{"id":20286,"date":"2014-08-13T09:56:45","date_gmt":"2014-08-13T07:56:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20286"},"modified":"2014-08-13T09:56:45","modified_gmt":"2014-08-13T07:56:45","slug":"adio-adio-dragi-poezii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/adio-adio-dragi-poezii\/","title":{"rendered":"\u201eadio adio dragi poezii\u201c"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>O. Nimigean, <em>Nu-\u0163i garanteaz\u0103 nimeni nimic (antologie)<\/em>, Casa de Editur\u0103 MaxBlecher, 2014, 368 p.<\/strong><\/p>\n<p><strong>O. Nimigean, <em>Nanabozo<\/em>, Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 2014, 110 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><strong>Motto: \u201e(nu te speria dac\u0103 nu mai po\u0163i scrie\/ poezia nu \u00eenseamn\u0103 dep\u0103\u015firea produc\u0163iei la hectar)\u201c<\/strong><br \/>\n<strong>\u201e(ciorna)\u201c, O. Nimigean, Nanabozo<\/strong><\/p>\n<p>\u00cen revista Timpul, o \u00eencercare l\u0103udabil\u0103 de readucere \u00een discu\u0163ia actual\u0103 a poetului (deci a categoriei autorului) O. Nimigean. Nu spun c\u0103 nu e necesar, \u00een ultima vreme am avut parte de mi\u015fc\u0103ri ample \u00een jurul cronicii literare (au renun\u0163at, pe r\u00e2nd, mai to\u0163i criticii dou\u0103mii\u015fti la a mai scrie recenzii, au murit c\u00e2teva reviste), iar discu\u0163iile par s\u0103 intre \u00eentr-o nou\u0103 faz\u0103 de bilan\u0163 poetic. O. Nimigean, evaluat ca poet doar \u201edin mers\u201c \u00een ultima vreme, ca mai to\u0163i nou\u0103zeci\u015ftii care au p\u0103r\u0103sit arena, trebuia s\u0103 intre (sau s\u0103 fie b\u0103gat) \u00een discu\u0163ie cumva: de unde un dosar (de ce omagial, totu\u015fi, nu \u015ftiu) odat\u0103 cu lansarea antologiei \u201eNimeni nu \u00ee\u0163i garanteaz\u0103 nimic\u201c, publicat\u0103 la Casa de Editur\u0103 Max Blecher \u00een 2014. \u00cens\u0103 ceea ce-i va surprinde de-a dreptul pe cititorii acestui dosar, pe l\u00e2ng\u0103 aerul de ianuarie aniversar (\u201980) \u00een presa cultural\u0103 pe care \u00eel respir\u0103 gestul (laudatio premeditat \u015fi nemediat), este lumina proast\u0103 \u00een care, involuntar, recenzen\u0163ii (parteneri ai unui soi de dialog despre condi\u0163ia \u201epoetului bun\u201c) \u00eel pun pe autor.<br \/>\nCel mai dur cu poetul (de\u015fi \u00eencearc\u0103 s\u0103-l laude) este Daniel Coman: \u201eDac\u0103 e s\u0103 c\u0103ut\u0103m un exemplu elocvent pentru cum se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 poezia poetului ie\u015fean, l-am g\u0103si \u00eentr-o femeie gurmand\u0103 &amp; gourmet a shoppingului\u201c. Dar nu numai. Andrei C. \u015eerban \u00eel \u201erade\u201c pe Nimigean spun\u00e2nd c\u0103 se trage singur de p\u0103r: \u201eDe fapt, metoda baronului, tradus\u0103 \u00een teorie literar\u0103, pare s\u0103 fie unul dintre mecanismele principale prin care textul, care ajunge s\u0103 \u00ee\u015fi defineasc\u0103 de unul singru o cinetic\u0103 proprie, cap\u0103t\u0103 amploare: autosemantiz\u00e2ndu-se\u201c. Sau, l\u0103ud\u00e2nd eterogenitatea autorului, Ioan \u015eerbu \u00ee\u015fi intituleaz\u0103 cronica Vorb\u0103rie, vorb\u0103rie, poezie. Traducerea gestului sincron \u00eemi apare astfel: responsabiliz\u00e2ndu-se pentru a scrie textul, c\u0103ut\u00e2nd metaforele cele mai potrivite, cei