u015ftiut fiind c\u0103 \u00een acest domeniu e \u201ebun\u201c mai ales ceea ce dureaz\u0103.
\nDar \u201eadamismul\u201c este \u015fi el, nu-i a\u015fa?, un p\u0103cat rom\u00e2nesc pe care-l avem \u00een gene!
\nIar politica de \u201erayonnement culturel\u201c a Rom\u00e2niei este de o bun\u0103 bucat\u0103 de vreme bezmetic\u0103 \u015fi de ga\u015fc\u0103, lingav\u0103 \u015fi totodat\u0103 de-o impertinen\u0163\u0103 \u201epu\u0163oistic\u0103\u201c rizibil\u0103, f\u0103r\u0103 orizont \u015fi, mi se pare, teribil de \u201ebirocratic\u0103\u201c. \u00cen acela\u015fi timp cei care-o duc par mai preocupa\u0163i de impactul pe care ac\u0163iunile lor din str\u0103in\u0103tate \u00eel vor avea \u00een \u0163ar\u0103 dec\u00e2t la fa\u0163a locului \u2013 lucru inevitabil atunci c\u00e2nd acest tip de activitate devine o miz\u0103 de politic\u0103 intern\u0103 iar cei care o concep depind de-o majoritate parlamentar\u0103.
\n\u00cen ceea ce prive\u015fte r\u00e2vna cu care mai ales scriitorii \u00ee\u015fi b\u00e2rfesc confra\u0163ii, fiecare str\u0103duindu-se s\u0103-i devalorizeze pe to\u0163i ceilal\u0163i, ceea ce \u00een str\u0103in\u0103tate e suicidar, asta \u0163ine, cred, pe de o parte de o mitoc\u0103nie personal\u0103 (cu care opinia public\u0103 se arat\u0103 mai \u00eeng\u0103duitoare dec\u00e2t ar trebui \u015fi pe care presa \u015fi mai ales televiziunea rom\u00e2n\u0103 o cultiv\u0103 ca pe o valoare na\u0163ional\u0103, convins\u0103, pare-se, c\u0103 \u00eenjur\u0103turile noastre \u2013 ingenioase, \u00eentr-adev\u0103r, \u015fi adesea de-o expresivitate greu de t\u0103g\u0103duit \u2013 cu cortegiul lor de mahalagisme, dau autenticitate discursului \u015fi pot transforma ni\u015fte palavragii de ber\u0103rie \u00een exper\u0163i geopolitici). Ea \u0163ine, pe de alt\u0103 parte, cred, de un dispre\u0163 nem\u0103rturisit pentru spa\u0163iul cultural din care vin ace\u015fti hulitori. Acestora li se pare c\u0103 mediul intelectual din care provin este at\u00e2t de pl\u0103p\u00e2nd \u00eenc\u00e2t apari\u0163ia unui om de talent (respectivul) nu poate fi dec\u00e2t un miracol. Ori cum miracolele sunt rare este de neconceput ca un altul s\u0103 se produc\u0103 concomitent. Dac\u0103 tovar\u0103\u015ful meu de art\u0103 este genial \u00eenseamn\u0103 c\u0103 eu nu sunt. Ori cum nici un artist nu poate crede c\u0103 nu e genial (\u015fi e bine a\u015fa, altminteri ar trebui s\u0103 se lase de-o meserie \u00een care nu se produc dec\u00e2t unicate) concluzia este c\u0103 cel\u0103lalt nu poate fi \u2013 dec\u00e2t dac\u0103 crezi cu adev\u0103rat \u00een fertilitatea unui sol cultural capabil s\u0103 dea na\u015ftere unor p\u00e2lcuri de arti\u015fti talenta\u0163i. Ura scriitorilor rom\u00e2ni fa\u0163\u0103 de confra\u0163i, moderat\u0103, e drept, de un dispre\u0163 suficient pentru a o \u00eempiedica (azi) s\u0103 produc\u0103 un m\u0103cel, se datoreaz\u0103 \u00een mare m\u0103sur\u0103 ne\u00eencrederii protagoni\u015ftilor \u00een fecunditatea spa\u0163iului nostru cultural \u2013 \u00eenc\u0103 o consecin\u0163\u0103 nefast\u0103 a gloriosului nostru 1948 care ne-a dat imboldul de a fi \u201esincroni\u201c cu fra\u0163ii no\u015ftri mai mari din Occident \u00een loc s\u0103 ne vedem de gospod\u0103ria noastr\u0103 \u2013 cum au f\u0103cut, de