\u201eLi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi criticilor s\u0103 se \u00een\u015fele, chiar \u015fi marilor critici \u2013 constat\u0103 cu mult calm \u015fi umor filozofic dl G. Dimisianu \u2013 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu felul \u00een care va evolua un scriitor contemporan\u201c. Li se \u00eent\u00e2mpl\u0103, chiar \u015fi marilor critici, mai ales lor!, s\u0103 se \u00een\u015fele cu privire la evolu\u0163ia unor contemporani, cu c\u00e2t mai apropia\u0163i, cu at\u00e2t mai imprevizibili, dar \u015fi, mai ales, asupra marilor clasici \u015fi a posterit\u0103\u0163ii lor. Un subiect: Ion Creang\u0103, un clasic: \u201eDespre Creang\u0103, G. C\u0103linescu a scris, \u00een 1938, o carte esen\u0163ial\u0103, a scris-o \u2013 reaminte\u015fte G. Dimisianu \u2013 cu sentimentul c\u0103 e \u00eenchis acest subiect… Afirm\u0103 limpede: \u00abDespre Creang\u0103, ca artist, sunt pu\u0163ine de spus, \u015fi studiile se pierd \u00een divaga\u0163ii\u00bb\u201c. \u00cens\u0103 \u201eevolu\u0163ia\u201c humule\u015fteanului dup\u0103 ce opera a r\u0103mas s\u0103 se descurce singur\u0103 l-a contrazis pe marele critic, observ\u0103 dl Dimisianu, \u015fi \u201ear fi fost mai mult dec\u00e2t uimit G. C\u0103linescu de multitudinea studiilor despre Creang\u0103 din anii 2000, \u00eencep\u00e2nd cam din 1970, de fantasticul Dic\u0163ionar al personajelor lui Creang\u0103, \u00eenf\u0103ptuit de Valeriu Cristea, lucrare monumental\u0103 ap\u0103rut\u0103, din nefericire, postum, \u00een 1999\u201c, al\u0163i critici redutabili, postc\u0103linescieni, d\u00e2nd \u015fi ei studii importante. \u015ei lista e lung\u0103: Creang\u0103 r\u0103m\u00e2ne un clasic, un scriitor \u201edeschis\u201c \u015fi, \u00een definitiv, imprevizibil, ca apa Ozanei cea repede curg\u0103toare. Subiect \u201e\u00eenchis\u201c, cu posteritatea suspendat\u0103, n-a r\u0103mas nici pe departe Caragiale asupra c\u0103ruia s-a \u00een\u015felat chiar \u015fi marele E. Lovinescu, v\u0103z\u00e2ndu-l repede \u201edisp\u0103rut\u201c \u015fi ie\u015fit din \u201ecanon\u201c cu schimbarea vremurilor \u00een care el a scris: priveli\u015ftea trecut\u0103 printr-un geam aburit \u015fi tot mai aburit pe care o ofer\u0103 opera celui din Haimanale \u00een viziunea \u201e\u00eenchis\u0103\u201c a lui Lovinescu a devenit, din contr\u0103, din ce \u00een ce mai viu conturat\u0103 \u015fi mai vizibil\u0103. Actualitatea din 2014 \u00eel face, mai mult dec\u00e2t oric\u00e2nd p\u00e2n\u0103 acum, \u201econtemporanul nostru\u201c at\u00e2t de str\u00e2ns legat de vremea \u00een care a scris! \u201eDin fericire \u2013 reia G. Dimisianu \u2013, lucrurile s-au petrecut altfel \u015fi o putem spune sprijini\u0163i de m\u0103rturia celor o sut\u0103 de ani \u015fi mai bine (deci nu doar cincizeci!) c\u00e2\u0163i au trecut de la reaua prevestire a lui
