Invocarea mamei poate fi constatat\u0103 \u015fi \u00een alte poeme inedite argheziene din perioada 1948-1955. Apelul la memoria mamei este o form\u0103 consolatoare pentru acela care vrea s\u0103-\u015fi m\u0103rturiseasc\u0103 frica: \u201eMi-e fric\u0103, mam\u0103,\/ s\u0103-mi amintesc \u015fi cum m\u0103 chiam\u0103,\/ Mi-e fric\u0103, mam\u0103,\/ C\u00e2nd m\u0103 gone\u015fte, c\u00e2nd m\u0103 chiam\u0103,\/ \u015ei c\u00e2nd m\u0103 uit\u0103, c\u0103 \u015fi-atunci m\u0103 \u015ftie.\/ Mi-e fric\u0103 de condei \u015fi h\u00e2rtie\u201d. Dar tema esen\u0163ial\u0103 este aici aceea a fricii politice \u00eentr-un regim opresiv. Invoc\u0103ri ale mamei exist\u0103, \u00een situa\u0163ii limit\u0103 (\u00een confruntarea cu moartea), \u015fi \u00een destule poeme din Cuvinte potrivite, dar este o invocare retoric\u0103, generic\u0103, a unui martor protector sau a unui confesor privilegiat. Evocarea mamei, nu doar invocarea ei, nu exist\u0103 \u00een poemele cunoscute ale lui Arghezi, pentru c\u0103 e un secret biografic bine p\u0103strat. De aceea e o excep\u0163ie poemul inedit din volumul Anii t\u0103cerii (2010), facsimilat la pagina 76 \u015fi transcris la pagina urm\u0103toare. Chipul r\u0103v\u0103\u015fit, chinuit de nelini\u015fte, al mamei revine obsesiv, dincolo de morm\u00e2nt, \u00een memoria fiului. Aceast\u0103 st\u0103ruin\u0163\u0103 confesiv\u0103, o excep\u0163ie \u00een literatura arghezian\u0103, are o semnifica\u0163ie biografic\u0103 simptomatic\u0103.
\nBiografii poetului cunosc controversele \u00een jurul identit\u0103\u0163ii mamei reale a lui Tudor Arghezi. \u00cen certificatul de na\u015ftere al poetului este consemnat numele Mariei Theodorescu, so\u0163ia cofetarului Nae Theodorescu. Conform cercet\u0103rilor lui Constantin Popescu-Cadem \u015fi dup\u0103 investiga\u0163iile reluate mai recent ale lui Mirel Anghel (\u00een volumul Via\u0163a lui Tudor Arghezi, 2012, cap. Mama lui Tudor Arghezi: un mister elucidat, pp. 57-79), Maria Theodorescu, mama fictiv\u0103, ar fi murit \u00een 26 iulie 1895 (Mirel Anghel, op. cit., p. 64). Mama adev\u0103rat\u0103, Rozalia Arghezi, prezent\u0103 uneori \u00een familia \u015fi casa poetului de la M\u0103r\u0163i\u015for (dup\u0103 presupunerile unor apropia\u0163i, precum Gala Galaction), \u201ea murit la 3 iulie 1944 \u00een spitalul de boli mintale din comuna B\u0103l\u0103ceanca\u201d (Mirel Anghel, loc. cit., p. 77). \u015eerban Cioculescu consemneaz\u0103 aceast\u0103 situa\u0163ie \u015fi faptul c\u0103 de \u00eentre\u0163inerea ei \u00een spital \u015fi de \u00eenmorm\u00e2ntare s-ar fi ocupat cel de-al doilea fiu al ei, fratele vitreg al lui Ion Theodorescu, avocatul Manole P\u00eervulescu (\u00een Argheziana, Ed. Eminescu, 1985, p. 448). Am rezumat controverse \u00eendelungate \u015fi \u00eencurcate, prezent\u00e2nd numai concluziile lor. Crea\u0163ia poetic\u0103 poate deconspira uneori secrete biografice, ca \u00een cazul acestui manuscris pe care \u00eel analiz\u0103m.