pild\u0103, vecinii no\u015ftri de la r\u0103s\u0103rit care pe la \u00eenceputul veacului al XIX-lea nu existau \u00een cugetul european \u015fi care \u00een mai pu\u0163in de-un secol au dat lumii o pleiad\u0103 de opere esen\u0163iale, de la cele ale lui Tolstoi \u015fi Dostoievski la cele ale lui Cehov (care, atunci c\u00e2nd i s-a propus s\u0103 i se traduc\u0103 povestirile \u00een str\u0103in\u0103tate, a r\u0103spuns c\u0103 nu vede interesul mai ales c\u0103 oricum, cei de-acolo \u2013 a c\u0103ror civiliza\u0163ia o admira \u2013 nu vor \u00een\u0163elege nimic; se \u00een\u015fela fire\u015fte, dar dac\u0103 amintesc acest episod este pentru a indica autorilor no\u015ftri, care par a nu scrie dec\u00e2t pentru a fi publica\u0163i \u00een Fran\u0163a, c\u0103 se poate tr\u0103i \u015fi scrie \u015fi f\u0103r\u0103 a trage cu ochiul la nevasta vecinului). Ar mai fi de ad\u0103ugat c\u0103 acelei prea celebre fraze, prea adeseori citat\u0103, a lui Eugen Ionescu din Nu \u2013 \u201eDac\u0103 a\u015f fi francez, a\u015f fi genial\u201c \u2013 i se poate opune alta, poate mai adev\u0103rat\u0103, dintr-o scrisoare mult mai tardiv\u0103, adresat\u0103 de acela\u015fi Eugen Ionescu, la Paris, lui Emil Cioran : \u201erom\u00e2n fiind, sunt genial\u201c.
\nDac\u0103 e mai greu de schimbat proasta cre\u015ftere \u015fi nombrilismul (poate necesar) al unor personalit\u0103\u0163i artistice de seam\u0103, ar fi poate de dorit ca ace\u015ftia s\u0103-\u015fi \u00een\u0163eleag\u0103 interesul \u015fi s\u0103 fie con\u015ftien\u0163i c\u0103 \u00een spa\u0163iile culturale at\u00e2t de vechi \u015fi at\u00e2t de aglomerate ale occidentului, care merit\u0103 cucerite pentru c\u0103 o victorie aici impune o literatur\u0103 \u015fi \u00een spa\u0163iile m\u0103rgina\u015fe, nu se poate p\u0103trunde dec\u00e2t colectiv, l\u0103ud\u00e2ndu-ne (chiar excesiv) unii pe al\u0163ii (dar pornind de la temeiuri valabile, reale), vorbind ne\u00eencetat unii despre al\u0163ii, cit\u00e2ndu-ne unii pe al\u0163ii p\u00e2n\u0103 la sa\u0163ietate \u2013 \u00een orice caz am\u00e2n\u00e2nd lupta dintre noi pentru momentul \u00een care vom fi cucerit teritoriul r\u00e2vnit. Ar fi bine s\u0103 se \u015ftie \u015fi s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 c\u0103 numele unora dintre noi (publica\u0163i ast\u0103zi \u00een Fran\u0163a cu polobocul \u2013 de altfel scriitorii rom\u00e2ni au fost mereu tradu\u015fi \u015fi publica\u0163i aici cu o mai mare generozitate dec\u00e2t cea oferit\u0103 altor ob\u00e2r\u015fii literare) nu va avea o \u015fans\u0103 s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 fluturarea efemer\u0103 a unor articole de pres\u0103 dec\u00e2t atunci c\u00e2nd se va impune literatura rom\u00e2n\u0103 (sau romanul rom\u00e2nesc, sau nuvela rom\u00e2neasc\u0103 sau o \u015fcoal\u0103 critic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103).<\/p>\n

E.S.:<\/strong> \u015ei, pentru c\u0103 am deschis cutia Pandorei, ce crezi c-am gre\u015fit noi, to\u0163i, \u00een 1990 (scriitori din \u0163ar\u0103 \u015fi scriitori din diaspora) \u015fi ce-au gre\u015fit al\u0163ii (oameni politici, de pild\u0103) cu noi, scriitorii?…<\/p>\n

V.T.:<\/strong> Se poate, oare, vorbi de o gre\u015feal\u0103 \u201ecolectiv\u0103\u201c (a noastr\u0103, a lor, etc.)?
