{"id":20194,"date":"2014-07-31T13:02:35","date_gmt":"2014-07-31T11:02:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20194"},"modified":"2015-01-15T14:19:23","modified_gmt":"2015-01-15T12:19:23","slug":"nu-fac-decat-sa-starnesc-cu-literatura-mea-forta-de-creatie-a-cititorului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nu-fac-decat-sa-starnesc-cu-literatura-mea-forta-de-creatie-a-cititorului\/","title":{"rendered":"\u201eNu fac dec\u00e2t s\u0103 st\u00e2rnesc cu literatura mea for\u0163a de crea\u0163ie a cititorului\u201c"},"content":{"rendered":"

EUGEN SIMION \u00een dialog cu VIRGIL T\u0102NASE<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Eugen Simion:<\/strong> M-am decis s\u0103 reiau seria convorbirilor mele \u015fi, dup\u0103 Augustin Buzura, care a \u00eemplinit 75 de ani, m\u0103 adresez \u0163ie. Nu-\u0163i spun motivele. Poate doar unul: am citit memoriile tale (Leap\u015fa pe murite), nu chiar acum, dar nu demult, \u015fi am citit cartea pe care \u0163i-a dedicat-o Liviu Tofan, excelent scris\u0103 \u015fi, mi s-a p\u0103rut, extrem de obiectiv\u0103, judicioas\u0103. Apoi, rela\u0163iile dintre noi au cunoscut, \u00een ultimii ani, forme extrem de amicale. Mi-ai tradus \u00eentr-un timp record, \u00eentre altele, o carte la care \u0163in (Le jeune Eugen Ionescu), ap\u0103rut\u0103 la \u00c9ditions L\u2019Harmattan\u2026 Preg\u0103tim, acum, un num\u0103r din Caiete critice dedicat \u0163ie\u2026 Cum vezi, \u00eencep s\u0103 descop\u0103r motivele\u2026
\nCu ce s\u0103 \u00eencep? Nu voi \u00eencepe cu Afacerea T\u0103nase, dar voi ajunge, inevitabil, la ea. S\u0103 \u00eencep cu prozatorul Virgil T\u0103nase care nu-i cunoscut, dup\u0103 c\u00e2t ar merita, \u00een lumea rom\u00e2neasc\u0103. S\u0103 vorbim, dar, despre proza ta \u015fi modelele ei. Ai scris \u00een limba rom\u00e2n\u0103, ai f\u0103cut parte din grupul oniric al\u0103turi de
\nD. \u0162epeneag, Sorin Titel (am \u00een vedere pe prozatori), ai trecut, apoi, la limba francez\u0103 \u2013 urm\u00e2nd aici pe Ionesco \u015fi Cioran \u2013 \u015fi, acum remarc, scrii direct (\u015fi bine, fluent) \u00een francez\u0103. Ai publicat \u00een doi-trei ani patru biografii \u00een colec\u0163ia Folio (Gallimard), despre Camus, Dostoievski, Cehov, Antoine de Saint-Exup\u00e9ry, bine primite de critica francez\u0103. O performan\u0163\u0103\u2026 A\u015fadar: spune-mi ceva despre onirismul t\u0103u\u2026 C\u00e2nd l-ai \u00eent\u00e2lnit \u015fi c\u00e2nd l-ai p\u0103r\u0103sit?
\nVirgil T\u0103nase:<\/strong> \u00cent\u00e2lnit spui? Nu e poate vorba cea mai potrivit\u0103: mergeam \u015fi eu cop\u0103cel pe drumul meu c\u00e2nd mi s-a spus: \u201eM\u0103i, tu e\u015fti oniric, copila\u015f!\u201c \u201eAdic\u0103 ce e aia?\u201c \u201eP\u0103i a\u015fa \u015fi pe dincolo\u2026\u201c \u201eIa te uit\u0103!\u201c Pentru c\u0103, de fapt, proasp\u0103t venit la Bucure\u015fti din provincia mea dun\u0103rean\u0103, nu-mi hr\u0103nisem gustul literar, pe l\u00e2ng\u0103 c\u0103r\u0163ile cumin\u0163i ale acelor vremi cam \u00eencuiate, dec\u00e2t cu cele, dosite dup\u0103 altele, ale tatii de dinainte de r\u0103zboi. Autorii lor nu erau nici Kafka, nici Faulkner, nici Proust, nici scamatorii suprareali\u015fti sau al\u0163i r\u0103zvr\u0103ti\u0163i ai formelor literare. Destoinic \u015fi m\u00e2nat probabil de-o r\u00e2nduial\u0103 r\u0103z\u0103\u015feasc\u0103 