{"id":20167,"date":"2014-07-24T13:01:58","date_gmt":"2014-07-24T11:01:58","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20167"},"modified":"2014-07-24T13:02:22","modified_gmt":"2014-07-24T11:02:22","slug":"de-ce-romania-nu-are-premiul-nobel-pentru-literatura","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-ce-romania-nu-are-premiul-nobel-pentru-literatura\/","title":{"rendered":"De ce Rom\u00e2nia nu are Premiul Nobel pentru Literatur\u0103?"},"content":{"rendered":"

\u00cen presa rom\u00e2n\u0103, cauza faptului c\u0103 Rom\u00e2nia n-a ob\u0163inut nici un premiu ar consta \u00een limba noastr\u0103, lipsit\u0103 de circula\u0163ie interna\u0163ional\u0103. Acest motiv poate explica de ce noi n-am primit multe premii, ca Fran\u0163a, SUA sau Germania, dar nu poate explica de ce n-am primit nici un premiu, de vreme ce nici poloneza, nici ceha, nici maghiara, nici s\u00e2rbo-croata nu sunt limbi de circula\u0163ie \u015fi totu\u015fi \u0163\u0103rile respective au ob\u0163inut c\u00e2te un premiu. De fapt, rom\u00e2na, pe care lingvistul suedez Alf Lombard (1902-1996) o considera apt\u0103 a func\u0163iona ca limb\u0103 interna\u0163ional\u0103, este o modern\u0103 limb\u0103 romanic\u0103 \u015fi, \u00een orice caz, mai u\u015for circulant\u0103 dec\u00e2t limbile adineauri amintite.
\nN-am dovezi pentru a afirma c\u0103 Premiul Nobel pentru Medicin\u0103 s-ar fi cuvenit doctorului Paulescu, nu canadianului Banting \u015fi echipei sale, dup\u0103 cum nu am dovezi c\u0103 doctorul Odobleja, nu Norbert Wiener, a ini\u0163iat cibernetica. Afirm \u00eens\u0103 \u2013 iar aceast\u0103 afirma\u0163ie o pot controla to\u0163i cei ce ar avea ocazia \u2013 c\u0103 lectura textelor reprezentative din operele laurea\u0163ilor, texte cuprinse \u00een ampla edi\u0163ie german\u0103 amintit\u0103 la \u00eenceputul acestei consemn\u0103ri m-a uimit, ca s\u0103 nu spun c\u0103 m-a indignat, prin faptul c\u0103 textele autorilor laurea\u0163i sunt adeseori inferioare, din toate punctele de vedere, textelor lui Iorga, Caragiale, Sadoveanu, Camil Petrescu, Co\u015fbuc, Goga, Arghezi sau Rebreanu. Din ce cauz\u0103 nici unul dintre ace\u015ftia n-a fost propus de rom\u00e2ni pentru Premiul Nobel, iar, c\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc la propunere, am \u00een vedere nu o simpl\u0103 adres\u0103, ci o ac\u0163iune de \u00eenalt\u0103 valoare teoretic\u0103, bazat\u0103 pe referate de specialitate elaborate de mari esteticieni \u015fi teoreticieni literari? Motivele pentru care rom\u00e2nii n-au ob\u0163inut premiul trebuie c\u0103utat, precum am spus mai sus, nu \u00een caracterul pu\u0163in circulant al limbii rom\u00e2ne, ci \u00een alt\u0103 parte. Formulez aici c\u00e2teva opinii provizorii, pe care le pot controla \u015fi infirma cei care cunosc mai bine dec\u00e2t mine via\u0163a spiritual\u0103 din Rom\u00e2nia din prima jum\u0103tate a secolului al XX-lea.
