\u201ePentru evreul Nicolae Steinhardt (1912 \u2013 1989) \u2013 scrie Marian Sorin R\u0103dulescu \u00eentr-un excelent eseu, publicat \u00een Tribuna nr. 278 \u2013 convertirea la ortodoxie, prin botezul clandestin din sinistra temni\u0163\u0103 de la Jilava, la v\u00e2rsta de 57 de ani, a reprezentat un \u00abacces la fericire\u00bb \u015fi o ie\u015fire din starea de \u00abneagr\u0103 dezn\u0103dejde\u00bb. Chiar \u015fi dup\u0103 tunderea \u00een monahism (\u00een 1980) interesul acestui spirit viu pentru art\u0103, cultur\u0103 \u015fi politic\u0103 nu s-a stins. Dimpotriv\u0103\u201c. Interesul acestui mare \u201espirit viu\u201c era nutrit de o inteligen\u0163\u0103 extraordinar\u0103, o curiozitate nes\u0103\u0163ioas\u0103 \u015fi nepotolit\u0103, ca form\u0103 a unei libert\u0103\u0163i de nimic \u00eempiedicat\u0103. \u00cen regula cea mai general\u0103, curiozitatea profesionist\u0103 prinde rugina rutinei \u015fi e\u015fueaz\u0103 \u00een \u201etriste\u0163ea erudi\u0163iei\u201c. Oamenii prea curio\u015fi din fire nici nu sunt bine v\u0103zu\u0163i: \u00een copil\u0103rie (nu numai!), \u201ecuriosului i se taie nasul!\u201c, iar poporul (!), gura lumii ne \u00eenva\u0163\u0103 c\u0103 \u201ecine \u015ftie multe, moare\u201c. Dimpotriv\u0103, N. Steinhardt \u015fi-a hr\u0103nit \u015fi intensificat extraordinara vivacitate spiritual\u0103 printr-o curiozitate ce n-a obosit p\u00e2n\u0103 \u00een pragul mor\u0163ii. S-ar zice c\u0103 era atins de o boal\u0103 de origine divin\u0103 \u015fi… \u201eenciclopedic\u0103\u201c, boala curiozit\u0103\u0163ii bine orientate care scoate din fiecare (orice!) fapt al vie\u0163ii \u015fi al culturii \u201ere\u0163eta fericirii\u201c de a tr\u0103i frumos, cu o inatacabil\u0103 demnitate uman\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit\u0103 celor din preajm\u0103 cu modestie \u015fi cu o generozitate de mare risipitor. Plin\u0103 de calit\u0103\u0163i \u00eenalte, curiozitatea lui N. Steinhardt, una deschis\u0103 \u015fi seduc\u0103toare, plesne\u015fte de s\u0103n\u0103tate \u015fi de dorin\u0163a de a fi larg \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit\u0103. E a unui Cilibi Moise trecut pe la Academie, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi fi pierdut prospe\u0163imea \u015fi candoarea. \u00centr-o vreme c\u00e2nd mul\u0163i depl\u00e2ng oboseala \u015fi \u201emoartea\u201c lecturii, pagina lui a\u0163\u00e2\u0163\u0103 pl\u0103cerea de a citi \u015fi reciti. Ingenios cum pu\u0163ini al\u0163ii, el se instituie, de regul\u0103, \u00een avocat al cauzelor pierdute, al disputelor tran\u015fate \u015fi \u00eencheiate: un paradoxal apostol al credin\u0163ei pe care nicio iluzie pierdut\u0103 nu-l \u00eentoarce din drum. Deschid la \u00eent\u00e2mplare Monologul polifonic (M\u0103n\u0103stirea Rohia \u2013 Polirom, 2012) \u015fi dau la pagina 122 peste \u201eO ap\u0103rare a formelor (provizoriu) f\u0103r\u0103 fond\u201c. Disputa e veche, de la Maiorescu \u00eencoace, \u00eentoars\u0103 \u00een oglind\u0103 de Lovinescu, \u00een ochii c\u0103ruia formele simuleaz\u0103 \u015fi ajung s\u0103 stimuleze fondul: \u201eO carte savuroas\u0103 \u015fi inteligent\u0103 (\u015etefan Cazimir, Alfabetul de tranzi\u0163ie, 1986) readuce \u00een actualitate o veche \u015fi obsesiv\u0103 disput\u0103 din cadrul culturii noastre\u201c. Ce sare \u00eendat\u0103 \u00een ochi precipit\u00e2nd