\u00centr-un eseu mai amplu despre Lirismul \u00eenalt \u2013 poetica lui Eminescu (Cafeneaua literar\u0103 \u2013 1\/2014), poetul pite\u015ftean Virgil Diaconu revine \u00eentr-un r\u00e2nd asupra c\u0103r\u0163ii de poezie Lumin\u0103 de lun\u0103 \u2013 singura! \u2013 la care Eminescu visa la v\u00e2rsta de 31 de ani, reamintindu-ne c\u0103 \u201eEminescu nu este autorul c\u0103r\u0163ii sale (Poesii, 1883), ci doar al poemelor pe care Maiorescu le-a adunat \u00een acea carte. Promisiunea f\u0103cut\u0103 de c\u0103tre poet criticului, \u015fi anume aceea de a-\u015fi corecta \u015fi structura poeziile \u00een vederea edit\u0103rii unei c\u0103r\u0163i, a r\u0103mas neonorat\u0103. A\u015fa \u00eenc\u00e2t noi nu judec\u0103m \u00absec\u0163iunea major\u0103\u00bb \u015fi \u00absec\u0163iunea minor\u0103\u00bb a c\u0103r\u0163ii \u00eentocmite de poet, ci sec\u0163iunile unei opere poetice nerev\u0103zute, neselectate \u015fi nelucrate de autor \u00een vederea realiz\u0103rii unei c\u0103r\u0163i. Noi judec\u0103m o oper\u0103 \u00ab\u00een lucru\u00bb, o oper\u0103 de laborator, despre care nu putem spune c\u0103 a primit, \u00een ansamblul ei at\u00e2t de divers, girul poetului. Iar acest lucru \u00eel dezavantajeaz\u0103 \u00een mod vizibil pe Eminescu, pentru c\u0103 el \u015fi-ar fi eliminat, presupun, la c\u00e2t de exigent era, multe dintre poeziile modeste r\u0103mase \u00een manuscris…\u201c. Prezum\u0163ioas\u0103 \u015fi \u00eentruc\u00e2tva (!) jignitoare, ca orice prezum\u0163ie, presupunerea dlui Virgil Diaconu nu s-a \u00eemplinit, din fericire pentru noi, Eminescu r\u0103m\u00e2n\u00e2nd pururi \u00een \u201elaborator\u201c, \u201e\u00een lucru\u201c, ca oper\u0103 deschis\u0103 sub ochii genera\u0163iilor care i-au urmat. Riscul, enorm, al opririi \u201elucrului\u201c \u015fi al ie\u015firii c\u0103r\u0163ii din \u201elaborator\u201c sub controlul sever, exigent \u015fi riguros al autorului a fost observat \u015fi semnalat de neuitatul Petru Cre\u0163ia \u00een Testamentul unui eminescolog. Acest risc, catastrofal, putem spune, const\u0103 \u00een \u201eperfec\u0163ionismul\u201c lui Eminescu. Spre sf\u00e2r\u015fitul tulbur\u0103torului s\u0103u Testament, Petru Cre\u0163ia scrie: \u201eCele spuse p\u00e2n\u0103 acum nu pot fi bine \u00eencheiate f\u0103r\u0103 a lua \u00een considerare ce anume nu \u015ftia Eminescu despre sine ca poet. \u00cent\u00e2i, c\u00e2t de nedrept a fost, cu el \u00een primul r\u00e2nd, dar \u015fi cu noi, fiind at\u00e2t de avar cu publicarea operei sale poetice. To\u0163i \u015ftim c\u00e2t de pu\u0163in a tip\u0103rit cu voia lui \u015fi c\u00e2t ar fi vrut s\u0103 renege din ce chiar el voise alt\u0103 dat\u0103. Se \u015ftia un artizan perfect, iar setea lui de \u015fi mai mult\u0103 des\u0103v\u00e2v\u00e2r\u015fire i-a devorat opera, i-a abolit-o \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 din contemporaneitate, i-a alterat adev\u0103ratele