Contrar aparentelor, care indicau, pe la \u00eenceputul anilor \u201890, un caracter revoltat si instabil, pus pe o fronda adesea gratuita si mai ales pe epatat exploziv burghezii, Andre Agassi a pastrat de-a lungul \u00eentregii sale vieti un adevarat cult dedicat prieteniei si fidelitatii. Asa ca m-as referi la destinul sau \u00een termenii unei teribile vocatii dedicate daruirii catre semeni \u2013 dar nu \u00eentr-un sens abstract, general, vid de continut empiric. C\u00e2nd cineva \u00eei c\u00e2stiga lui Andre \u00eencrederea, era clar ca prietenia si solidaritatea americanului deveneau la fel de rezistente ca otelul. Dimpotriva, cine \u00eel enerva si-l nedreptatea pe yankeu se putea \u201ebucura\u201c de o memorie prodigioasa din partea acestuia, care promitea sine die o \u201erazbunare\u201c tipic americana. Sau, pe filiera protestanta, ceva \u00een genul biblicului \u00eendemn ebraic \u201edinte pentru dinte, ochi pentru ochi\u201c. Si asta nu cred ca e rau deloc, sa platesti cu aceeasi moneda \u00eentr-o lume c\u00e2tusi de putin generoasa, sigura si candida…
\nUna peste alta, Agassi a stiut mai mereu sa nu-si uite prietenii si sa nu-si tradeze fidelii. Ca un suflet nesigur ce se gasea, parasit de mic de sustinerea afectiva a parintilor si constr\u00e2ns sa faca un lucru pe care \u00eel ura \u2013 tenisul -, el investea masiv \u00een cei de la care simtea solidaritate, transform\u00e2ndu-i \u00eentr-un fel de \u00eenlocuitori tardivi ai parintilor. Sau, rasturn\u00e2nd perspectiva, \u00eei \u201e\u00eenfia\u201c la r\u00e2ndu-i, ofert\u00e2nd afectiv si pecuniar puternic si realiz\u00e2nd astfel un soi de reparatie simbolica tardiva \u00een masura a compensa lipsurile istoriei sale infantile.
\nDar spuneam ca si reversul era valabil \u00een cazul campionului din Las Vegas. Nu numai generozitatea si solidaritatea \u00eei defineau acestuia comportamentul, ci si reactia agresiva, pregatirea minutioasa a corectiei punitive. De pilda, si fara sa starui acum asupra acestui aspect, au intrat \u00een anecdota adversitatile lui fata de colegi din circuitul profesionist, precum germanul Boris Becker si compatriotii sai, Jeff Tarango si Michael Chang. Cea mai veche dintre aceste \u201edusmanii\u201c dateaza din perioada c\u00e2nd, copil fiind, Agassi participa alaturi de Tarango la un turneu specific categoriei de v\u00e2rsta disputat la Morley Field, San Diego. \u00cen finala, fatalmente, Andre si Jeff se \u00eent\u00e2lnesc, confirm\u00e2nd pronosticurile intiale. La drept vorbind, Las Vegas Kidd era favorit, caci nu numai ca avea palmares pozitiv la Tarango, dar jocul sau dovedea o alta consistenta, categoric superioara. Si totusi, adversarul avea sa c\u00e2stige \u2013 \u00eensa cu c\u00e2ntec. Jeff c\u00e2stiga primul set cu 6-4. Andre domina copios mansa a doua, scor 6-0. \u00cen decisiv, Jeff se da lovit la glezna, dar Andre simte ca e doar un tertip, asa ca \u00eencepe sa uzeze de stopuri pentru a \u00eencerca (in)validitatea adversarului. Fireste, acesta alearga de parca n-ar avea nimic \u2013 de fapt, chiar nu are, totul e o minciuna sfruntata. Cei doi ajung \u00een tie-break, iar Agassi are minge de meci, expediind un rever \u00eencrucisat devastator, care intra cam un metru \u00een teren, fiind un punch inabordabil pentru Tarango. Fericit, Andre se \u00eendreapta spre fileu ca sa-i str\u00e2nga m\u00e2na \u00eenvinsului, \u00eensa