<\/p>\n
Tenisul, ca orice fapt omenesc ce se nutre\u015fte din pasiune, trece pe neg\u00e2ndite \u00een poveste. Un eveniment, a\u015fa cum este competi\u0163ia de la Roland Garros, \u0163ine at\u00e2t de \u00eentrecerea atletic\u0103 propriu-zis\u0103, c\u00e2t \u015fi de epopeea eroilor care au participat la ea. De multe ori publicul nici nu-i celebreaz\u0103 \u00een primul r\u00e2nd pe campioni, ci mai degrab\u0103 pe cei care, prin fair-play, caracter \u015fi conduit\u0103 excep\u0163ional\u0103 au contribuit la succesul fermec\u0103torului turneu. A\u015fadar, istoria Roland Garros-ului este \u015fi povestea uman\u0103 a sportivilor ce au f\u0103cut gloria acestui adev\u0103rat campionat mondial pe zgur\u0103. De aceea, s\u0103 r\u0103sfoim pu\u0163in filele \u00eeng\u0103lbenite ale istoriei b\u0103tr\u00e2nului turneu, evad\u00e2nd de sub presiunea actualit\u0103\u0163ii.
\n\u00cen 1982, suedezul Mats Wilander, \u00een v\u00e2rst\u0103 de 17 ani \u015fi 9 luni, disput\u0103 prima lui semifinal\u0103 de Grand Slam contra unui favorit, argentinianul Jos\u00e9 Luis Clerc. Ca \u015fi al\u0163i impozan\u0163i capi de serie domina\u0163i de pu\u015ftiul-minune, precum Ivan Lendl \u015fi Vitas Gerulaitis, Clerc sufer\u0103, fiind condus copios de noul Borg. Mats are minge de meci \u015fi argentinianul trimite o dreapt\u0103 afar\u0103. Clerc contest\u0103 \u00eens\u0103 decizia arbitrului Jacques Dorfmann, iar Wilander, surprinz\u0103tor, solicit\u0103 dou\u0103 mingi, spun\u00e2nd c\u0103 nu dore\u015fte s\u0103 c\u00e2\u015ftige pe o minge litigioas\u0103. Punctul se rejoac\u0103 \u015fi Jos\u00e9 Luis gre\u015fe\u015fte. Mats va c\u00e2\u015ftiga \u015fi finala, contra lui Vilas, dar publicul l-a \u015fi catalogat drept cel mai fair-play tenisman din istoria Roland Garros-ului. Oare c\u00e2\u0163i juc\u0103tori ar face ast\u0103zi acest gest? Probabil c\u0103 nici unul…
\nFinala de dublu masculin a turneului parizian, edi\u0163ia 1966, a fost adjudecat\u0103 de cuplul australian John Newcombe \u2013 Tony Roche. \u00cen cursul meciului, Roche s-a accidentat \u00eens\u0103 la glezn\u0103, primejduind finala de simplu de a doua zi, pe care trebuia s\u0103 o dispute \u00een compania ungurului Istvan Gulyas. Tony, \u00eendurerat, dar resemnat, se preg\u0103te\u015fte s\u0103 anun\u0163e forfait, dar Gulyas are o ini\u0163iativ\u0103 care-i las\u0103 pe to\u0163i cu gura c\u0103scat\u0103: cere am\u00e2narea meciului cu dou\u0103 zile, pentru ca Roche s\u0103-\u015fi revin\u0103 c\u00e2t de c\u00e2t. \u201eCangurul\u201c nu doar c\u0103 recupereaz\u0103 fizic, dar c\u00e2\u015ftig\u0103 la pas finala, contra unui adversar de peste treizeci \u015fi cinci de ani, care-\u015fi vedea astfel spulberat visul de a c\u00e2\u015ftiga un Mare \u015elem. Inutil s\u0103 mai spunem pe cine a aclamat mai mult publicul parizian…
\nCalificat \u00een sferturi la edi\u0163ia din 2002, Andrei Pavel este condus cu dou\u0103 seturi la zero \u015fi 5-4 \u00een decisiv de spaniolul Alex Corretja, c\u00e2nd ploaia \u00eentrerupe meciul. Plou\u0103 nemilos, iar la 750 de kilometri dep\u0103rtare so\u0163ia lui Andrei se preg\u0103te\u015fte s\u0103 nasc\u0103, \u00eentr-o clinic\u0103 din D\u00fcsseldorf, Germania. Prognoza meteo anun\u0163\u0103 precipita\u0163ii nocturne, iar Pavel cere permisiunea arbitrului-principal, Stefan Fransson, de a pleca s\u0103-\u015fi vad\u0103 so\u0163ia. Andrei se arunc\u0103 \u00een ma\u015fin\u0103 \u015fi conduce f\u0103r\u0103 \u00eentrerupere, ajung\u00e2nd la o jum\u0103tate de or\u0103 dup\u0103 ce i se n\u0103scuse b\u0103ie\u0163elul, Marius. \u00cel str\u00e2nge \u00een bra\u0163e pe bebelu\u015f, \u00ee\u015fi s\u0103rut\u0103 so\u0163ia, conduce p\u00e2n\u0103 la Paris, ajung\u00e2nd \u00een faptul nop\u0163ii la Roland Garros. Nici vorb\u0103 de hotel, nu e timp. Paznicii nu vor s\u0103-l lase \u00een incinta parcului sportiv, povestea le pare incredibil\u0103. Cu chiu cu vai Andrei p\u0103trunde \u00een vestiar, unde doarme dou\u0103 ore, pentru a reintra pe teren la ora programat\u0103, sub un soare prietenos. Pierde setul \u015fi meciul, dar ce aventur\u0103!
