{"id":20297,"date":"2014-08-13T10:21:40","date_gmt":"2014-08-13T08:21:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20297"},"modified":"2015-01-15T14:18:52","modified_gmt":"2015-01-15T12:18:52","slug":"mai-suntem-cativa-indaratnici-care-ne-incapatanam-sa-ne-punem-sperantele-in-limba-romana-si-s-o-aparam-dupa-mintea-si-priceperea-noastra","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mai-suntem-cativa-indaratnici-care-ne-incapatanam-sa-ne-punem-sperantele-in-limba-romana-si-s-o-aparam-dupa-mintea-si-priceperea-noastra\/","title":{"rendered":"\u201eMai suntem c\u00e2\u0163iva \u00eend\u0103r\u0103tnici care ne \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2n\u0103m s\u0103 ne punem speran\u0163ele \u00een limba rom\u00e2n\u0103 \u015fi s-o ap\u0103r\u0103m dup\u0103 mintea \u015fi priceperea noastr\u0103\u201c"},"content":{"rendered":"

EUGEN SIMION \u00een dialog cu VIRGIL T\u0102NASE<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Eugen Simion:<\/strong> A venit, apoi, momentul de criz\u0103. Conflictul t\u0103u cu autorit\u0103\u0163ile comuniste \u015fi, \u00een genere, cu sistemul\u2026 Cum l-ai gestionat? Cum l-ai dep\u0103\u015fit? Ai ales exilul politic\u2026 Cum de-ai r\u0103mas scriitor \u00eentr-o \u0163ar\u0103 \u00een care apar 2.000 de c\u0103r\u0163i de literatur\u0103 \u00eentr-o lun\u0103 sau s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103? D\u0103-mi tu cifra exact\u0103\u2026<\/p>\n

\"virgil-tanase-2\"<\/a><\/p>\n

Virgil T\u0103nase:<\/strong> Habar n-am. Multe. De ordinul sutelor.
\nCum am ajuns \u00een str\u0103in\u0103tate? Odat\u0103 mai mult lucrurile s-au hot\u0103r\u00e2t de la sine, aproape f\u0103r\u0103 mine. Dec\u00e2t doar c\u0103 \u00een Rom\u00e2nia \u201eTezelor din iulie\u201c am continuat s\u0103-mi scriu c\u0103r\u0163ile a\u015fa cum ie\u015feau ele din cugetul meu \u015fi nu dup\u0103 tipicul impus. De fapt formula literar\u0103 \u00een care m\u0103 aflam nu permitea nici un compromis. Aveam senza\u0163ia c\u0103 textele pe care le scriam treceau prin mine dar c\u0103 ele nu erau ale mele, nu trebuiau s\u0103 fie ale mele. Realitatea lor era de dincolo de putin\u0163a mea de \u00een\u0163elegere \u015fi de interven\u0163ie. Atunci din dou\u0103 una: ori le l\u0103sam ca atare (mul\u0163umindu-m\u0103 doar cu \u201e\u00eentre\u0163inerea\u201c aparatului de comunica\u0163ie care d\u0103 limpezime sunetului, lumineaz\u0103 satisf\u0103c\u0103tor culorile, d\u0103 claritate \u015fi contrast imaginilor); ori interveneam orient\u00e2nd aceste figuri \u0163\u00e2\u015fnite din zonele profunde \u015fi ne\u00een\u0163elese ale cugetului meu (\u00eentru profitul puterii sau \u00eempotriva ei, nu conteaz\u0103) \u015fi atunci afirmam implicit c\u0103 ceea ce g\u00e2ndesc, cred, doresc este mai \u201eadev\u0103rat\u201c dec\u00e2t \u201erevela\u0163ia\u201c care se face prin mine, un miracol pe care \u00eel consta\u0163i f\u0103r\u0103 a-l putea explica. Prin natura sa literatura oniric\u0103 exclude orice compromis. Dac\u0103 nu e laie e musai b\u0103laie. Dac\u0103 curentul \u015fi scriitorii onirici au fost at\u00e2t de prigoni\u0163i de regimul totalitar este pentru c\u0103 oric\u00e2te compromisuri am fi f\u0103cut noi ca persoane, literatura noastr\u0103 era o dezmin\u0163ire radical\u0103 a unei ideologii \u00eentemeiate pe logica hegelian\u0103 citit\u0103 \u00eentr-o perspectiv\u0103 materialist\u0103 de Marx. \u00cen treac\u0103t fie spus, \u00eentre ideologia capitalismului occidental \u015fi cea a \u201ecomunismului\u201c sovietic nu exist\u0103 o deosebire de esen\u0163\u0103. Acelea\u015fi legi economice \u201eobiective\u201c (\u201eale pie\u0163ii\u201c pentru unii, \u201ematerialist istorice\u201c pentru al\u0163ii) erau proclamate ca ineluctabile \u00een estul \u015fi vestul Europei, \u015fi cele dou\u0103 societ\u0103\u0163i antagoniste, de fapt rivale, m\u0103rturiseau acela\u015fi obiectiv, anume \u201ecre\u015fterea nivelului de trai\u201c (dup\u0103 care t\u00e2nje\u015fte \u015fi bursucul atunci c\u00e2nd se ad\u0103poste\u015fte \u00een vizuin\u0103 sau oaia atunci c\u00e2nd caut\u0103 p\u0103\u015funi mai fragede); diferen\u0163a dintre aceste dou\u0103 sisteme sociale const\u0103 doar \u00een distribuirea venitului, ceea ce nu este dec\u00e2t un detaliu.
\nDar, s\u0103 revenim la ale noastre.
\nLiteratura oniric\u0103, spuneam, acrediteaz\u0103 ideea c\u0103 tr\u0103im \u00eentr-o lume incert\u0103 \u00een care valorile noastre sunt \u201eipoteze de lucru\u201c, o lume \u00een care \u201eciviliza\u0163ia\u201c este efortul de a p\u0103stra un ghem de principii care nu au a se confrunta cu realul sau cu Istoria. Este vorba de o contesta\u0163ie radical\u0103 a \u201ematerialismului istoric\u201c. Oh, ar fi abuziv s\u0103 pretind c\u0103 ideologii regimului rom\u00e2n totalitar, de la \u00eencr\u00e2ncenatul Leonte R\u0103utu la oco\u015ful Dumitru Popescu trec\u00e2nd prin s\u00e2rguinciosul Dumitru Ghi\u015fe erau con\u015ftien\u0163i de problema de principiu pe care o ridica literatura oniric\u0103 dar spiritul lor practic, inteligen\u0163a lor politic\u0103 (dac\u0103 accepta\u0163i aceast\u0103 contradic\u0163ie \u00een termeni) \u00eei f\u0103ceau s\u0103 simt\u0103 exact primejdia. \u00ceng\u0103duitori uneori cu literatura \u201erealist\u0103\u201c care critica \u201eanumite aspecte\u201c ale societ\u0103\u0163ii totalitare (istoric perfectibil\u0103), ace\u015ftia au luat m\u0103suri draconiene \u00eempotriva unei literaturi care prin natura sa contesta \u00eens\u0103\u015fi baza ideologic\u0103 a regimului (dovad\u0103 \u00een plus, dac\u0103 mai e nevoie!, c\u0103 aceast\u0103 literatur\u0103 pe care unii o mai consider\u0103 \u015fi azi \u201eevazionist\u0103\u201c era apreciat\u0103 mult mai just de cei a c\u0103ror putere era destabilizat\u0103 nu de romanele cu iz politic ale lui Paul Goma sau de cele \u201enietzscheene\u201c ale lui Nicolae Breban, ci de textele noastre \u201eonirice\u201c unde era greu s\u0103 g\u0103se\u015fti aluzii politice \u2013 la apari\u0163ia \u00een Fran\u0163a a c\u0103r\u0163ii mele Portret de om cosind \u00een peisaj marin \u2013 Portrait d\u2019homme \u00e0 la faux dans un paysage marin, Flammarion, 1976 \u2013, roman interzis \u00een Rom\u00e2nia, criticii autohtoni c\u0103utau dispera\u0163i transgresiunile politice inexistente, nevenindu-le s\u0103 cread\u0103 c\u0103 autorit\u0103\u0163ile totalitare se sim\u0163eau amenin\u0163ate de simpla op\u0163iune \u201emetafizic\u0103\u201c \u2013 ierta\u0163i termenul pompos \u2013 a acestui tip de literatur\u0103).
\nMarin Preda, directorul Editurii Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, a \u00eencercat \u00een zadar s\u0103-mi publice dou\u0103 c\u0103r\u0163i. Bun, dac\u0103 ele nu puteau ap\u0103rea \u00een Rom\u00e2nia nu m-am sfiit s\u0103 le propun \u00een str\u0103in\u0103tate \u2013 unde, am senza\u0163ia, ele au fost acceptate pentru discursul lor literar: altminteri dec\u00e2t afirm\u0103 cu un s\u00e2mbure de rea-credin\u0163\u0103 cei care ne acuz\u0103, pe \u0162epeneag \u015fi pe mine, c\u0103 \u201eam f\u0103cut g\u0103l\u0103gie\u201c ca s\u0103 ni se publice c\u0103r\u0163ile \u00een Occident, c\u0103r\u0163ile noastre sunt absolut lipsite de referin\u0163e politice. Din contr\u0103, ele afi\u015feaz\u0103 o literaturitate pur\u0103, refuz\u00e2nd s\u0103 se recomande drept o literatur\u0103 \u201econtestatar\u0103\u201c sau de \u201em\u0103rturie\u201c \u2013 ceea ce, e bine s\u0103 se \u015ftie, pe atunci ne-ar fi deschis mai iute \u015fi mai lesne \u015fi mai m\u0103nos por\u0163ile editurilor occidentale.
\nDup\u0103 apari\u0163ia c\u0103r\u0163ii mele \u00een Fran\u0163a, \u00een septembrie 1976, \u015fi dup\u0103 un interviu r\u0103sun\u0103tor dat prin telefon de la Bucure\u015fti revistei Les Nouvelles litt\u00e9raires, care l-a publicat sub titlul Un scriitor cu c\u0103lu\u015ful \u00een gur\u0103 vorbe\u015fte, mi s-a dat un pa\u015faport pe care nu-l cerusem \u015fi am fost sf\u0103tuit de cei care mi-l d\u0103deau s\u0103 fac \u201estudii lungi\u201c \u00een str\u0103in\u0103tate. Ajuns \u00een Fran\u0163a n-am cerut azil politic, prefer\u00e2nd s\u0103-mi p\u0103strez cet\u0103\u0163enia rom\u00e2n\u0103. Asta, pe de o parte, ca s\u0103 pot avea un mijloc de presiune asupra autorit\u0103\u0163ilor rom\u00e2ne (obligate, dac\u0103 a\u015f fi revenit \u00een \u0163ar\u0103, s\u0103 m\u0103 v\u00e2re la pu\u015fc\u0103rie, ceea ce ar fi terfelit prestigiul Conduc\u0103torului nostru care voia s\u0103 treac\u0103 drept un liberal care geme sub c\u0103lc\u00e2iul Moscovei). Dar mai ales pentru c\u0103 inten\u0163ia mea era de a m\u0103 \u00eentoarce \u00een \u0163ar\u0103 \u2013 chiar dac\u0103, dup\u0103 aceea, circumstan\u0163ele au hot\u0103r\u00e2t altminteri.
\nC\u00e2t prive\u015fte spaima care ar fi putut s\u0103 m\u0103 cuprind\u0103 la ideea c\u0103 voi avea de \u00eenfruntat o concuren\u0163\u0103 at\u00e2t de \u00eendesat\u0103, nici o clip\u0103 n-am resim\u0163it-o pentru simplul fapt c\u0103 nu scriam nici pentru a vinde (ceea ce e mai greu \u00eentr-un spa\u0163iu unde oferta dep\u0103\u015fe\u015fte din plin cererea), nici pentru a trage din c\u0103r\u0163ile mele cine \u015ftie ce faim\u0103: scrisul era menirea mea (crucea mea, dac\u0103 prefera\u0163i) \u015fi n-aveam de ales. Mai apoi, neput\u00e2nd publica \u00een limba mea, \u00een \u0163ara mea \u015fi tem\u00e2ndu-m\u0103 c\u0103, depinz\u00e2nd de un traduc\u0103tor, a\u015f putea fi nevoit s\u0103-mi s\u0103r\u0103cesc formula literar\u0103 pentru a nu-l pune pe acesta \u00een fa\u0163a unor probleme de limb\u0103 insolubile(1), am devenit scriitor de limb\u0103 francez\u0103 \u2013 \u015fi c\u0103r\u0163ile mele total diferite de ceea ce ar fi fost ele dac\u0103 le-a\u015f fi scris \u00een limba mea de-acas\u0103.<\/p>\n

