{"id":2023,"date":"2010-03-24T23:11:12","date_gmt":"2010-03-24T21:11:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2023"},"modified":"2010-03-24T23:11:53","modified_gmt":"2010-03-24T21:11:53","slug":"%e2%80%9ela-quinzaine-litteraire%e2%80%9c-apropo-de-junger-si-heidegger","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9ela-quinzaine-litteraire%e2%80%9c-apropo-de-junger-si-heidegger\/","title":{"rendered":"\u201eLa Quinzaine litt\u00e9raire\u201c: Apropo de J\u00fcnger si Heidegger"},"content":{"rendered":"<p><em> <\/em><\/p>\n<p><em><strong>\u201eEntre \u00abhommes libres\u00bb\u201c \u2013 \u201e\u00centre \u00aboameni liberi\u00bb\u201c \u2013 asa este intitulat un articol de prezentare a volumului \u201eJ\u00fcnger et Heidegger. Correspondance\u201c, tradus recent din germana \u00een franceza. Autorul articolului, aparut \u00een numarul din 15-28 februarie\/ 2010 al \u201eLa Quinzaine litt\u00e9raire\u201c, este Marc Lebiez.<\/strong><\/em><br \/>\nCitind materialul dinspre coada si \u00eenaint\u00e2nd spre cap, serviciile cronicarului Lebiez par cel putin satisfacatoare; insul se arata un interpret concesiv si conciliant \u00een numele valorilor etern umane si a libertatii de spirit, dispus sa faca abstractie de cliseele judecarii a doi intelectuali prin catarea tangentei lor (\u00een cazul acesta) la nazism.<br \/>\nArticolul se \u00eencheie printr-o \u201efrumoasa\u201c, zice Lebiez, si \u201ejusta\u201c fraza a lui J\u00fcnger: \u201eEu nu-l pretuiesc pe Martin Heidegger doar prin prisma operei sale; \u00eel pretuiesc si pentru ca a riscat politic atunci c\u00e2nd ar fi putut foarte bine sa n-o faca. I se poate face vreo vina din asta? Din faptul ca puterea politica i-a \u00eenselat \u00eencrederea?\u201c. Sa deducem oare din \u201efrumoasa\u201c fraza a lui J\u00fcnger o concluzie generalizabila? \u201eA-si asuma riscuri\u201c poate legitima, contingent, orice gen de \u201eputere politica\u201c, \u00een conditiile \u00een care un intelectual \u2013 dar mai ales un intelectual de anvergura lui Heidegger \u2013 prefera sa riste politic dec\u00e2t sa faca \u201ealtceva\u201c? Greu de spus. Macar am aflat \u2013 caci si selectia citatului are elocventa ei \u2013 atitudinea recenzentului fata de inconfortabilul subiect. \u00cen rest, aproximarea ascendentului intelectual al unuia asupra celuilalt si disimularea relatiilor de forta dintre cei doi intelectuali e dovedit adevaratul centru de greutate al volumului. Aici, Lebiez anunta un psihologism fin pe care, \u00eentr-adevar, numai spatiul intim al corespondentei \u00eel poate provoca.<br \/>\nCitit dinspre coda spre intro, articolul (si implicit atitudinea recenzentului fata de subiect) \u00eesi pierde \u00eensa coerenta. Personajul care-si \u00eencheia expunerea prin cumintele pasaj din J\u00fcnger este acelasi cu justitiarul care, c\u00e2teva paragrafe mai sus, perora, \u00een chip de introducere \u00een subiect:<br \/>\n\u201eCu trecerea timpului, ei sJ\u00fcnger si Heideggert par a fi apartinut, ca si Gottfried Benn sau Carl Schmitt, si chiar Wilhelm F\u00fcrtw\u00e4ngler, acelei nebuloase intelectuale situate la limita nazismului. Unii au depasit-o, altii nu, ori au facut-o at\u00e2t de putin \u00eenc\u00e2t nu li se poate imputa dec\u00e2t orbirea \u2013 careia numai spiritele mici pot fi sigure ca nu-i vor cadea victima vreodata. Justitiarii au privilegiul de a sti pe unde trece frontiera dintre acceptabil si inacceptabil, \u00eensa gresesc adesea fond\u00e2ndu-si judecatile pe informatii lacunare. Ei \u00eel condamna pe Heidegger pentru anul sau de rectorat, dar lauda at\u00e2t de sublimul stil al lui Cioran si ignora faptul ca Mircea Eliade era un reprezentant oficial al fascistilor rom\u00e2ni si ca a persistat \u00een antisemitism chiar dupa descoperirea lagarelor de concentrare.\u201c Admirabila, \u00eentr-adevar, discretia lui Lebiez, care, \u00een ideea unei perspective neimplicate desigur, se fereste sa pomeneasca numele vreunui fascist francez (singurul frantuzism implicat fiind&#8230; stilul lui Cioran). Ram\u00e2ne \u00eensa \u00eentrebarea: de ce faptul de a-si fi \u201easumat riscuri\u201c politice \u00eel scuza doar pe Heidegger, nu si pe Eliade?<br \/>\nUn lucru tot e bun: Eliade, Cioran au fost trecuti \u00een r\u00e2nd cu Heidegger, iar Vintila Horia (un paragraf mai jos) \u00een r\u00e2nd cu Ezra Pound&#8230; Criteriul politic e capabil de cele mai incredibile generozitati.<br \/>\nDespre violenta \u00een cetate<br \/>\nSub acest titlu a aparut, \u00een acelasi numar din \u201eLa Quinzaine litt\u00e9raire\u201c, un interviu al lui Omar Merzoug cu fostul discipol si favorit al lui Althusser, \u00c9tienne Balibar. Pretextul dialogului este recent publicatul volum al acestuia, \u201eViolence et civilit\u00e9\u201c (Galil\u00e9e, 2009). Abstractie fac\u00e2nd de \u00eendelung exersata flexibilitate a batr\u00e2nului marxist Balibar \u2013 care era capabil, \u00een urma cu patruzeci de ani, sa se ralieze unei recitiri a \u201eCapitalului\u201c cu aceeasi naturalete cu care astazi scrie volume despre europeism si frontierele sale \u2013 dialogul e plin de piruetele si (macar impresia de) imprevizibil necesare oricarui comert intelectual onorabil. \u201ePutem spune ca violenta se manifesta \u00een cetate tocmai pentru ca politicul nu e un ce rational?