\nO cauz\u0103 mi se pare a fi complexul tradi\u0163ional de inferioritate al rom\u00e2nilor. Veacurile de asuprire turceasc\u0103 \u015fi de exploatare fanariot\u0103 ne-au pus \u00eentr-o situa\u0163ie de inferioritate economic\u0103 \u015fi social\u0103 fa\u0163\u0103 de statele libere ale Europei. Dinicu Golescu (1777-1830), scriind \u00censemnare a c\u0103l\u0103toriei mele (\u00een anii 1824, 1825, 1826), \u00een\u0163elegea c\u0103 a f\u0103cut o c\u0103l\u0103torie \u00een \u201eEuropa\u201c, deci \u0163ara rom\u00e2neasc\u0103, din care pornea el, nu se g\u0103se\u015fte \u00een Europa. A devenit o tradi\u0163ie \u00een mentalitatea multor rom\u00e2ni faptul c\u0103 na\u0163iunea rom\u00e2n\u0103 este, inevitabil, inferioar\u0103 altora. Emil Cioran f\u0103cea afirma\u0163ia exagerat\u0103 c\u0103 rom\u00e2nii au o psihologie de slug\u0103. Fapt este c\u0103 a devenit un tic lingvistic pentru rom\u00e2ni s\u0103 fac\u0103 observa\u0163ii autocritice, chiar dincolo de adev\u0103r, dezonorante pentru ei. \u00cen Occident \u00eei auzi adesea pe rom\u00e2ni blam\u00e2ndu-\u015fi \u0163ara: \u201eOh, la noi, ce mizerie, c\u00e2t\u0103 necinste!\u201c, \u201eoh, parc\u0103 noi ne putem compara!\u201c etc., merg\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la fapte m\u0103runte: \u201eLa noi nimeni nu respect\u0103 semnele de circula\u0163ie\u201c etc., etc. Pe plan cultural aceast\u0103 atitudine de inferioritate se manifest\u0103 prin elogiul exagerat al realiz\u0103rilor cultural-\u015ftiin\u0163ifice ale altora \u015fi prin subaprecierea realiz\u0103rilor noastre. Adrian Marino \u015f.a. au condamnat aceast\u0103 \u00eenchircire a rom\u00e2nului. Critica literar\u0103 \u015fi eseistica din Rom\u00e2nia urmeaz\u0103 servil, epigonic sau, cum scria Marino, chiar foarte epigonic textele franceze, de\u015fi acestea adeseori n-au o baz\u0103 \u015ftiin\u0163ific\u0103. \u00centr-un asemenea climat intelectual este firesc s\u0103 nu vedem eminen\u0163a unor crea\u0163ii literare autohtone \u015fi, fire\u015fte, s\u0103 nu le plas\u0103m al\u0103turi de produc\u0163iile autorilor din alt\u0103 parte. Preten\u0163ia la un Premiu Nobel a ap\u0103rut, probabil, ca o \u00eendr\u0103zneal\u0103 necugetat\u0103.
\nO alt\u0103 cauz\u0103 a absen\u0163ei noastre de la \u00eenalta cinstire ar putea fi atmosfera de b\u00e2rfe, calomnii proprii unui mediu social cu profil spiritual inferior. La o prelegere despre sociologia popoarelor, Mihai Ralea s-a oprit o or\u0103 \u00eentreag\u0103 la psihologia poporului rom\u00e2n. A elogiat idealismul \u015fi umanismul lui Miron Costin, ale \u015ecolii Ardelene, ale lui B\u0103lcescu \u015fi, dup\u0103 Ibr\u0103ileanu, a elogiat eticismul ardelenesc. Ne-a avizat c\u0103 din toat\u0103 discu\u0163ia nu trebuie s\u0103 c\u0103dem \u00een generaliz\u0103ri, dar, din p\u0103cate, nota fundamental\u0103 a mentalit\u0103\u0163ii negative rom\u00e2ne\u015fti este invidia. \u00cen special mahalaua intelectual\u0103 a provinciilor \u015fi chiar mul\u0163i intelectuali cu preten\u0163ii se alimenteaz\u0103 din