E.S.:<\/strong> Ce zici despre capitalismul occidental n-o s\u0103 plac\u0103 unor eliti\u015fti de la Dun\u0103re. Dar este bine c\u0103 g\u00e2nde\u015fti a\u015fa \u015fi c\u0103 spui ceea ce g\u00e2nde\u015fti. Capitalismul nu-i un paradis. Nici socialismul, chiar dac\u0103 este el (sau a vrut s\u0103 fie) \u201emultilateral dezvoltat\u201c, un socialism \u201ede omenie\u201c, \u201ecu fa\u0163a uman\u0103\u201c etc. Un intelectual trebuie s\u0103 fie lucid \u015fi s\u0103 judece drept…
\nAi devenit, dar, scriitor francez. N-ai spus p\u00e2n\u0103 acum nimic despre doctoratul pe care l-ai sus\u0163inut, \u00een 1978, cu Roland Barthes, cu o tez\u0103 privitoare la semiologia regizoral\u0103. Mi se pare o etap\u0103 important\u0103 \u00een biografia ta intelectual\u0103. Mul\u0163i rom\u00e2ni se laud\u0103 cu rela\u0163iile lor cu Barthes. Observ c\u0103 tu e\u015fti mai t\u0103cut. Dar tot tu ai preg\u0103tit o tez\u0103 cu bizantinul, inteligentul, fascinantul semiolog care, spre sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii lui, se ar\u0103ta plictisit de imperialismele structuralismului \u015fi voia s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la filosofie. Ai tr\u0103it, dar, \u00een intimitatea acestui guelf care voia s\u0103 devin\u0103 un ghibelin \u00een plin\u0103 postmodernitate.<\/p>\n