\nDe care dintre aceste evenimente putem presupune mai veridic c\u0103 era sensibilizat poetul \u00een anii 1948-1950, c\u00e2nd este scris poemul \u015fTe tot visez s\u0103rac\u0103 \u015fi fl\u0103m\u00e2nd\u0103\u0163? De moartea Mariei Theodorescu, \u00een 1895, foarte \u00eendep\u0103rtat\u0103 \u00een timp, \u00een urm\u0103 cu peste cinci decenii? Sau de moartea Rozaliei Arghezi, din iulie 1944, mult mai apropiat\u0103? Mi se pare evident c\u0103 r\u0103spunsul mai plauzibil trebuie s\u0103 \u00eencline spre cea de-a doua situa\u0163ie. Co\u015fmarul \u015fi remu\u015fc\u0103rile poetului sunt legate de faptul c\u0103 nu a fost al\u0103turi de Rozalia Arghezi \u00een agonia ei de la Spitalul de boli mintale de la B\u0103l\u0103ceanca. Pe de alt\u0103 parte, ipostazele \u00een care \u00eei apare fiului imaginea r\u0103v\u0103\u015fit\u0103 a mamei (\u201es\u0103rac\u0103 \u015fi fl\u0103m\u00e2nd\u0103\u201d, \u00een zdren\u0163e, cu c\u0103ma\u015fa sf\u00e2\u015fiat\u0103, cu obrazul br\u0103zdat de lacrimi) sunt legate de suferin\u0163a psihic\u0103 a dezechilibrului final al unei fiin\u0163e abandonate \u00een momentul dureros al r\u0103t\u0103cirilor min\u0163ii. Co\u015fmarul este un simptom al remu\u015fc\u0103rilor fiului. Poemul o arat\u0103 foarte clar.
\nManuscrisul are o singur\u0103 fil\u0103. Scrisul e cu cerneal\u0103 neagr\u0103. Are corecturi relativ u\u015for descifrabile, cu aceea\u015fi cerneal\u0103. Textul nu e definitivat, nu are titlu, are unele neclarit\u0103\u0163i (variante neclarificate), mai ales spre final, pe care le voi comenta imediat. Transcrierea de la Arad are, ca \u015fi \u00een alte cazuri pe care le-am discutat, destule gre\u015feli pentru a necesita o nou\u0103 lectur\u0103 care s\u0103 aduc\u0103 \u00eendrept\u0103rile cuvenite.
\nObserv\u0103m, mai \u00eent\u00e2i, c\u0103 edi\u0163ia de la Arad ignor\u0103 organizarea discursului poetic pe strofe, l\u0103s\u00e2nd poemul \u00eentr-o singur\u0103 unitate, f\u0103r\u0103 delimit\u0103rile care exist\u0103 \u00een manuscris \u015fi pe care le-am reflectat \u00een aceast\u0103 nou\u0103 transcriere. E adev\u0103rat c\u0103 exist\u0103 unele spa\u0163ii discutabile \u00eentre versuri, dar o op\u0163iune poate fi luat\u0103, pentru a adopta o \u00eemp\u0103r\u0163ire pe strofe, aceea dorit\u0103 de autor. O prim\u0103 strof\u0103 analitic\u0103, mai lung\u0103, din mai multe versuri (prezentarea pe larg a nelini\u015ftii legate de apari\u0163ia mamei moarte \u00eentr-un co\u015fmar, revenind obsesiv), este urmat\u0103 de una foarte scurt\u0103, de numai dou\u0103 versuri, deta\u015fate logic pentru o interoga\u0163ie ce a\u015fteapt\u0103 un r\u0103spuns: \u201eCe pot s\u0103 fac\/ Durerile \u015fi-acestea s\u0103 le \u00eempac\u201d. Iar r\u0103spunsul urmeaz\u0103 \u00eentr-o nou\u0103 strof\u0103 analitic\u0103 (explica\u0163ii despre \u00eencercarea de a \u00eemp\u0103ca aceste dureri prin pomeni \u015fi molitve). Ultima strof\u0103, din dou\u0103 versuri concise, este o concluzie trist\u0103: co\u015fmarul nu dispare. Arghezi are o logic\u0103 foarte str\u00e2ns\u0103 \u00een organizarea\/construc\u0163ia riguroas\u0103 a discursului poetic pe strofe \u015fi ea trebuie respectat\u0103 ca atare.
