1994. A doua Conferin\u0163\u0103 Na\u0163ional\u0103 a scriitorilor de dup\u0103 evenimentele din decembrie \u201989. Ne aflam, to\u0163i participan\u0163ii, \u00een sala Teatrului Na\u0163ional. La un moment dat, \u00eentr-o atmosfer\u0103 punctat\u0103 de show-uri cabotine \u015fi de gafe monumentale (\u201ePrin grija noastr\u0103, nici un scriitor nu a r\u0103mas ne\u00eenmorm\u00e2ntat\u201c \u2013 a spus triumf\u0103tor, cu dic\u0163ia sa impecabil\u0103, \u015etefan Augustin Doina\u015f \u00een calitatea sa de vicepre\u015fedinte al Uniunii Scriitorilor), de c\u0103\u0163\u0103r\u0103ri intempestive la tribun\u0103 \u015fi de at\u00e2rn\u0103ri abuzive de microfon, i s-a dat cuv\u00e2ntul unui domn \u00een v\u00e2rst\u0103, usc\u0103\u0163iv, aproape imponderabil, parc\u0103 numai spirit. Cine o fi?! \u2013 s-au \u00eentrebat unii dintre noi. A fost de-ajuns s\u0103 pronun\u0163e primele propozi\u0163ii din scurtul s\u0103u discurs pentru a ne da seama c\u0103 aveam \u00een fa\u0163\u0103 un intelectual rasat, un personaj dintr-o spi\u0163\u0103 rar\u0103. Era scriitorul \u015fi ziaristul de-o v\u00e2rst\u0103 cu veacul XX: Pan M. Vizirescu, \u201eultimul mohican\u201c din a\u015fa numita genera\u0163ie \u201922. Deodat\u0103 amfiteatrul Na\u0163ionalului bucure\u015ftean s-a aerisit. Cu vocea sa cald\u0103, pregnant\u0103, cel ce ni se adresa a reinstaurat, fie \u015fi pentru c\u00e2teva minute, starea de civilitate \u015fi de bun\u0103-cuviin\u0163\u0103, cum se \u015fi impunea \u00eentr-un asemenea for de (presupus\u0103) elit\u0103. Dincolo de asta, aveam \u00eens\u0103 prilejul \u015fi, a\u015f spune, privilegiul de a-l vedea \u015fi a-l asculta, \u00een acei ani de eroisme inventate \u015fi penibile n\u0103p\u00e2rliri, pe singurul intelectual care mai tr\u0103ia din faimosul \u201elot al ziari\u015ftilor\u201c compus din paisprezece scriitori \u015fi gazetari condamna\u0163i, \u00een 1945, de c\u0103tre autointitulatul Tribunal al poporului, la munc\u0103 silnic\u0103 pe via\u0163\u0103. Ne vorbea, a\u015fadar, un nonagenar (s-a n\u0103scut la 16 august 1903, \u00eentr-un sat din Oltenia) cu un destin teribil. \u00centr-un mod miraculos, reu\u015fise s\u0103 se ascund\u0103, \u00een\u015fel\u00e2nd vigilen\u0163a satrapilor regimului antina\u0163ional de import, \u015fi s\u0103 supravie\u0163uiasc\u0103 timp de dou\u0103zeci \u015fi trei de ani \u00eentr-un \u201eexil de tain\u0103\u201c, cu expresia sa, literalmente sub p\u0103m\u00e2nt, ocrotit, \u00eentr-o terifiant\u0103 clandestinitate, de p\u0103rin\u0163i \u015fi de alte rude apropiate. Pan M. Vizirescu nu fusese \u00eenregimentat \u00een nici un partid politic, unicul s\u0103u \u201epartid\u201c fiind, declara el, revista G\u00e2ndirea, iar unica ideologie, cre\u015ftinismul na\u0163ional. Un emo\u0163ionant moment e cel al re\u00eent\u00e2lnirii cu Constantin Noica dup\u0103 aproape un sfert de veac de recluziune: \u201eC\u00e2nd am revenit \u00een Bucure\u015fti, dup\u0103 cei 23 de ani, m-am \u00eent\u00e2lnit la Academie cu \u00eensinguratul de la P\u0103ltini\u015f, filosoful Noica, \u00eent\u00e2lnire n\u0103ucitoare, tulbur\u0103toare. \u2013 Ce-ai f\u0103cut? Unde ai fost? m-a \u00eentrebat ca \u00eentr-o ie\u015fire din vis. C\u00e2nd a auzit, \u015fi-a pus m\u00e2na la frunte, apoi, cu ochii mari, el, cel lacom de ad\u00e2nci cobor\u00e2\u015furi \u00een sine, a zis: \u2013 Cred c\u0103 ai scris enorm! \u2013 C\u00e2t se putea, sub amenin\u0163area de fiece clip\u0103 a mor\u0163ii ce p\u00e2ndea la u\u015f\u0103. Dar u\u015fa mi s-a deschis singur\u0103! \u2013 Ba nu. A fost chiar m\u00e2na lui Dumnezeu, a zis el\u201c.