V.T.:<\/strong> Rela\u0163ia mea cu Barthes a fost restr\u00e2ns\u0103 \u015fi scurt\u0103. I-am scris din Rom\u00e2nia \u00eemp\u0103rt\u0103\u015findu-i greut\u0103\u0163ile pe care le \u00eent\u00e2mpinam ca scriitor. Ar fi vrut s\u0103 m\u0103 ajute, nu prea avea cum. C\u00e2nd am ajuns la Paris, m-a \u00eenscris la doctorat. A fugit dup\u0103 mine pe culoarul Institutului: uitase s\u0103-mi spun\u0103 s\u0103 nu m\u0103 simt singur la Paris \u2013 \u015ftia despre ce vorbe\u015fte. Nu mi-a cerut s\u0103-i frecventez cursurile \u2013 n-aveam nici \u00eendemn (\u015ftiam deja ceea ce explica altora, nici el nu \u015ftia \u00eencotro trebuie s\u0103 mearg\u0103, oricum \u00een afara structuralismului \u2013 scria pe atunci Fragments d\u2019un discours amoureux trec\u00e2nd de cealalt\u0103 parte a oglinzii, cum se spune, de la literatura critic\u0103 la literatur\u0103), nici timp: cum nu cerusem azil politic \u015fi nu beneficiam de nici un ajutor, trebuia s\u0103-mi c\u00e2\u015ftig via\u0163a (cu sudoarea nu numai a min\u0163ii). I-am telefonat s\u0103-i spun c\u0103 am redactat teza. Nu-i venea s\u0103 cread\u0103: studen\u0163ii rom\u00e2ni, av\u00e2ndu-l drept exemplu ilustru pe Cioran, se-nscriau la doctorat dar considerau nedemn s\u0103 scrie teza. Eu aveam nevoie de titlu ca s\u0103 pot cere cet\u0103\u0163enia francez\u0103 (\u015ftiam c\u0103 nu mi se cerea s\u0103 renun\u0163 la cea rom\u00e2n\u0103) \u015fi s\u0103 scap astfel de cozile \u015fi umilin\u0163ele de la Prefectura de Poli\u0163ie unde trebuia regulat s\u0103 cer prelungirea dreptului de \u015federe \u00een Fran\u0163a. Discu\u0163iile despre tez\u0103 au fost laconice. Era convins, mi-a spus, c\u0103 teatrul nu poate fi \u201eformalizat\u201c dup\u0103 principiile semioticii. Refuzase, pare-se, mai multe propuneri de tez\u0103 pe acest subiect. Ce-i propusesem din plecare \u00eel ispitise. Teza l-a convins, cred. A recomandat-o c\u0103lduros comisiei care mi-a acordat titlul cu felicit\u0103ri (nici p\u00e2n\u0103 azi n-am ridicat diploma, \u00een treac\u0103t fie zis). L-am mai v\u0103zut de c\u00e2teva ori \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, afar\u0103 doar de momentul \u00een care am adaptat pentru teatru Fragments d\u2019un discours amoureux, adaptare c\u0103reia i-a dat avalul dar pe care nici p\u00e2n\u0103 azi nu am reu\u015fit s\u0103 o pun \u00een scen\u0103. Discu\u0163iile au fost precise, la obiect, privind felul \u00een care ideea\/sentiment devine, prin actor, imagine concret\u0103 \u015fi verosimil\u0103 (altminteri dec\u00e2t cred anumi\u0163i este\u0163i ai teatrului zis de avangard\u0103 de la noi, actorul nu poate fi semn pur, el nu este eficace dec\u00e2t atunci c\u00e2nd devine personaj \u015fi personajul este \u00eentotdeauna un \u201eom adev\u0103rat\u201c). Cred c\u0103 atunci, \u00een continuarea ideilor din tez\u0103, am pus la punct o concep\u0163ie despre regia de teatru care \u00eemi sluje\u015fte \u015fi azi (la ora c\u00e2nd scriu aceste r\u00e2nduri sunt cum nu se poate mai \u00een subiect: pun \u00een scen\u0103 Crim\u0103 \u015fi pedeaps\u0103, care este, tocmai, un spectacol \u201ede personaje\u201c). Roland Barthes a murit, lovit de o ma\u015fin\u0103, \u00een martie 1980, trei ani dup\u0103 ce-l cunoscusem.<\/p>\n

E.S.:<\/strong> Revin la romanele tale. Am scris despre c\u00e2teva dintre ele. Mi s-au p\u0103rut absolut remarcabile. O proz\u0103 care n-a p\u0103r\u0103sit prima iubire oniric\u0103, dar s-a \u00eemplinit, s-a sincronizat, s-a intelectualizat \u00eentr-un mod discret \u015fi profund\u2026 M\u0103rturise\u015fte, desecretizeaz\u0103-\u0163i formula\u2026 Prietenul nostru, Dumitru \u0162epeneag, care-i \u015fi un teoretician al romanului, a publicat nu demult un roman (Camionul bulgar) \u00een care tema epic\u0103 este chiar tema construc\u0163iei romanului. Am sentimentul c\u0103 \u00ee\u015fi ia, parc\u0103, adio de la ea. Tu \u00een ce punct te afli cu teoria romanului \u015fi cu practica lui? Ai sugerat ceva \u00een acest sens \u00een Zoe…<\/p>\n