care-mi venea de la str\u0103mo\u015fi \u015fi care nu \u00eeng\u0103duie s\u0103 treieri \u00eenainte de-a fi sem\u0103nat \u015fi s\u0103 semeni \u00eenainte de-a fi arat, \u00eemi propusesem, ajuns la facultate, s\u0103 iau lucrurile \u00een ordinea lor fireasc\u0103, adic\u0103 istoric\u0103, \u015fi atunci c\u00e2nd am scris primul \u201eroman\u201c (care era \u015fi el, \u00een felul lui, un \u201eroman\u0163\u201c, cum aveam s\u0103-l intitulez mai t\u00e2rziu pe cel care m\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103, poate, cel mai bine: Even\u0163ia Mih\u0103escu\u2026) (1) de-abia doboram, unele dup\u0103 altele, c\u0103r\u0163ile epocilor clasice: dup\u0103 greci \u015fi latini, trecusem prin Dante \u015fi Petrarca \u015fi ajunsesem cam prin secolele XVII-XVIII ai c\u0103ror autori de seam\u0103, prea numero\u015fi, cu opere prea multe \u015fi prea vaste, \u00eemi \u00eencetiniser\u0103 sim\u0163itor pasul. Nimic nu m\u0103-ndemna s\u0103 ies din f\u0103ga\u015ful nara\u0163iunii ceasornic\u0103re\u015fti pe care-o practicau autorii adolescen\u0163ei mele, de la Tolstoi \u015fi Alexandre Dumas la Shakespeare \u015fi Balzac, de la Mark Twain la Zola trec\u00e2nd prin Creang\u0103 \u015fi Sadoveanu c\u0103rora li se al\u0103turau Eminescu \u015fi Arghezi, Esenin \u015fi be\u0163ivul Li Tai Pe. \u015ei totu\u015fi, primul meu roman (inedit \u015fi care trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 ca atare \u00eentr-at\u00e2t este de ne\u00eendem\u00e2natec scris, ceea ce nu m\u0103-mpiedic\u0103 s\u0103-l iubesc pentru c\u0103 el este s\u0103m\u00e2n\u0163a n\u0103t\u00e2ng\u0103 din care au ie\u015fit toate celelalte) era \u00een spiritul a ceea ce se f\u0103cea mai \u00eennoitor \u00een capitalele europene unde literatura se c\u0103uta pe sine f\u0103r\u0103 a avea de \u00eendeplinit sarcinile sociale cuprinse \u00een programul realismului socialist. N-avea dreptate Borges atunci c\u00e2nd spunea celor care c\u0103utau \u015fi ei, pe alte meleaguri dec\u00e2t ale noastre, \u201esincronismul\u201c, c\u0103 pentru a fi modern este destul s\u0103 fii tu \u00eensu\u0163i pentru c\u0103 e\u015fti, prin for\u0163a lucrurilor, omul timpului t\u0103u?
\nAm aflat mai apoi c\u0103 demersul meu scriitoricesc era identic cu cel al altor tovar\u0103\u015fi de genera\u0163ie \u015fi de limb\u0103 care considerau \u015fi ei c\u0103 imaginile reale (ve\u0163i fi b\u0103gat de seam\u0103 c\u0103 nu vis\u0103m abstract!) pe care le z\u0103mislim, f\u0103r\u0103 a \u015fti prea bine de unde vin \u015fi ce spun ele, sunt \u201esimptomele\u201c REALE (insist) ale unei REALIT\u0102\u0162I (reinsist) dinl\u0103untrul nostru c\u0103reia ra\u0163iunea trebuie s\u0103-i recunoasc\u0103 existen\u0163a f\u0103r\u0103 a o putea explica nici t\u0103lm\u0103ci. N-are rost s\u0103 bat aici apa-n piu\u0103: m-am str\u0103duit s\u0103 l\u0103muresc (cititorilor \u015fi mie \u00eensumi) \u00een alte c\u0103r\u0163i \u015fi articole (2) acest fel de a face literatur\u0103, la ob\u00e2r\u015fia singurului curent literar \u00een adev\u0103ratul sens al cuv\u00e2ntului care s-a n\u0103scut dincoace de Cortina de fier \u2013 \u015fi care, mi se pare, r\u0103m\u00e2ne deocamdat\u0103 ultimul \u00een desf\u0103\u015fur\u0103torul istoriei literare. Un curent literar original care nu poate fi confundat cu suprarealismul sau cu Noul roman francez.