diferite forme pe care le ia invidia: b\u00e2rfe, aprecieri denaturante, de regul\u0103 dezonorante. Ne-a amintit vorba unui pa\u015foptist ardelean: \u201eS\u0103 te p\u0103zeasc\u0103 D-zeu de ura lung\u0103 a sasului, de furia ungurului \u015fi de invidia rom\u00e2nului\u201c. Spun \u015fi bulgarii c\u0103 doi rom\u00e2ni sunt prieteni numai at\u00e2ta timp c\u00e2t am\u00e2ndoi sunt s\u0103raci \u015fi goi ca napul\u201c. Dar au \u015fi ei o vorb\u0103 mai dihai dec\u00e2t invidia rom\u00e2nului: \u201eNu mi-e destul s\u0103-mi mearg\u0103 mie bine, mai vreau ca vecinului s\u0103-i mearg\u0103 r\u0103u\u201c. Probabil, a\u015fadar, c\u0103 \u015fi noi, \u015fi ei avem o coloratur\u0103 balcanic\u0103 de provenien\u0163\u0103 bizantin\u0103. \u00cen cartea sa Bizan\u0163 dup\u0103 Bizan\u0163, Iorga ar\u0103ta c\u0103 Principatele Rom\u00e2ne au preluat, cu folos, elemente de cultur\u0103 \u015fi art\u0103 bizantin\u0103, dar nu s-a oprit asupra mentalit\u0103\u0163ii negative dominant\u0103 \u00een Bizan\u0163. Maiorescu \u00eens\u0103 afirma c\u0103 Dun\u0103rea este prea \u00eengust\u0103 ca s\u0103 ne despart\u0103 de Bizan\u0163, iar Bizan\u0163ul n-a cunoscut institu\u0163ia cavalerismului, cu \u00eenaltul sentiment al onoarei, al demnit\u0103\u0163ii personale, al justi\u0163iei necondi\u0163ionate etc.
\nPe teritoriul rom\u00e2nesc, a\u015fadar, critica negativist\u0103, blamul f\u0103r\u0103 acoperire au fost maladii temeinic \u00eenr\u0103d\u0103cinate. S\u0103 ne amintim c\u0103 Alecsandri a fost supus unor calomnii, insuportabile pentru b\u0103tr\u00e2nul pa\u015foptist, c\u00e2nd a ap\u0103rut steaua lui Eminescu. Dar, se \u015ftie, \u015fi Eminescu a fost negat cu nes\u0103buin\u0163\u0103; chiar un poet ca Macedonski scria \u00een nedemna sa epigram\u0103 c\u00e2nd s-a \u00eemboln\u0103vit poetul: \u201eUn X pretins poet (!) acum\/ S-a dus pe cel mai jalnic drum\u201c etc. Caragiale a fost acuzat de plagiat, Sadoveanu de imoralitate, Co\u015fbuc a fost taxat ca neoriginal*, poezia lui Arghezi \u201enu e art\u0103\u201c, Blaga a fost comb\u0103tut pentru idei pe care le comb\u0103tuse \u015fi el etc.
\n\u00cen acest climat al denigr\u0103rilor, cine s-a g\u00e2ndit la o cinste cuvenit\u0103 creatorilor rom\u00e2ni, cum ar fi Premiul Nobel? M\u0103rturisesc c\u0103 totu\u015fi nu \u00een\u0163eleg fenomenul. Tr\u0103iau mari spirite ca Maiorescu, Mihail Dragomirescu, C. R\u0103dulescu-Motru, D. Gusti, G.G. Antonescu, E.\u00a0 Lovinescu, Paul Zarifopol, iar ceva mai t\u00e2rziu Liviu Rusu, Mihai Ralea, Tudor Vianu, Petru Comarnescu, Vladimir Streinu, \u015eerban Cioculescu \u015fi mul\u0163i al\u0163ii, oameni cu acces la limbile de circula\u0163ie \u015fi cu rela\u0163ii peste hotare. Dup\u0103 informa\u0163iile de care dispun, din Rom\u00e2nia n-a pornit nici o propunere serios argumentat\u0103 pentru candidatura la Premiul Nobel. \u00ce\u0163i vine \u00een minte versul lui Pablo Neruda din Canto general: \u201eUnde a fost omul?\u201c, unde a fost ini\u0163iatorul unui demers menit a face dreptate literaturii rom\u00e2ne?