V.T.:<\/strong> Nu \u015ftiu, n-a\u015f putea s\u0103 spun pentru c\u0103, tocmai, odat\u0103 mai mult iau totul de la cap\u0103t. Cu excep\u0163ia c\u00e2torva romane circumstan\u0163iale (un roman poli\u0163ist care a ie\u015fit foarte diferit de ceea ce ar fi trebuit s\u0103 fie \u2013 \u015fi pe care, de aceea, l-am numit \u201eroman jandarm\u201c \u2013 Cette mort qui va et vient et revient, roman gendarme, ed. Hachette, 1984 \u2013, romanele \u201epentru copii \u015fi tineret\u201c – Le Bal sur la go\u00e9lette du pirate aveugle \u015fi Le Bal autour du diamant magique, ed. Gallimard, 1986 \u015fi 1987; un al treilea roman de acest tip, Le bal au carnaval de Venise, \u00ee\u015fi a\u015fteapt\u0103 editorul \u2013, etc.), romanele mele au c\u0103utat \u00eentotdeauna s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 formula celui precedent. Portret de om cosind \u00een peisaj marin pleca de la un text neutru de c\u00e2teva zeci de pagini care se amplifica \u00eentr-o a doua parte, de dimensiuni cu mult mai importante, \u00een registrul literaturii \u201erealiste\u201c; nu r\u0103m\u00e2nea din aceasta, \u00eentr-o a treia, dec\u00e2t iar vreo zece, dou\u0103zeci de pagini alc\u0103tuite din sintagme deja prezente \u00een partea a doua \u015fi care acum, r\u0103mase singure, dezb\u0103rate de \u201econtingent\u201c, povesteau \u00eentoarcerea \u015fi uciderea lui Agamemnon, a\u015fa cum, dup\u0103 moartea noastr\u0103, din tot ce-am tr\u0103it nu r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t scheletul, mitul. Apocalipsa unui adolescent de familie (Apocalypse d\u2019un adolescent de bonne famille, Flammarion, 1980; textul rom\u00e2nesc a fost publicat \u00een 1992 de Editura Funda\u0163iei Culturale Rom\u00e2ne) \u00een\u015firuia cele c\u00e2teva evenimente esen\u0163iale dintr-o via\u0163\u0103 de om lu\u00e2nd pild\u0103 dup\u0103 felul \u00een care se construie\u015fte, de la o liter\u0103 la alta, \u00een\u0163elesul unui cuv\u00e2nt: \u201ez\u201c \u015fi \u201ei\u201c fac \u201ezi\u201c dar dac\u0103 le ad\u0103ug\u0103m un \u201ed\u201c, \u201ez\u201c \u015fi \u201ei\u201c nu mai spun acela\u015fi lucru. Tot astfel, ad\u0103ug\u00e2ndu-se celui dinainte, fiecare nou eveniment d\u0103 vie\u0163ii personajului (\u015fi deopotriv\u0103 nara\u0163iunii) un sens nou, care se modific\u0103 iar\u0103\u015fi atunci c\u00e2nd un nou episod de via\u0163\u0103 le \u00eentrege\u015fte pe cele precedente, lumin\u00e2ndu-le diferit. Dup\u0103 aceste dou\u0103 romane \u201econstruite\u201c (arhitectura lor nu altereaz\u0103 spontaneitatea imaginilor, nu dezminte demersul \u201eoniric\u201c), am vrut ca Even\u0163ia Mih\u0103escu s\u0103 fie un text f\u0103r\u0103 nici o arhitectur\u0103. Structura romanului se alc\u0103tuie\u015fte muzical prin leg\u0103turi \u201earmonice\u201c \u015fi \u201econtrapunctice\u201c. Episoadele se asociaz\u0103 dup\u0103 legi melodice care decid dac\u0103 ceea ce se poveste\u015fte \u201esun\u0103 bine\u201c sau \u201esun\u0103 fals\u201c. Fire\u015fte, fiecare \u00eent\u00e2mplare relatat\u0103 manifest\u0103 fa\u0163\u0103 de real indiferen\u0163a notelor muzicale: un mi sau un sol diez nu sunt \u015fi nu pot fi \u201eadev\u0103rate\u201c. Aceste note (ca \u015fi elementele romanului) sunt numai potrivite (sau nu) cu structura din care fac parte. Mi s-a p\u0103rut \u00eens\u0103 c\u0103 dac\u0103 e u\u015for s\u0103 faci muzic\u0103 cu simple elemente literare (\u201emuzicale\u201c prin \u00eens\u0103\u015fi natura lor) e mai greu s\u0103 confrun\u0163i logica literar\u0103 cu evenimentele grave ale Istoriei. De aceea Au \u00eenflorit iar vi\u015finii \u015fi merii (Ils refleurissent, les pommiers sauvages, Editura Ramsay\/ De Cortanze, 1991) \u00eencearc\u0103 acela\u015fi joc muzica alc\u0103tuindu-se \u00eens\u0103, de data aceasta, din buc\u0103\u0163i smulse din istoria adev\u0103rat\u0103 a spa\u0163iului rom\u00e2nesc \u015fi european, din zgomotul bolovanilor pe care epoca \u00eei pr\u0103vale peste oameni, din sf\u00e2r\u00e2itul unor h\u0103lci de real care sunt a\u015fa cum sunt \u015fi pe care nu le putem modifica dup\u0103 voie. A urmat, peste mul\u0163i ani ocupa\u0163i cu redactarea acestui roman \u201eepopeic\u201c, Zoia (Editura Allfa, 2003 ; versiunea francez\u0103 a fost publicat\u0103 \u00een 2009 de Editura Non Lieu), unde, preocupat de marile crisp\u0103ri ale secolului al XX-lea, am \u00eencercat s\u0103 fac ceea ce numai literatura poate face, adic\u0103 s\u0103 compar c\u00e2teva destine posibile ale unui aceluia\u015fi personaj care, la r\u0103scrucile vie\u0163ii sale, ar fi putut alege un drum diferit. Acum Mersul trenurilor, la care lucrez de c\u00e2\u0163iva ani, e un fel de caleidoscop: \u015flefuiesc fr\u00e2nturi de sticl\u0103 colorat\u0103 (micro-nara\u0163iuni) care printr-o \u00eembinare liber\u0103 vor da, sper, o figur\u0103 estetic\u0103 la fel de legitim\u0103 ca \u015fi cea care ia na\u015ftere din acelea\u015fi cioburi vopsite de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd rotim cilindrul magic. Dar, de fapt, odat\u0103 mai mult, teoria nu-mi sluje\u015fte dec\u00e2t ca reper: steaua polar\u0103 indic\u0103 nordul f\u0103r\u0103 ca ea s\u0103 determine itinerarul navigatorului care \u00ee\u015fi duce nava conform propriei sale meniri.<\/p>\n

E.S.:<\/strong> Trec la altceva. La limba \u00een care ai debutat \u015fi la limba \u00een care, de o vreme, ai trecut. \u00centr-o scrisoare publicat\u0103 \u00een Caiete critice (6\/ 2013), te \u00eentrebi, privitor la limba rom\u00e2n\u0103: \u201eCe limb\u0103 este asta?\u201c. Te \u00eentreb, la r\u00e2ndul meu, cum \u0163i se pare azi limba aceasta? I-ai prins duhul, cum doreai c\u00e2nd erai t\u00e2n\u0103r de tot? Horia-Roman Patapievici zice c\u0103 limba rom\u00e2n\u0103 nu-i bun\u0103 dec\u00e2t pentru \u00eenjur\u0103turi. Tu ce crezi? Este bun\u0103 \u015fi pentru literatur\u0103?<\/p>\n