\u201c, \u00eentreaba de pilda Merzoug. \u201eDimpotriva, pareaza fara \u00abcivilitate\u00bb Balibar, as spune invers: tocmai pentru ca violenta (&#8230;) e ireductibila politicul nu e pe de-a-ntregul rational\u201c. \u201eA medita pe marginea civilitatii si a violentei nu \u00eenseamna sa redeschizi o veche discutie pe tema barbariei si a civilizatiei?\u201c, lanseaza iarasi Merzoug. C\u00e2tusi de putin, se fereste Balibar: \u201eN-am \u00eencredere \u00een termenul \u00abbarbarie\u00bb, asociat unei viziuni lineare, occidentalo-centrice, de progres, care, stim bine, a cautionat vreme de secole exterminari, sclavii, convertiri fortate etc.\u201c<br \/>\n\u201eViolenta \u00een cetate\u201c, \u201eviolenta si civilitate\u201c exprima \u00een fapt raportul imediat \u00eentre violenta (generarea\/ administrarea conflictelor) si factorul politic. Format \u00een atmosfera hiperteoretizanta a marxismului si structuralismului anilor 60-70, dar si pe fondul razboiului din Algeria, Balibar se declara afin liniei Machiavelli-Weber \u2013 \u201epentru care politicul este un conflict, o lupta permanenta cu violenta, de care nu se poate dispensa, dar careia \u00eencearca sa nu-i devina prizonier\u201c. Chestionat daca nu cumva \u201escopul politicului este acela de a crea o ordine sociala epurata de orice violenta\u201c, Balibar identifica aici definitia \u201estatului de drept\u201c si se delimiteaza numaidec\u00e2t: \u201eAcesta sstatul de dreptt, \u00een cel mai bun caz, nu asigura protectia indivizilor sau a societatii dec\u00e2t cu pretul disimulatiei unor metode de protectie ele \u00eensele violente (&#8230;). Culmea acestor violente invizibile este c\u00e2teodata chiar consensul (&#8230;). Scopul politicii (&#8230;) nu este niciodata expurgarea violentei (&#8230;). Conflictul e o forma de civilitate, cum spunea Machiavelli\u201c. C\u00e2teva paragrafe mai jos, nemaiastept\u00e2nd sa fie consultat asupra raporturilor dintre violenta si marxism, Balibar aduce singur edificarea: \u201eMarxismul a avut o contributie inconturnabila la problematizarea dimensiunilor violente a politicului&#8230;\u201c etc. etc. \u201e\u00cen acelasi timp, marxismul s-a dovedit dezarmat intelectual, si deci politic, \u00een fata efectelor violentei din propria practica. Vorba celebra a Rosei Luxemburg, din 1914, \u00absocialism sau barbarie\u00bb si-a aflat un teribil ecou ironic.\u201c Cu toate acestea, erorile vechilor marxisme n-ar trebui, \u00eentelegem, sa \u00eempiedice noi ecloziuni pe ramura marxista, mai ales ca \u00eemprejurarile sunt favorabile: discursul liberal sau republican sc\u00e2rt\u00e2ie, statul e \u201e\u00een criza, at\u00e2t din punct de vedere al suveranitatii exterioare, c\u00e2t si din acela al legitimitatii interioare si al capacitatii de a regla conflictele sociale\u201c&#8230;<br \/>\nC\u00e2t de mult se poate compromite astazi un intelectual care declara inerenta violentei \u201e\u00een cetate\u201c si respinge variantele contractului idilic \u00eentre polis si cetateni? Probabil nu prea mult, at\u00e2ta timp c\u00e2t nu va aparea un dosar penal pe numele sau, \u00een calitate de inculpat sau responsabil moral al unei fapte reprobabile conform codului \u00een vigoare. Ca \u00een multe alte sfere ale cunoasterii, si \u00een cazul acesta practica face totul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u201eEntre \u00abhommes libres\u00bb\u201c \u2013 \u201e\u00centre \u00aboameni liberi\u00bb\u201c \u2013 asa este intitulat un articol de prezentare a volumului \u201eJ\u00fcnger et Heidegger. Correspondance\u201c, tradus recent din germana \u00een franceza. Autorul articolului, aparut \u00een numarul din 15-28 februarie\/ 2010 al \u201eLa Quinzaine litt\u00e9raire\u201c, este Marc Lebiez. Citind materialul dinspre coada si \u00eenaint\u00e2nd spre cap, serviciile cronicarului Lebiez par&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9ela-quinzaine-litteraire%e2%80%9c-apropo-de-junger-si-heidegger\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eLa Quinzaine litt\u00e9raire\u201c: Apropo de J\u00fcnger si Heidegger<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[1668,885,1670,1669,1671,1667],"class_list":["post-2023","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-lebiez","tag-libertate","tag-martin-heidegger","tag-nazism","tag-psihologism","tag-valori-umane"],"views":2517,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2023","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2023"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2023\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2023"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2023"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2023"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}