pl\u0103cerea a\u0163ipit\u0103 de a citi este tonul: u\u015for, familiar \u015fi colocvial ca o \u015fuet\u0103 cu care este abordat \u201esubiectul\u201c, altminteri grav \u015fi greu ca o lespede academic\u0103. Abole\u015fte din capul locului solemnitatea bisericeasc\u0103, \u00eempov\u0103rat\u0103 de ceremonial canonic \u015fi ve\u015fminte greoaie spre a lua partea \u201eformelor\u201c dispre\u0163uite, a \u201emaimu\u0163\u0103relii\u201c pe care \u2013 \u00een aceea\u015fi disput\u0103 veche \u2013 o elogia la superlativ un Emil Cioran (\u00een Schimbarea la fa\u0163\u0103…): \u201e\u00centotdeauna, spune autorul Alfabetului … \u2013 pe tonu-i bonom \u015fi nepatetic, \u00eentotdeauna planul preced\u0103 construc\u0163ia, strada \u015fi pomii cl\u0103dirile, imita\u0163ia (\u00abmaimu\u0163\u0103reala\u00bb!), procesul asimil\u0103rii integrale. \u00abLaud\u0103 formelor, celor de fa\u0163\u0103 \u015fi-n veci tuturor\u00bb, exclam\u0103 el, \u00eentr-un cuv\u00e2nt binedispus \u015fi cu \u00eencredere \u00eentr-o viziune spiralat\u0103 a istoriei\u201c. Ce urmeaz\u0103 acestor aplauze pentru \u201eviziunea spiralat\u0103\u201c este o adev\u0103rat\u0103 epopee eroi-comic\u0103 prin care subiectul \u2013 grav, serios, important \u2013 este \u00eempins u\u015for, aproape \u00een glum\u0103, sub ochii cititorului din ce \u00een ce mai prins \u015fi mai animat de stratagema, ludic\u0103, a unui scriitor c\u0103ruia \u00eei place nespus s\u0103 \u201eglumeasc\u0103\u201c \u015fi s\u0103 se joace cu cele mai serioase lucruri, acele lucruri cu care, spun moroc\u0103no\u015fii, nu se poate glumi! Iat\u0103 povestea, \u201eepopeea\u201c fondului sub m\u00e2na (inspira\u0163ia) fermecat\u0103 a unui autor ce reface \u015fi ne restituie pl\u0103cerea de a citi: \u201eDrept pild\u0103 este aleas\u0103 epoca prin esen\u0163\u0103 de tranzit, aceea dintre 1830 \u015fi 1860. Dup\u0103 ce tratatul de la Adrianopol din 1829 ne deschisese por\u0163ile c\u0103tre Occident, desferec\u00e2ndu-ne din c\u0103tu\u015fele monopolului turcesc, s-ar fi zis c\u0103 Europa se rev\u0103rsa potop asupra mult \u00eensetatelor de cultur\u0103, civiliza\u0163ie, slobozenie \u015fi zbenguial\u0103 principate dun\u0103rene. \u015ei contrastele se pornesc a fulgera, lupta \u00eentre vechi \u015fi nou, \u00eentre ve\u015fted \u015fi cutez\u0103tor, \u00eentre b\u0103tr\u00e2ni \u015fi tineri, \u00eentre nostalgicii trecutului (brusc \u00eempodobit cu tot felul de frumoase \u00eensu\u015firi) \u015fi entuzia\u015ftii inova\u0163iilor, \u00eentre idei \u015fi moravuri opuse se dezl\u0103n\u0163uie. Ve\u015fmintele despart genera\u0163iile, concep\u0163iile ideologice \u015fi preferin\u0163ele politice. Intr\u0103 \u00een aprig\u0103 rivalitate i\u015flicul, giubeaua, ceac\u015firii, anteriul, calpacul, pe de o parte, \u015fi fracul germano-franc, p\u0103l\u0103ria, surtucul, cizmele \u015fi pantofii (straiele evropene\u015fti scurt spus), pe de alta. Se burzuluiesc \u015fi se \u00eenfrunt\u0103 \u00eencruntate b\u0103rbile \u015fi fe\u0163ele rase ori purt\u0103toare numai de must\u0103\u0163i. Contrastul e pretutindeni, \u00een saloane, g\u00e2ndire, haine, purt\u0103ri, moduri de via\u0163\u0103 \u015fi alimente. Toate epocile sunt epoci de tranzi\u0163ie \u015fi nici c\u0103 s-ar putea altminteri din moment ce exist\u0103 istorie, adic\u0103 succesiune de evenimente\u201c \u2013 survine o