V.T.:<\/strong> Termenii mei de compara\u0163ie sunt restr\u00e2n\u015fi. N\u0103scut \u00een limba rom\u00e2n\u0103, am devenit scriitor de limb\u0103 francez\u0103, am o licen\u0163\u0103 \u00een spaniol\u0103, vorbesc engleza ca toat\u0103 lumea, citesc \u015fi am tradus din italian\u0103, la \u015fcoal\u0103 am f\u0103cut \u015fapte ani de rus\u0103 \u00eentregi\u0163i apoi cu multe str\u0103duin\u0163e care mi-au \u00eeng\u0103duit s\u0103 m\u0103 apropii c\u00e2t de c\u00e2t de textele originale ale c\u00e2torva autori dragi pentru c\u0103, mi se pare, literatura lor m-a \u00eentregit, \u00eendeosebi Cehov, Gogol, Esenin, Ostrovski. Sunt slab latinist \u015fi nu pricep boab\u0103 nem\u0163e\u015fte. R\u0103spunsul meu r\u0103m\u00e2ne deci, prin firea lucrurilor, circumscris \u00eentr-un spa\u0163iu extrem de \u00eengust. Mi se pare totu\u015fi, foarte obiectiv vorbind, c\u0103 limba rom\u00e2n\u0103 este pentru un scriitor un instrument de-o extraordinar\u0103 eficacitate metafizic\u0103. Fire\u015fte, am spus-o mai sus, cuvintele noastre se dovedesc toate, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103, incompetente atunci c\u00e2nd sunt confruntate cu marile probleme ale existen\u0163ei, numai c\u0103 nu e acela\u015fi lucru dac\u0103 aceast\u0103 incompeten\u0163\u0103 vine dintr-o voca\u0163ie administrativ\u0103 (este ceea ce repro\u015fa Cioran limbii franceze), dintr-un efort genial de aglutinare lexical\u0103 pentru a dezb\u0103ra vocabulele astfel ob\u0163inute de conota\u0163iile generatoare de confuzii sau, ca \u00een rom\u00e2n\u0103, din voin\u0163a incon\u015ftientului colectiv de a p\u0103stra intact misterul ad\u00e2ncului din care le smulgem \u2013 \u00eenc\u00e2t, \u00een rom\u00e2n\u0103, cea mai banal\u0103 conversa\u0163ie practic\u0103 este, pe de o parte, cosmic\u0103, \u015fi tocmai de aceea, pe de alta, ridicol\u0103 prin dispropor\u0163ia dintre vulgaritatea mesajului utilitar \u015fi implica\u0163iile metafizice pe care le are nevoit discursul. Am b\u0103nuiala, f\u0103r\u0103 s\u0103 fi f\u0103cut investiga\u0163iile necesare, c\u0103 un anume tip de umor foarte rom\u00e2nesc pe care-l g\u0103sim de la Caragiale la Teodor Mazilu trec\u00e2nd prin Eugen Ionescu (\u015fi nu i-a\u015f lega pe niciunul de Urmuz) vine din aceast\u0103 \u00eensu\u015fire proprie \u015fi specific\u0103 a limbii noastre. De aceea (\u015fi de data aceasta \u015ftiu despre ce vorbesc!) este at\u00e2t de dificil\u0103 traducerea marilor no\u015ftri scriitori: \u00een alte limbi aceast\u0103 dimensiune constitutiv\u0103 a limbii noastre de p\u0103stori \u015fi de c\u0103lug\u0103ri dispare \u015fi nu r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t cea denotativ\u0103; nu r\u0103m\u00e2ne din literatura acestor autori dec\u00e2t o c\u0103ru\u0163\u0103 goal\u0103 care nu ne mai uime\u015fte pentru c\u0103 nu mai \u0163ine \u00eentre loitrele ei cerul cu stele, Dumnezeu cu alaiul lui de \u00eengeri, temeiurile fiin\u0163ei \u015fi Apocalipsa etc. Faptul de-a fi \u00een\u0163eles c\u0103 limba vorbe\u015fte prin noi mi-a slujit, cred, \u00eendemn\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 nu mai caut substan\u0163a literaturii mele \u00eenspre \u00eendem\u00e2n\u0103rile pe care le-a\u015f fi putut ob\u0163ine, poate, ca acrobat, atr\u0103g\u00e2nd aten\u0163ia asupra performan\u0163elor mele scriitorice\u015fti, sau l\u0103s\u00e2ndu-m\u0103 ispitit de str\u0103lucirea fulgurant\u0103 a modernit\u0103\u0163ilor de tot felul (acel \u201esincronism\u201c de care e bolnav\u0103 intelighen\u0163ia rom\u00e2neasc\u0103). Acela\u015fi \u201esim\u0163 al limbii\u201c m-a \u00eendemnat deopotriv\u0103 s\u0103 nu caut \u201emiezul ad\u00e2nc\u201c al literaturii \u00een stratul social-politic: de fapt lucrurile pe care avem a le spune sunt \u00eentotdeauna simple ca-ntr-o poveste sufit\u0103: \u201eCe e via\u0163a? Oameni care se nasc, iubesc \u015fi dup\u0103 aceea mor\u201c. Literatura se face, cred, cu acele \u201evalori durabile\u201c de care am vorbit, incerte, dar pe care le p\u0103str\u0103m ca pe binele nostru cel mai pre\u0163ios; ea se face cu temeiurile statornice pe care le numim \u201eciviliza\u0163ie\u201c \u015fi care nu sunt nic\u0103ieri mai bine \u00eencrustate dec\u00e2t \u00een limb\u0103.
\nAm avut norocul s\u0103 m\u0103 nasc \u00eentr-o limb\u0103 miraculoas\u0103 care, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd p\u0103\u015feam pe p\u0103m\u00e2nt, m\u0103 azv\u00e2rlea \u00een cer. Am fost nevoit s-o p\u0103r\u0103sesc ca s\u0103 scriu \u00een alta, ceea ce n-a fost, poate, \u00eentru paguba mea: aceast\u0103 \u00eendep\u0103rtare mi-a permis s\u0103 v\u0103d mai limpede virtu\u0163ile limbii pe care o pierdusem \u2013 Proust spune c\u0103 nu iubim cu adev\u0103rat dec\u00e2t atunci c\u00e2nd absen\u0163a celui iubit ne dezv\u0103luie imensitatea golului pe care acesta \u00eel las\u0103 \u00een via\u0163a noastr\u0103.<\/p>\n

E.S.:<\/strong> \u00cen scrisoarea citat\u0103 vorbe\u015fti, am remarcat, de o c\u0103l\u0103torie lingvistic\u0103 ini\u0163iatic\u0103, c\u0103l\u0103torie, evident, \u00een alt\u0103 limb\u0103, \u00een cazul de fa\u0163\u0103 franceza. \u00cenaintea ta, Cioran a avut o experien\u0163\u0103 asem\u0103n\u0103toare \u015fi a ales ca punct de reper secolul morali\u015ftilor. Morali\u015ftii din secolul al XVII-lea l-au \u00eemprietenit, cum m\u0103rturise\u015fte el, cu o limb\u0103 at\u00e2t de rigid\u0103 \u00eenc\u00e2t o nume\u015fte \u201eo limb\u0103 de cadavre\u201c. Nu-i o formul\u0103 prea politicoas\u0103. A scris despre ea \u00eentr-un eseu \u00een care dovede\u015fte c\u0103 a-\u0163i schimba limba este a-\u0163i schimba identitatea. Are dreptate? El, oricum, s-a lep\u0103dat vehement de ea. Chiar dac\u0103 \u00eemi vine s\u0103 cred, n-a reu\u015fit \u00een totalitate. Este inevitabil\u0103 aceast\u0103 lep\u0103dare de identitatea originar\u0103 pentru a fi un bun scriitor \u00een limba de adop\u0163ie?<\/p>\n