acesta refuza sa accepte evidenta si contesta valabilitatea punctului, pretinz\u00e2nd ca a fost out. Nu exista arbitru de linie, av\u00e2nd \u00een vederea v\u00e2rsta frageda a competitorilor, asa ca totul se reduce la un necesar gentleman agreement al carui respect, \u00een aceasta \u00eemprejurare, lipseste cu desav\u00e2rsire din partea californianului. Minunea blonda da sa izbucneasca \u00een pl\u00e2ns, este clar ca a fost furat pe fata, dar nu are ce sa faca, iar bunul-simt \u00eei dicteaza sa nu paraseasca terenul, stiind prea bine ca regulile sunt reguli si trebuie respectate. Desi parintii si spectatorii se agita pe margine, ei nu intervin, asa ca totul se sf\u00e2rseste prin reluarea meciului. Absolut anihilat psihic, fascinat de tupeul si lipsa de etica dovedite de Tarango, Agassi pierde confruntarea. Fireste, reactia tatalui pune sare pe rana, caci Mike \u00eei reproseaza slabiciunea, lipsa tariei de a gestiona momentele dificile si mai ales faptul ca s-a lasat \u201efacut\u201c de fatarnicul californian. De fapt, reprosul primordial este cel legat de faptul ca juniorul Agassi nu a ascultat indicatiile strategice urlate de pater, exager\u00e2nd cu mingile amortizate, \u00een loc sa atace pe flancuri si sa caute lovitura decisiva. Nu trebuie sa mai adaug ca ori de c\u00e2te ori, peste ani, c\u00e2nd s-a \u00eent\u00e2lnit \u00een turnee cu Jeff, Andre a facut tot ce a tinut de el ca sa-l \u201epedepseasca\u201c pentru afrontul de odinioara, prima trauma suferita \u00een competitie pe terenul de tenis.
\nDar sa revin la frumosul potential de generozitate ce-l defineste pe campionul desertului american. Unul dintre primii lui prietenii a fost un anume Perry, un viitor preppy, adica un baiat de bani gata camuflat \u00eentr-un pusti amar\u00e2t absolut normal, daca facem abstractie de buza sa de iepure si de nenumaratele operatii pe care bietul copil trebuie sa le \u00eendure, inclusiv la bolta palatina, pentru a ajunge sa posede o fizionomie relativ obisnuita. De aici si o timiditate apasata, cu fetele \u00een special si cu semenii \u00een general, atitudine extrem de agreata de catre Andre, care se regasea pe sine \u00een sfiosenia amicului. Pe-atunci Perry \u00eencerca sa o curteze pe Tami, una dintre surorile lui Andre, iar acesta l-a ajutat \u00een acest demers dificil. Mai mult, baietii s-au apropiat sufleteste, discut\u00e2nd imens si \u00eempartasindu-si din secretele si spinoasele probleme ale pubertatii. Andre l-a \u00eendragit si mai abitir pe Perry c\u00e2nd, dupa o vizita la resedinta familiei Agassi, acesta a marturisit ca Mike, tatal-patron, \u00eentrece orice personaj de film horror al Hollywood-ului. Pe cei doi i-a unit si pasiunea comuna pentru filmele de groaza, iar Andre a fost teribil de m\u00e2ndru ca i-a putut proiecta pelicula lui Friedkin, \u201eExorcistul\u201c. Una peste alta, Perry parea un pusti ca oricare altul. Lipsit de bani de buzunar, el era practic \u201esponsorizat\u201c de \u201eprofesionistul\u201c Andre, care c\u00e2stiga bani din meciurile \u00een care \u00eei atragea pe pleziristi, momindu-i cu o victorie facila si calc\u00e2ndu-i \u00een picioare dupa ce miza fusese stabilita. Perry facuse o adevarata pasiune pentru prajiturile cu \u00eenghetata Chipwich, iar prietenul sau \u00eei cumpara c\u00e2t de multe \u00eei \u00eengaduiau banii pe care-i c\u00e2stiga pe teren.