imperceptibil\u0103 schimbare de ton a comentatorului care continu\u0103 a instrui f\u0103r\u0103 a d\u0103d\u0103ci cu pedanterie: \u201eVitupera\u0163iile teoriei formei f\u0103r\u0103 fond (al c\u0103rei corifeu e Maiorescu) nu par a-l emo\u0163iona ori clinti pe observatorul nostru sceptic \u015fi \u00een\u0163elept. Formele hibride le \u015ftie a fi o constant\u0103 a istoriei. Diacronia este taina final\u0103\u201c. Istoria \u201emare\u201c se \u00eemplete\u015fte, inimitabil, cu stilul u\u015for, ce descre\u0163e\u015fte frun\u0163ile \u00eencruntate de efort \u201emintal\u201c (vorba unui mare \u00een\u0163elept de la \u0163ar\u0103): \u201eInterven\u0163iilor ruse\u015fti \u015fi turce\u015fti pe l\u00e2ng\u0103 domnitorii rom\u00e2ni \u00eentru st\u0103vilirea curentului evropenesc (inclusiv ap\u0103rarea b\u0103rbilor, giubelelor \u015fi celorlalte simboluri ale unui venerabil trecut) le este dezv\u0103luit sub stratul pur politic. Indign\u0103rile babacilor \u015fi tombaterelor nu sunt luate \u00een tragic. Lupta s-a dus \u015fi pe t\u0103r\u00e2mul cuvintelor …\u201c, pentru ca, apropiindu-se de final, s\u0103-\u015fi preg\u0103teasc\u0103 elogiul: \u201ePrintre at\u00e2\u0163ia def\u0103im\u0103tori ai epocii de tranzit (prelungit\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een vremea lui Titu Maiorescu \u015fi I. L. Caragiale), \u015etefan Cazimir se deosebe\u015fte net ca un ap\u0103r\u0103tor (ori mai corect spus: \u00eeng\u0103duitor t\u0103lmaci) al ei… Alfabetul de tranzi\u0163ie e o dovad\u0103 a fidelit\u0103\u0163ii fa\u0163\u0103 de sine, o manifestare eminent\u0103 a psihologiei noastre colective demn\u0103 de evocat ca un model cu valoare peren\u0103\u201c \u015fi, ca ideea s\u0103 fie re\u0163inut\u0103, nimic nu-i mai evocator \u015fi ilustrativ dec\u00e2t… statuia lui Dinicu Golescu de pe bulevardul care duce c\u0103tre Gara de Nord a Bucure\u015ftilor: \u201eTat\u0103l, Dinicu, poart\u0103 barba tradi\u0163ional\u0103 \u015fi vechile ve\u015fminte; cei patru fii \u2013 \u015etefan, Nicolae, Alexandru \u015fi Radu \u2013 apar cu fe\u0163e \u015fi straie moderne. Sunt diferi\u0163i \u015fi totu\u015fi nu rup\u0163i de z\u0103mislitorul lor. Spre deosebire de ce au crezut mul\u0163i, epoca de tranzi\u0163ie dintre \u00abvechiul regim\u00bb \u015fi \u00absocietatea modern\u0103\u00bb n-a \u00eensemnat o falie, o total\u0103 solu\u0163ie de continuitate, un scandal: a fost un proces de asimilare…\u201c. Urmeaz\u0103 elogiul suprem din finalul unui comentariu str\u0103lucit \u015fi seduc\u0103tor \u00eentru totul, f\u0103cut s\u0103 ne restituie \u015fi azi pl\u0103cerea de a citi: \u201eIat\u0103 o carte care i-ar fi \u00eenc\u00e2ntat pe Voltaire, Ion Ghica \u015fi E. Lovinescu \u015fi l-ar fi f\u0103cut, cine \u015ftie, s\u0103 z\u00e2mbeasc\u0103 necaustic \u015fi nevexat pe Titu Maiorescu\u201c. \u015ei care cititor n-ar fi sedus \u015fi \u00eenc\u00e2ntat de a fi comparabil \u015fi a rivaliza, \u00een pl\u0103cerea rec\u00e2\u015ftigat\u0103 a lecturii, cu ace\u015fti lectori celebri?! Text paradigmatic pentru \u201epolifonicul\u201c Nicolae Steinhardt, o simpl\u0103 \u201erecenzie\u201c oglinde\u015fte fidel \u00een felul ei complexitatea omului, curiozit\u0103\u0163ile multiple \u015fi seduc\u0103toare ale celui ascuns \u015fi dezv\u0103luit sub haina \u201emonahului de la Rohia\u201c. Monahul cinefil evocat \u00een Tribuna e doar