\nC\u00e2nd am descoperit autorii pe care comentatorii textelor mele credeau c\u0103-i imit, m-am mul\u0163umit s\u0103 constat \u00eenrudirile \u015fi diferen\u0163ele f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 nelini\u015ftesc, dimpotriv\u0103: experien\u0163a primelor dou\u0103 romane care erau \u00een spiritul a ceea ce se f\u0103cea mai surprinz\u0103tor pe atunci \u00een literatura lumii, de care nu aveam habar, mi-a \u00eent\u0103rit convingerea c\u0103 nu am o mai bun\u0103 c\u0103l\u0103uz\u0103 \u00een arta literar\u0103 dec\u00e2t propriul mei instinct; convingerea c\u0103 a tr\u0103i pe bune \u015fi sincer via\u0163a care \u0163i-a fost dat\u0103 e cea mai bun\u0103 chez\u0103\u015fie de-a fi omul timpului t\u0103u. Mi-am urmat drumul pe care apucasem, h\u0103isa de cel al utilizatorilor de autorute, scriindu-mi con\u015ftiincios c\u0103r\u0163ile cum m-a t\u0103iat capul, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 nu m\u0103 las ab\u0103tut de sumedenia de ispite de tot felul care pot duce un scriitor foarte departe de unde fusese h\u0103r\u0103zit s\u0103 ajung\u0103.
\n\u015ei tot a\u015fa, pe neb\u0103gate de seam\u0103, am constatat \u00eentr-o bun\u0103 zi c\u0103 formula mea scriitoriceasc\u0103 se modificase. \u00cencet-\u00eencet, imaginile pe care le primeam cu aceea\u015fi inocen\u0163\u0103 din zonele inaccesibile ra\u0163iunii noastre se or\u00e2nduiau pe pagin\u0103 altminteri, chem\u00e2ndu-se unele pe altele conform unor alte principii de \u00eenrudire. Aceste \u201eviziuni l\u0103untrice\u201c se \u00eengem\u0103nau pentru a spune, prin \u00eempreunarea lor, mai mult dec\u00e2t putea spune fiecare prin ea \u00eens\u0103\u015fi. Aproximez aceast\u0103 metod\u0103 de lucru (\u00een m\u0103sura \u00een care se poate vorbi de \u201emetod\u0103\u201c atunci c\u00e2nd veghezi ca totul s\u0103 se organizeze \u201ede la sine\u201c \u2013 un mare om de \u015ftiin\u0163\u0103 spunea c\u0103 ra\u0163iunea \u00eel ajut\u0103 s\u0103 demonstreze ceea ce a g\u0103sit intuitiv! tot astfel literatura m\u0103 ajut\u0103 s\u0103 fac verosimile fr\u00e2nturile de realitate care mi s-au \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat spontan)\u2026 Aproximez aceast\u0103 metod\u0103 de lucru, spuneam, numind-o \u201emetafora narativ\u0103\u201c: a\u015fa cum dou\u0103 cuvinte care nu sunt menite s\u0103 func\u0163ioneze \u00eempreun\u0103, al\u0103tur\u00e2ndu-se, nasc o metafor\u0103 care spune ceea ce niciunul nu poate spune singur, \u00eembinarea nara\u0163iunilor poate st\u00e2rni ilumin\u0103ri pe care evenimentele, luate separat, nu ne permit s\u0103 le imagin\u0103m \u2013 m\u0103 gr\u0103besc s\u0103 adaug c\u0103 ceea ce se \u00eencrope\u015fte prin aceste \u00eengem\u0103n\u0103ri de episoade romane\u015fti nu este de competen\u0163a mea: lucrurile se fac de la sine, eu m\u0103 str\u0103dui doar s\u0103 le las s\u0103 curg\u0103 prin mine ca printr-o sticl\u0103 care nu adaug\u0103 murd\u0103riile ei luminii care trebuie s-o traverseze nest\u00e2njenit. M\u0103 mul\u0163umesc s\u0103 cur\u0103\u0163 geamul, s\u0103-l sp\u0103l, s\u0103-l lustruiesc astfel \u00eenc\u00e2t nici o impuritate s\u0103 nu altereze imaginile care o str\u0103bat \u015fi al c\u0103ror adev\u0103r dep\u0103\u015fe\u015fte, sper, ceea ce \u00een\u0163elegem noi cu mintea.<\/p>\n