\nNu \u015ftiu. Iar dac\u0103 a existat o mi\u015fcare colectiv\u0103 pornit\u0103 s\u0103 dea cu coarnele \u00een gard n-a\u015f numi-o gre\u015feal\u0103 ci \u201efatalitate istoric\u0103\u201c (de\u015fi nu e poate termenul cel mai potrivit pentru aceste zboruri \u00een stol care, atunci c\u00e2nd le privim, ne uimesc prin solidaritatea norului de p\u0103s\u0103ri care ia, de la o clip\u0103 la alta, direc\u0163ii ne\u00een\u0163elese, zigzaguri h\u0103b\u0103uce, f\u0103r\u0103 s\u0103 produc\u0103 cea mai mic\u0103 dezagregare a grupului).
\nEste cert c\u0103 \u00eencr\u00e2ncenarea de dup\u0103 decembrie 1989 a fost o mi\u015fcare de balansier menit\u0103 s\u0103 compenseze lipsa de angajare a intelectualit\u0103\u0163ii noastre \u00eenainte de aceast\u0103 dat\u0103. Oricum nu cred c\u0103 intelighen\u0163ia rom\u00e2neasc\u0103 ar fi putut st\u0103vili elanul colectiv care ducea Rom\u00e2nia c\u0103tre o \u201ecas\u0103 european\u0103\u201c \u00een plin\u0103 criz\u0103 (\u201ecoapt\u0103 pentru pr\u0103bu\u015fire\u201c spunea Cioran) \u015fi din care cine poate sare pe fereastr\u0103. \u00cen mod surprinz\u0103tor pentru o categorie a c\u0103rei voca\u0163ie este de a fi premerg\u0103toare, o categorie care caut\u0103 \u00eennoirea sistemelor, intelectualitatea rom\u00e2n\u0103 s-a d\u0103ruit cu trup \u015fi suflet unei RESTAURA\u0162II. Am senza\u0163ia c\u0103 ne afl\u0103m \u00eentr-o etap\u0103 istoric\u0103 asem\u0103n\u0103toare celei de dup\u0103 c\u0103derea lui Napoleon c\u00e2nd s-a crezut, pentru o vreme, c\u0103 se poate reveni la sistemul politic \u015fi social dinaintea anului 1789, ca \u015fi cum nimic nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat \u00een lume (pentru c\u0103 nimic nu se \u00eent\u00e2mplase \u00een Imperiul Habsburgic, \u00een Rusia \u0163arist\u0103 sau \u00een Marea Britanie care-\u015fi \u00eenvingea un adversar comercial cu aerul c\u0103 ap\u0103r\u0103 un patrimoniu ideologic). Fals. Cum e fals s\u0103 se cread\u0103 c\u0103 revolu\u0163ia din octombrie \u015fi c\u0103 modelul sovietic care se r\u0103sp\u00e2ndise la un moment dat pe mai mult de jum\u0103tate din suprafa\u0163a globului n-au existat. Nu cred c\u0103-mi iau riscuri prea mari spun\u00e2nd c\u0103 re\u00eentoarcerea la capitalism (chiar modernizat, proasp\u0103t sp\u0103lat, scrobit \u015fi c\u0103lcat ca s\u0103 par\u0103 mai pu\u0163in resping\u0103tor dec\u00e2t \u00een realitate) nu este dec\u00e2t o solu\u0163ie provizorie, necesar\u0103 poate social (nu e treaba mea) dar care, din punct de vedere intelectual, reprezint\u0103 o descalificare ru\u015finoas\u0103 a celor care-l propov\u0103duiesc cu aerul c\u0103 sus\u0163in democra\u0163ia, f\u0103c\u00e2ndu-se a nu vedea c\u0103 alegerile, \u00eentr-adev\u0103r democratice, dau puterea politic\u0103 unor indivizi a c\u0103ror prim\u0103 grij\u0103 este s\u0103 ne spun\u0103 c\u0103 sunt neputincioase \u00een fa\u0163a \u201erealit\u0103\u0163ilor pie\u0163ei\u201c, altfel spus \u00een fa\u0163a puterilor financiare a c\u0103ror func\u0163ionare (\u201eobiectiv\u0103\u201c, s-ar putea spune chiar \u201ematerialist istoric\u0103\u201c) n-are nimic de-a face cu democra\u0163ia.