\nE. Lovinescu. Marele critic s-a \u00een\u015felat, nu avem nevoie de glosar pentru a \u00een\u0163elege O scrisoare pierdut\u0103 sau orice text scris de Caragiale… Dimpotriv\u0103, totul, ca odinioar\u0103, ne sun\u0103 familiar, bine \u015ftiut, vorbindu-ne limpede nu doar despre ieri, dar \u015fi despre acum. Limba lumii lui Caragiale este \u015fi a noastr\u0103\u201c. S-ar zice c\u0103 limba \u2013 dac\u0103 doar de ea este vorba! \u2013 s-a \u015flefuit \u015fi s-a a\u015fezat, inclusiv semantic: spunem ceea ce g\u00e2ndim \u015fi \u00een\u0163elegem ce spunem, \u201ealfabetul de tranzi\u0163ie\u201c e \u00een urm\u0103, o etap\u0103 dep\u0103\u015fit\u0103. Am ie\u015fit, cu adev\u0103rat, din epoca mahalalei \u015fi a \u201ealfabetului s\u0103u de tranzi\u0163ie\u201c?! Ca \u015fi Ion Creang\u0103 \u00een felul s\u0103u, Caragiale r\u0103m\u00e2ne, mai ales el!, \u00een epoca noastr\u0103 ca \u015fi \u00een trecut, un \u201esubiect deschis\u201c, cum spune criticul de azi dup\u0103 ce cite\u015fte Caragiale dup\u0103 Caragiale de Angelo Mitchievici (Ed. Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 2014), \u201eo carte care se plaseaz\u0103, ne\u00eendoielnic, \u00een r\u00e2ndul acelora care propun subiecte deschise\u201c. Caragiale este scriitorul rom\u00e2n despre a c\u0103rui lume t\u00e2n\u0103rul critic \u015fi eseist legat de Rom\u00e2nia literar\u0103 a anilor din urm\u0103 ne spune c\u0103 \u201ea devenit parte din lumea \u00een care tr\u0103im\u201c. Str\u00e2ns legat de \u201eepoca\u201c lui, Caragiale tr\u0103ie\u015fte, nedesp\u0103r\u0163it, cu fiecare epoc\u0103, de parc\u0103 ar fi una singur\u0103, nesf\u00e2r\u015fit\u0103 \u015fi inepuizabil\u0103. Aceasta este, \u00eent\u0103re\u015fte G. Dimisianu, o imagine a vie\u0163ii care \u015focheaz\u0103 prin caracterul ei excesiv. \u201e\u00abSim\u0163 enorm \u015fi v\u0103z monstruos\u00bb, exclama\u0163ia chinuitului personaj din Grand Hotel Victoria Rom\u00e2n\u0103, exprim\u0103 nu doar exasperarea unui individ care nu poate s\u0103 doarm\u0103, ci spiritul \u00een care vie\u0163uie\u015fte o umanitate dezaxat\u0103\u201c. Asupra acestei umanit\u0103\u0163i dezaxate a glosat admirabil \u015fi cu cea mai acut\u0103 pertinen\u0163\u0103, incomparabil\u0103 cu a celorlal\u0163i doi mari critici evoca\u0163i \u2013 unul care, critic fiind \u015fi el, a vrut s\u0103 fie \u015fi a fost mai mult dec\u00e2t at\u00e2ta, un mare, subtil \u015fi fidel cititor: Garabet Ibr\u0103ileanu, unul din cei mai str\u0103luci\u0163i armeni \u201eprip\u0103\u015fi\u0163i\u201c din fericire \u00een Rom\u00e2nia. Acesta a v\u0103zut \u00een lumea rom\u00e2neasc\u0103 a lui Caragiale ceea ce ceilal\u0163i doi mari critici \u015fi at\u00e2t n-au putut s\u0103 vad\u0103; unul,
\nG. C\u0103linescu, mic\u015for\u00e2ndu-l p\u00e2n\u0103 la simili-\u201ccaricatur\u0103\u201c, cel\u0103lalt, E. Lovinescu, citindu-i fals printre r\u00e2nduri, dispari\u0163ia, ie\u015firea din \u201eorizontul de a\u015fteptare\u201c al cititorilor din epocile care au urmat, una mai \u201emodern\u0103\u201c \u015fi mai neispr\u0103vit\u0103 dec\u00e2t alta. Un efect paradoxal al \u201emodernit\u0103\u0163ii\u201c c\u00e2\u015ftigate cu chiu cu vai a constat \u015fi mai const\u0103 \u00een aceea c\u0103 dob\u00e2ndirea unei anume forme de con\u015ftiin\u0163\u0103 na\u0163ional\u0103 de c\u0103tre moderni