una dintre multiplele \u00eentruchip\u0103ri ale acestui mare \u201espirit viu\u201c \u015fi excentric care se veste\u015fte astfel chiar cu volumul parodic de la debut, \u00cen genul… tinerilor, publicat sub pseudonim (Antisthius) \u00een 1934, anul \u00een care t\u00e2n\u0103rul de 22 de ani \u00ee\u015fi \u00eencepea colaborarea la Revista burghez\u0103 \u015fi se \u00eenscria \u00een baroul de Ilfov. \u00centins\u0103 \u015fi inepuizabil\u0103 c\u00e2t un imperiu, \u201eharta\u201c curiozit\u0103\u0163ii lui incomparabile nu l-a scutit, dimpotriv\u0103!, l-a \u00eempins s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2narea de a fi curios \u015fi total liber \u00een curiozit\u0103\u0163ile lui cu \u201et\u0103ierea nasului\u201c, respectiv, cu anii deten\u0163iei de la Jilava, Gherla \u015fi Aiud (1960-1964). Nonconformist radical \u015fi umanist incoruptibil continu\u00e2nd s\u0103-\u015fi apere \u201ecuriozit\u0103\u0163ile\u201c libert\u0103\u0163ii lui cu orice pre\u0163, denun\u0163\u0103 \u015fi respinge \u201e\u00een\u0163elepciunea\u201c popular\u0103 conform c\u0103reia \u201ecapul plecat sabia nu-l taie!\u201c: dimpotriv\u0103, va scrie \u015fi va publica el \u00een chip \u201escandalos\u201c, \u201eIstoria ne arat\u0103 c\u0103 de nenum\u0103rate ori capetele plecate au fost t\u0103iate, n\u0103pristan ori cu oarecare \u00eent\u00e2rziere… \u00abPlec\u0103ciunea\u00bb (\u00eenchinarea) risc\u0103 alt rezultat: m\u0103re\u015fte preten\u0163iile adversarului, \u00eei d\u0103 acestuia un surplus de energie, de neru\u015finare, de tupeu. Totodat\u0103 ea semnific\u0103 pasul dint\u00e2i pe calea unei \u00eenrobiri din ce \u00een ce mai perfecte\u201c (Suflet de rob sau taina libert\u0103\u0163ii, \u00een Familia, 1987).
\nC\u00e2nd iese, \u00een 1964, din pu\u015fc\u0103rie nu-\u015fi dob\u00e2ndise cu adev\u0103rat libertatea, pe care \u015fi-o va cuceri, \u015fi atunci par\u0163ial ciuntit\u0103 de cenzur\u0103, abia \u00een 1976, cu suma \u201ecuriozit\u0103\u0163ilor\u201c lui adunate \u00een volumul \u00centre via\u0163\u0103 \u015fi c\u0103r\u0163i ap\u0103rut \u00een colec\u0163ia \u201eEseu\u201c a C\u0103r\u0163ii Rom\u00e2ne\u015fti de atunci. Cartea i-a fost primit\u0103 cu elogii. Prima cronic\u0103, \u201ed\u0103t\u0103toare de ton\u201c, spune Virgil Bulat, a fost atunci semnat\u0103 pe o pagin\u0103 \u00eentreag\u0103 din vechiul format al Tribunei clujene de eruditul profesor Ion Vlad, eminentul hermeneut al at\u00e2tor opere capitale din literatura rom\u00e2n\u0103 \u015fi nu numai. Libertatea marilor \u015fi beneficelor lui \u201ecuriozit\u0103\u0163i\u201c de tip enciclopedic, existen\u0163iale \u015fi cultural-artistice \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 se cite\u015fte \u00een tot ce a scris \u015fi publicat \u2013 inclusiv sub cenzur\u0103 \u2013 N. Steinhardt, curios de toate, de la miturile antice, epopeile homerice, scrierile moderne \u015fi moderniste \u015fi p\u00e2n\u0103 la literatura poli\u0163ist\u0103 a lui Ed. Wallace ori culisele Hollywood-ului \u015fi chiar via\u0163a lui \u201ePavka\u201c Corceaghin din filmul A\u015fa s-a c\u0103lit o\u0163elul dup\u0103 romanul lui Ostrovski. Cinefilul de sub haina monahal\u0103 exista \u00eens\u0103 din anii \u201940. \u00cen frumosul s\u0103u eseu din Tribuna, Marian Sorin R\u0103dulescu scrie: \u201eCinefil chiar dup\u0103 retragerea la m\u0103n\u0103stire, iubitor \u015fi comentator de art\u0103, \u00eendr\u0103gostit de cultur\u0103 \u015fi \u015ftiin\u0163\u0103, Nicolae Steinhardt este socotit profan \u015fi excentric de c\u0103tre rigori\u015ftii ce nu privesc cu ochi buni lumea culturii. Totodat\u0103, el este proscris \u015fi de sceptici care, zeflemitori, \u00eel consider\u0103 un mistic naiv \u015fi patetic devreme ce s-a \u00ab\u00eenregimentat\u00bb \u00een via\u0163a monahal\u0103\u201c. \u00cens\u0103 monahul acesta atipic \u00eel caut\u0103 pretutindeni pe Dumnezeu \u015fi, ce curios!, nu ostene\u015fte s\u0103-l descopere acolo unde pu\u0163ini \u00eel v\u0103d, inclusiv \u00een Scrisoarea pierdut\u0103 \u00een scena final\u0103 a \u201e\u00eemp\u0103c\u0103rii\u201c! Ne face s\u0103 vedem ca fiind noi pentru ochii no\u015ftri obosi\u0163i filme vechi \u015fi celebre, precum Viridiana, Blow up, Portocala mecanic\u0103, Kagemusha, La Dolce Vita (\u201eo bucat\u0103 evident \u015fi nemijlocit christic\u0103, ortodox\u0103 cu des\u0103v\u00e2r\u015fire, o adev\u0103rat\u0103 pagin\u0103 de propov\u0103duire evanghelic\u0103 prin mass-media, \u00een care chemarea lui Hristos vibreaz\u0103 pe \u00een\u0163elesul oricui \u015ftie s\u0103 vad\u0103 \u015fi s\u0103 aud\u0103 c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in\u201c), Julieta \u015fi spiritele, Culorile rodiei (Serghei Paradjanov), Teorema (Pasolini). Cinefilul e printre primii spectatori \u2013 \u015fi ce spectator! \u2013 ai Probei de microfon a lui Mircea Daneliuc, primit cu mari laude pentru c\u0103 a surprins \u201edegradarea \u015fi mahalagizarea limbajului\u201c. Concursul lui Dan Pi\u0163a e \u201ecel mai bun de la Reconstituirea \u00eencoace \u015fi cu mult superior ei\u201c, \u201eo crea\u0163ie egal\u0103 cu aceea, superb\u0103, a lui Tarkovski: neuitata C\u0103l\u0103uz\u0103\u201c. Curiosul Steinhardt e \u015fi un mare ingenios, g\u0103se\u015fte \u201echei\u201c insolite pentru a \u201ereciti\u201c (revedea) un alt film dec\u00e2t acela pe care \u015fi noi l-am v\u0103zut, dar cu al\u0163i ochi: Concursul lui Dan Pi\u0163a este \u00een ochii lui Steinhardt un film \u201ealegoric\u201c, dar limpede, evident, despre \u201evia\u0163a \u015fi minunile Domnului nostru Iisus Hristos\u201c, \u201eun \u00eendreptar de via\u0163\u0103, cod etic, scar\u0103 \u00eenspre des\u0103v\u00e2r\u015fire \u015fi factor epistemologic\u201c. Din p\u0103cate, constat\u0103 el, cursierii ace\u015ftia, participan\u0163ii la \u201econcurs\u201c nu sunt capabili s\u0103 \u00eentreprind\u0103 ascensiunea spre sacru, s\u0103 urce pe acea\u201cscar\u0103\u201c \u00eenspre des\u0103v\u00e2r\u015fire c\u0103tre care-i conduce, zadarnic, \u201epu\u015ftiul\u201c (Claudiu Bleon\u0163), \u201eun simplu muncitor ce poart\u0103 ve\u015fminte extrem de modeste, bl\u00e2nd \u00een gesturi, smerit cu inima, cuminte la vorb\u0103, altruist\u201c. Sim\u0163i cum bunul Steinhardt sufer\u0103 cumplit cu, o m\u00e2nie re\u0163inut\u0103, c\u0103 aceia, de\u015fi \u00eel privesc nu-l v\u0103d \u015fi nu descoper\u0103 sub ve\u015fmintele modeste c\u0103l\u0103uza: El era acolo dar ei nu l-au cunoscut. Suferin\u0163a nu-l \u00eempiedic\u0103 s\u0103 numeasc\u0103 riguros \u015fi profesionist virtu\u0163ile stilistice ale filmului construit ca s\u0103 ob\u0163in\u0103 sublimul din derizoriu, \u201epe firul comediei bufe, al farsei, \u00eentr-o continu\u0103 \u015fi