propor\u0163ii. La fel de \u00eembel\u015fugat ca Victor Hugo \u00een inspira\u0163ie \u015fi \u00een \u00eendeplinire, a fost mai auster dec\u00e2t Mallarm\u00e9, alunec\u00e2nd \u00een abisul unor decant\u0103ri f\u0103r\u0103 soroc. Cum oare ar fi ar\u0103tat volumul lui de poezii publicat de el \u00eensu\u015fi? Cu neputin\u0163\u0103 de \u015ftiut, dar am putea avea mari temeri. Tr\u0103ind mul\u0163i ani \u00een preajma operei sale, am ajuns s\u0103 m\u0103 conving de dou\u0103 lucruri: c\u0103 nicio redactare nu i se p\u0103rea definitiv\u0103 \u015fi c\u0103, din ce a\u015fternea \u00een scris \u00een chip spontan, nu-l mai interesa cu vremea dec\u00e2t foarte pu\u0163in, p\u00e2n\u0103 la a nu-\u015fi mai aduce aminte ca pierdut \u00eentr-un labirint. S\u0103 fi tr\u0103it un veac, e greu de n\u0103d\u0103jduit c\u0103 \u015fi-ar fi publicat opera \u015fi u\u015for de crezut c\u0103 ar fi s\u0103r\u0103cit-o de mari biruin\u0163e ale verbului poetic. Eminescu este de recuzat \u015fi ca judec\u0103tor al operei sale, \u015fi ca editor al ei. A\u015fa, cum s-a ales din vreme, pu\u0163in cu voia lui \u015fi mult f\u0103r\u0103 ea, suntem mai boga\u0163i cu capodoperele din edi\u0163ia lui Maiorescu \u015fi cu ce-a r\u0103mas \u00een manuscrise, un tezaur fabulos. A\u015fa a fost s\u0103 fie \u015fi este bine c\u0103 a fost a\u015fa. De\u015fi am inima grea, pentru c\u0103 \u015ftiu c\u0103, fiind cum era, trebuie s\u0103 fie foarte sup\u0103rat pe noi. \u00cel vom ruga pe Apollon s\u0103 ne \u00eempace…\u201c Zeul muzicii, al poeziei \u015fi al artelor frumoase, \u00eenzestrat cu darul profe\u0163iei, zeu vindec\u0103tor, Apollo va fi ascultat ruga testamentar\u0103 a lui Petru Cre\u0163ia \u015fi sunt semne c\u0103 i-a \u015fi, par\u0163ial, \u00eendeplinit-o: urma\u015fii lui Eminescu, aceia care merit\u0103 acest nume, pot azi intra \u015fi cerceta, nestingheri\u0163i dec\u00e2t de ne\u015ftiin\u0163a \u015fi prejudec\u0103\u0163ile lor \u00een\u015file, \u00een vastul \u201elaborator\u201c c\u00e2t o catedral\u0103, casa de na\u015ftere a capodoperelor eminesciene \u2013 gra\u0163ie celebrelor Caiete (maculatoare, zic unii) tip\u0103rite \u00een ultimii ani prin eforturile imaginabile \u015fi neimaginabile ale acad. Eugen Simion. De aici mai departe, oric\u00e2t de \u201esup\u0103rat\u201c ar fi, Eminescu d\u0103 urma\u015filor s\u0103i m\u00e2n\u0103 liber\u0103 s\u0103 fac\u0103 ce \u015ftiu \u015fi c\u00e2t pot din \u201elaborator\u201c, din opera lui aflat\u0103, cum bine scrie Virgil Diaconu, \u00eenc\u0103 \u201e\u00een lucru\u201c: liber fiecare s\u0103-\u015fi alc\u0103tuiasc\u0103 dup\u0103 puteri propria lui \u201eedi\u0163ie\u201c Eminescu. \u00cen mare vorbind, aceasta se poate face doar \u00een dou\u0103 feluri, ca \u00een povestea cu Muntele \u015fi Mahomed: urc\u0103m noi Muntele sau \u00eel t\u00e2r\u00e2m la \u015fes aduc\u00e2ndu-l \u00een fa\u0163a lui Mahomed! Importat\u0103, zice Virgil