\nUnii sunt tenta\u0163i s\u0103 spun\u0103 c\u0103 dac\u0103 intelectualii au fost alunga\u0163i din spa\u0163iul social-politic e cu at\u00e2t mai bine, lor dator\u00e2ndu-li-se toate pacostele din ultimele dou\u0103 secole. Este un mod foarte leninist de a citi istoria. Revolu\u0163iile sunt, de fapt, seisme istorice pe care intelectualii nu le provoac\u0103 pentru c\u0103 nu pot s\u0103 le provoace a\u015fa cum nu pot aduce ploaia sau \u00eempiedeca cutremurul. Ei doar le presimt, le prev\u0103d (c\u00e2nd studiaz\u0103 mi\u015fcarea pl\u0103cilor tectonice) \u015fi le anun\u0163\u0103, c\u0103ut\u00e2nd \u00een acela\u015fi timp solu\u0163ii la catastrofele pe care le vor produce oricum convulsiile politice \u015fi sociale ineluctabile. Nimeni la noi, dar nici \u00een \u0163\u0103rile din jurul nostru (cu foarte pu\u0163ine excep\u0163ii, disp\u0103rute sub valul general al re\u00eentoarcerii la capitalism), nu a preg\u0103tit societatea de dup\u0103 c\u0103derea totalitarismului de tip sovietic \u015fi nici azi, c\u00e2nd noi catastrofe par iminente, nimeni nu denun\u0163\u0103 cu suficient\u0103 vehemen\u0163\u0103 un sistem capitalist \u201emuribund \u015fi \u00een putrefac\u0163ie\u201c (\u015ftiu, formula este leninist\u0103 dar mi se pare teribil de periculos s\u0103 nu vrei s\u0103 vezi avalan\u015fa care se pr\u0103vale peste tine, asta numai pentru c\u0103 o vede \u015fi vecinul despre care \u015ftii c\u0103-i be\u0163iv, tic\u0103los, curvar \u015fi negru-n cerul gurii \u2013 nu vorbesc de Lenin, fire\u015fte). Nimeni mai ales nu propune solu\u0163ii pentru societatea viitoare care risc\u0103 s\u0103 se nasc\u0103 \u015fi ea cu forcepsul unor revolu\u0163ii \u2013 care sunt, spune Camus \u00een Carnetele sale, \u00een esen\u0163a lor un e\u015fec: \u201eL\u2019Europe ne reprendra ses sens que lorsque le mot r\u00e9volution \u00e9voquera de la honte et non de l\u2019orgueil. Un pays qui se vante de sa glorieuse r\u00e9volution est aussi vain et absurde qu\u2019un homme qui se vanterait de sa glorieuse appendicite\u201c.
\nDa, ar fi trebuit, slobozi\u0163i dintr-o str\u00e2nsoare politic\u0103 inacceptabil\u0103 care se cerea distrus\u0103 \u2013 \u015fi trebuie s\u0103 ne bucur\u0103m c\u0103 ea a fost distrus\u0103! Ar fi trebuit, spuneam, s\u0103 vis\u0103m \u00eempreun\u0103 la un nou fel de via\u0163\u0103 colectiv\u0103 \u00een loc s\u0103 ne \u00eentoarcem la un tip de societate a c\u0103rei agonie, \u00een ciuda \u201eprosperit\u0103\u0163ii\u201c sale aparente \u015fi foarte par\u0163iale, este azi evident\u0103 (\u00een Istorie \u201eazi\u201c poate s\u0103 \u00eensemne c\u00e2teva secole). Dar asta nu face parte din misiunea scriitorului a c\u0103rui singur\u0103 obliga\u0163ie este de a-\u015fi l\u0103sa cugetul liber, l\u0103s\u00e2nd firea lucrurilor (\u015fi a Istoriei) s\u0103 se spun\u0103 prin el. Din acest punct de vedere, da! am senza\u0163ia c\u0103 o parte a scriitorilor rom\u00e2ni de azi au considerat \u00eenregimentarea mai m\u0103noas\u0103 dec\u00e2t luciditatea pe care \u0163i-o d\u0103 singur\u0103tatea celui care prive\u015fte lumea de sus \u015fi de departe.
