{"id":20225,"date":"2014-07-31T13:25:41","date_gmt":"2014-07-31T11:25:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20225"},"modified":"2014-07-31T13:25:41","modified_gmt":"2014-07-31T11:25:41","slug":"fantasme-in-surdina","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fantasme-in-surdina\/","title":{"rendered":"Fantasme \u00een surdin\u0103"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Ionel Ciupureanu, <em>Venea cel care murisem<\/em>, Casa de Editur\u0103 Max Blecher, Bistri\u0163a, 2014<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Un imaginar \u00eenc\u0103rcat cu esen\u0163e terminale etaleaz\u0103 volumul lui Ionel Ciupureanu Venea cel care murisem (Casa de Editur\u0103 Max Blecher, Bistri\u0163a, 2014). Ambiguitatea locuie\u015fte teritoriile s\u00e2ngelui atotputernic, de aici decurg\u00e2nd perpetuarea st\u0103rii de a\u015fteptare, v\u00e2scoas\u0103 atitudine ce predispune la dezintegr\u0103ri. Aceste intense mi\u015fc\u0103ri nervoase a\u015fteapt\u0103 o nenumit\u0103 minune. P\u00e2n\u0103 atunci, se pot instala foarte particulare forme ale echilibrului, cu aparen\u0163a salv\u0103rii: \u201eDac\u0103-\u0163i voi \u0163ine de ur\u00e2t\/ spa\u0163iul pe care l-ai inventat nu\/\/ te va devora\/ nici aerul dintre noi nu conteaz\u0103\/\/ cataplasma ta e \u00eenc\u0103 vie \u015fi\/ cuvintele nu vor s\u0103 se opreasc\u0103\/\/ te rog \u0163ine-mi \u015fi tu de ur\u00e2t e simplu\/ e destul \u015fi e logic\/\/ nici carnea mea nu te va abandona\/ \u00een\u0163elept ar fi s\u0103 mai saliv\u0103m \u00eempreun\u0103\/\/ e simplu e logic \u015fi e destul\/ \u015fi nu-i chiar a\u015fa de cumplit.\u201c Ionel Ciupureanu absolutizeaz\u0103 multiple tehnici lirice ale recluziunii, unde fluidele marcheaz\u0103 fiin\u0163area terifiat\u0103, umilin\u0163a profundei ie\u015firi din realitate. Intermitent, regimul diurn \u00eentrerupe succesiunea acestor plonj\u0103ri abisale. Se pune accent pe reprezent\u0103ri greu tangibile, aflate \u00eentr-o clar-obscuritate hr\u0103nind provizoratul tutelar: \u201e\u00cen vis gesturile noastre se rev\u0103rsar\u0103\/ pe din\u0103untru\/\/ nu vorbea nimeni cu mine\/ \u015fi aerul dintre noi se coagulase\/\/ nu vorbi singur\u0103 spune-mi \u015fi mie\/ undeva nu \u00een vis am auzit o lumin\u0103\/\/ v\u00e2ntul curgea de parc-am murit\/ mi-am abandonat senza\u0163iile\/\/ \u015fi nu mai \u015ftiu ce\/ o luasem iar de la cap\u0103t.\u201c Discontinuit\u0103\u0163i visate sau poate vise fracturate, a\u015fa apar, sub halou evanescent, versurile din Venea cel care murisem. Este omniprezent\u0103 medita\u0163ia asupra mor\u0163ii, prilejuind \u00eentreb\u0103ri ce vestesc pasaje existen\u0163iale (cu)tremur\u0103toare: \u201eP\u00e2n\u0103 mai ieri eram \u00een concediu\/ \u015fi-odat\u0103 cu florile adormisem\/\/ \u015fi m\u0103 tot g\u00e2ndeam\/ cum de mai pot s\u0103 mor\/\/ \u015fi-n ce \u00eemprejurare m\u0103 aflu\/ \u015fi dac\u0103 \u00eentr-adev\u0103r murisem.\u201c Minimalismul gestului cotidian se poate brusc metamorfoza, pentru a eviden\u0163ia concluzii contondente, \u00een general trecute cu vederea. Aparentele insignifian\u0163e incit\u0103 la c\u0103ut\u0103ri: \u201enimicul \u0103sta ar trebui s\u0103-nsemne ceva.