\nDestule lec\u0163iuni gre\u015fite altereaz\u0103 textul \u00een edi\u0163ia de la Arad. \u00cen primul vers, verbul este citit la persoana a doua (\u201ete tot visezi\u201d), \u00eentr-un mod cu totul nejustificat, cre\u00e2nd \u00een acest fel o derut\u0103 \u00een receptarea textului de c\u0103tre cititor. Versul al optulea este citit incomplet, f\u0103r\u0103 adjectivul participial \u201enevrute\u201d, din final, care exist\u0103 foarte clar \u00een corectura din manuscris. F\u0103r\u0103 el, se pierde rima, fa\u0163\u0103 de care poetul manifest\u0103 o aten\u0163ie deosebit\u0103. La \u00eenceputul versului al zecelea nu e conjunc\u0163ia \u201e\u015fi\u201d, ci marca \u201es\u0103\u201d a conjunctivului, realiz\u00e2nd \u00een acest fel \u00een versurile 9-10 un ingambament. \u00cen versul \u201e\u015ei stai tot r\u0103nile s\u0103 \u0163i le numeri\u201d, dinspre finalul primei strofe, \u201es\u0103\u201d este citit \u201ec\u0103\u201d. Versul al optulea din strofa a treia este citit trunchiat, f\u0103r\u0103 prepozi\u0163ia \u201ecu\u201d din structura \u201ecu graiul vechi\u201d.
\nFinalul strofei penultime comport\u0103 o discu\u0163ie mai lung\u0103. Din cauza faptului c\u0103 poetul nu a avut r\u0103gazul s\u0103 revin\u0103 asupra poemului, exist\u0103 aici trei variante, niciuna pe deplin mul\u0163umitoare, \u00eentre care autorul nu a ales una. Prima variant\u0103 are versul ultim incomplet, cu final suspendat, \u00een a\u015fteptarea inspira\u0163iei pentru rim\u0103: \u201eA c\u0103rora rugare e mai bun\u0103\/ C\u0103 vine de departe din\u201d. \u00cen spa\u0163iul alb dup\u0103 prepozi\u0163ia \u201edin\u201d edi\u0163ia de la Arad pune substantivul \u201e\u0163\u0103r\u00e2n\u0103\u201d, care nu exist\u0103 \u00een manuscris. El nu e posibil logic. \u00cen st\u00e2nga exist\u0103 nota\u0163ia \u201eA c\u0103rei rug\u0103ciune\u201d, care ar putea \u00eenlocui forma \u201eA c\u0103rora rugare\u201d. A doua \u015fi a treia variant\u0103 sunt amestecate, ca variante de lucru, \u00een felul urm\u0103tor: \u201eA c\u0103rei \u00eeng\u00e2nare (cu m\u0103duv\u0103 str\u0103bun\u0103) \u015fi predic\u0103\/ D\u0103 rug\u0103ciunea sufletului bun\u0103\u201d. Paranteza apar\u0163ine autorului, ca semn c\u0103 textul e provizoriu \u015fi urmeaz\u0103 s\u0103 fie modificat. F\u0103c\u00e2nd reduc\u0163iile necesare (adic\u0103 renun\u0163\u00e2nd la finalul cu \u201e\u015fi predic\u0103\u201d), am crezut c\u0103 putem accepta forma cea mai bun\u0103 dintre cele existente: \u201eA c\u0103rei \u00eeng\u00e2nare (cu m\u0103duv\u0103 str\u0103bun\u0103)\/ D\u0103 rug\u0103ciunea sufletului bun\u0103\u201d. Am renun\u0163at la celelalte \u00een transcriere, pentru c\u0103 se dubleaz\u0103 inutil. Edi\u0163ia de Arad le transcrie la r\u00e2nd pe toate, f\u0103r\u0103 rost. Variantele trebuie discutate separat, nu a\u015fezate con\u015ftiincios una dup\u0103 alta \u00eentr-un text ce d\u0103 astfel impresia de dezorganizare.
\nEdi\u0163ia de la Arad are marele viciu de fond c\u0103 nu este una comentat\u0103. Manuscrisele argheziene din anii 1948-1955 solicit\u0103 s\u0103 fie \u00eenso\u0163ite de comentarii, elucid\u0103ri \u015fi explica\u0163ii, pentru a fi bine \u00een\u0163elese de un cititor mai pu\u0163in prevenit.<\/p>\n
<\/p>\n
\u015fTe tot visez s\u0103rac\u0103 \u015fi fl\u0103m\u00e2nd\u0103\u0163<\/strong><\/p>\n
Te tot visez s\u0103rac\u0103 \u015fi fl\u0103m\u00e2nd\u0103
\nRug\u00e2ndu-m\u0103 cu \u015foapt\u0103 bl\u00e2nd\u0103
\nCeva ce nu-mi aduc aminte ce-i.