\nAcestea fiind zise nu-mi asum nicicum vreo gre\u015feal\u0103 \u201ea noastr\u0103\u201c \u015fi am sentimentul c\u0103 \u015fi tu abuzezi c\u00e2nd vrei s\u0103 te incluzi \u00een turma \u201egre\u015fi\u0163ilor\u201c \u2013 care e vast\u0103, poate, recunosc, dar a c\u0103ror list\u0103 nu e treaba noastr\u0103 s\u0103 o stabilim. Adaug c\u0103 am mai degrab\u0103 compasiune pentru \u201egre\u015fi\u0163ii no\u015ftri\u201c (lua\u0163i \u00een parte) ale c\u0103ror pulsiuni r\u0103ut\u0103cioase (autentice, e drept) s-au exercitat \u00eentr-un registru minor, unde \u015fi-au cultivat m\u0103runtele lor sl\u0103biciuni pentru un ciolan mai cu m\u0103duv\u0103 sau pentru o glorie care, spune acela\u015fi Camus, \u015fi \u015ftie despre ce vorbe\u015fte, \u201e\u0163i-o dau mediocrii \u015fi-o \u00eempar\u0163i cu pu\u015flamalele\u201c.
\nC\u00e2t despre oamenii politici\u2026 ce e de mirare \u00een faptul c\u0103 ce na\u015fte din pisic\u0103 \u015foareci m\u0103n\u00e2nc\u0103?! O \u201efatalitate istoric\u0103\u201c a \u00eeng\u0103duit fiarelor s\u0103 se manifeste \u00een toat\u0103 splendoarea lor \u015fi ei nu sunt dec\u00e2t expresia monstrului de care societatea rom\u00e2neasc\u0103 s\u2013a socotit sc\u0103pat\u0103 atunci c\u00e2nd a smuls p\u0103pu\u015fa de c\u00e2rp\u0103 de pe m\u00e2na acestuia. Care m\u00e2n\u0103, aceea\u015fi, s-a ascuns de \u00eendat\u0103 sub o alt\u0103 m\u0103nu\u015f\u0103, democratic\u0103, cu c\u00e2te-un alt chip \u00een v\u00e2rful fiec\u0103rui deget cusut cu zurg\u0103l\u0103i. Drama dictaturii s-a r\u0103sfirat \u00eentr-o comedie \u015fi cei care dansau dup\u0103 o muzic\u0103 de tob\u0103 au acum satisfac\u0163ia diversit\u0103\u0163ii. Sclavii societ\u0103\u0163ii totalitare se bucur\u0103 de-a fi crescut \u00een grad \u015fi, deveni\u0163i lachei, f\u0103lo\u015fi \u00een livreaua cu bumbi str\u0103lucitori \u015fi cu fireturi, \u00ee\u015fi pun n\u0103dejdea \u00een prosperitatea st\u0103p\u00e2nilor de la a c\u0103ror mas\u0103 li se azv\u00e2rl\u0103 ciozv\u00e2rtele. Ceea ce spore\u015fte ne\u00eendoielnic \u201enivelul de trai al popula\u0163iei\u201c, cel pu\u0163in at\u00e2ta timp c\u00e2t sudoarea acesteia produce suficient pentru ca resturile de la masa din ce \u00een ce mai copioas\u0103 a finan\u0163ei interna\u0163ionale (ca s\u0103 evit termenul de \u201ecapital\u201c) s\u0103 \u00eempu\u0163ineze foamea na\u0163ional\u0103 chiar \u015fi numai c-un v\u00e2rf de f\u0103r\u00e2mitur\u0103. Poate c\u0103 aceast\u0103 \u201eetap\u0103 istoric\u0103\u201c este \u00een firea lucrurilor numai c\u0103 e \u00eentruc\u00e2tva r\u00e2nced \u015fi ridicol s\u0103 te iei drept partenerul celui care te tunde ca pe oaie. E \u00eentruc\u00e2tva r\u00e2nced \u015fi ridicol ca, dup\u0103 pilda celor care se str\u0103duiau nu demult s\u0103 iubeasc\u0103 sincer partidul, s\u0103 te sile\u015fti a crede c\u0103 spasmele capitalismului sunt viitorul de aur al Rom\u00e2niei \u2013 pe care, o dat\u0103 mai mult, genera\u0163iile tinere vor trebui s\u0103-l smulg\u0103 din p\u00e2ntecul Istoriei smulg\u00e2ndu-se ei \u00een\u015fi\u015fi din logica fiarelor, din logica pietrelor \u2013 opera\u0163ie dificil\u0103, \u00een care nu-\u015fi pot avea un aliat mai de n\u0103dejde dec\u00e2t civiliza\u0163ia, cultura \u015fi limba pe care le ap\u0103r\u0103m, tu \u015fi eu \u015fi at\u00e2\u0163ia al\u0163ii ca noi, ca s\u0103 le-o d\u0103m lor, ur\u00e2ndu-le s\u0103 se f\u0103ureasc\u0103 prin ele.<\/p>\n