V.T.:<\/strong> Nu \u015ftiu al\u0163ii cum sunt, dar eu…
\nDar eu, cum spuneam, care \u00eemi fac literatura l\u0103s\u00e2ndu-m\u0103 dus de limb\u0103, nu puteam fi acela\u015fi plut\u0103rind pe Dun\u0103re, pe ocean sau pe-un canal t\u0103iat cu m\u0103iestria celor care ca s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 lumea o \u00eempart \u00een p\u0103tr\u0103\u0163ele. Cred c\u0103 \u00een romanele scrise \u00een francez\u0103 \u201eautorul implicit\u201c (cum \u00eel nume\u015fte Noua critic\u0103) este altul dec\u00e2t \u00een cele scrise \u00een rom\u00e2n\u0103 \u2013 \u015fi dac\u0103 scriu acum Mersul trenurilor \u00een rom\u00e2n\u0103 e din curiozitate de-a \u015fti ce autor (\u201eimplicit\u201c) a\u015f fi fost dac\u0103 r\u0103m\u00e2neam \u00een limba mea de-acas\u0103 (din care am plecat, s-o spunem pe cea dreapt\u0103, pentru c\u0103 ea nu m\u0103 putea hr\u0103ni \u00een str\u0103in\u0103tatea unde am ajuns tocmai pentru c\u0103 nu voiam s\u0103-mi tr\u0103dez limba accept\u00e2nd ideea c\u0103 ea ar putea spune altceva dec\u00e2t spune cu adev\u0103rat).
\nDe fapt, lucrurile sunt mai complicate. Nu prea \u015ftiu pe unde s-o iau ca s\u0103 spun c\u00e2t mai limpede ceea ce mi se pare c\u0103 am \u00een\u0163eles (poate gre\u015fit). Vezi, Eugen Ionescu (cu care s\u0103 nu se cread\u0103 c\u0103 m\u0103 compar) \u015fi-a inventat formula literar\u0103 (teatrul absurdului) \u00een rom\u00e2n\u0103 scriind prin 1942, cred, Engleze\u015fte f\u0103r\u0103 profesor (prima versiune a ceea ce se va numi, \u00een francez\u0103, La Cantatrice chauve), pies\u0103 despre care sunt convins c\u0103 nu se putea na\u015fte dec\u00e2t \u00een rom\u00e2n\u0103 (a se vedea \u00een acest sens tentativele suprarealiste de dialoguri \u201eabsurde\u201c, cu care Eugen Ionescu, \u00een ciuda asem\u0103n\u0103rilor de suprafa\u0163\u0103, n-are nici \u00een clin nici \u00een m\u00e2nec\u0103). Ajuns s\u0103 se stabileasc\u0103 \u00een Fran\u0163a (de altfel \u015fi el \u00eempotriva voii lui \u2013 \u00een 1947 ceruse Ministerului de Externe de la Bucure\u015fti, al c\u0103rui func\u0163ionar \u00eenc\u0103 mai era, bilete de \u00eentoarcere \u00een \u0163ar\u0103, lucruri pe care le \u015ftiu din cartea ta despre T\u00e2n\u0103rul Ionescu), Eugen Ionescu a v\u0103rsat \u00een vasele de faian\u0163\u0103 fran\u0163uze\u015fti o ap\u0103 tulbure (\u015fi tulbur\u0103toare) la care nu se ajunge, mi se pare, dec\u00e2t cu ciuturile limbii noastre. Este ceea ce bag de seam\u0103 c\u0103 mi s-a-nt\u00e2mplat \u015fi mie (cu rezultate infinit mai modeste). Privind \u00een urm\u0103 am senza\u0163ia c\u0103 am scris \u00een fran\u0163uze\u015fte romane rom\u00e2ne\u015fti. Am lucrat mult ca s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 limba scriiturii franceze (care nu se confund\u0103 cu cea de pe strad\u0103 c\u0103reia \u00eei este un fel de culme) frecvent\u00e2nd cu creionul \u00een m\u00e2n\u0103 marii prozatori: Balzac, Flaubert, Zola, Proust, Gide, Claude Simon dar \u015fi al\u0163ii mai pu\u0163in ilu\u015ftri. Apoi am \u00eencercat s\u0103 reproduc \u00een francez\u0103 formula literar\u0103 pe care mi-o revelase limba rom\u00e2n\u0103 \u2013 care, repet, atunci c\u00e2nd \u00eei ceri s\u0103 te duc\u0103 la moar\u0103 te azv\u00e2rle \u00een cer \u015fi te confrunt\u0103 cu moartea umpl\u00e2ndu-\u0163i sacii, pe l\u00e2ng\u0103 f\u0103in\u0103, cu \u015farade despre temeiurile Zidirii. Dar nu puteam fi acela\u015fi autor. Competen\u0163ele limbii franceze sunt diferite \u015fi, dac\u0103 n-a\u015f fi profitat de ele, a\u015f fi r\u0103mas \u015fchiop f\u0103r\u0103 s\u0103-mi pot aduce din rom\u00e2n\u0103 un picior de lemn. Dac\u0103 r\u0103m\u00e2i pianist c\u00e2nd treci la vioar\u0103, muzica \u00ee\u015fi pierde amploarea f\u0103r\u0103 a c\u0103p\u0103ta duio\u015fia corzilor m\u00e2ng\u00e2iate cu arcu\u015ful, f\u0103r\u0103 a beneficia de alunec\u0103rile degetului pe coard\u0103, irealizabile cu cioc\u0103nelele pianului, etc. Principiul literaturii onirice devenit cel al metaforei narative r\u0103m\u00e2ne acela\u015fi dar buchetele de imagini se alc\u0103tuiesc diferit, cu alte flori, dup\u0103 alte criterii, \u00een func\u0163ie de alte repere constitutive civiliza\u0163iei care hr\u0103ne\u015fte limba francez\u0103. C\u00e2nd soco\u0163i, ca mine, c\u0103 substan\u0163a literaturii este limba (care transport\u0103 o civiliza\u0163ie), haina face scriitorul \u015fi el nu este acela\u015fi dac\u0103 se-mbrac\u0103 \u00een rom\u00e2n\u0103 sau \u00een francez\u0103. Ar mai trebui ad\u0103ugat \u00eens\u0103 c\u0103, cel pu\u0163in \u00een ceea ce m\u0103 prive\u015fte, scriitorul nu se confund\u0103 cu omul. Ceea ce m\u0103 scute\u015fte de o duplicitate pe care o b\u0103nuiesc incomod\u0103, adic\u0103 neproductiv\u0103.<\/p>\n

E.S.:<\/strong> \u00cemi vine s\u0103 te \u00eentreb, dup\u0103 ce am ascultat explica\u0163iile tale privitoare la trecerea \u00een alt\u0103 limb\u0103 (o trecere scriptural\u0103, desigur!), mai pu\u0163in dramatic\u0103, observ, dec\u00e2t aceea a lui Cioran, s\u0103 te \u00eentreb, cum ai gestionat \u015fi cum gestionezi \u015fi acum aceast\u0103 folie. Sentimentul meu, citindu-l pe Cioran, este c\u0103 el a exagerat enorm \u201elep\u0103darea\u201c de limba matern\u0103. C\u00e2nd am stat de vorb\u0103 cu el, mi-am dat seama c\u0103 poate se lep\u0103dase de limba rom\u00e2n\u0103, dar nu \u015fi de spiritul pe care limba \u00eel exprim\u0103. Nu cred c\u0103 ne pierdem u\u015for identitatea. Nici chiar atunci c\u00e2nd \u0163inem cu dinadinsul. Am studiat cazul lui Eugen Ionescu, C\u00e2nt\u0103rea\u0163a cheal\u0103, scris\u0103 \u00een 1943 (Engleze\u015fte f\u0103r\u0103 profesor). Ea sun\u0103 bine \u00een rom\u00e2n\u0103. Sun\u0103 chiar mai bine dec\u00e2t \u00een francez\u0103… Marea flexibilitate a limbii noastre \u015fi capacitatea ei de a pune totul \u00een metafor\u0103 o avantajeaz\u0103 \u00een acest caz. Ea poate sugera \u00eentr-un mod mai pregnant (\u015fi mai u\u015for) realitatea ira\u0163ionalului din existen\u0163\u0103 \u2013 temelia teatrului absurdului. \u00cen limba rom\u00e2n\u0103 exist\u0103 o zical\u0103 ce exprim\u0103 perfect, cred, principiul teatrului absurdului: \u201eunde dai \u015fi unde crap\u0103\u201c. O propozi\u0163ie pe care, pe urmele lui I.L. Caragiale \u015fi Urmuz, Eugen Ionescu a \u015ftiut s-o exploateze \u015fi s-o transforme, \u00een cele din urm\u0103, \u00eentr-un instrument de lucru. Apropo de \u201eprincipiul literaturii\u201c… Care ar fi, \u00een cazul onirismului, acest principiu? Pe ce se bazeaz\u0103 el \u015fi cum l-ai aplicat \u00een proza pe care, cu \u015fi f\u0103r\u0103 modele, ai scris-o?<\/p>\n