E.S.:<\/strong> Vorbe\u015fti de \u201emetafora narativ\u0103\u201c. Am \u00eent\u00e2lnit aceast\u0103 formul\u0103 \u015fi \u00eentr-una dintre recentele tale \u201escrisori\u201c publicate \u00een Caiete critice \u015fi apoi \u00een volum. Voiam s\u0103 te chestionez asupra ei de c\u00e2nd am citit-o. Ea ascunde, am impresia, metoda ta de lucru \u2013 cum zici mai sus \u2013 sau modelul t\u0103u epic la debut \u015fi, poate, \u015fi azi. A\u015ftept\u00e2nd r\u0103spunsul t\u0103u, \u00eencerc s\u0103 te fixez \u00eentr-un tablou de epoc\u0103. Ce posibilit\u0103\u0163i avea un t\u00e2n\u0103r prozator rom\u00e2n pe la sf\u00e2r\u015fitul anilor \u201960 \u015fi \u00eenceputul anilor \u201970? Era \u00eenconjurat de critica oficial\u0103 s\u0103 scrie un \u201eroman politic\u201c despre obsedantul deceniu, de pild\u0103. Era genul ce se purta. Regimul accepta s\u0103 critici epoca-Dej, dar s\u0103 nu zici nimic r\u0103u de epoca lui Ceau\u015fescu. \u00cemi amintesc cum se termin\u0103 un roman al lui Constantin \u0162oiu: multele drame ale eroilor (\u00een epoca Dej) se \u00eencheie cu o ploaie purificatoare (sugestia c\u0103 \u00eencepe, \u00een fine, o epoc\u0103 binef\u0103c\u0103toare: epoca lui Ceau\u015fescu). \u00cemi dau seama c\u0103 aceast\u0103 formul\u0103 de roman nu l-a atras pe t\u00e2n\u0103rul student de la Facultatea de Limbi Romanice. Nu l-a atras nici romanul istoric, nici proza parabolic\u0103 \u015fi fantastic\u0103 \u00een stilul Voiculescu sau Eliade. C\u00e2nd \u0163i-a ap\u0103rut, \u00een 1976, \u00een Fran\u0163a, Portret de om cosind \u00een peisaj marin, mi-am dat seama c\u0103 modelul t\u0103u epic merge, mai degrab\u0103, \u00een direc\u0163ia noului Nou Roman. Oricum, \u00eei citise\u015fi pe noii romancieri \u015fi erai la curent cu teoriile lor. \u201eMetafora (ta) narativ\u0103\u201c nu se pred\u0103, necondi\u0163ionat, prozei autoreferen\u0163iale \u015fi se desparte radical \u015fi de realismul tradi\u0163ional\u2026 Ce sper\u0103 s\u0103 descopere \u201emetafora narativ\u0103\u201c a lui Virgil T\u0103nase sau, ca s\u0103 reproduc exact pe Pascal, ce s-a apucat el s\u0103 caute dup\u0103 ce descoperise deja ceea ce voia s\u0103 \u015ftie?
\nV.T.:<\/strong> \u00cen mintea mea cea nechibzuit\u0103, problema se pune altfel: nu vreau s\u0103 descop\u0103r nimic pentru c\u0103 mi se pare c\u0103 ceea ce ar fi de descoperit oricum nu \u00eencape \u00een vorbe \u015fi nici, mai grav, \u00een figurile pe care le poate m\u00e2nui mintea noastr\u0103. Ceea ce duce, de fapt, la ideea c\u0103 nici nu am nimic de spus \u2013 sau, mai precis, nu fac dec\u00e2t s\u0103 st\u00e2rnesc cu literatura mea for\u0163a de crea\u0163ie a cititorului, energia artistic\u0103 a acestuia, nu fac dec\u00e2t s\u0103 trezesc la via\u0163\u0103 acel Mozart care doarme \u00een fiecare din noi (ca s\u0103 preiau imaginea lui Antoine de Saint-Exup\u00e9ry); nu fac dec\u00e2t s\u0103 \u00eensufle\u0163esc talentul \u00eenn\u0103scut al fiec\u0103rui individ (cultivat sau nu) pe care via\u0163a \u00eel \u00een\u0103bu\u015f\u0103; ambi\u0163ia mea este de a pune \u00een stare de erup\u0163ie capacitatea imaginativ\u0103 a celui care m\u0103 cite\u015fte \u015fi f\u0103r\u0103 a c\u0103rui participare cuvintele mele r\u0103m\u00e2n piatr\u0103 seac\u0103. Or, excita\u0163iea celuilalt poate s\u0103-l fac\u0103 pe acesta s\u0103 descopere \u00een sine zona f\u0103r\u0103 consisten\u0163\u0103 logic\u0103 unde se afl\u0103 semin\u0163ele lumii, nevoit \u015fi el, ca \u015fi mine, s\u0103-\u015fi cl\u0103deasc\u0103 temeiuri de via\u0163\u0103 trainice \u015fi drepte pe-o \u015fuchie de cea\u0163\u0103, pe-o temelie de ap\u0103, pe-un strat de fum. Rostul \u201emetaforei narative\u201c ar fi… Sau dimpotriv\u0103 \u2013 a\u015fa-i c\u0103 m-am l\u0103sat prins de \u00eentrebare? Dus de silin\u0163a de a-\u0163i r\u0103spunde m-am l\u0103sat t\u00e2r\u00e2t c\u0103tre \u0163\u0103rmurile \u015ftiin\u0163ifico-universitare unde m\u0103 simt ne\u015ftiutor \u015fi nevrednic! M\u0103 apuc s\u0103 r\u0103spund pe bune la o \u00eentrebare care n-ar trebui s\u0103 scoat\u0103 de la mine dec\u00e2t iar vreo istorie cu Gheorghi\u0163\u0103 care d\u0103 cu piatra dup\u0103 stele la iarmaroc unde Ziditorul \u0163ine tarab\u0103 de \u0163intit \u015fi d\u0103 r\u0103splat\u0103, pentru cine-a \u00eempu\u015fcat mireasa, vat\u0103 de zah\u0103r numai din aur \u015fi din diamant etc.<\/p>\n