i-a f\u0103cut pe unii, nu pu\u0163ini, dintre ace\u015ftia, s\u0103-l confunde pe Caragiale cu un sadic \u015fi caustic b\u00e2rfitor de neam, acuz\u00e2ndu-l chiar de antirom\u00e2nism! Scriitor modern, Caragiale n-a f\u0103cut tapaj pe seama modernit\u0103\u0163ii sale; dimpotriv\u0103, se d\u0103dea \u201evechi\u201c sau, cum am zice azi, \u201eexpirat\u201c, cu apuc\u0103turi incompatibile cu hainele zilei. Con\u015ftiin\u0163a lui artistic\u0103 \u015fi-o expune cu zg\u00e2rcenie, \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri \u015fi \u00een termenii unui paradox cu \u00een\u015fel\u0103tor iz \u201epopulist\u201c. \u00cen \u201enoti\u0163ele critice\u201c introductive la \u201emomentele\u201c scrise pentru Universul, el spune: \u201eEu nu m\u0103 pot g\u00e2ndi sus c\u00e2nd umblu cu picioarele goale pe coji de nuci. Via\u0163a banal\u0103 a mea, a noastr\u0103 a tuturor rom\u00e2nilor, iat\u0103 ce m\u0103 intereseaz\u0103, iat\u0103 ce-mi atrage irezistibil aten\u0163ia. Ferice de cei ce pot s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 sus, nesim\u0163ind pe ce calc\u0103 jos! Ferice de ei! Groase t\u0103lpi trebuie s\u0103 aib\u0103!\u201c. Cu toate acestea, s-a vorbit, \u015fi recent, despre lipsa de \u201eprofesionalism\u201c \u015fi \u201eprecaritatea\u201c con\u015ftiin\u0163ei artistice, ba chiar despre inexisten\u0163a acesteia \u00een cazul lui Caragiale, prea receptiv, pas\u0103mite, ca director al Na\u0163ionalului, la \u201egustul\u201c publicului din mahalaua vremii lui. Confuzia este evident\u0103, dar concluzia n-a ezitat: Caragiale n-are \u201econ\u015ftiin\u0163\u0103 artistic\u0103\u201c, e \u201eromantic-flamboaiant\u201c (Roma \u00eenvins\u0103) pe \u201egustul\u201c publicului \u015fi \u201eclasic\u201c de unul singur \u015fi pe cont propriu, \u00een comedia satiric\u0103, scoas\u0103 din scen\u0103 cu fluier\u0103turi de acela\u015fi onorat public! \u00cens\u0103 nu doar \u201econ\u015ftiin\u0163\u0103 artistic\u0103\u201c n-a avut Caragiale, a\u015fa cum sus\u0163ine un important critic de azi, dar nici m\u0103car \u201econ\u015ftiin\u0163\u0103 na\u0163ional\u0103\u201c n-a avut acest \u201eidriot\u201c ce-\u015fi satirizeaz\u0103 f\u0103r\u0103 mil\u0103 concet\u0103\u0163enii \u00een comediile \u015fi momentele lui. Culmea e c\u0103 acest \u201ereac\u0163ionar\u201c care a satirizat \u201eliberalismul post-patruzecioptist revolu\u0163ionar\u201c nu era nici m\u0103car ceea ce el \u00eensu\u015fi pretindea: un om \u201evechi\u201c! Din contr\u0103 \u2013 cum spune G. C\u0103linescu! \u2013 era \u015fi el un om \u201enou\u201c \u015fi era, ca extrac\u0163ie social\u0103, chiar dintre cei cu care s-a r\u0103zboit \u00een scrierile sale. \u201eDar este de observat \u2013 scrie G. Ibr\u0103ileanu \u2013 c\u0103 lupta lui Caragiale exclusiv \u00eempotriva liberalismului ro\u015f, patruzecioptist, revolu\u0163ionar \u2013 \u00eenceteaz\u0103 cu O scrisoare pierdut\u0103, din 1884, adic\u0103 atunci c\u00e2nd vechiul partid liberal se desfiin\u0163eaz\u0103, c\u00e2nd \u00een partidele politice se face o tulburare \u015fi un haos, c\u00e2nd