E. S.:<\/strong> Ce scrii? Ce roman pl\u0103nuie\u015fti? Cum judeci ce-ai scris p\u00e2n\u0103 acum? Cum \u00eempaci existen\u0163a ta (care n-a fost \u015fi nu-i nici azi u\u015foar\u0103 \u00een Fran\u0163a permisiv\u0103!) cu scrisul t\u0103u?<\/p>\n

V.T.:<\/strong> Lucrez (cu intermiten\u0163e, \u00een momentele pe care mi le las\u0103 boala \u015fi obliga\u0163iile lucrative \u2013 tr\u0103iesc, \u00een continuare, \u0163i-o m\u0103rturisesc pentru c\u0103 m\u0103 \u00eentrebi, studen\u0163e\u015fte, ne\u015ftiind de la o lun\u0103 la alta dac\u0103 voi avea din ce pl\u0103ti chiria \u015fi r\u00e2nind, ca s-o pot pl\u0103ti, grajdurile Ora\u015fului lumin\u0103)… Lucrez, spuneam, la o nou\u0103 \u201ebiografie\u201c, fictiv\u0103 de aceast\u0103 dat\u0103 \u2013 adic\u0103 la un roman. Este vorba, odat\u0103 mai mult, de felul \u00een care \u00eent\u00e2mpl\u0103rile obi\u015fnuite, zilnice, vulgare, ne\u00eensemnate \u00een sine, se adun\u0103 \u00eentr-un destin. Eroul (dac\u0103 se poate vorbi de a\u015fa ceva \u00een romanele mele) este un pictor. Tablourile lui, pe care le evoc, sunt \u00eens\u0103, pentru c\u0103 este vorba de un roman, texte (dup\u0103 pilda lui Homer care transform\u0103 descrierea scutului lui Ahile \u00eentr-o nara\u0163iune). De fapt, prin aceste fragmente (prin aceste \u201eimagini de cuv\u00e2nt\u201c care se nasc de la sine) sper s\u0103 pot sugera felul \u00een care ceea ce tr\u0103im devine \u201eosatura\u201c unei vie\u0163i, acea \u201eipotez\u0103 de lucru\u201c statornic\u0103 \u015fi imperativ\u0103 f\u0103r\u0103 de care nu putem tr\u0103i \u015fi pe care ne revine s-o construim fiecare din mai nimic, din tres\u0103ririle noastre suflete\u015fti, din idei care, chiar de-a gata fiind, suntem nevoi\u0163i s\u0103 le asum\u0103m de parc\u0103 ar fi ale noastre. De ce am ales s\u0103-mi \u00eencheg romanul lu\u00e2nd ca fir conductor (dac\u0103 se poate vorbi de a\u015fa ceva \u00een romanele mele) via\u0163a unui artist \u015fi nu pe cea a unui func\u0163ionar de la po\u015ft\u0103 sau a unui doctor de provincie? Pur \u015fi simplu pentru c\u0103, \u00een esen\u0163\u0103, de\u015fi via\u0163a lui este \u00eentru totul identic\u0103 cu a celorlal\u0163i oameni, prin meseria lui, el \u201efixeaz\u0103\u201c episoadele, ceea ce ne permite s\u0103 le \u201eidentific\u0103m\u201c mai lesne; pe de alt\u0103 parte, pentru c\u0103, tocmai, excep\u0163ionalitatea (aparent\u0103, de suprafa\u0163\u0103) a unui asemenea destin ne \u00eeng\u0103duie s\u0103 m\u0103sur\u0103m c\u00e2t de asem\u0103n\u0103toare este via\u0163a celui care-l poart\u0103 cu cea a omului de r\u00e2nd (al c\u0103rui destin nu este mai pu\u0163in autentic prin faptul c\u0103 este mai pu\u0163in spectaculos).