E.S.:<\/strong> \u00cen afar\u0103 de ispita onirismului, ce-a mai fost \u00een tinere\u0163ea ta rom\u00e2neasc\u0103? Ce modele literare te-au sedus \u015fi ce modele ai urmat? \u015etim, doar, c\u0103 literatura iese p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 din literatur\u0103. Citim, ne place \u015fi, citind, apare dorin\u0163a de a scrie. Pe tine, student la Facultatea de Francez\u0103, ce fantasme te-au b\u00e2ntuit? Ce ispite te-au \u00eencercat? \u015ei, ca s\u0103 \u00eencheiem cu experien\u0163a oniric\u0103, spune-mi, ce crezi c\u0103 reprezint\u0103 acest curent (concept, \u015fcoal\u0103, grup literar) atipic \u015fi deloc comod \u00een via\u0163a literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 din anii \u201960-\u201970?
\nV.T.:<\/strong> S-ar putea crede c\u0103 am r\u0103spuns deja, \u00een parte, acestei \u00eentreb\u0103ri, dar de fapt nu, c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in. Pentru c\u0103 dorin\u0163a de a scrie mi-a venit, nici eu nu \u015ftiu cum, c\u00e2nd de-abia \u00eenv\u0103\u0163am slovele, \u015fi se datora c\u0103r\u0163ilor pe care mi le citea tata. Nu-mi aduc aminte, dintre ele, dec\u00e2t de Amintirile lui Creang\u0103 pe care le \u015ftiam at\u00e2t de bine \u00eenc\u00e2t spuneam vorbele \u00eenainte ca tata s\u0103 le fi pronun\u0163at, ceea ce nu m\u0103-mpiedica de a-i cere iar\u0103\u015fi \u015fi iar\u0103\u015fi s\u0103 ia textul de la cap\u0103t. A\u015fa c\u0103 atunci c\u00e2nd, \u00een sf\u00e2r\u015fit, am fost \u00een stare s\u0103 pun dou\u0103 buche una l\u00e2ng\u0103 alta, primul lucru pe care l-am f\u0103cut a fost s\u0103-ncep a-mi scrie \u015fi eu Amintirile (carte pe care nici p\u00e2n\u0103 azi n-am dus-o p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, intimidat probabil de model). Din clip\u0103 aceea am hot\u0103r\u00e2t odat\u0103 pentru totdeauna c\u0103 am s\u0103 fiu scriitor, ceea ce m-a scutit mai apoi de toate ezit\u0103rile tinerilor care-\u015fi caut\u0103 o voca\u0163ie. \u00cen anii de \u015fcoal\u0103 am citit mult, amestecat, bune \u015fi rele, la gr\u0103mad\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 fac o c\u00e2t de minim\u0103 distinc\u0163ie \u201eliterar\u0103\u201c \u00eentre Octav Pancu-Ia\u015fi \u015fi Tolstoi, \u00eentre Dostoievski \u015fi Boris Polevoi, \u00eentre Jules Verne \u015fi Arcadii Gaidar, \u00eentre Bernard Show \u015fi Molnar Ferenc; vreau s\u0103 spun c\u0103 nu eram c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in sensibil la form\u0103, pentru c\u0103 singurul lucru care conta pentru mine atunci erau oamenii \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103rile \u00een care intram ca erou. Tr\u0103iam \u00een ziua urm\u0103toare povestea citit\u0103 c-o sear\u0103 \u00eenainte, \u00eentregind-o cu episoade pe care continuarea lecturii le contrazicea f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 st\u00e2njeneasc\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 descurajeze de a o lua mereu de la cap\u0103t. Nici nu-mi aduc aminte de tonele de c\u0103r\u0163i pe care le-am citit (pe-atunci o carte costa c\u00e2t un cornet cu semin\u0163e de bostan \u015fi se-adunau vrafuri chiar \u00een casele modeste) pentru c\u0103 fiecare dintre ele devenea carnea mea interioar\u0103. Literatura disp\u0103rea asimilat\u0103 de organismul l\u0103untric care cre\u015ftea a\u015fa cum \u00eemi cre\u015fteau m\u0103dularele hr\u0103nite de toc\u0103ni\u0163ele pe care le \u00eengurgitam aproape f\u0103r\u0103 s\u0103 bag seam\u00e3 la gust din moment ce trebuia s\u0103 m\u0103n\u00e2nc ca \u201es\u0103 cresc mare\u201c. Vezi, drag\u0103 Eugen, literatura nu mi-a oferit \u201emodele\u201c, ea m-a pur \u015fi simplu hr\u0103nit.