V.T.:<\/strong> \u015etiu \u015fi eu?! De fapt, cum adic\u0103? Nu prea pricep schepsisul \u00eentreb\u0103rii. Dec\u00e2t doar dac\u0103 e vorba c\u0103 \u00een literatura oniric\u0103, tocmai, crap\u0103 \u00eentotdeauna unde dai: vreau s\u0103 spun c\u0103 felul nostru de a scrie (dac\u0103 pot folosi un asemenea plural care implic\u0103 scriitori despre care nu sunt sigur c\u0103 se recunosc \u00een \u201earta poetic\u0103\u201c pe care-o practic), \u00een felul nostru de-a lega vorbele care se cheam\u0103 unele pe altele ba prin denota\u0163ie, ba prin sonoritate, ba prin subtilit\u0103\u0163i conotative\u2026 \u015fi a\u015fa mai departe, \u00een acest fel de a face s\u0103 sclipoceasc\u0103 limba, cuvintele \u201ecrap\u0103\u201c \u00eentotdeauna acolo unde, \u00een mod evident, trebuie s\u0103 crape, numai c\u0103, prins de-o logic\u0103 mai superficial\u0103, cititorul a\u015fteapt\u0103 s\u0103 crape \u00eentr-alt\u0103 parte, silit s\u0103 recunoasc\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103 el a fost prost, c\u0103 nu l-a dus capul ca s-a\u015ftepte explozia acolo unde ea are loc dup\u0103 o \u201enecesitate\u201c care acum, apr\u00e8s coup, i se pare \u015fi lui evident\u0103. Este unul din \u201eprincipiile\u201c literaturii mele \u2013 exemplu \u201eromanul\u201c meu \u201ede juc\u0103rie\u201c (ierte-mi-se autocitarea) unde vorbele se cheam\u0103 la diferite nivele, s\u0103rind juc\u0103u\u015f de la unul la altul, c\u00e2nd evoc\u00e2nd sensul, c\u00e2nd sonoritatea, c\u00e2nd formulele de-a gata, c\u00e2nd mitologia limbii noastre \u015fi a\u015fa mai departe: \u201eCare-atunci numai ce se porni ea, tiribomba, de c\u0103lu\u0163ii, c\u00e2t erau ei de rumegu\u015f, \u015fi \u00eembr\u0103ca\u0163i de-acas\u0103 cu tr\u0103surele, cu vopsea de nu-m\u0103-uita, cu fund\u0103 de juvaer, \u0163u\u015fti de-a-mprejurul muzicii de fla\u015fnet\u0103, f\u0103c\u00e2nd s\u0103-i \u0163iuie \u00een ureche cioc\u0103na\u015ful pe nicoval\u0103 tica-taca, tica-taca, \u015fapte, nou\u0103, doi\u015fpe, dou\u0103, patru, \u015fapte, doi\u015fpe, trei, patru\u2026 \u00abMam\u0103 Dumnezeule Doamne, unde m\u0103 duci?\u00bb strig\u0103 Gheorghi\u0163\u0103 sp\u0103im\u00e2ntat de viteza cu care-i trec pe dinainte zarz\u0103rii, clasa a noua, gara, uite-o \u015fi pe Lia, de cenu\u015f\u0103, de ap\u0103, de spulbere, diminea\u0163a dup\u0103 nunt\u0103 mireasa-i deja c\u0103runt\u0103, \u015fi cu ea copiii, grijile, Roma cu-ale ei palate puse una peste alta, portocali \u015fi portocale, c\u0103r\u0163i cu z\u00e2ne \u015fi balauri m\u00e2zg\u00e2lite-n graba mare…\u201c<\/p>\n

E.S.:<\/strong> Mai ai o idee: limba francez\u0103 pierde progresiv teren \u00een lume, azi, nu din cauza ei, ci pentru c\u0103 i s-a stins literatura care o \u0163ine. O ipotez\u0103, m\u0103rturisesc, care-mi place: moare o limb\u0103 pentru c\u0103 moare literatura ce-o \u0163ine la suprafa\u0163a spiritului. Dar moare literatura, cum spune nu mai \u015ftiu cine (William Marx?), se stinge voca\u0163ia romanesc\u0103 francez\u0103? S\u0103 fie real\u0103 aceast\u0103 nenorocire? Tu ce crezi? Nu crezi c\u0103, de fapt, franceza, pierde \u00een fa\u0163a englezei din alte pricini, cum ar fi a) explozia tehnologiei informa\u0163ionale (codificat\u0103 \u00een limba englez\u0103) \u015fi b) omul globalizat nu mai are nici timp, nici chef, nici interes s\u0103 \u00eenve\u0163e alte limbi dec\u00e2t aceea cu care se poate descurca \u00een c\u0103l\u0103toriile \u015fi rela\u0163iile lui interna\u0163ionale. \u015ei apoi c) s\u0103 nu uit\u0103m nu ce literatur\u0103 st\u0103 \u00een spatele englezei, ci ce mare putere economic\u0103 \u015fi politic\u0103 (Statele Unite).<\/p>\n