\nVii noaptea-n zdren\u0163e din morm\u00e2nt, de obicei
\nC\u00e2nd somnul se \u00eeng\u00e2n\u0103 cu trezire.
\nM\u0103 cau\u0163i \u015fi m\u0103 chemi din omenire.
\n\u015ei pl\u00e2ngi cu lacrimi mute,
\nLe v\u0103d curg\u00e2nd pe brazda obrazului nevrute
\n\u015ei-\u0163i tremur\u0103 b\u0103rbia \u015fi gura, c\u0103ci ai vrea
\nS\u0103 te sile\u015fti s\u0103 r\u00e2zi, b\u0103tr\u00e2na mea,
\nS\u0103 nu m\u0103 \u00eentristezi.
\n\u015ei totu\u015fi, treci, te-ntorci, nu vrei s\u0103 \u015fezi,
\nS\u0103 \u00eemi r\u0103spunzi, s\u0103-mi poveste\u015fti
\nCum e acolo unde e\u015fti?
\nCine \u0163i-a sf\u00e2\u015fiat c\u0103ma\u015fa \u015fi prohabul rupt
\nDe \u0163i se vede \u0163\u00e2\u0163a din st\u00e2nga din care-am supt?
\nE \u015fi pe-acolo pism\u0103 \u015fi cer\u015fetorie
\n\u015ei nu \u0163i se cuvine un stihar \u015fi \u0163ie,
\nO-mbr\u0103c\u0103minte de n\u0103fram\u0103,
\n\u015ei \u00eengerescul chip, s\u0103rman\u0103 mam\u0103?
\nAripi u\u015foare, ca de fluture pe umeri
\n\u015ei stai tot r\u0103nile s\u0103 \u0163i le numeri
\n\u015ei chinuitele m\u0103rg\u0103ritare
\nC\u0103z\u00e2nd pe r\u00e2nd din gene \u015fi amare?<\/p>\nCe pot s\u0103-\u0163i fac
\nDurerile \u015fi-acestea s\u0103 le-mpac?<\/p>\nAm \u00eemp\u0103r\u0163it \u00een lume ap\u0103 \u015fi p\u00e2ne,
\nLa fecioare, la neveste, la b\u0103tr\u00e2ne,
\nLe-am \u00eembr\u0103cat ca-ntr-o icoan\u0103,
\nLe-am dat opinc\u0103 nou\u0103 de poman\u0103,
\nCatrin\u0163e, bete \u015fi obiele,
\nCopilelor le-am \u00een\u015firat m\u0103rgele
\n\u015ei \u0163i-am citit molitve la cruce, la ureche,
\nCu graiul vechi, cu slov\u0103 veche,
\nA c\u0103rei \u00eeng\u00e2nare (cu m\u0103duv\u0103 str\u0103bun\u0103)
\nD\u0103 rug\u0103ciunea sufletului bun\u0103.<\/p>\n\u015ei tu tot goal\u0103 \u015fi descul\u0163\u0103 vii
\n\u015ei vocea ta tot oarb\u0103, ochii tot pustii.<\/p><\/blockquote>\n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Invocarea mamei poate fi constatat\u0103 \u015fi \u00een alte poeme inedite argheziene din perioada 1948-1955. Apelul la memoria mamei este o form\u0103 consolatoare pentru acela care vrea s\u0103-\u015fi m\u0103rturiseasc\u0103 frica: \u201eMi-e fric\u0103, mam\u0103,\/ s\u0103-mi amintesc \u015fi cum m\u0103 chiam\u0103,\/ Mi-e fric\u0103, mam\u0103,\/ C\u00e2nd m\u0103 gone\u015fte, c\u00e2nd m\u0103 chiam\u0103,\/ \u015ei c\u00e2nd m\u0103 uit\u0103, c\u0103 \u015fi-atunci m\u0103 \u015ftie.\/… Cite\u0219te mai mult »Amintirea obsesiv\u0103 a mamei. Arghezi aproape inedit<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11638,11921],"class_list":["post-20208","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-arghezi-aproape-inedit","tag-versuri-arghezi"],"views":1662,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20208","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20208"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20208\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20208"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20208"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20208"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}