\nModelele de care vorbe\u015fte, cele la care se refer\u0103 criticul literar, au venit mult mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd deja scrisesem c\u00e2teva c\u0103r\u0163i. Ele mi-au servit mai degrab\u0103 ca reper. A\u015f putea vorbi de Balzac, nu de romanele care, citite la adolescen\u0163\u0103, deveniser\u0103 \u201ecarnea\u201c mea \u015fi nu le mai reperam ca fapte literare, ci de Les Contes drolatiques.(3). Traduc\u00e2ndu-le la \u00eenceputul anilor \u201970, am descoperit dintr-o dat\u0103 c\u00e2t de extraordinar\u0103 este minunata limb\u0103 rom\u00e2n\u0103. Ea \u00eemi punea la \u00eendem\u00e2n\u0103 nenum\u0103ra\u0163i fermen\u0163i pe care nu m-a\u015f fi g\u00e2ndit s\u0103-i caut dac\u0103 nu m-ar fi st\u00e2rnit textul miraculos al autorului francez. Am \u00eenv\u0103\u0163at de asemenea, ca dintr-un manual, cum se poveste\u015fte o istorie, cum se construie\u015fte un personaj, cum trebuie s\u0103 fac\u0103 autorul pentru ca cititorul s\u0103 n-aib\u0103 nici o clip\u0103 de lini\u015fte, atras la fileu ca s\u0103 fie dup\u0103 aceea alungat spre linia de fund, pun\u00e2ndu-i-se ambi\u0163ia \u015fi abilitatea la \u00eencercare, ispitit s\u0103 se \u00eenver\u015funeze \u00een a juca \u015fah cu scriitorul care p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 \u00eel face mat cu o mi\u015fcare at\u00e2t de iscusit\u0103 \u00eenc\u00e2t \u00eenvinsul r\u00e2de \u015fi el, f\u0103r\u0103 ranchiun\u0103, bucuros c\u0103 un asemenea maestru a catadicsit s\u0103 se joace-n bumbi cu el, oferindu-i o desf\u0103tare pe care n-o ai, chiar dac\u0103 ie\u015fi \u00eenving\u0103tor, atunci c\u00e2nd adversarul e un ageamiu. Balzac deci. Apoi, pentru arhitectura romanului, Thomas Mann. Mai t\u00e2rziu Gogol \u015fi Cehov c\u00e2nd le-am pus \u00een scen\u0103 piesele. Ei m-au \u00eendemnat s\u0103 privesc cu o mil\u0103 necru\u0163\u0103toare oamenii din r\u00e2ndul c\u0103rora sunt. Cu mul\u0163i ani dup\u0103 ce l-am citit pentru prima oar\u0103 (de la un cap\u0103t la cel\u0103lalt al celor cincisprezece volume descoperite \u00eentr-un anticariat bucure\u015ftean), Proust s-a ad\u0103ugat acestei liste \u2013 \u00een momentul \u00een care, probabil, lucrurile se copseser\u0103 suficient \u00een mine ca s\u0103 m\u0103 pot sluji (nu zic \u201ehr\u0103ni\u201c) de ceea ce-mi putea oferi maestrul frazei sucite ca o tulpin\u0103 de caprifoliu \u00een jurul a ceea ce nu exist\u0103 dec\u00e2t prin absen\u0163\u0103.
\nDup\u0103 cum vezi, nimic \u00een ordinea \u201etehnicii literare\u201c. Am senza\u0163ia c\u0103, \u00een singularitatea ei, scriitura mea nu s-a folosit de \u201emodele\u201c, cel pu\u0163in nu con\u015ftient \u015fi nu voit. C\u00e2nd am descoperit formulele literare care mi-ar fi putut conveni (romanele lui \u0162epeneag, de pild\u0103, sau ale lui Sorin Titel), op\u0163iunile mele stilistice erau deja ferme. M\u0103 recuno\u015fteam \u00een ace\u015fti scriitori, dar era deja \u00eentr-un moment \u00een care treceam la altceva, era momentul \u00een care \u00eemi ziceam c\u0103 \u201eexerci\u0163iile de stil\u201c \u015fi \u201earpiejele\u201c de care \u0162epeneag \u00eensu\u015fi se \u00eendep\u0103rta cu Nun\u0163ile necesare erau o descoperire pe care se c\u0103dea acum s\u0103 o \u201epunem \u00een practic\u0103\u201c \u00een\u015furub\u00e2ndu-ne literatura \u00een via\u0163a adev\u0103rat\u0103, \u00een Istorie, acolo unde oameni adev\u0103ra\u0163i se lupt\u0103 cu mon\u015ftri adev\u0103ra\u0163i.