trei cronicari tr\u0103deaz\u0103 un bun-sim\u0163 insurmontabil. Adic\u0103, de\u015fi un dosar \u201eNimigean\u201c trebuia f\u0103cut laudativ, semn de apreciere (presupun, nu fac nim\u0103nui un proces de inten\u0163ie), subcon\u015ftientul a lucrat abil \u00een cazul celor doi. Ne putem g\u00e2ndi c\u0103, de\u015fi au conceput cronicile cu inten\u0163ii bune, un subsol inactiv al lecturii a fost actualizat \u00een momentul redact\u0103rii textelor: ceva din chiar bunul lor sim\u0163 critic \u2013 ontologic \u2013 nu i-a l\u0103sat s\u0103 nu pi\u015fte pu\u0163in poetica autorului nou\u0103zecist.<br \/>\n<strong>Panorama<\/strong><br \/>\nMihaela Ursa, \u00een prefa\u0163a antologiei ap\u0103rute la Casa de Editur\u0103 Max Blecher, traseaz\u0103 c\u00e2teva direc\u0163ii \u00een evolu\u0163ia autorului O. Nimigean. \u00centr-un text intitulat Un exerci\u0163iu de \u00eembl\u00e2nzire, criticul vorbe\u015fte despre rezervele sale fa\u0163\u0103 de poezia acestuia p\u00e2n\u0103 la o revizuire dup\u0103 dou\u0103zeci de ani. Aici putem g\u0103si profilul foarte bine creionat al lui Nimigean: \u201efost poet underground asociat uneori cu estetica contestatar\u0103 junk, cu refuzul valorilor de mainstream, Nimigean se confrunt\u0103 ast\u0103zi cu asimilarea \u00een cultura oficial\u0103, \u015fi \u00eenc\u0103 \u00een raftul c\u0103r\u0163ilor exemplare ale epocii sale, lucru niciodat\u0103 simplu pentru autorii nonconformi\u015fti\u201c. Ce-i drept, faptul c\u0103 autorul a fost rareori adus \u00een discu\u0163ia canonic\u0103 actual\u0103 ca poet \u0163ine de acea atitudine personal\u0103 pe care, vizibil spre finalul anilor \u201990 (\u00eenfiin\u0163area \u015fi demararea proiectului \u201eClub 8\u201c \u2013 vezi Cartea roz a comunismului etc.), a propus-o permanent. Canonizarea contravenea urgen\u0163elor ideologice ale proiectelor. Pe l\u00e2ng\u0103 asta, prin programul anti-doctrinar, \u00eens\u0103 ahtiat cultural, Nimigean nu a l\u0103sat vreodat\u0103 senza\u0163ia c\u0103 poate fi un poet recognoscibil sau original (\u00een sensul de direc\u0163ie nou\u0103). El a f\u0103cut parte din acele direc\u0163ii experimentaliste (care \u00ee\u015fi culeg fructele cel mai mult \u00een anii 2000 \u2013 \u015fi dup\u0103 \u2013 printr-o plaj\u0103 tot mai mare de \u201einova\u0163iuni\u201c), refrac\u0163ii sintetice ale cercurilor ludice ale anilor \u201980.<br \/>\nNu degeaba Marin Mincu vorbea despre \u201eironia fin\u0103\u201c ca instrument principal al poetului. Pentru c\u0103 un altul nu poate fi detectat \u00een creuzetul textual. La fel cum nu e \u00eent\u00e2mpl\u0103toare asem\u0103narea cu Ion Mircea \u015fi Adrian Popescu (referitor la structura formal\u0103 a poemelor lui Nimigean). Avem astfel un poet dificil de receptat: neintegrabil unei categorii stilistice, separat de genera\u0163ie (haotic\u0103 \u015fi inconsecvent\u0103 \u00een sine, probabil cea mai eclectic\u0103 \u015fi divers\u0103 promo\u0163ie postbelic\u0103) prin proiectul mereu progresist \u015fi refuzul formaliz\u0103rii, Nimigean pune obsesia tematic\u0103 (ideologic\u0103, fie) \u00een fa\u0163a coeren\u0163ei poetice. Deasupra este tutelar un underground intelectualizat. Probabil cel mai reu\u015fit moment al autorului (ca proiect unitar) este \u201eplaneta 0\u201c. Ce-i drept, acesta este \u015fi cel mai riscant: urc\u0103 spre o metafizic\u0103 stilizat\u0103 permanent. Aici \u00eens\u0103, conven\u0163ia volumului este mai u\u015for suportabil\u0103 dec\u00e2t debandada stilistic\u0103 ce acoper\u0103 (pe mari por\u0163iuni) e\u015fecul la care sunt predispuse intrinsec formulele alese. \u015ei spun asta pentru c\u0103, oric\u00e2t de mult am citi Nimigean, nu putem sc\u0103pa de senza\u0163ia poeziei intelectualiste: organicul mimat \u015fi asumat ca meta-pozi\u0163ie, metafora aleas\u0103 din c\u00e2teva grile posibile \u015fi, de ce nu, o anumit\u0103 arogan\u0163\u0103 a firescului (un soi de cotidianism povestit din fotoliu, artificial \u015fi livresc \u00een mare parte).<br \/>\n<strong>Actualizarea<\/strong><br \/>\nAstfel, urm\u0103rind parcursul s\u0103u, cititorul nu poate dec\u00e2t s\u0103 str\u00e2ng\u0103 din din\u0163i p\u00e2n\u0103 ajunge \u00een punctele cu adev\u0103rat reu\u015fite. Pentru c\u0103, \u00een cele trei sute \u015fi ceva de pagini ale antologiei Nu-\u0163i garanteaz\u0103 nimeni nimic \u015fi \u00een cele o sut\u0103 \u015fi\u2019 ale volumului Nanabozo, ap\u0103rut \u00een 2014 la Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, momentele bune pot fi num\u0103rate pe degetele de la o m\u00e2n\u0103. Pentru c\u0103 acesta este riscul registrului: jocule\u0163ele textuale se insereaz\u0103 ca un reflex \u00een poetica acestuia, iar tematicile se intersecteaz\u0103, deconstruindu-se una pe cealalt\u0103. Altfel spus, \u00een acest context, vocea poemelor nu reu\u015fe\u015fte s\u0103 lege lucrurile despre care vorbe\u015fte. Mai mult, siguran\u0163a intelectualismelor p\u0103c\u0103le\u015fte u\u015for sistemul de triere (post-scriere) al autorului: ca \u015fi cum livrescului i se permite orice. Se pl\u00e2nge mult \u00een poemele lui Nimigean, iar acest pl\u00e2ns este rezolvat \u00een aceea\u015fi cheie ironic\u0103. Se vorbe\u015fte mult despre singur\u0103tate \u015fi inaderen\u0163\u0103, apar \u015fi c\u00e2teva momente de calofilie, \u00eens\u0103 toate sunt puternic balansate (\u015fi lectura descentrat\u0103) de schemele textului. Caracteristicile poeziei lui Nimigean (ca \u00een cazul fiec\u0103rui autenticist) \u0163in de angajamentul meta-textual. \u015ei parc\u0103 de prea pu\u0163ine ori poetul p\u0103r\u0103se\u015fte aceast\u0103 conven\u0163ie a con\u015ftien\u0163ei actului scriiturii. De aici \u015fi conven\u0163ia formal\u0103: anafor\u0103, sincope etc. Nimigean lucreaz\u0103 mai mult asupra c\u00e2torva st\u0103ri identice pe care le epuizeaz\u0103 prin nenum\u0103rate \u00eencerc\u0103ri.<br \/>\n\u015ei cel mai ciudat e cum aceast\u0103 voracitate cultural\u0103 (dezinhibat\u0103 \u015fi l\u0103sat\u0103 mereu s\u0103 se desf\u0103\u015foare) \u015fi experimentul discursiv (p\u00e2n\u0103 la poemele \u201esms\u201c ale volumului) se \u00eent\u00e2lnesc cu elementele intimit\u0103\u0163ii. Urma\u015fii direc\u0163i ai lui Nimigean ar p\u0103rea \u00een astfel de momente Manasia sau Leac. Dar asta la nivel de compozi\u0163ie. \u00cens\u0103, ceea ce Manasia tempereaz\u0103 bine \u00een poemele sale (discursul sentimental) r\u0103m\u00e2ne la Nimigean doar o alt\u0103 asumare textual\u0103. \u015ei, printre at\u00e2tea asum\u0103ri, avem senza\u0163ia c\u0103 asist\u0103m mereu la un joc al anul\u0103rilor: \u201emi-o \u00eenchipui non-stop\/ mi-o \u00eenchipui \u00een fel \u015fi chip (&#8230;) (mi-e drag\u0103 drag\u0103 drag\u0103)\/ inima \u00eemi sc\u00eence\u015fte\/ ca o foc\u0103 greoaie \u015fi fericit\u0103\/ care se joac\u0103 singur\u0103\/ care face tumbe caraghioase\/ pe banchiz\u0103\u201c. La fel, asumarea \u015fi dorin\u0163a de a se juca \u00een poeme ofer\u0103 secven\u0163e stupide: \u201eacum \u0163iuie lung \u015fi sub\u0163ire\/ chi\u0163\u0103ie dr\u0103g\u0103la\u015f piiii\/ frigiderul indesit\/ e de fapt un porcu\u015for de guineea\u201c. \u015ei, dincolo de c\u00e2teva momente reu\u015fite (\u015fezlong \u2013 ambele poeme \u015fi ciclul intermediar \u2013 mai a\u015fezat \u015fi mai bine structurat), volumul ne las\u0103 cu impresia unei construc\u0163ii plate \u015fi previzibile.<br \/>\nNu pot interpreta (acum \u015fi cu o antologie \u00een fa\u0163\u0103) parcursul lui<br \/>\nO. Nimigean dec\u00e2t astfel: poet aparent de ni\u015f\u0103, complex \u015fi intelectualizat, \u00eens\u0103 fad c\u00e2nd vine vorba de vitalitatea poetic\u0103 \u015fi deseori ridicol prin ridicarea la fileu a acelor asum\u0103ri textuale, el r\u0103m\u00e2ne p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi tributar eclectismului. Mai mult, mimarea poeziei \u00een formele prestabilite \u015fi deta\u015farea fa\u0163\u0103 de programul ei cost\u0103 mult la lectur\u0103. Am mai spus-o \u015fi \u00een leg\u0103tur\u0103 cu romanul Mortido: mi se pare c\u0103 (\u00een afar\u0103 de c\u00e2teva poeme reu\u015fite) O. Nimigean este autorul unei singure c\u0103r\u0163i. Repunerea poeziei sale \u00een discu\u0163ie poate fi un act necesar, dar nu unul care oblig\u0103 la incon\u015ftien\u0163\u0103 critic\u0103. Nimigean este un poet inegal, interesant pentru experimentele sale care au l\u0103rgit perspectivele literare \u00een anii \u201990.<br \/>\n\u00cens\u0103, pentru autorul R\u0103d\u0103cinii de bucsau, nu v\u0103d de ce ar fi o problem\u0103 nimicul acesta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>O. Nimigean, Nu-\u0163i garanteaz\u0103 nimeni nimic (antologie), Casa de Editur\u0103 MaxBlecher, 2014, 368 p. O. Nimigean, Nanabozo, Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 2014, 110 p. &nbsp; &nbsp; Motto: \u201e(nu te speria dac\u0103 nu mai po\u0163i scrie\/ poezia nu \u00eenseamn\u0103 dep\u0103\u015firea produc\u0163iei la hectar)\u201c \u201e(ciorna)\u201c, O. Nimigean, Nanabozo \u00cen revista Timpul, o \u00eencercare l\u0103udabil\u0103 de readucere \u00een discu\u0163ia actual\u0103&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/adio-adio-dragi-poezii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eadio adio dragi poezii\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11983,2192,11985,11984,3043,11986],"class_list":["post-20286","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-daniel-coman","tag-mihaela-ursa","tag-nanabozo","tag-nu-ti-garanteaza-nimeni-nimic","tag-o-nimigean","tag-o-nimigean-antologie"],"views":1165,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20286","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20286"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20286\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20286"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20286"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20286"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}