\nAu avut loc, desigur, \u015fi calde recunoa\u015fteri, elogii la adresa multor scriitori rom\u00e2ni, dar nega\u0163ia are un ecou mai puternic, ea apare ca expresie a \u201ecurajului\u201c \u015fi a \u201epersonalit\u0103\u0163ii\u201c celui ce o formuleaz\u0103, chiar \u00eempotriva opiniei majoritare. Nega\u0163iile devin mai cunoscute dec\u00e2t aprecierile pozitive, iar spiritul malefic, inteligent \u015fi persistent, \u00een rolul c\u00e2inelui care latr\u0103 \u015fi pe \u00eemp\u0103ratul, a reu\u015fit uneori s\u0103 \u00eempiedice chiar de la un premiu intern autori valoro\u015fi.
\nNu trebuie s\u0103 credem c\u0103 p\u0103catele noastre, inclusiv invidia, exist\u0103 numai la rom\u00e2ni \u015fi numai \u00een Balcani. De c\u00e2nd cunosc via\u0163a cotidian\u0103 din c\u00e2teva \u0163\u0103ri occidentale, am uitat gluma noastr\u0103 cu capra vecinului. Dar \u00een \u0163\u0103ri cu un bogat trecut cultural este evident\u0103 considera\u0163ia pentru omul de cultur\u0103; decen\u0163a, obiectivitatea \u00een aprecieri \u0163in de demnitatea persoanei care formuleaz\u0103 opinii. Crea\u0163ia superioar\u0103 este stimulat\u0103 de bucuria c\u0103 \u201eai no\u015ftri\u201c sunt la \u00een\u0103l\u0163ime. Din p\u0103cate, primitivul, chiar cu diplom\u0103, tot primitiv r\u0103m\u00e2ne. Educa\u0163ia afectiv\u0103, neglijat\u0103 \u00een familie \u015fi \u00een \u015fcoal\u0103, este o virtute care d\u0103 frumuse\u0163e \u015fi c\u0103ldur\u0103 rela\u0163iilor interumane. \u00cen tradi\u0163ia poporului rom\u00e2n \u015fi \u00een opera lui Co\u015fbuc ori Sadoveanu, buna cuviin\u0163\u0103 d\u0103 un farmec \u00een via\u0163a de familie \u015fi \u00een universul culturii.
\nDar ast\u0103zi? Absen\u0163a noastr\u0103 <\/strong>
\nde la Premiul Nobel este un simptom<\/strong>
\nEste dureros s\u0103 vedem c\u0103 \u00een spa\u0163iul cultural rom\u00e2nesc au existat \u015fi exist\u0103 fenomene proprii inculturii, de negare, de anulare a valorilor na\u0163ionale. C\u00e2nd
\nA. Marino \u00eemplinea 80 de ani i-am publicat un omagiu. Cu aceast\u0103 ocazie am avut cu el c\u00e2teva convorbiri telefonice Berlin-Cluj. Marele teoretician \u00eemi spunea c\u0103 este mai cunoscut \u00een c\u00e2teva \u0163\u0103ri dec\u00e2t la Cluj. I-am amintit c\u0103, \u00een oceanul informa\u0163ional de ast\u0103zi, c\u00e2nd este mai u\u015for s\u0103 faci din nou o descoperire dec\u00e2t s\u0103 te informezi dac\u0103 nu este deja f\u0103cut\u0103, a ap\u0103rut necesitatea, larg aplicat\u0103 \u00een \u015ftiin\u0163ele exacte, ca autorii \u00een\u015fi\u015fi s\u0103 scrie despre propriile realiz\u0103ri (ei le cunosc cel mai bine), pentru ca speciali\u015ftii ori s\u0103 re\u0163in\u0103 pentru