{"id":2032,"date":"2010-03-31T21:41:12","date_gmt":"2010-03-31T19:41:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2032"},"modified":"2015-01-15T17:28:51","modified_gmt":"2015-01-15T15:28:51","slug":"linistea-lui-boc","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/linistea-lui-boc\/","title":{"rendered":"Lini\u015ftea lui Boc"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Multa lume vorbeste astazi despre faptul ca Rom\u00e2nia va intra cur\u00e2nd intr-un proces de escaladare a tulburarilor sociale pentru ca ne apropiem cu pasi uriasi de o explozie sociala de genul celei din Grecia sau de prin alte tari lovite de criza. Multi considera ca scaunul guvernantilor se clatina serios si ca zilele Guvernului sunt limitate, pentru ca orizontul este unul cumplit de negru, iar dibacia guvernantilor este pusa la indoiala si de cei mai fanatici sustinatori ai actualei puteri. Uneori nici macar reprezentantii guvernului nu stiu sau nu mai pot sa fie coerenti atunci c\u00e2nd vorbesc despre solutii si retrag de multe ori un proiect, chiar inainte de a fi pus in practica. <\/strong><\/em><br \/>\nStimati cititori, evident, Rom\u00e2nia merge, asa cum crede majoritatea populatiei, intr-o directie gresita si, intr-adevar, orizontul este unul care anunta furtuna si nicidecum rasaritul senin al iesirii din criza. Cu toate acestea, Guvernul Boc nu trebuie sa aiba chiar asa serioase temeri sau griji. Am sa va dau c\u00e2teva motive, care reies din trei stiri din presa, pentru care Emil Boc este fericit si pentru care nu are de ce sa fie ingrijorat, cel putin pentru perioada imediat urmatoare.<br \/>\nSa ne imaginam, mai int\u00e2i, ca vedem impreuna un film documentar realizat de BBC despre un trib arhaic din Africa. Sa ne imaginam ca realizatorii dau cadouri populatiei respective, niste lucruri stralucitoare fara valoare, margele de plastic sau, sa spunem, niste haine bune de aruncat. Membrii tribului le vor lua, fireste, le vor inspecta curiosi, se vor distra juc\u00e2ndu-se cu acele lucruri, care pentru ei ar putea sa fie deosebite. Nu vor fi foarte entuziasmati, dar le vor accepta ca \u201eor fi bune ele la ceva\u201c. Nu vor sari navala asupra lor pentru ca au si ei reguli si cel mai probabil in baza ierarhiei din trib vor astepta fiecare in parte sa ajunga la el obiectele cu pricina.<br \/>\nSa ne imaginam acum ca undeva, intr-un sat din Rom\u00e2nia vine un camion cu ajutoare din Germania. La fel, lucruri fara valoare, bune de aruncat, haine folosite care in loc sa fie aruncate la ghena de gunoi sunt trimise pentru a ajuta saracii din Rom\u00e2nia. Daca v-ati uitat cumva la stiri in urma cu c\u00e2teva zile ati vazut scenele de cosmar ale injuraturilor si imbr\u00e2ncelilor dintre un numar foarte mare de sateni dintr-o localitate din Rom\u00e2nia care aproape se bateau pentru niste chiloti, sutiene, camasi sau ciorapi, folosite toate, haine aruncate de nemti la groapa de gunoi din Rom\u00e2nia. In fine, am putea spune ca \u201esimtim\u201c abia acum sprijinul partenerilor europeni care ne \u201eajuta\u201c dupa posibilitatile lor. Fata de tribul din Africa, insa, ai nostri nu au mai avut norme, nu au mai avut nici un fel de respect pentru ceilalti, ci s-au calcat in picioare intr-o disperare care a distrus bruma de valori pe care oamenii ar trebui sa le aiba intr-o comunitate.<br \/>\nSa ne g\u00e2ndim la un alt exemplu. De cur\u00e2nd o femeie a cazut secerata la serviciul la care lucra, iar in cele din urma a murit. Multi s-au lansat in comentarii despre faptul ca salariatii sunt pusi sa munceasca fara sa mai poata respira, mult dincolo de ceea ce ar trebui sa faca potrivit unui contract sau macar unor drepturi elementare care fixeaza anumite norme de munca. S-a spus astfel ca aceeasi malefica criza ii face pe salariati sa accepte conditii tot mai vitrege de munca, iar patronii, de fapt, profita de criza pentru a-si forta salariatii sa munceasca peste puterile lor, eventual pe salarii tot mai mici.<br \/>\nIn fine, s-au anuntat saptam\u00e2na trecuta niste proteste sindicale de proportii care trebuiau sa scoata mii si mii de oameni in strada. In final, marile miscari au fost in majoritate anulate, iar liderii sindicali au ramas transanti doar in declaratiile publice subliniind, ca si altadata, ca nicidecum nu s-au impacat cu guvernantii, ci doar le dau un ragaz.<br \/>\nCe au in comun aceste trei povesti din Rom\u00e2nia?<br \/>\nNumitorul comun este acela care construieste orizontul linistii pentru guvernanti. In primul r\u00e2nd, o populatie care se bate pierz\u00e2ndu-si orice repere valorice, orice pretentii de demnitate, pentru niste gunoaie este o populatie care nu are cum sa puna vreodata probleme unor guvernanti, oricare ar fi ei. Lipsa unei capacitati minimale de a relationa cu ceilalti, intr-un individualism care are, in sine, o profunda disperare, aceea de a apuca ceva din ce o fi, nu poate sa indice dec\u00e2t faptul ca acea populatie nu va avea vreodata capacitatea de a protesta real fata de guvernanti. Comportamentele unor astfel de oameni sunt centrate doar pe un principiu, unul foarte putin social, cel al supravietuirii, principiu care deriva mai mult dintr-un instinct biologic dec\u00e2t din asumarea unor norme si, din acest motiv, capacitatea lor de a comunica si a relationa pentru a-si impune propriile interese este undeva foarte aproape de zero. La urma urmei, si domnul Boc are niste rufe murdare, niste sosete rupte, un kilogram de faina sau niste dulceata zaharisita. Ce, el nu poate sa le arunce c\u00e2te ceva?