\nRevelatia a venit subit, devastatoare, ca orice revelatie autentica. Dupa ce fusesera la un film de groaza, Perry trebuia sa se \u00eenapoieze la Cambridge Racquet Club din Las Vegas, de unde mama sa avea sa-l pescuiasca spre a merge \u00eempreuna acasa. Baietii priveau cum un Wolkswagen intra \u00een parcarea clubului, \u00een urma sa astept\u00e2nd un ditamai Rolls-Royce decapotabil. Andre \u00eesi atentioneaza amicul, dar Perry neaga ca broscuta ar fi masina mamei, indic\u00e2nd fara tagada super-masina englezeasca. Juniorul Agassi descopera astfel ca familia lui Perry este ultra-bogata, tatal fiind un avocat de succes, dar si proprietarul unei retele de televiziune care-i aducea milioane de dolari anual…
\nAceasta revelatie nu avea sa schimbe \u00eensa cu nimic relatia dintre copii, ei ram\u00e2n\u00e2nd buni prieteni pentru toata viata. Lui Perry \u00eei va comunica Andre succesele si dificultatile sale din turneele de juniori australiene, greutatile din perioada Bolletieri, amorul complicat pentru Wendi, pasiunea pentru Brooke Shields, suferinta de dupa divort, prabusirea si depresia epocii \u00een care ajunsese sa consume droguri, dar si bucuria de a se fi \u00eendragostit de Steffi Graf, de a fi c\u00e2stigat Wimbledon-ul, Roland Garros-ul si toate celelalte. Perry \u00eei va deveni manager, \u00eel va reprezenta juridic, \u00eei va fi alaturi c\u00e2nd va purcede la \u00eenfiintarea fundatiei ce-i poarta numele si la organizarea scolii sustinute de respectiva fundatie. \u00cen plus, frumoasa cariera de manager-jurist a lui Perry se datoreaza generozitatii lui Andre, caci desi provenea dintr-o familie foarte bogata, el era at\u00e2t de m\u00e2ndru, \u00eenc\u00e2t a refuzat orice \u201esponsorizare\u201c din partea parintilor. Agassi i-a platit scolarizarea lui Perry la Harvard, iar acesta i-a ramas recunoscator pentru totdeauna.
\nUn alt exemplu de solidaritate umana \u00eel reprezinta episodul dramatic trait de alt prieten din copilarie, acel \u201ecelebru\u201c Slim, omul care i-a facilitat tenismanului contactul cu metamfetamina. Slim si sotia sa avusesera nesansa ca primul copil sa li se nasca prematur. La doar patru luni, fetita prietenilor lui Agassi abia de respira, are numeroase complicatii, plam\u00e2nii \u00eei cedeaza, este tinuta \u00een viata gratie aparatelor medicale. Se impune o complicata interventie chirurgicala, una care ofera doar sanse teoretice de supravietuire micutei. Din nefericire, clinica din Las Vegas unde este internat copilul nu poate oferi conditiile pentru o operatie at\u00e2t de complicata. Bebelusul trebuie transportat cu avionul \u2013 si totul este o chestiune de ore. Agassi \u00eenchiriaza o aeronava, duce el \u00eensusi cosul medical \u00een care se gaseste fetita, \u00eei \u00eensoteste pe bietii parinti si ram\u00e2ne alaturi de ei p\u00e2na ce interventia reuseste, dupa ce platise \u00eentreaga spitalizare.
\nIata si un alt exemplu de bunatate agassiana. Pe vremea c\u00e2nd relatia cu Brooke mergea bine, cei doi obisnuiau sa iasa seara \u00een New York la un restaurant italienesc sic, unde se gatea excelent, iar atmosfera era foarte buna. Devenit cumva a doua lor casa, macar din punct de vedere culinar, daca nu si \u00een planul stimularii afective a relatiei, restaurantul era administrat de un anume Frankie, fireste, un tip de origine peninsulara. Acesta era un individ simpatic, inteligent, amabil si foarte pozitiv ca prezenta umana, care nu ezita sa le ofere cele mai bune locuri din local \u00een detrimentul altor clienti \u2013 si fara sa astepte vreo recompensa. Dar iata cum evoca Agassi acel episod ce-l are ca protagonist pe amicul macaronar: \u201eTotusi, din punctul meu de vedere, principala calitate a lui Frankie consta \u00een felul \u00een care vorbeste despre copiii sai. \u00cei adora, nu oboseste niciodata sa le laude meritele, ne arata mereu fotografii cu micutii. Frankie este foarte preocupat de viitorul copiilor. \u00centr-o seara, trec\u00e2ndu-si o m\u00e2na peste fata cazuta de oboseala, el \u00eemi marturiseste ca desi pustii sunt abia \u00een