piperat\u0103 atmosfer\u0103 de must\u0103rie, de b\u00e2lci, de pi\u015ficherl\u00e2c\u201c care \u201ezguduie\u201c spectatorul f\u0103c\u00e2nd s\u0103 priceap\u0103 c\u0103 \u201edistan\u0163a dintre domenii aparent ireconciliabile este de fapt minim\u0103\u201c. \u00cen concluzie, \u00eei scrie Steinhardt \u00een 1982 regizorului: \u201e\u00cendr\u0103znim a crede c\u0103 filmul Concurs este mai semnificativ \u015fi mai tulbur\u0103tor chiar dec\u00e2t foarte frumoasa Via\u0163\u0103 a lui Iisus Hristos de Zefirelli. Fie slava \u015fi bun\u0103voirea Domnului \u015fi Dumnezeului nostru asupra credinciosului S\u0103u rob \u015fi minunatului S\u0103u zugrav Dan Pi\u0163a\u201c. Ceea ce \u201evede\u201c Steinhardt \u00een filmul at\u00e2ta de elogiat corespunde \u00een intensitate cu respingerea absolut\u0103 a negocierii \u015fi compromisului, cu dezavuarea \u015fantajului \u015fi a turn\u0103toriei, ca mijloace la \u00eendem\u00e2n\u0103 ale supravie\u0163uirii cu orice pre\u0163: o moral\u0103 aspr\u0103, inclement\u0103, aproape veterotestamentar\u0103. \u201eCel atacat, spune el undeva, are \u00eentotdeauna dreptul (\u015fi datoria) s\u0103 se apere, a ceda agresiunii ori \u015fantajului nu \u00eenseamn\u0103 altceva dec\u00e2t a te \u00eenvoi cu sclavia. \u015eantajul, dintre toate, e f\u0103r\u0103delegea cea mai odioas\u0103 \u015fi mai resping\u0103toare (al\u0103turi de turn\u0103torie), a-i face jocul e totuna cu a-l aproba, a-l r\u0103sp\u00e2ndi, a i te face p\u0103rta\u015f\u201e. Pentru actualitatea lor ne\u00eenfr\u00e2nt\u0103 \u015fi etern\u0103 aceste \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi ale \u201emonahului cinefil\u201c r\u0103m\u00e2n la fel de vii \u015fi de urgente ca \u015fi atunci c\u00e2nd le-a pus pe h\u00e2rtie \u015fi pe \u201eobrazul\u201c unei epoci care, iat\u0103, e departe de a se fi \u00eencheiat. Nesf\u00e2r\u015fit\u0103, curiozitatea instruit\u0103 \u015fi curajoas\u0103 a lui Steinhardt este una din formele libert\u0103\u0163ii lui paradoxale \u015fi exemplare cucerit\u0103 de el c\u00e2nd ea, aceast\u0103 libertate, nu hoin\u0103rea ca azi pe toate drumurile c\u0103z\u00e2nd \u00een m\u00e2inile derbedeilor care se fac c\u0103 ne conduc.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201ePentru evreul Nicolae Steinhardt (1912 \u2013 1989) \u2013 scrie Marian Sorin R\u0103dulescu \u00eentr-un excelent eseu, publicat \u00een Tribuna nr. 278 \u2013 convertirea la ortodoxie, prin botezul clandestin din sinistra temni\u0163\u0103 de la Jilava, la v\u00e2rsta de 57 de ani, a reprezentat un \u00abacces la fericire\u00bb \u015fi o ie\u015fire din starea de \u00abneagr\u0103 dezn\u0103dejde\u00bb. Chiar \u015fi… Cite\u0219te mai mult »\u00cenv\u0103\u0163\u0103turile monahului cinefil<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11963,11962,440],"class_list":["post-20270","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cilibi-moise","tag-marian-sorin-radulescu","tag-nicolae-steinhardt"],"views":1003,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20270","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20270"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20270\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20270"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20270"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20270"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}