\u201c Sunt resim\u0163ite cu intensitate presiunile thanatice. Emotivitatea \u015fi discre\u0163ia caracterizeaz\u0103 reac\u0163iile eului auctorial, aflat \u00eentr-o foarte special\u0103 defensiv\u0103: \u201ecu delicate\u0163e va trebui s\u0103 ucid\/ ca s\u0103 m\u0103 ap\u0103r de moarte.\u201c Sinteza maladivului cu spiritul ludic configureaz\u0103 acest areal poetic de mare autenticitate, rod al explor\u0103rii zonelor intermediare. Caracteristicile extinc\u0163iei au ap\u0103sate tu\u015fe expresioniste, himerele unei, totu\u015fi, non-prezen\u0163e: \u201eTu nu exi\u015fti eu \u00eemi mi\u015fc gura\/ neagr\u0103-i ninsoarea \u015fi\/ fulgii-s din carne\/\/ pere\u0163ii se vor m\u0103cina \u015fi te vor mesteca\/ ce-am visat se dilueaz\u0103\/ ce se pulverizase se coaguleaz\u0103\/\/ fulgii-s din carne \u015fi\/ neagr\u0103-i ninsoarea\/ nu uita tu nu exi\u015fti\/\/ \u015fi l\u00e2ng\u0103 tine nu e nimic.\u201c Spectre friz\u00e2nd maximalitatea echivocului defileaz\u0103 prin cartea lui Ionel Ciupureanu. Imaginarul privilegiaz\u0103 \u015fi obscuritatea unor fantasme patinate naturalist. Ritmica sacadat\u0103 a imaginilor e numai bun\u0103 pentru a sublinia intensitatea uluitoare proprie acestor cople\u015firi: \u201eM-am n\u0103scut din nimic \u015fi nu \u015ftiu nimic\/ co\u015fmarul t\u0103u iar m\u0103 epuizeaz\u0103\/\/ e nefiresc\/ \u015fi formidabil\/\/ e dezgust\u0103tor nu \u015ftiu tot aia e\/ m\u0103 b\u00e2lb\u00e2i ca s\u0103 respir\/\/ \u015foaptele tale m\u0103 descompun\/ senza\u0163ia de bezn\u0103 m\u0103-nghite \u015fi ea\/\/ cam tot aia e \u015fi-i nefiresc\/ e dezgust\u0103tor \u015fi formidabil.\u201c Reac\u0163iile sunt dependente de intensitatea cu care \u201eunghia \u00een g\u00e2t\u201c afecteaz\u0103 nivelul adecv\u0103rii la aparenta ordine a \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor mundane. C\u00e2teodat\u0103, introspect\u0103rile realizate au caracteristici contondente, cu spectrul fugii mereu \u00een apropiere. Claustrarea poart\u0103 cu ea ample pece\u0163i fluide, foarte dificil decriptabile. Avem repuneri \u00een discu\u0163ie cu ap\u0103sat caracter oniric, refugii de multe ori tu\u015fant-sarcastice. Parc\u0103 \u00een surdin\u0103, se profileaz\u0103 semnele noi ale dezintegr\u0103rii: \u201eCe-mi p\u0103ru omenesc \u0163i-am spus\/ dintr-un p\u00e2ntec\/\/ gr\u0103dinile vor pieri sub\/ un nou alfabet\/\/ noile continente se vor \u00eengr\u0103m\u0103di peste noile ape\/ putrezisem demult.\u201c Din parcurgerea sensurilor atipice decurge un foarte cuprinz\u0103tor peisaj turbionar, acolo unde relativitatea poate lua valori apodictice. \u00cen inima supliciatelor scenarii din carte st\u0103, ca un principiu neab\u0103tut, alunecarea. Ipostazieri feminine compun o cuprinz\u0103toare parte a materiei supuse paradoxurilor aneantiz\u0103rii cotidiene: \u201eV\u0103rui\u0163i-mi \u015fi buc\u0103t\u0103ria s\u0103 ne-amuz\u0103m\/ a\u015f mai \u015fi pl\u00e2nge dac\u0103 mi-ar zice cineva\/ \u015fi-acum scoate\u0163i c\u0103nile\/\/ eu presimt c-am fost violat\u0103\/ toamna am v\u00e2ndut un halat \u015fi c\u00e2\u0163iva porumbi fier\u0163i\/ s\u0103 vezi ce s-a mai \u00eent\u00e2mplat \u00een ziare\/\/ am avut \u015fi-o alt\u0103 presim\u0163ire stai s\u0103 vezi\/ \u00eentre timp se-ar\u0103tase \u015fi-o amenin\u0163are\/ \u015fi nu mai \u015ftiu ce\/\/ ea \u00eel culc\u0103 pe taic\u0103-su\/ ea e \u00eenc\u00e2ntat\u0103.