Diaconu, din \u201ecronice b\u0103tr\u00e2ne\u201c, lumea lui Eminescu vorbe\u015fte alt\u0103 limb\u0103 \u015fi nu mai reprezint\u0103 \u201eniciun fel de\u00a0 interes pentru omul modern\u201c. Ion Negoi\u0163escu, citat de poetul de la Pite\u015fti, pare s\u0103 spun\u0103 altceva indic\u00e2nd o cale de acces c\u0103tre valorile absolute ale lirismului eminescian, spre modernitatea ascuns\u0103 a operei lui Eminescu, receptat\u0103 \u00eens\u0103 \u015fi azi doar prin canonul, \u201evetust\u201c, al spiritului public din epoca lui. \u00cen lectura publicului Eminescu n-a \u201es\u0103rit\u201c pragul roman\u0163ei, poate factorul cel mai \u00eensemnat al popularit\u0103\u0163ii lui. Thibaudet remarcase de mult fenomenul, observ\u00e2nd c\u0103 marele liric rom\u00e2n era prezentat cititorilor francezi mai mult ca autor de \u201e\u015fansonete\u201c (cf. Vladimir Streinu, Eminescu al vremii noastre). Edi\u0163iile din opera lui Eminescu nu sunt chiar cele tip\u0103rite de marii lui editori, ci acelea alc\u0103tuite de gustul cititorilor lui, unii r\u0103ma\u015fi cu un veac \u00een urm\u0103. Poetul Virgil Diaconu \u00eemparte opera \u201egeniului f\u0103r\u0103 c\u0103r\u0163i\u201c, a\u015fa cum scrie, \u00een dou\u0103 monumente (mauzolee?) distincte: \u201eopera major\u0103\u201c \u015fi \u201eopera minor\u0103\u201c \u015fi crede cu t\u0103rie c\u0103 pe \u201eulicioara\u201c operei majore din edi\u0163ia sa personal\u0103, din Luceaf\u0103rul, de exemplu, nu \u00eencap \u015fi \u201enu rezist\u0103 ca poezie\u201c dec\u00e2t c\u00e2teva strofe. Din Memento mori doar \u201epatru strofe dinspre final\u201c pot avea preten\u0163ia operei majore poftite \u00een edi\u0163ia personal\u0103. E bine \u015fi a\u015fa, Eminescu, avar cu sine \u015fi \u201eperfec\u0163ionist\u201c \u00een nemurire, nu se \u201esup\u0103r\u0103\u201c: ba chiar i-ar putea fi recunosc\u0103tor poetului Virgil Diaconu pentru ajutorul ce i-l d\u0103 prea scrupulosului poet na\u0163ional, oprind poate astfel \u201ealunecarea\u201c acestuia \u00een abisul unor \u201edecant\u0103ri f\u0103r\u0103 soroc\u201c, despre care cu temei necontestabil scria Petru Cre\u0163ia \u00een Testamentul unui eminescolog. Ideea Luceaf\u0103rului rezistent \u00een doar c\u00e2teva strofe ca \u201eoper\u0103 major\u0103\u201c nici nu-i nou\u0103, ea circul\u0103 de mai mult\u0103 vreme \u00een mediile poetice \u015fi istoriile critice, Luceaf\u0103rul sc\u00e2r\u0163\u00e2ie pe la \u00eencheieturi \u015fi nu mai \u201erezist\u0103\u201c: Eminescu nu sufer\u0103 de s\u0103r\u0103cie, ci doar de autocenzur\u0103, el are, slav\u0103 Domnului!, de unde s\u0103 dea \u015fi s\u0103 piard\u0103, p\u00e2n\u0103 ce un altul de t\u0103ria parfumurilor sale se va ivi satisf\u0103c\u00e2nd ceasornicul gr\u0103bit \u015fi iute al \u201emodernit\u0103\u0163ii\u201c \u00een gusturile \u015fi a\u015ftept\u0103rile ei capricioase, ca buletinul meteorologic de pe o zi pe alta.