cercet\u0103rile lor viitoare aceste realiz\u0103ri ori, dac\u0103 e cazul, s\u0103 arate c\u0103 rezultatele sunt eronate sau c\u0103 au fost realizate de al\u0163ii \u00eenainte. Marino mi-a r\u0103spuns c\u0103, \u00een Rom\u00e2nia, aceast\u0103 fapt\u0103 ar fi privit\u0103, stupid, ca \u201elaud\u0103 de sine\u201c. \u201eS\u0103 recunoa\u015ftem c\u0103 suntem o na\u0163iune incult\u0103, insensibil\u0103 la efortul creator pe plan spiritual, o na\u0163iune indolent\u0103, care poate demobiliza pe oricine\u201c. Mi-am adus aminte de o vorb\u0103 a marelui lingvist Gheorghe Iv\u0103nescu: \u201eRom\u00e2nul s-a n\u0103scut poet? Rom\u00e2nul s-a n\u0103scut tembel (indolent)\u201c \u015fi de o scen\u0103 dintr-un roman al lui Marin Preda: un inginer german \u00eei spune lui Carol I c\u0103 nu mai vrea s\u0103 lucreze \u00een Rom\u00e2nia pentru c\u0103 aici e prea mult\u0103 \u201eaia a m\u0103-sii\u201c. Un tren deraiaz\u0103? \u2013 Aia a m\u0103-sii. Se d\u0103r\u00e2m\u0103 un pod? \u2013 Aia a m\u0103-sii.
\nCa s\u0103 revenim la fenomenul literar, men\u0163ionez c\u0103, dup\u0103 observa\u0163iile mele incomplete, \u00een multe centre culturale din \u0163ar\u0103 exist\u0103 o real\u0103 stim\u0103 \u015fi o cald\u0103 apreciere pentru scriitorii locali. Este \u015fi cazul municipiului Timi\u015foara. Totu\u015fi, am observat aici dou\u0103 fenomene condamnabile. Un autor, pe drept l\u0103udat, bun cadru didactic universitar, a publicat \u00een revista local\u0103 Orizont o tablet\u0103 \u00een care spunea: \u201eX a scris o carte \u00eentr-adev\u0103r bun\u0103, dar cartea nu m\u0103 intereseaz\u0103 pentru c\u0103 n-o pot contrazice; pe mine m\u0103 intereseaz\u0103 numai c\u0103r\u0163ile pe care le pot contrazice\u201c. Arghezi spunea \u00eentr-un vers memorabil: \u201eCarte frumoas\u0103, cinste cui te-a scris\u201c, dar universitarul timi\u015forean n-a vrut s\u0103 cinsteasc\u0103 nici cartea, nici pe autorul ei (eu \u015ftiu cine era X) \u015fi n-a \u0163inut s\u0103 informeze pe cititorii revistei Orizont despre o carte demn\u0103 de a fi consultat\u0103. A\u015fadar un program critic bazat pe nega\u0163ie, pe contraziceri, pe desconsiderarea c\u0103r\u0163ilor care nu pot fi contrazise! Dar o contrazicere de dragul contrazicerii este o impolite\u0163e, o abatere de la regurile unei conversa\u0163ii orientate spre dezv\u0103luirea adev\u0103rului. Parada personalist\u0103, dorin\u0163a de a te ar\u0103ta mai de\u015ftept dec\u00e2t to\u0163i este un obicei lipsit de demnitate \u015fi a fost puternic ironizat de prozatorul german, Kurt Tucholsky, \u00een schi\u0163a Wo kommen die L\u00f6cher im K\u00e4se her? (De unde vin g\u0103urile \u00een br\u00e2nz\u0103\/ ca\u015fcaval?)