\nDup\u0103 aproape doi ani de la evenimentul evocat la \u00eenceputul acestor \u00eensemn\u0103ri, l-am cunoscut mai bine la Ia\u015fi, cu ocazia lans\u0103rii volumului de poeme Prinos de lumin\u0103 \u015fi har. Tot atunci a \u0163inut o memorabil\u0103 conferin\u0163\u0103 \u00een Aula Magna \u201eMihai Eminescu\u201c a Universit\u0103\u0163ii \u201eAl. I. Cuza\u201c despre lirica religioas\u0103: \u201eAm fost rupt de lume mul\u0163i ani \u015fi exilat \u00eentr-o alta creat\u0103 de mine. Am tr\u0103it pe alte t\u0103r\u00e2muri. Am cunoscut astfel alte experien\u0163e dec\u00e2t cele p\u0103m\u00e2nte\u015fti. \u00cen acest timp am scris. Dac\u0103 nu a\u015f fi fost scriitor, cine \u015ftie, poate n-a\u015f fi rezistat at\u00e2ta\u2026 Prin scris mi-am creat lumea mea imaginar\u0103, dar plin\u0103 de adev\u0103r \u015fi de frumos care mi-au \u00eenc\u00e2ntat sufletul\u2026 Poezia religioas\u0103 m-a ajutat s\u0103 m\u0103 reg\u0103sesc \u015fi s\u0103 v\u0103d c\u00e2t pot s\u0103 fiu de vrednic \u015fi pentru crea\u0163ia literar\u0103, nu doar de a fi luat \u00een seam\u0103 de Dumnezeu\u201c. Citez din volumul amintit o poezie datat\u0103 16 august 1955 care, ca \u015fi altele ale lui Pan M. Vizirescu, \u00eel anun\u0163\u0103 parc\u0103 pe Ioan Alexandru, cel din bine-cunoscutele Imne: \u201eLumin\u0103 lin\u0103-n asfin\u0163it de sear\u0103\/ peste dumbr\u0103vi cu frunze somnoroase,\/ ce din potire cu miros de cear\u0103 \/ buze de flori te sorb evlavioase.\/\/ Lumin\u0103 lin\u0103, raz\u0103 milostiv\u0103, cu zugr\u0103veala g\u00e2ndului suav,\/ p\u0103trunzi printr-o fereastr\u0103 de colib\u0103\/ \u015fi m\u00e2ng\u00e2i chipul unui prunc bolnav.\/\/ \u00ce\u0163i prind pe bra\u0163ul meu, lumin\u0103 lin\u0103,\/ galben suspinul t\u0103u de untdelemn.\/ U\u015for, u\u015for, aduc\u0103tor de tihn\u0103,\/ spre pace \u015fi visare-mi face semn.\/\/ Lumin\u0103 lin\u0103-n asfin\u0163it de sear\u0103,\/ sim\u0163ind-o cum curge peste noi,\/ prin toaca m\u0103n\u0103stirii se strecoar\u0103\/ cum vom \u00eentoarce-o m\u00e2ine \u00eenapoi.\/\/ \u00centreag\u0103 ni se d\u0103 \u00een suflet lin\/ f\u0103r\u0103 triste\u0163i de g\u00e2nduri trec\u0103toare\/ c\u0103 mierea ei o osp\u0103t\u0103m deplin\/ ca s-o g\u0103sim \u015fi-n via\u0163a viitoare\u201c. La libr\u0103ria \u201eJunimea\u201c din Ia\u015fi, unde s-a lansat cartea din care am citat \u015fi unde a vorbit, \u00een fa\u0163a unui numeros public, despre credin\u0163\u0103 \u015fi libertate, m\u0103rturisea: \u201eA\u015f fi putut s\u0103 am o soart\u0103 \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare. Ei bine, v-o spun Dumneavoastr\u0103, ca s\u0103 \u015fti\u0163i, c\u0103 po\u0163i transforma cele mai insuportabile condi\u0163ii \u00eentr-o adev\u0103rat\u0103 fericire prin puterea spiritului\u201c.