partidele ajung s\u0103 nu se mai deosebeasc\u0103 mult, c\u00e2nd nu mai poate fi vorba de \u00abrepublicani\u00bb \u015fi de \u00abreac\u0163ionari\u00bb, c\u00e2nd \u00eenceteaz\u0103, cum am v\u0103zut, \u015fi lupta dlui Maiorescu, \u015fi lupta lui Alecsandri…\u201c Cu un ne\u00eentrecut sim\u0163 al realit\u0103\u0163ii despre care scrie Caragiale, cititorul G. Ibr\u0103ileanu \u00een\u0163elege infinit mai bine dec\u00e2t marii critici aminti\u0163i efectele pe termen mediu \u015fi lung pe care iu\u0163eala extraordinar\u0103 a \u201e\u00eembr\u0103c\u0103rii\u201c noilor haine nou-nou\u0163e o comport\u0103 asupra celor proasp\u0103t \u00een\u0163oli\u0163i, dar \u015fi asupra urma\u015filor lor din genera\u0163iile ce se vor succeda p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre \u015fi, probabil, mult dup\u0103 acestea. Ibr\u0103ileanu \u201ecite\u015fte\u201c \u015fi ne \u00eenva\u0163\u0103 c\u0103 lumea \u201eexcesiv\u0103\u201c \u015fi insomniac\u0103 (n-are timp!) din scrierile lui Caragiale fuge \u00eentr-una g\u00e2f\u00e2ind dup\u0103 propria-i umbr\u0103 f\u0103r\u0103 ca s\u0103 \u015fi-o poat\u0103 apropria cu adev\u0103rat: ca un personaj scheletic \u015fi filiform care peste noapte, din cauze necunoscute, se umfl\u0103 \u015fi se \u00eengra\u015f\u0103 monstruos \u00eenc\u00e2t nu-l mai \u00eencap hainele abia luate \u00een ajun de la croitorul din col\u0163. Buim\u0103ceala, excesul caloric (\u201ec\u0103ldur\u0103 mare!\u201c) \u015fi delirul verbal de aici vin, din nesf\u00e2r\u015fita lupt\u0103 grotesc\u0103 a fondului cu forma ce nu-l \u00eencape. S-ar zice \u2013 s-a zis! \u2013 c\u0103 \u201ereac\u0163ionarul\u201c Caragiale satirizeaz\u0103 \u015fi ridiculizeaz\u0103 \u00eens\u0103\u015fi emanciparea pe care liberalismul burghez o poart\u0103 cu sine. Ibr\u0103ileanu, cititor ascu\u0163it \u015fi profund, avertizeaz\u0103 asupra iluziei \u00een care ne afl\u0103m suspect\u00e2ndu-i \u015fi chiar refuz\u00e2ndu-i bunul-sim\u0163 patriotic; din contr\u0103, ne spune Ibr\u0103ileanu, chiar acest impecabil \u015fi natural bun-sim\u0163 \u00eei agit\u0103 privirea, sentimentul \u015fi condeiul cu care scrie: \u201e\u00cencep\u00e2nd cu D-ale carnavalului (1885), urm\u00e2nd cu c\u00e2teva schi\u0163e \u00een Convorbiri literare \u015fi ispr\u0103vind, mult mai t\u00e2rziu, cu admirabilele Momente, Caragiale va satiriza, dac\u0103 voi\u0163i, mahalaua. Dar trebuie s\u0103 ne \u00een\u0163elegem asupra acestui cuv\u00e2nt. Mahalaua pe care o satirizeaz\u0103 Caragiale nu e o categorie social\u0103, clas\u0103 de mic burghezi, de func\u0163ionari, care st\u0103 \u00een suburbie \u015fi ale c\u0103rei mijloace materiale, ca \u015fi intelecuale, sunt restr\u00e2nse. Mahalaua pe care a satirizat-o Caragiale e o categorie sufleteasc\u0103. E vorba de mahalaua intelectual\u0103, \u00een care intr\u0103 oameni din toate categoriile sociale, \u00een orice caz, din multe categorii sociale: \u015fi mici burghezi, \u015fi func\u0163ionari inferiori, dar \u015fi oameni boga\u0163i, sus-pu\u015fi, \u015fi func\u0163ionari superiori, \u015fi chiar uneori progenituri din clasa \u00abnobil\u0103\u00bb. \u00cen 25 de minute, \u00een Telegrame, \u00een Vizit\u0103, \u00een Five o\u2019clock, \u00een Reportaj, \u00een Boris Sarafoff!, \u00een Ultima or\u0103, \u00een Atmosfer\u0103 \u00eenc\u0103rcat\u0103, \u00een High Life, \u00een Cadou, \u00een Diploma\u0163ie, \u00een Mici economii nu e vorba de clasa social\u0103 mahala.