\nIat\u0103 \u015fi un al doilea fapt f\u0103r\u0103 acoperire formativ\u0103, care \u00eel are ca erou pe acela\u015fi profesor universitar, scriitor prestigios, conduc\u0103tor al unui cenaclu literar. A invitat, pentru o \u00eent\u00e2lnire cu cititorii la Universitatea din Timi\u015foara, un cunoscut critic literar \u015fi poet din Bucure\u015fti. \u00cel l\u0103udasem c\u00e2ndva pentru opiniile formulate \u00eentr-o anchet\u0103 a revistei Familia. Oaspetele \u015fi-a \u00eenceput cuv\u00e2ntarea printr-un blam de nedescris: \u201eMarin Preda \u2013 un be\u0163ivan care sp\u0103rgea vitrinele \u00een restaurant; Nichita St\u0103nescu? \u2013 un genialoid care\u2026, Ana Blandiana?\u2026\u201c. C\u00e2nd a ajuns la Ana Blandiana, o poet\u0103 pentru at\u00e2tea motive demn\u0103 de stim\u0103, l-am \u00eentrerupt: \u201eDomnule N., noi dorim s\u0103 dezvolt\u0103m la studen\u0163ii no\u015ftri dragostea \u015fi stima pentru scriitori\u201c. A s\u0103rit ca ars acela\u015fi profesor \u015fi, pe un ton care trebuia s\u0103 pun\u0103 lucrurile definitiv la punct, a spus: \u201eCred c\u0103 trebuie s\u0103 avem mai mult\u0103 \u00eencredere \u00een studen\u0163ii no\u015ftri\u201c. Pe el \u00eel mul\u0163umea \u201eactul de cultur\u0103\u201c la care asista. Eu n-am vorbit despre studen\u0163i, ci tocmai despre actul de incultur\u0103 la care asistam. Dup\u0103 un sfat a lui Vianu, care n-a r\u0103spuns niciodat\u0103 unor interven\u0163ii, mai ales unora lipsite de polite\u0163e, cum era \u015fi cea de fa\u0163\u0103, nu i-am dat nici o replic\u0103, \u015ftiind c\u0103 discu\u0163ii de acest tip degenereaz\u0103 \u00een certuri (vezi cazul Iordan-Byck de la Bucure\u015fti). Era modul lui de a discuta \u201e\u015ftiin\u0163ific\u201c, dar nu l-am contrazis niciodat\u0103, \u00eens\u0103 toate gre\u015felile pe care le f\u0103cea le-am analizat \u00een scris, f\u0103r\u0103 s\u0103-l numesc, dup\u0103 sfatul lui Kog\u0103lniceanu, c\u0103 trebuie s\u0103 critic\u0103m opera, respectiv ideea, nu persoana. \u015ei acum gre\u015fea. \u00cencrederea \u00een tineret este un capitol important al Pedagogiei, unde se arat\u0103 c\u0103 \u00eencrederea \u00een tineri \u00eenseamn\u0103 a le da sarcini tot mai importante \u015fi a le insufla convingerea c\u0103, eventual cu pu\u0163in sprijin, le pot duce la \u00eendeplinire. Dar educa\u0163ia trebuie s\u0103 aib\u0103 \u00een vedere nu numai pe tineri, ci \u015fi mediul \u00eenconjur\u0103tor, mediul educa\u0163ional, care trebuie s\u0103 le ofere modele admirabile \u2013 ceea ce nu era cazul la \u00eent\u00e2lnirea cu musafirul de la Timi\u015foara.