\n\u00cen 1934, mu\u015fchetarul veteran Jean Borotra, f\u0103c\u00e2nd pereche cu vechiul s\u0103u camarad, Toto Brugnon, c\u00e2\u015ftig\u0103 proba de dublu a competi\u0163iei pariziene. La 34 de ani \u00eemplini\u0163i, Borotra se simte epuizat. E at\u00e2t de obosit, \u00eenc\u00e2t \u00ee\u015fi anun\u0163\u0103 partenera, pe Colette Rosambert, al\u0103turi de care trebuie s\u0103 dispute \u00een aceea\u015fi zi finala de dublu mixt, c\u0103 se retrage. Fata e disperat\u0103, este singura ei \u015fans\u0103 de a c\u00e2\u015ftiga un titlu de Mare \u015elem. Jean este un cavaler des\u0103v\u00e2r\u015fit, un domn de mod\u0103 veche, nu vrea s\u0103 o dezam\u0103geasc\u0103, dar trupul nu-l ascult\u0103 deloc. Atunci, cineva de la Federa\u0163ia Francez\u0103 are ideea inedit\u0103 ca Borotra s\u0103 bea un pahar plin cu Cognac. Cine \u015ftie, poate ajut\u0103?! Doar c\u0103 tenismanul nu pusese \u00een via\u0163a lui gura pe alcool. El consimte, \u00eens\u0103 abia dup\u0103 ce d\u0103 pe g\u00e2t paharul simte c\u0103 i se taie cu adev\u0103rat picioarele. Intr\u0103 pe teren sus\u0163inut de Colette \u015fi totul pare pierdut. Dar, ca prin minune, dup\u0103 primele schimburi de mingi, tonusul \u00eei revine, jocul merge, iar \u00een cele din urm\u0103 cupa este a lor. Borotra poate s\u0103 mearg\u0103 lini\u015ftit la culcare…
\nTurul al III-lea, 1991. Pe Centralul de la Porte d\u2019Auteuil, Jimmy Connors, la aproape 39 de ani, \u00eel \u00eenfrunt\u0103 pe compatriotul lui, Michael Chang, care are pe atunci 19 ani. Chang triumfase la Paris \u00een 1989, dup\u0103 ce-i \u00eenvinsese pe Lendl \u015fi Edberg, fiind cel mai t\u00e2n\u0103r campion din istorie la Roland Garros (17 ani \u015fi 3 luni). Publicul francez, aflat \u00een num\u0103r mare la meci, exult\u0103, savur\u00e2nd o confruntare de zile mari, \u00eentre doi americani atipici. Partida are accente dramatice \u015fi frizeaz\u0103 pragul de sus al spectaculosului, nici unul dintre tenismani nu r\u0103m\u00e2ne dator, se ajunge \u00een setul decisiv. Dup\u0103 6-4, 5-7, 2-6, 6-4, Jimbo mai disput\u0103 un singur punct, cel dint\u00e2i al man\u015fei finale, pe care \u00eel c\u00e2\u015ftig\u0103. Apoi se \u00eendreapt\u0103 agale spre scaun, se pr\u0103bu\u015fe\u015fte \u015fi-l anun\u0163\u0103 pe arbitru c\u0103 abandoneaz\u0103, fiind epuizat. Publicul este \u00een delir, Chang nu \u00een\u0163elege nimic, arbitrul mai parlamenteaz\u0103 pu\u0163in, \u00eens\u0103 Connors chiar nu mai poate, e terminat fizic. At\u00e2t dorise: s\u0103 nu arunce prosopul c\u00e2nd era condus…
\nAcestea sunt doar c\u00e2teva din marile pove\u015fti ale Roland Garros-ului. Dincolo de statistici, peste recorduri \u015fi clasamente, faptul omeniei \u015fi al t\u0103riei de caracter dep\u0103\u015fe\u015fte istoria, intr\u00e2nd \u00een legend\u0103. Legend\u0103 pe care iubitorii tenisului nu au cum s\u0103 nu o iubeasc\u0103!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Tenisul, ca orice fapt omenesc ce se nutre\u015fte din pasiune, trece pe neg\u00e2ndite \u00een poveste. Un eveniment, a\u015fa cum este competi\u0163ia de la Roland Garros, \u0163ine at\u00e2t de \u00eentrecerea atletic\u0103 propriu-zis\u0103, c\u00e2t \u015fi de epopeea eroilor care au participat la ea. De multe ori publicul nici nu-i celebreaz\u0103 \u00een primul r\u00e2nd pe campioni, ci… Cite\u0219te mai mult »Eroi ai Roland Garros-ului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-20327","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":918,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20327","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20327"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20327\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20327"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20327"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20327"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}