\n\u00cen aceste buc\u0103\u0163i, personajele sunt, toate, din lumea \u00abbun\u0103\u00bb, uneori dintre \u00abst\u00e2lpii societ\u0103\u0163ii\u00bb, dintre oameni care sunt pu\u015fi pe ultima scar\u0103 a situa\u0163iei sociale \u015fi ca rang, \u015fi ca avere. Dar, cu toat\u0103 aceast\u0103 deosebire de clas\u0103 social\u0103 a personajelor, ele fac parte, toate, din aceea\u015fi categorie sufleteasc\u0103 \u2013 cultural\u0103 mai bine, dac\u0103 se poate \u00eentrebuin\u0163a acest cuv\u00e2nt. C\u00e2nd le cetim, toate schi\u0163ele lui Caragiale sunt de aceea\u015fi natur\u0103, au acela\u015fi aer, \u00een ele e vorba de acela\u015fi lucru. \u015ei acest lucru este ridicol, ce rezult\u0103 din neasimilarea civiliza\u0163iei, din spoiala de civiliza\u0163ie, din contrastul dintre preten\u0163ie \u015fi realitate, din amestecul de civiliza\u0163ie \u015fi barbarie \u2013 amestec manifestat \u00een idei, \u00een sim\u0163iri, \u00een purit\u0103\u0163i \u015fi \u00een limbaj. Limbajul, dialogul este partea esen\u0163ial\u0103 a acestor schi\u0163e\u201c. Mai departe, Ibr\u0103ileanu explic\u0103 magistral mecanismele \u015fi articula\u0163iile monstruoasei contagiuni dintr-o \u201esocietate inform\u0103\u201c \u00een care \u201etoate personajele fac parte din clasele nou\u0103, burghezimea mic\u0103 munteneasc\u0103, burghezimea mare, func\u0163ionarii mici \u015fi mari, gazetarii etc\u201c. Este interesant, spune el, \u201ecum se oglinde\u015fte \u00een opera lui Caragiale infuziunea \u00abciviliza\u0163iei\u00bb nou\u0103 \u00een diferitele p\u0103turi sociale. \u015ei aceasta apare clar, dac\u0103 observ\u0103m cum se contagiaz\u0103 diferitele personaje de limbajul cel nou, simbolul formelor nou\u0103, neasimilate cu adev\u0103rat. Aceast\u0103 infuzie, de care vorbim, \u015fi care vine de sus, de la conduc\u0103tori, se face pe l\u00e2ng\u0103 altele, mai cu seam\u0103 prin politic\u0103, prin propaganda principiilor patruzecioptiste \u00een pres\u0103 mai ales \u2013 \u015fi prin literatura cea proast\u0103\u201c. Pentru ca, \u00een final, s\u0103 prezinte, \u00een spiritul \u015fi litera lui Caragiale, lan\u0163ul contagiunii nesf\u00e2r\u015fite \u00een spa\u0163iu \u015fi \u00een timp, de atunci \u015fi p\u00e2n\u0103 azi, f\u0103r\u0103 termen previzibil pentru viitor: \u201eA\u015fadar: patruzeciopti\u015ftii au creat pe Ric\u0103 Venturiano, \u00abredactorul\u00bb ziarului pe care-l cete\u015fte Jup\u00e2n Dumitrache; Ric\u0103 a creat, prin ziarul s\u0103u \u015fi prin discursurile sale pe Jup\u00e2n Dumitrache; Jup\u00e2n Dumitrache creeaz\u0103, prin influen\u0163a sa, pe Veta. Pe de alt\u0103 parte, aceia\u015fi patruzeciopti\u015fti, aduc\u00e2nd cultura str\u0103in\u0103, au creat pe autorii de