V.T.:<\/strong> O veste bun\u0103 pentru noi, b\u0103tr\u00e2ni \u015fi \u00eenr\u0103i\u0163i europeni, sc\u0103lda\u0163i de soarele unei Mediterane care se l\u0103\u0163e\u015fte p\u00e2n\u0103 la Cetatea Alb\u0103: la Boston, \u00een inima Americii engleze pur-s\u00e2nge, au ap\u0103rut firme \u00een spaniol\u0103. Suprema\u0163ia unei limbi impuse prin economia de pia\u0163\u0103 piere pre chiar limba ei, obligat\u0103 s\u0103 cedeze teren sub presiunea consumatorilor care n-o vorbesc.
\nDe fapt, cred c\u0103 miza e \u00eentr-alt\u0103 parte. Civiliza\u0163ia noastr\u0103 de sorginte greac\u0103 \u015fi care p\u0103streaz\u0103 de aproximativ trei mii de ani un ansamblu de valori fundamentale a n\u0103scut \u00een decursul Istoriei c\u00e2teva (foarte pu\u0163ine) forme de existen\u0163\u0103 colectiv\u0103 perisabile (ele nu \u0163in mai mult de un mileniu suprapun\u00e2ndu-\u015fi \u00eenceputul peste perioada de declin a epocii dinainte). Ajunse la apogeul dinaintea mor\u0163ii, fiecare din aceste forme de via\u0163\u0103 colectiv\u0103 exercit\u0103 \u00een mod firesc o domina\u0163ie lingvistic\u0103 pe teritorii mai mult sau mai pu\u0163in vaste. Tr\u0103im de aproape o mie de ani (de prin secolele XII-XIII) \u00eentr-un tip de societate, numit\u0103 capitalism, ajuns\u0103, mi se pare, la agonie. Logica materialist\u0103 (sub formele sale liberal\u0103 \u015fi colectivist\u0103) a impus jargonul cel mai eficace \u00een schimburile comerciale, vitale pentru acest tip de societate care nu schimb\u0103 dec\u00e2t bunuri de consum, deci f\u0103r\u0103 identitate na\u0163ional\u0103 pentru c\u0103 aceste bunuri nu sunt fapte de civiliza\u0163ie.
\n\u00cenl\u0103untrul acestui tip de societate cartea de literatur\u0103 a devenit un produs ca oricare altul. Ca s\u0103-l vinzi sau ca s\u0103-l cumperi la un pre\u0163 care omoar\u0103 concuren\u0163a, cum, de c\u00e2nd cu \u201eglobalizarea\u201c, identit\u0103\u0163ile na\u0163ionale nu mai sunt un avantaj comercial, orice limb\u0103 e la fel de bun\u0103 ca oricare alta, \u015fi aceea cu cea mai mare r\u0103sp\u00e2ndire este de departe cea mai rentabil\u0103. Engleza care a invadat pia\u0163a mondial\u0103 nu este dec\u00e2t un simplu jargon utilitar. Internetul i-a atrofiat \u015fi mai mult \u201eexpresivitatea\u201c, reduc\u00e2ndu-i propor\u0163ional capacitatea de a ne oferi instrumentele mentale indispensabile pentru a denumi sensurile existen\u0163ei \u2013 f\u0103r\u0103 de care via\u0163a prea seam\u0103n\u0103 cu moartea, dup\u0103 cum se spune. Ceea ce m\u0103 face s\u0103 cred c\u0103 aceast\u0103 limb\u0103 pentru aparate menajere va muri odat\u0103 cu acest tip de societate \u2013 ceea ce nu va \u015fubrezi civiliza\u0163ia noastr\u0103 pe care n-a tulburat-o nici, odinioar\u0103, pr\u0103bu\u015firea imperiului roman (ale c\u0103rui spasme dinaintea sf\u00e2r\u015fitului le recunoa\u015ftem aproape identice azi). Civiliza\u0163ia noastr\u0103 a n\u0103scut deja, poate, formele supravie\u0163uirii ei (pe care nu le recunoa\u015ftem a\u015fa cum timp de c\u00e2teva secole ultimii romani n-au \u00een\u0163eles c\u0103 echilibrul societ\u0103\u0163ilor europene \u00een urm\u0103toarea mie de ani va decurge din principiile unor s\u0103r\u0103ntoci care cred \u00een re\u00eenvierea unui jidov din Galilea mort pe cruce, etc.). Odat\u0103 cu descompunerea \u015fi dispari\u0163ia capitalismului va muri, cred, \u015fi jargonul pe care \u015fi l-a inventat. Odat\u0103 cu el vor muri \u00eens\u0103 \u015fi limbile care nu sunt \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 poarte civiliza\u0163ia noastr\u0103 c\u0103tre o nou\u0103 form\u0103 de societate. Limba francez\u0103 pe care o \u00eensufle\u0163ea acum cinzeci de ani o mi\u015fcare general\u0103 de c\u0103utare a unor noi temeiuri de via\u0163\u0103 colectiv\u0103 (c\u00e2nd se n\u0103\u015fteau Noul Roman, Noua Critic\u0103, Noul Val \u2013 \u00een cinema \u2013, \u015ecoala Analelor \u2013 \u00een cercetarea istoric\u0103 \u2013, antropologia structural\u0103, \u015fcoala lacanian\u0103 \u2013 \u00een psihologie \u2013, filozofia lui Jean Baudrillard) se face ast\u0103zi purt\u0103toarea valorilor \u201eciviliza\u0163iei de consum\u201c. Dac\u0103 lucrurile r\u0103m\u00e2n ca atare, deja \u00eenlocuit\u0103 \u00een lumea larg\u0103, pe care-o domina p\u00e2n\u0103 nu demult, cu engleza, mai \u201erentabil\u0103\u201c din punctul de vedere al economiei de pia\u0163\u0103 (care englez\u0103, ve\u0163i fi b\u0103gat de seam\u0103, ni-l propune \u015fi ni-l impune pe Dan Brown \u00een locul unor Faulkner, Steinbeck, O\u2019Neill sau Tennessee Williams, ca s\u0103 nu-i cit\u0103m dec\u00e2t pe ace\u015ftia) franceza va muri odat\u0103 cu acest tip de civiliza\u0163ie.
\nToate astea ca s\u0103-\u0163i spun c\u0103, de fapt, mai suntem c\u00e2\u0163iva \u00eend\u0103r\u0103tnici (antieuropeni, antimoderni, anticapitali\u015fti \u2013 deci \u201ecriptocomuni\u015fti\u201c pentru intelectualitatea progresist\u0103 a zilelor noastre)… Mai suntem c\u00e2\u0163iva \u00eend\u0103r\u0103tnici care ne \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2n\u0103m s\u0103 ne punem speran\u0163ele \u00een limba rom\u00e2n\u0103 \u015fi s-o ap\u0103r\u0103m dup\u0103 mintea \u015fi priceperea noastr\u0103. S-o ap\u0103r\u0103m mai \u00eent\u00e2i \u00eempotriva oamenilor no\u015ftri politici care accept\u0103 ideea c\u0103 Rom\u00e2nia (cu limba ei ne\u00eendestul vorbit\u0103 pe pia\u0163a mondial\u0103) va dispare \u00eentr-un viitor mai mult sau mai pu\u0163in \u00eendep\u0103rtat \u2013 \u015fi c\u0103 asta va fi spre binele unei popula\u0163ii al c\u0103rei nivel de trai va corespunde normelor europene (pe vremuri asta se numea \u201ecre\u015fterea bun\u0103st\u0103rii noastre materiale \u015fi morale\u201c). S-o ap\u0103r\u0103m apoi de intelectualii n\u0103imi\u0163i acestei politici care are \u015fi ea nevoie de cozi de topor \u2013 tot ciotul m\u00e2ndrindu-se c\u0103 taie p\u0103durea f\u0103r\u0103 s\u0103-i treac\u0103 prin mintea lui de lemn c\u0103 odat\u0103 cu c\u0103derea ultimului copac, m\u00e2nerul sculei, devenit inutil, va sf\u00e2r\u015fi \u00een foc. S-o ap\u0103r\u0103m, \u00een fine, de o popula\u0163ie (m\u0103ria sa \u201eopinia public\u0103\u201c) care-o st\u00e2lce\u015fte stuchind vocabule yankee \u015fi, cu venitul global net \u00een cap, nu pare a pricepe c\u0103 atunci c\u00e2nd se va fi \u00een\u0103l\u0163at cu dou\u0103 palme de la p\u0103m\u00e2nt va fi pentru c\u0103 va at\u00e2rna bine mersi \u00een \u015ftreang.<\/p>\n

 <\/p>\n

Not\u0103:<\/strong>
\n1) \u00cen preajma unei conferin\u0163e interna\u0163ionale a traduc\u0103torilor de rom\u00e2n\u0103 pe care am organizat-o la Paris \u00een jurul revistei Seine et Danube pe care, \u00eempreun\u0103 cu Dumitru \u0162epeneag, am scos-o la Paris pe vremea c\u00e2nd eram directorul Institutului Cultural Rom\u00e2n de acolo (revist\u0103 de literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103 care a fost \u201eomor\u00e2t\u0103 \u201e de \u00eendat\u0103 ce mi s-a \u00eencheiat misiunea), la \u00eendemnul lui Dumitru \u0162epeneag care ar fi vrut s\u0103 oferim o \u201ejoac\u0103\u201c invita\u0163ilor no\u015ftri, solicita\u0163i s\u0103 traduc\u0103 un acela\u015fi text pentru a pune \u00een eviden\u0163\u0103 diferen\u0163ele dintre versiunile \u00een diferite limbi \u015fi \u201elibert\u0103\u0163ile\u201c traduc\u0103torului, am scris, \u00een rom\u00e2n\u0103, un \u201eroman de juc\u0103rie\u201c de vreo zece r\u00e2nduri; am constatat apoi am\u00e2ndoi c\u0103 textul este \u201eintraductibil\u201c \u015fi am renun\u0163at s\u0103-l propunem spre traducere celor care ar fi putut constata mai ales \u00een ce m\u0103sur\u0103 n\u0103stru\u015fniciile limbii rom\u00e2ne pot descuraja bun\u0103voin\u0163a unui traduc\u0103tor.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

EUGEN SIMION \u00een dialog cu VIRGIL T\u0102NASE   Eugen Simion: A venit, apoi, momentul de criz\u0103. Conflictul t\u0103u cu autorit\u0103\u0163ile comuniste \u015fi, \u00een genere, cu sistemul\u2026 Cum l-ai gestionat? Cum l-ai dep\u0103\u015fit? Ai ales exilul politic\u2026 Cum de-ai r\u0103mas scriitor \u00eentr-o \u0163ar\u0103 \u00een care apar 2.000 de c\u0103r\u0163i de literatur\u0103 \u00eentr-o lun\u0103 sau s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103? D\u0103-mi… Cite\u0219te mai mult »\u201eMai suntem c\u00e2\u0163iva \u00eend\u0103r\u0103tnici care ne \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2n\u0103m s\u0103 ne punem speran\u0163ele \u00een limba rom\u00e2n\u0103 \u015fi s-o ap\u0103r\u0103m dup\u0103 mintea \u015fi priceperea noastr\u0103\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[48],"tags":[11911,11998],"class_list":["post-20297","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-dezbatere","tag-interviu-virgil-tanase","tag-virgil-tanase-convorbiri"],"views":3006,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20297","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20297"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20297\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20297"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20297"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20297"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}