\nPentru c\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, \u201eonirismul rom\u00e2nesc\u201c a fost o descoperire colectiv\u0103 a faptului c\u0103 exist\u0103 \u00een con\u015ftiin\u0163a noastr\u0103 o realitate la fel de real\u0103 ca \u015fi realul sensibil; c\u0103 imaginile artistice sunt simptomele acestei realit\u0103\u0163i \u015fi c\u0103 este inutil s\u0103 le pui s\u0103 \u201emimeze\u201c (Aristotel) realul: ele sunt realul \u015fi trebuiesc \u00eenf\u0103\u0163i\u015fate ca atare nu pentru a \u201edezv\u0103lui\u201c vreo suprarealitate (proiectul suprarealist), ci pentru a destabiliza optimismul pozitivist \u0163\u00e2\u015fnit din fervoarea ra\u0163ionalismului francez, pentru a da cititorului posibilitatea de a descoperi \u00een el \u00eensu\u015fi golul pe care trebuie s\u0103-l umple cu sensurile ipotetice f\u0103r\u0103 de care nimeni dintre noi nu poate tr\u0103i. St\u00e2rnind \u00een cititor creativitatea latent\u0103, cea prin care se \u00eentrege\u015fte cartea autorului, cea prin care cititorul iese din turm\u0103 (supus\u0103 legilor minerale) pentru a deveni OM. Spre deosebire de operele suprarealiste care mizeaz\u0103 pe spontaneitate, literatura oniric\u0103 este cea e nevoii absolute de a \u00eenchega neantul \u00eentr-o figur\u0103 aleatorie, o ipotez\u0103 de via\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 consisten\u0163\u0103 dar de-o realitate indiscutabil\u0103 pentru c\u0103 ea constituie temeiul trecerii fiec\u0103ruia dintre noi prin via\u0163\u0103 \u2013 oh, \u00eemi dau seama, o dat\u0103 mai mult, c\u0103 nu am voca\u0163ie teoretic\u0103, sper s\u0103 fiu mai explicit \u00een c\u0103r\u0163ile mele, de\u015fi motto-ul romanului la care lucrez acum este: \u201edac\u0103 la cap\u0103tul acestei c\u0103r\u0163i ve\u0163i fi \u00een\u0163eles ceva, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu m-am exprimat \u00eendeajuns de deslu\u015fit\u201c.<\/p>\n

E. S.:<\/strong> \u00cemi place ce spui despre faptul c\u0103 ai sim\u0163it nevoia, la un moment dat, ca romanul s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la Istorie \u015fi, \u00een genere, la condi\u0163ia omului \u00een istorie. Despre aceast\u0103 urgen\u0163\u0103 vorbe\u015fte, relativ recent, \u015fi Tzvetan Todorov \u00eentr-o carte. Literatura risc\u0103 s\u0103 moar\u0103, zice el, din cauza solipsismului \u015fi formalismului ei… Trebuie s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 urgent la studiul pasiunilor \u015fi dramelor umane. Ce-i curios (\u015fi reconfortant, \u00een acela\u015fi timp) este c\u0103 acest \u00eendemn (acest semnal de alarm\u0103) vine din partea unui teoretician fanatic al \u015ecolii formaliste \u00een critica literar\u0103. Tu vorbe\u015fti de \u201enevoia absolut\u0103 de a \u00eenchega neantul \u00eentr-o figur\u0103 aleatorie, o ipostaz\u0103 de via\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 consisten\u0163\u0103, dar de-o realitate indiscutabil\u0103\u201c…, iar la urm\u0103, ne amenin\u0163i cu un paradox: dac\u0103 cititorul t\u0103u va \u00een\u0163elege ceva, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 tu, autorul, n-ai fost \u00eendeajuns de deslu\u015fit. Paradoxul este frumos, e ad\u00e2nc, ca s\u0103 vorbesc \u00een stilul cunoscutului personaj, totu\u015fi voiam mai mult\u0103 precizie, a\u015ftept de la tine un mesaj mai pozitiv, o promisiune de proz\u0103 care s\u0103 reaprind\u0103 speran\u0163ele omului… Omul actual trebuie s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 ceva din ce-i spunem. Nu crezi c\u0103 s-a s\u0103turat de ambiguit\u0103\u0163ile, de limbajul nostru esopic, de incertitudinile noastre?