\u201c Aura visceral\u0103 a iner\u0163iei va plana peste toate . La un anumit nivel, manifest\u0103rile par \u201echestii de-astea m\u0103runte\u201c, \u00eens\u0103, prin eclectismul sintagmelor poetice putem intui abord\u0103ri sub pecetea tainei, misterii \u015fi emo\u0163ii pu\u0163in cunoscute. Autodevorant\u0103, individualitatea liric\u0103 se disemineaz\u0103 pe fondul unei fluidiz\u0103ri mult \u00een afara clarit\u0103\u0163ii: \u201eCa nimeni s\u0103 nu m\u0103 \u00eempart\u0103 cu nimeni\/ o bucat\u0103 din mine m\u00e2ncase din mine\/ detaliile nu se mai observ\u0103\/\/ \u015fi-apoi formele astea ciudate\/ o fragilitate obositoare peste ceva tulbure\/ o frenezie care nu se observ\u0103\/\/ microbii mei au instincte de mam\u0103\/ mucozit\u0103\u0163ile tale n\u0103scur\u0103 ce le-am descris eu\/ \u015fi ce-ar fi s\u0103 bem.\u201c Nuan\u0163ele maladivului caracterizeaz\u0103 scindarea dintre interior \u015fi exterior. C\u0103tre sf\u00e2r\u015fit, inubliabilul fior al lui Nerval: \u201ea\u015fa-i obiceiul\/ adio soarele e negru \u015fi se revars\u0103\u201c. Peste toate, lipsa frecvent\u0103rii leg\u0103turilor ra\u0163ionale, aproape programatic interzise. Teroarea \u201elucrurilor inutile\u201c, a rimbaldienei \u00eenstr\u0103in\u0103ri, favorizeaz\u0103, parc\u0103 pentru totdeauna, golul: \u201e\u015fi nici eu nu mai sunt eu\/ \u015fi nu e nimeni pe aici.\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ionel Ciupureanu, Venea cel care murisem, Casa de Editur\u0103 Max Blecher, Bistri\u0163a, 2014 &nbsp; Un imaginar \u00eenc\u0103rcat cu esen\u0163e terminale etaleaz\u0103 volumul lui Ionel Ciupureanu Venea cel care murisem (Casa de Editur\u0103 Max Blecher, Bistri\u0163a, 2014). Ambiguitatea locuie\u015fte teritoriile s\u00e2ngelui atotputernic, de aici decurg\u00e2nd perpetuarea st\u0103rii de a\u015fteptare, v\u00e2scoas\u0103 atitudine ce predispune la dezintegr\u0103ri. Aceste&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fantasme-in-surdina\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Fantasme \u00een surdin\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5216,11931],"class_list":["post-20225","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ionel-ciupureanu","tag-venea-cel-care-murisem"],"views":1145,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20225","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20225"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20225\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20225"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20225"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20225"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}