\nDe ce un pictor \u015fi nu un muzician sau scriitor? N-a\u015f putea s\u0103-\u0163i spun. Poate ademenit (curios s\u0103 aflu ce se ascunde aici) de faptul c\u0103 exist\u0103 imagini \u201emiraculoase\u201c, imagini care se zugr\u0103vesc singure pe ziduri de biseric\u0103, care vindec\u0103, care apar \u00een vise premonitorii, imagini de care nu ne apropiem dec\u00e2t sfio\u015fi \u015fi respect\u00e2nd anumite rituri, lucru rar, dac\u0103 nu inexistent \u00een ceea ce prive\u015fte textele scrise sau muzicile sacre. N-am auzit p\u00e2n\u0103 acum de-o carte sau de-o melodie f\u0103c\u0103toare de minuni!
\nN-a\u015f putea s\u0103-\u0163i spun nici de ce, dup\u0103 primele c\u00e2teva zeci de pagini ale ciornei, mi s-a p\u0103rut evident c\u0103 titlul acestei c\u0103r\u0163i trebuie s\u0103 fie Mersul trenurilor.
\nEste o carte pe care o scriu \u00een rom\u00e2n\u0103 pe de o parte pentru bucuria pe care mi-o d\u0103 aceast\u0103 limb\u0103 (de ale c\u0103rei calit\u0103\u0163i am vorbit pe larg \u00een diferite alte ocazii \u015fi chiar \u015fi aici) \u015fi, pe de alta, pentru c\u0103 rom\u00e2na mi se pare mai fireasc\u0103 pentru un roman care caut\u0103 temeiuri \u00een acea \u201ec\u0103mar\u0103 a sufletului\u201c inaccesibil\u0103 inteligen\u0163ei noastre ra\u0163ionale. De altfel, acest roman reface, \u00een parte, demersul scriitoricesc al unui roman de acum 30 de ani, Even\u0163ia Mih\u0103escu\u2026, ultima carte scris\u0103 \u00eenainte de a fi fost nevoit s\u0103 devin autor francez. Am senza\u0163ia c\u0103 se-nchide astfel un cerc magic \u2013 ne-ntoarcem, ca s\u0103 murim, \u00een locul de unde am purces.
\nA\u015f mai ad\u0103uga c\u00e2teva proiecte dramatice. Mai \u00eent\u00e2i o comedie (\u201ede moravuri\u201c \u2013 occidentale, \u00een cur\u00e2nd de actualitate \u015fi-n Rom\u00e2nia care, sf\u0103rm\u00e2ndu-\u015fi lan\u0163urile, s-a, cum se spune, \u201edez-l\u0103n\u0163uit\u201c). O pritocesc de c\u00e2\u0163iva ani f\u0103r\u0103 s\u0103 g\u0103sesc r\u0103gazul de a o termina. \u015ei o alta (tot \u201eferoce\u201c) care ar fi urmarea piesei Fiarele jucat\u0103 \u00een stagiunea trecut\u0103 la Teatrul din Gala\u0163i. A\u015f vrea s\u0103 scriu \u015fi o pies\u0103 \u201eadev\u0103rat\u0103\u201c (atestat\u0103 de scrierile celor doi) cu conversa\u0163iile telefonice dintre Cioran \u015fi Eugen Ionescu c\u00e2nd acesta din urm\u0103 se afla \u00eentr-o clinic\u0103 de dezalcoolizare din Elve\u0163ia. Poate o nou\u0103 biografie pentru colec\u0163ia editurii Gallimard \u2013 contractul e semnat, dar deocamdat\u0103 bat pasul pe loc!