mahala \u015fi pe organizatorii de pensioane; ace\u015ftia au creat pe Zi\u0163a; Zi\u0163a creeaz\u0103 pe Veta. Iat\u0103 lan\u0163ul. Aceast\u0103 \u00abciviliza\u0163ie\u00bb, a\u015fadar, str\u0103b\u0103t\u00e2nd de sus \u00een jos, a dat un aspect ridicol tuturor claselor, \u015fi acest ridicol este mahalaua pe care o zugr\u0103ve\u015fte Caragiale, mahalaua sufleteasc\u0103, recrutat\u0103 din mai toate clasele\u201c. Dou\u0103 \u201eclase\u201c fac excep\u0163ie de la respectivul \u201elan\u0163\u201c: \u201eNumai boierimea, care a avut vreme \u015fi posibilitate s\u0103-\u015fi asimileze, \u00een form\u0103, aceast\u0103 civiliza\u0163ie; \u015fi \u0163\u0103r\u0103nimea, la care \u00eenc\u0103 n-a ajuns, sau nu ajunsese \u00abciviliza\u0163ia\u00bb aceasta pe vremea lui Caragiale, numai aceste clase nu i-au dat contingent \u00een opera lui satiric\u0103 \u2013 \u015fi ,bine\u00een\u0163eles, \u2013 admite cu mare, prea generoas\u0103 toleran\u0163\u0103 bunul Ibr\u0103ileanu! \u2013 nici intelectualii adev\u0103ra\u0163i\u201c. \u00cen ultimul paragraf al acestui tablou extraordinar a c\u0103rui actualitate poate sc\u0103pa doar orbilor sau neghiobilor, Ibr\u0103ileanu \u201ecite\u015fte\u201c cu halucinant\u0103 precizie viitorul, adic\u0103 ziua de azi: \u201eAcum, evident, aceast\u0103 \u00abciviliza\u0163ie\u00bb str\u0103bate tot mai jos \u00een p\u0103turile sociale: cu c\u00e2t str\u0103bate mai jos, cu at\u00e2ta unele p\u0103turi sociale de sus pierd aspectul ridicol \u015fi cu at\u00e2ta alte p\u0103turi mai de jos, influen\u0163\u00e2ndu-se de aceast\u0103 civiliza\u0163ie, iau, la r\u00e2ndul lor, acel aspect\u201c. Neegalat\u0103 de alt\u0103 scriere de acest fel, Spiritul critic \u00een cultura rom\u00e2neasc\u0103 este geam\u0103n\u0103 cu opera lui Caragiale, \u201emahalaua\u201c \u00een care ne privim ca \u00een oglinda etern\u0103 a spiritului na\u0163ional.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eLi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi criticilor s\u0103 se \u00een\u015fele, chiar \u015fi marilor critici \u2013 constat\u0103 cu mult calm \u015fi umor filozofic dl G. Dimisianu \u2013 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu felul \u00een care va evolua un scriitor contemporan\u201c. Li se \u00eent\u00e2mpl\u0103, chiar \u015fi marilor critici, mai ales lor!, s\u0103 se \u00een\u015fele cu privire la evolu\u0163ia unor contemporani, cu… Cite\u0219te mai mult »Mahalaua<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12033,1214,1622,12032],"class_list":["post-20347","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-despre-creanga","tag-e-lovinescu","tag-g-dimisianu","tag-scriitor-contemporan"],"views":1453,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20347","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20347"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20347\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20347"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20347"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20347"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}