\nConfesiunile lui Pan M. Vizirescu duc cu g\u00e2ndul la Jurnalul fericirii al lui
\nN. Steinhardt \u015fi la reflec\u0163iile lui Petre \u0162u\u0163ea. Ca \u015fi acesta, el afirma cu o cuceritoare naturale\u0163e \u015fi convingere: \u201eSocotesc o binecuv\u00e2ntare c\u0103 am venit pe lume \u00een acest neam, c\u0103 n-am fost deviat \u00een alt\u0103 parte. Apartenen\u0163a mea la neamul rom\u00e2nesc este o bucurie \u015fi un dar ceresc\u201c. Un spirit efervescent, dublat de senin\u0103tate \u015fi de o nobil\u0103 deta\u015fare de lumescul derizoriu, a constituit premisa fericirii acestui om rar. Impresioneaz\u0103, \u00eentre altele, t\u0103ria crezului s\u0103u \u00een idealul genera\u0163iei de intelectuali ilu\u015ftri c\u0103reia \u00eei apar\u0163ine, ca \u015fi cultul pentru marii lui magi\u015ftri \u015fi prieteni: Nicolae Iorga, care i-a girat debutul poetic \u00een Universul literar; Tudor Arghezi care l-a publicat \u00een Bilete de papagal; Nichifor Crainic, datorit\u0103 c\u0103ruia a intrat \u00een gruparea de la G\u00e2ndirea; Octavian Goga, Pamfil \u015eeicaru, Stelian Popescu, Mircea Eliade, Dan Botta. To\u0163i ace\u015ftia \u015fi al\u0163ii de statura lor sunt pentru scriitorul Pan
\nM. Vizirescu ni\u015fte \u201eColoane care cresc necontenit\u201c, cum, de altfel, \u015fi-a \u015fi intitulat un volum de admirabile \u201eportrete eseistice\u201c ap\u0103rut \u00een anii \u201990 la Editura Timpul din Ia\u015fi, prin grija poetului \u015fi eseistului Cassian Maria Spiridon, carte pe care cel ce \u00eemplinise 97 de ani nu a mai lansat-o, a\u015fa cum \u015fi-a dorit, \u00een capitala spiritual\u0103 a Rom\u00e2niei pe care \u201eo visa \u00een epoca de izolare\u201c, c\u0103ci chiar atunci \u201ea fost luat \u00een seam\u0103 de Dumnezeu\u201c. Una dintre coloanele or\u00e2nduite de el este a lui Octavian Goga: \u201ePentru mine, \u00een anii copil\u0103riei, Octavian Goga a fost un nume legendar. C\u00e2nd am aflat mai t\u00e2rziu c\u0103 e contemporan cu noi, c\u0103 tr\u0103ie\u015fte printre oamenii vie\u0163ii, mi s-a p\u0103rut de necrezut, \u00eentru at\u00e2t apar\u0163inea istoriei. Ar fi putut s\u0103 fie din vremea lui Mihai Viteazul, a celor trei sfin\u0163i martiri, Horia, Clo\u015fca \u015fi Cri\u015fan sau, mai de cur\u00e2nd, dintr-ai lui Iancu \u2013 tot at\u00e2t de actual oric\u00e2nd, atunci ca \u015fi mai t\u00e2rziu \u2013, tot at\u00e2t de autentic \u00een m\u0103rturisirea sufletului rom\u00e2nesc. C\u00e2ntecul s\u0103u era al p\u0103timirii celei de ob\u015fte \u015fi parc\u0103 nici nu se mai cerea identificat \u00een persoana cuiva. Ba nu! \u2013 Devenise un mit\u201c. C\u0103 astfel era sim\u0163it Goga o dovedea o dat\u0103 mai mult Academia Rom\u00e2n\u0103 care i-a dedicat o \u015fedin\u0163\u0103 public\u0103 omagial\u0103 \u00een ziua de 13 mai 1938, c\u00e2nd \u2013 consemneaz\u0103 Pan M. Vizirescu \u2013 pre\u015fedintele prestigioasei institu\u0163ii, Alexandru Lep\u0103datu, afirma, \u00een discursul s\u0103u, c\u0103 Octavian Goga a fost \u201ecea mai str\u0103lucit\u0103 \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, cea mai reprezentativ\u0103 personalitate a Ardealului rom\u00e2nesc, iredentist, din epoca premerg\u0103toare Unirii \u015fi realiz\u0103rii ei, prin geniul s\u0103u poetic, prin sufletul s\u0103u eroic, prin scrisul s\u0103u ne\u00eentrecut, prin elocin\u0163a sa r\u0103scolitoare \u015fi prin divina\u0163ia sa profetic\u0103\u2026 Laurii cu care Academia Rom\u00e2n\u0103 i-a \u00eencununat fruntea de poet al neamului \u00eenc\u0103 