<br \/>\nMai grav mi se pare faptul ca, in concordanta cu anomia exprimata de acele scene, mai umilitoare dec\u00e2t in cazul unui trib primitiv din Africa, jurnalistii nu au comentat in nici un fel, au prezentat stirea ca si cum era ceva mai degraba comic, ceva ce tine doar de ideea ca rom\u00e2nii au ajuns foarte saraci si at\u00e2ta tot.<br \/>\nIn fine, multi s-au pronuntat si fata de al doilea caz. Este posibil, desigur, sa fi fost doar un simplu caz de boala si numai int\u00e2mplarea sa fi facut sa se petreaca totul la serviciu. De fapt, nici nu conteaza prea mult acest lucru, pentru ca este evident ca o mare parte a patronilor, ma refer insa la cei care au de-adevaratelea companii cu sute sau mii de angajati, au impus un ritm mult mai alert si mult mai draconic salariatilor. Unii au dat, spre exemplu, afara oamenii care aveau salarii mari doar pentru acest lucru si au angajat pe altii pentru salarii mult mai modeste si pentru munca mult mai multa. Intrebarea este insa urmatoarea. De ce femeia in cauza sau oricare alta persoana a acceptat aceste lucruri? Ni se spune imediat ca nu aveau ce sa faca, ca altfel erau dati afara, ca la urma urmei vroiau sa isi pastreze cu orice pret locul de munca. De fapt, nu au protestat niciodata, ba mai mult, au acceptat senini multe lucruri in afara sarcinilor de serviciu, nu s-au g\u00e2ndit niciodata ca ar putea sa se implice real intr-un sindicat, ca la urma urmei aveau dreptul sa protesteze chiar asum\u00e2ndu-si riscul de a pierde locul de munca. De cele mai multe ori, insa, angajatul suporta pentru ca si patronul inchide ochii c\u00e2nd el sau ea mai int\u00e2rzie, mai joaca un soliter sau mai sta la tigara ori c\u00e2nd a scris in CV tot felul de lucruri care sunt departe de orice realitate. Cu alte cuvinte, intr-un spatiu in care toti incalcam nomele, nu avem cum sa le cerem dintr-odata celorlalti sa le respecte cu sfintenie.<br \/>\nIn fine, de ce miscarea sindicala nu reprezinta un mare pericol pentru politicieni? De ce dincolo de protestele eroice si batoase de la televizor liderii sindicali dovedesc o impotenta totala in presarea politicienilor? Pentru ca au pierdut de mult contactul cu lumea reala, pentru ca sindicatele, in majoritate, reprezinta unele dintre cele mai anchilozate structuri din Rom\u00e2nia, ca au aproape aceiasi lideri din anii &#8217;90, ca unii dintre ei s-au imbogatit suficient de mult pentru a nu prea mai avea legatura cu ideea de sindicat, ca unii au chiar afaceri sau conexiuni politice at\u00e2t de transparente inc\u00e2t libertatea lor sindicala, de fapt, nu exista.<br \/>\nDin acest motiv, sindicatele noastre nu pot organiza nimic si nu pot speria pe nimeni. De fapt, singurele momente in care fac c\u00e2te ceva sunt doar acelea in care sunt presati din spate de miile de oameni nemultumiti, iar atunci, pentru a nu-si pierde pozitiile, sunt nevoiti sa incerce sa faca putina figuratie prin fata Guvernului sau pe la vreun minister.<br \/>\nDomnul Boc poate sta linistit. La fel de linistiti am putea sta si noi precum ne propunea o reclama lansata cu ani in urma de FNI, chiar c\u00e2nd intrase in \u201ecoma\u201c. Nici Rom\u00e2nia nu este departe de dezastru, insa domnul Boc poate fi linistit. O mare parte din electorat nu are nici un orizont de actiune sau vreo capacitate de protest, sindicatele nu sunt in stare de nimic spectaculos, iar opozitia este in etapa ludica, in care se joaca cu papusele sau masinute, multumindu-se cu ce mai dau guvernantii de la masa lor bogata.<br \/>\nDomnule Boc, stati linistit pentru ca si noi dormim in liniste. Stim ca vegheati sa nu ni se int\u00e2mple nimic rau. Si, la urma urmei, la fel ca in \u201eMiorita\u201c, si de-o fi sa ne fie rau p\u00e2na la sf\u00e2rsit, asta este, ne mintim mamele ca la moartea noastra a cazut o stea.\u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Multa lume vorbeste astazi despre faptul ca Rom\u00e2nia va intra cur\u00e2nd intr-un proces de escaladare a tulburarilor sociale pentru ca ne apropiem cu pasi uriasi de o explozie sociala de genul celei din Grecia sau de prin alte tari lovite de criza. Multi considera ca scaunul guvernantilor se clatina serios si ca zilele Guvernului sunt&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/linistea-lui-boc\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Lini\u015ftea lui Boc<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[1698,1697,4,549,1696,1699,1700],"class_list":["post-2032","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-camion-cu-ajutoare","tag-directie-gresita","tag-editorial","tag-guvernul-boc","tag-romania-tulbulari-sociale","tag-societatea-romaneasca","tag-tulburari-sociale-romania"],"views":3562,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2032","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2032"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2032\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2032"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2032"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2032"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}