\nLuceaf\u0103rul \u2013
\n\u201econtemporanul nostru\u201c
\n\u00cen Rom\u00e2nia literar\u0103, Mircea Anghelescu scrie o prezentare l\u0103muritoare asupra c\u0103r\u0163ii \u201eLuceaf\u0103rul\u201c de Mihai Eminescu. Portretul unei zeit\u0103\u0163i \u00eentunecate de Gis\u00e8le Vanhese, profesor de literatur\u0103 comparat\u0103 \u015fi studii rom\u00e2ne\u015fti la Universitatea Calabriei-Italia, carte ap\u0103rut\u0103 \u00een eleganta traducere rom\u00e2neasc\u0103 a Roxanei Patra\u015f, prefa\u0163\u0103 de Eugen Simion (Edit. Timpul, Ia\u015fi, 2014). Studiu de literatur\u0103 comparat\u0103, cartea pune \u00een rela\u0163ie figura plutonic\u0103 a Luceaf\u0103rului \u2013 scrie
\nM. Anghelescu \u2013 nu numai cu congenerii mai mult sau mai pu\u0163in contemporani ai poetului, precum Lamartine, Vigny, Lermontov sau Hugo, ci \u015fi cu urma\u015fi, contemporani cu noi, figuri comparabile, prin geniu \u015fi nefericire, cu Eminescu \u015fi cu eroul s\u0103u tragic\u201c. Comparatista calabrez\u0103 descoper\u0103 profilul \u201ezbur\u0103torului\u201c eminescian \u00eentr-un roman, Malina, al scriitoarei austriece Ingeborg Bachmann: \u201eLa cap\u0103tul acestui excurs analitic bogat \u00een observa\u0163ii personale \u015fi sugestii, Gis\u00e8le Vanhese a\u015faz\u0103 figura tragic\u0103 a lui Paul Celan, a\u015fa cum apare el \u00een romanul Malina al scriitoarei austriece… \u00centre scriitoarea austriac\u0103 \u015fi poetul originar din Bucovina, care s-a sinucis \u00een 1970, a existat o rela\u0163ie profund\u0103 \u015fi special\u0103, evocat\u0103 aluziv \u00een romanul ap\u0103rut cu un an mai t\u00e2rziu\u201c. Mitul Luceaf\u0103rului, inepuizabil \u00een \u00eentruchip\u0103rile lui, p\u00e2n\u0103 la formele \u201ecamuflate\u201c din scrierile lui Mircea Eliade, \u00ee\u015fi v\u0103de\u015fte \u00eentr-un chip insolit \u015fi fructuos perenitatea, inclusiv ori mai ales \u00een spa\u0163iul modernit\u0103\u0163ii literare: \u201e\u015earpele, micul roman al lui Mircea Eliade, poate fi citit \u00eentr-o cheie eminescian\u0103\u201c, direc\u0163ie \u00een care Gis\u00e8le Vanhese aduce \u201eargumente textuale conving\u0103toare\u201c, scrie M. Anghelescu, not\u00e2nd respectiva \u201echeie\u201c revelat\u0103 \u201e\u00een latura tenebroas\u0103 pe care poetul a eliminat-o\u201c din forma definitiv\u0103 a Luceaf\u0103rului. Lectura lui \u201enocturn\u0103\u201c, prin romanul lui Eliade, adaug\u0103 el, \u201eprecede cu vreo dou\u0103 decenii interpret\u0103rile cunoscute din eseul lui Ion Negoi\u0163escu \u015fi cele ce i-au urmat\u201c. \u00cen concluzia interesantului s\u0103u articol, istoricul literar scrie: \u201ePozi\u0163ia autoarei, care p\u0103streaz\u0103 un spirit liber de poncifele \u015fcolii noastre, dar este o cunosc\u0103toare p\u00e2n\u0103 \u00een detaliu a eminescologiei rom\u00e2ne\u015fti, are \u015fi calitatea de a stimula discu\u0163ia asupra unei teme care nu se poate epuiza, \u015fi nu doar asupra lui Eminescu: cum anume se vede figura autorului \u015fi reflectarea sa \u00een propria oper\u0103 \u00een decursul timpului\u201c. E, indirect spus, o idee modern\u0103 de a-i descoperi pe \u201econtemporanii no\u015ftri\u201c din trecut \u015fi de a-i \u0163ine l\u00e2ng\u0103 noi.