scoala primara, \u00eesi face griji daca vor putea urma o facultate. Si Frankie suspina, vorbindu-mi despre c\u00e2t de scump este \u00eenvatam\u00e2ntul superior. Habar nu are cum o sa-i sustina pe copii c\u00e2nd va veni vremea. C\u00e2teva zile mai t\u00e2rziu, stau de vorba cu Perry, pe care-l rog sa treaca unele din actiunile mele de la Nike pe numele lui Frankie. C\u00e2nd ne facem aparitia, Brooke si cu mine, la Campagnola, \u00eei spun doar at\u00e2t: \u201eActiunile nu vor fi disponibile dec\u00e2t peste zece ani, dar atunci vor avea o valoare suficient de mare ca sa le permita micutilor sa urmeze o facultate\u201c. Lui Frankie \u00eencepe sa-i tremure buza de jos. \u201eAndre, abia \u00eengaima, nu-mi vine sa cred ca faci asta pentru mine\u201c. La r\u00e2ndu-mi, ram\u00e2n stupefiat observ\u00e2ndu-i expresia faciala. P\u00e2na atunci ignorasem cu totul semnificatia si valoarea educatiei, privatiunile si angoasele parintilor legate de viitorul copiilor. Nu ma g\u00e2ndisem niciodata la educatie \u00een acesti termeni. Pentru mine, scoala fusese \u00eentotdeauna un loc din care reusisem sa fug, nu unul \u00een care sa-mi fie drag sa merg. Pun\u00e2nd deoparte aceste actiuni, ma g\u00e2ndeam doar sa-l ajut pe Frankie. Dar c\u00e2nd am priceput ce \u00eenseamna acest gest pentru el, mi-am dat seama ca, deopotriva, si eu c\u00e2stigam ceva important. A-l ajuta pe Frankie ma facea fericit, ma facea sa ma simt mai solidar, mai plin de viata, mai eu \u00eensumi dec\u00e2t tot ceea ce s-a petrecut \u00een 1996 sSi acesta e anul \u00een care Agassi a devenit campion olimpic la Atlanta!, n.m.t. Asa ca-mi spun: nu uita lucrul asta. Agata-te de asta. Nu poate exista nimic mai desav\u00e2rsit pe lume dec\u00e2t sa-i ajuti pe ceilalti. E singurul gest care poate avea o valoare durabila, un t\u00e2lc adevarat. Pentru asa ceva am venit pe lume. Ca sa ne daruim reciproc bunatate si sa avem grija unii de altii\u201c (op. cit., ed. fr., pp. 305-306).
\nMi se poate spune orice despre superficialitatea marilor sportivi, despre lipsa lor de educatie scolara si morala, despre \u00eengustimea caracterului lor si despre amploarea patologica a egoului acestora. Aceste aspecte pot fi sau nu adevarate. Numai ca o asemenea marturisire, precum cea de mai sus, venita din partea unui mare sportiv, \u00eei absolva pe toti campionii dedicati masinilor de lux, vietii de noapte si scandalurilor sexuale. Agassi nu doar ca vorbeste despre bunatate si omenie, dar si faptuieste \u00een sprijinul acestor valori. \u00centre pustiul cu suvite lungi si blonde, \u00een sort de blugi prespalati, care \u00eei soca pe traditionalistii londonezi obisnuiti cu imaculatul echipament alb si maturul care, action\u00e2nd astfel, mediteaza profund asupra conditiei omenesti \u2013 nici o legatura. Andre Agassi n-a ramas un etern teribilist, ca Ilie Nastase, ci a ajuns la concluzia ca misiunea unei vieti de om este sa-si ajute semenii, dupa puteri.
\nCeea ce a si facut, edific\u00e2nd propriile sale proiecte umanitare…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Contrar aparentelor, care indicau, pe la \u00eenceputul anilor \u201890, un caracter revoltat si instabil, pus pe o fronda adesea gratuita si mai ales pe epatat exploziv burghezii, Andre Agassi a pastrat de-a lungul \u00eentregii sale vieti un adevarat cult dedicat prieteniei si fidelitatii. Asa ca m-as referi la destinul sau \u00een termenii unei teribile vocatii… Cite\u0219te mai mult »Agassi. O autobiografie (6)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[863,1470],"class_list":["post-2020","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-andre-agassi","tag-autobiografie"],"views":2534,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2020","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2020"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2020\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2020"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2020"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2020"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}