\nV.T.:<\/strong> Dar nu este nici o ambiguitate \u00een ceea ce scriu (\u00een m\u0103sura \u00een care reu\u015fesc ceea ce mi-am propus s\u0103 fac). Numai c\u0103 lumea (existentul, dac\u0103 preferi) este ambigu\u0103 \u2013 nu \u015ftiu dac\u0103 termenul este cel mai potrivit. Lumea (existentul, dac\u0103 preferi) este inconsistent\u0103, ea este, adic\u0103, lipsit\u0103 de rigiditatea logic\u0103 de care am avea nevoie ca s\u0103 putem face literatur\u0103 \u201erealist\u0103\u201c cu con\u015ftiin\u0163a \u00eemp\u0103cat\u0103. Ceea ce este ferm \u015fi temeinic \u00een literatur\u0103 (chiar \u015fi \u00eentr-a mea, \u015fi chiar poate mai dens dec\u00e2t la al\u0163ii) este OMUL. Numai c\u0103, pentru a spune bine, pentru a spune adev\u0103rat, pentru a spune \u201ef\u0103r\u0103 ambiguitate\u201c ce i se \u00eent\u00e2mpl\u0103, literatura trebuie s-o ia pe alte c\u0103i dec\u00e2t cele ale \u201ecomunica\u0163iei\u201c, aceasta nefiind \u00een stare s\u0103 vehiculeze dec\u00e2t aspectul superficial \u015fi de-o inteligibilitate naiv\u0103 al existen\u0163ei. De mult\u0103 vreme c\u0103r\u0163ile mele injecteaz\u0103 \u201eambiguitate\u201c \u00een evenimentele reale ale Istoriei, destram\u0103 personaje care, pentru a fi destr\u0103mate, trebuie mai \u00eent\u00e2i s\u0103 aib\u0103 o consisten\u0163\u0103 cu c\u00e2t mai d\u00e2rz\u0103, cu at\u00e2t mai folositoare \u00eentreprinderii care pune \u00een lumin\u0103 miezul de \u00eentuneric \u00een care ne-a fost dat s\u0103 tr\u0103im. Deci n-am a face alt\u0103 promisiune dec\u00e2t de-a m\u0103 \u0163ine \u00een continuare vajnic pe drumul unei literaturi care nu are alt\u0103 substan\u0163\u0103 dec\u00e2t cum tr\u0103iesc oamenii, cu toate ale lor.<\/p>\n

\"virgil-tanase\"<\/a><\/p>\n

Note:<\/strong>
\n1. Titlul exact este Even\u0163ia Mih\u0103escu, tratatul dumneaei de c\u0103l\u0103torie exotic\u0103 la ceasul nun\u0163ii sale dintr-un secol revolut, roman\u0163; romanul a fost publicat \u00een 1994 de Editura Scrisul Rom\u00e2nesc.
\n2. A se vedea mai ales Rom\u00e2nia mea, Editura Didactic\u0103 \u015fi Pedagogic\u0103 1996, p. 56; Leap\u015fa pe murite, Editura Adev\u0103rul, 2011,
\np. 107 \u015fi urm\u0103toarele; Scrisori despre literatur\u0103 \u015fi teatru, Editura Muzeului literaturii rom\u00e2ne, 2013, p. 26 \u015fi urm\u0103toarele.
\n3. Reg\u0103sind dup\u0103 1989 manuscrisul acestei traduceri la care am \u00eenceput s\u0103 lucrez prin 1971 sau 1972 \u015fi pe care am terminat-o \u00een 1974, Editura Eminescu a publicat \u00een 1997 primele zece din cele treizeci de Povestiri de\u015fuchiate ale lui Balzac, dup\u0103 care manuscrisul (unic) a fost iar pierdut, r\u0103t\u0103cit pare-se de tipograful g\u0103l\u0103\u0163ean care a imprimat cartea.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

EUGEN SIMION \u00een dialog cu VIRGIL T\u0102NASE   Eugen Simion: M-am decis s\u0103 reiau seria convorbirilor mele \u015fi, dup\u0103 Augustin Buzura, care a \u00eemplinit 75 de ani, m\u0103 adresez \u0163ie. Nu-\u0163i spun motivele. Poate doar unul: am citit memoriile tale (Leap\u015fa pe murite), nu chiar acum, dar nu demult, \u015fi am citit cartea pe care… Cite\u0219te mai mult »\u201eNu fac dec\u00e2t s\u0103 st\u00e2rnesc cu literatura mea for\u0163a de crea\u0163ie a cititorului\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[48],"tags":[11910,11911],"class_list":["post-20194","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-dezbatere","tag-dialog-cu-virgil-tanase","tag-interviu-virgil-tanase"],"views":3842,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20194","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20194"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20194\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20194"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20194"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20194"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}