\nS\u0103 nu uit\u0103m spectacolul dup\u0103 romanul lui Dostoievski Crim\u0103 \u015fi pedeaps\u0103 pe care l-am adaptat pentru teatru acum c\u00e2\u0163iva ani, \u015fi la care am \u00eenceput s\u0103 lucrez, premiera fiind anun\u0163at\u0103 pentru luna ianuarie a anului viitor.
\nLa \u00eentrebarea \u201ecum judec ce-am scris p\u00e2n\u0103 acum?\u201c, ce s\u0103-\u0163i r\u0103spund? C\u0103 n-am timp s\u0103 fac asemenea bilan\u0163uri \u2013 \u015fi nici \u00eendemn, c\u0103 la ce bun? \u015etiu doar c-am scris cam din fuga calului, c\u0103 am mai mult schi\u0163at ce-ar fi trebuit s\u0103 scriu, c\u0103 nevoit s\u0103-mi scriu o bun\u0103 parte din c\u0103r\u0163i \u00een francez\u0103, acestea nu seam\u0103n\u0103 cu ce-ar fi fost ele \u00een rom\u00e2n\u0103, o limb\u0103 care nu m\u0103 putea hr\u0103ni ca scriitor atunci c\u00e2nd trebuia s\u0103-mi cresc copiii. Ce-a\u015f putea s\u0103-\u0163i spun dec\u00e2t c\u0103, pus\u0103 a\u015fa cum o faci, \u00eentrebarea ta m\u0103 trimite la motto-ul primei c\u0103r\u0163i pe care am publicat-o, Portret de om cosind \u00een peisaj marin, un citat din Achim von Arnim: \u201eOmul care \u00een zelul s\u0103u \u00ee\u015fi cose\u015fte c\u00e2mpul \u00een \u00eentregime nu culege dec\u00e2t spini \u015fi m\u0103r\u0103cini\u201c. Zelos sau nu, fapt este c-am ajuns la cap\u0103tul c\u00e2mpului meu, a\u015fa \u00eenc\u00e2t nu e de mirare c\u0103, uit\u00e2ndu-m\u0103-n c\u0103ru\u0163\u0103, nu g\u0103sesc dec\u00e2t \u201espini \u015fi m\u0103r\u0103cini\u201c.
\nC\u00e2t prive\u015fte via\u0163a mea de zi cu zi pe care-o duc astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 pot, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, scrie literatur\u0103, dac\u0103 ea se v\u0103de\u015fte at\u00e2t de nechivernisit\u0103 e, poate, \u015fi din vina mea: oi fi vreun soi de D\u0103nil\u0103 Prepeleac. Perspectiva de a-mi sf\u00e2r\u015fi via\u0163a \u201esub podurile Seinei\u201c, cum se spune, nu e lipsit\u0103 de orice temei \u2013 \u015fi-i \u00eentrev\u0103d de pe acum farmecul pentru istoria anecdotic\u0103 a literaturii rom\u00e2ne, ceea ce r\u0103scump\u0103r\u0103, nu-i a\u015fa?, dezagrementele pe care acest episod pitoresc mi le-ar putea aduce dat\u0103 fiind clima parizian\u0103, mai \u00eenrudit\u0103 cu leorp\u0103iala sf\u00e2r\u015fitului de toamn\u0103 dec\u00e2t cu cear\u015faful azuriu \u00een care se-nf\u0103\u015foar\u0103, gol pu\u015fc\u0103, soarele la Roma.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

EUGEN SIMION \u00een dialog cu VIRGIL T\u0102NASE   Eugen Simion: M\u0103 \u00eentorc la romanul t\u0103u \u015fi, prin el, la romanul francez de azi \u015fi, evident, la cel rom\u00e2nesc. Un eseist francez (William Marx) zice c\u0103 romanul francez de azi dispare strivit de traducerile din romanul american. Moarte sigur\u0103. A\u015fa s\u0103 fie? Dup\u0103 Camus n-a mai… Cite\u0219te mai mult »\u201eLa Paris, via\u0163a literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 postcomunist\u0103 nu se vede nicicum, ea nu exist\u0103\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[48],"tags":[11911,11998],"class_list":["post-20355","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-dezbatere","tag-interviu-virgil-tanase","tag-virgil-tanase-convorbiri"],"views":3934,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20355","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20355"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20355\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20355"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20355"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20355"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}