din frageda tinere\u0163e, scrisul cu care a \u00eentre\u0163inut, sus \u015fi tare, idealul de liberare a neamului s\u0103u robit \u015fi verbul de foc cu care a impresionat elitele \u015fi a \u00eensufle\u0163it mul\u0163imile vor st\u0103rui pururea \u00een viziunea \u015fi memoria noastr\u0103\u201c. \u00cenaltul for \u015ftiiin\u0163ific \u015fi cultural al \u0163\u0103rii \u00eentregite decidea ca fotoliul de academician r\u0103mas gol prin moartea lui Goga s\u0103 nu fie ocupat o vreme de nimeni, \u00een semn de doliu \u015fi de \u00eenalt\u0103 pre\u0163uire. Abia dup\u0103 doi ani el i-a revenit lui Nichifor Crainic. Scrie Pan M. Vizirescu: \u201eNea\u015fteptata moarte a lui Goga a \u00eendoliat toat\u0103 suflarea rom\u00e2neasc\u0103. De la Ateneu, \u00een a c\u0103rui rotond\u0103 fusese depus corpul ne\u00eensufle\u0163it pentru pelerinii care veneau s\u0103-i aduc\u0103 salutul de adio, p\u00e2n\u0103 la cimitirul Bellu, \u00eenso\u0163it de un cortegiu imens, s-a mers pe str\u0103zile aglomerate de mul\u0163imile ce-\u015fi ar\u0103tau cu triste\u0163e iubirea fa\u0163\u0103 de poetul neamului. Nu s-a mai v\u0103zut at\u00e2ta pl\u00e2ngere. Dup\u0103 un provizorat la Bellu, pentru terminarea lucr\u0103rilor de la Ciucea, de care s-a ocupat personal d-na Veturia Goga, poetul a fost redat p\u0103m\u00e2ntului transilvan, pentru paza lui ve\u015fnic\u0103\u201c. Pan M. Vizirescu \u00ee\u015fi \u00eencheie amplul eseu monografic, care este \u015fi o pre\u0163ioas\u0103 m\u0103rturie, pe un ton \u015fi \u00eentr-un stil ce amintesc de cel al Ecleziastului: \u201eAcolo, la Ciucea, soarele r\u0103sare \u015fi apune peste morm\u00e2ntul lui ca \u00eentr-o continu\u0103 spovedanie, cum i-a fost dat poetului s\u0103-\u015fi plimbe ochii pe deasupra Carpa\u0163ilor. Trebuia s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 acolo mai departe, pentru totdeauna, cu misiunea sacr\u0103 ce i s-a dat de a rosti graiul libert\u0103\u0163ii \u00eentru realizarea \u015fi p\u0103strarea unit\u0103\u0163ii na\u0163ionale\u201c.
\nM\u0103 las tentat de retorica necru\u0163\u0103torului Petre Pandrea care, \u00een spiritul \u015fi chiar \u00een litera b\u0103tr\u00e2nului cronicar moldovean, era nevoit s\u0103 constate c\u0103, pe deasupra tuturor nemerniciilor \u015fi tr\u0103d\u0103rilor, \u201enasc \u015fi \u00een Valahia oameni!\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
1994. A doua Conferin\u0163\u0103 Na\u0163ional\u0103 a scriitorilor de dup\u0103 evenimentele din decembrie \u201989. Ne aflam, to\u0163i participan\u0163ii, \u00een sala Teatrului Na\u0163ional. La un moment dat, \u00eentr-o atmosfer\u0103 punctat\u0103 de show-uri cabotine \u015fi de gafe monumentale (\u201ePrin grija noastr\u0103, nici un scriitor nu a r\u0103mas ne\u00eenmorm\u00e2ntat\u201c \u2013 a spus triumf\u0103tor, cu dic\u0163ia sa impecabil\u0103, \u015etefan Augustin… Cite\u0219te mai mult »Portret cu ram\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8,1],"tags":[11929],"class_list":["post-20217","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","category-mozaic","tag-conferinta-nationala-a-scriitorilor"],"views":2030,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20217","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20217"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20217\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20217"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20217"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20217"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}