\nEminescu este dintre ace\u015ftia, ale c\u0103rui \u201evalori absolute ale lirismului\u201c, cum spunea \u015fi
\nI. Negoi\u0163escu, trebuie asimilate de cei moderni, unii r\u0103ma\u015fi \u00eens\u0103 din p\u0103cate cu antenele \u201eclasiciste\u201c nepotrivite noii lui lecturi.
\nP.S. Un cuv\u00e2nt \u00een plus, de sincer\u0103 admira\u0163ie pentru curajul (!) dlui Virgil Diaconu de a introduce \u00een mica antologie a \u201eoperelor majore\u201c (re)publicate \u00een Cafeneaua literar\u0103 a mult controversatei Doine eminesciene, oper\u0103 \u201e\u00eenalt\u0103\u201c, dar protocronic notat\u0103 \u015fi \u00eenjosit\u0103 de \u201ecorec\u0163ii politice\u201c de ieri \u015fi de azi \u00een cheia na\u0163ionalismului xenofob \u015fi supus\u0103 unei lungi, intermitente \u201ecarantine\u201c, impus\u0103 de culoarea ideologic\u0103 a ochilor care au citit-o: \u201eDe la Nistru p\u00e2n\u2019la Tisa\/ Tot rom\u00e2nul pl\u00e2nsu-mi-sa \/ C\u0103 nu mai poate str\u0103bate, \/ De-at\u00e2ta str\u0103in\u0103tate…\u201c Ca \u015fi amicul Caragiale, poetul Eminescu sim\u0163ea enorm \u015fi vedea monstruos. Unde-i \u201ena\u0163ionalismul\u201c?! Str\u0103inii Doinei nu sunt \u201eneamurile\u201c, ci, ca la Sadoveanu, n\u0103v\u0103litorii, barbarii \u015fi spoliatorii, care n-au \u201eneam\u201c, nici mam\u0103 ori tat\u0103 n-au. Eminescu e, \u00een Doina, un mare poet social. Dar unul r\u0103st\u0103lm\u0103cit, periodic, de ni\u015fte \u201ecititori\u201c cu ochi \u00eenvenina\u0163i de ideologie \u015fi\/sau resentiment. Altfel, ne-am \u00een\u0163eles bine \u015fi cu turcii (\u201ecapitula\u0163iile\u201c), \u015fi cu ru\u015fii (\u201eRegulamentul Organic\u201c), \u015fi cu evreii (Dic\u0163ionarul universal de Laz\u0103r \u015e\u0103ineanu e rom\u00e2nesc, nu antisemit!), \u015fi cu \u0163iganii (dans\u0103m \u015fi juc\u0103m de c\u00e2teva secole p\u00e2n\u0103 azi pe muzica lor!) \u015fi cu ungurii (\u201econflictul\u201c cu ace\u015ftia, dac\u0103 e, n-are temei na\u0163ional, ci imperial \u015fi habsburgic…) \u015f.a.m.d. \u00cen lirica \u201emajor\u0103\u201c (!) a lui Eminescu, Doina e h\u00e2rtia lui, \u015fi a noastr\u0103, de turnesol.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00centr-un eseu mai amplu despre Lirismul \u00eenalt \u2013 poetica lui Eminescu (Cafeneaua literar\u0103 \u2013 1\/2014), poetul pite\u015ftean Virgil Diaconu revine \u00eentr-un r\u00e2nd asupra c\u0103r\u0163ii de poezie Lumin\u0103 de lun\u0103 \u2013 singura! \u2013 la care Eminescu visa la v\u00e2rsta de 31 de ani, reamintindu-ne c\u0103 \u201eEminescu nu este autorul c\u0103r\u0163ii sale (Poesii, 1883), ci doar al… Cite\u0219te mai mult »\u00cen jurul lui Eminescu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11896,1949,932],"class_list":["post-20184","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cafeneaua-literara","tag-eminescu","tag-virgil-diaconu"],"views":1597,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20184","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20184"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20184\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20184"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20184"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20184"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}