\n\u00cen mintea mea st\u0103ruia o frumoas\u0103 amintire \u2013 \u00eent\u00e2lnirea cu cititorii a lui Ionel Teodoreanu, la Palatul Cultural din Arad, \u00een anii c\u00e2nd eram elev de liceu. Vorbitorul ne-a convins mai \u00eent\u00e2i c\u0103 iubitorii bunelor c\u0103r\u0163i literare sunt oameni cu con\u015ftiin\u0163e curate, deschise spre fapte \u00eensemnate. Apoi ne-a citit pagini admirabile din propria oper\u0103 \u015fi din operele altor patru-cinci scriitori. A doua zi am luat de la bibliotec\u0103 operele l\u0103udate de autorul Medelenilor.<\/p>\n

Poate c\u0103 blestemul invidiei \u015fi al nega\u0163iei p\u0103tima\u015fe s-a \u00eembinat cu adversit\u0103\u0163ile politice, care nu puteau permite o \u00eenalt\u0103 cinste \u015fi o sum\u0103 de bani pentru cineva dintr-un partid advers, poate nici chiar pentru un membru al aceluia\u015fi partid. Dumnezeu \u015ftie c\u00e2t balast mental s-a \u00eengr\u0103m\u0103dit \u00een aceast\u0103 patim\u0103 a nega\u0163iei. Probabil c\u0103 \u015fi-a f\u0103cut apari\u0163ia \u015fi legea de aram\u0103 a economiei politice: Toate trebuin\u0163ele umane cunosc o limit\u0103, adic\u0103 hrana, b\u0103utura etc. nu pot fi nesf\u00e2r\u015fite; exist\u0103 o singur\u0103 excep\u0163ie de la aceast\u0103 lege: banul, bog\u0103\u0163ia; acestea nu au o limit\u0103, iar societatea bazat\u0103 pe principiile \u201eeconomiei de pia\u0163\u0103\u201c a dus la exacerbarea vechiului dicton auri sacra fames (nepotolita sete de aur). \u00cen esen\u0163\u0103, necazurile noastre par a veni de la dezinteresul pentru valori spirituale. Fasci\u015ftii germani, oric\u00e2t de diabolici au fost, au exceptat de la deportare pe lingvistul evreu H. Tiktin, \u0163in\u00e2nd seama de \u201emarile lui merite \u015ftiin\u0163ifice\u201c, dar fasci\u015ftii rom\u00e2ni n-au \u0163inut seama de meritele p\u00e2n\u0103 la cer ale lui Nicolae Iorga \u015fi l-au anulat prin cea mai groaznic\u0103 moarte cunoscut\u0103 \u00een istorie \u2013 de\u015fi, dup\u0103 c\u00e2t se spune, n-aveau dovezi c\u0103 Iorga ar fi fost implicat \u00een uciderea lui Zelea Codreanu.
\nConcluzii<\/strong>
\nNimeni nu ne-a \u0163inut, \u00een mod voit, departe de Premiul Nobel. Absen\u0163a noastr\u0103 este un simptom al p\u0103catelor de care suferim \u015fi pe care, precum se vede, nu le putem corecta, pentru c\u0103 semidoc\u0163ii \u015fi spiritele malefice sau, pe rom\u00e2ne\u015fte, duhurile rele \u00ee\u015fi fac titlu de glorie din nega\u0163ie \u015fi dispre\u0163. Nega\u0163ia nu ofer\u0103 un climat potrivit pentru crea\u0163ii mari \u015fi pentru cinstirea acestora.
\nExist\u0103 \u00eens\u0103, mai nou, \u015fi un al doilea simptom \u00eengrijor\u0103tor: Etnofobia unor intelectuali care dispre\u0163uiesc limba, cultura \u015fi istoria noastr\u0103. Dintre ei s-au ridicat \u015fi noii detractori ai lui Eminescu. Cu ce i-o fi sup\u0103rat genialul poet? De fapt, ei nu sunt doar ca acei p\u0103rin\u0163i stupizi care taie aripile copilului lor spun\u00e2ndu-i \u201enu ai nici un talent, nu e\u015fti bun de nimic\u201c. \u015ei-au pierdut din simpatiile lor \u00een fa\u0163a poporului german Heinrich Heine, pentru c\u0103 a vorbit \u201er\u0103u\u201c despre germani, Anna Seghers prin afirma\u0163ia c\u0103 \u201eGermania este \u0163ara inimilor reci\u201c, \u015fi chiar G\u00fcnter Grass prin aser\u0163iunea lui interpretabil\u0103: \u201eGermanii nu vor fi niciodat\u0103 un popor ca oricare altul\u201c. Dac\u0103 ar avea a face cu etnofobi, probabil c\u0103 popula\u0163ia german\u0103 i-ar expune oprobriului public. Maghiarilor le str\u0103lucesc ochii de bucurie c\u00e2nd te aud vorb\u00e2ndu-le limba. Etnofobii no\u015ftri nu sunt con\u015ftien\u0163i de urm\u0103rile ceva mai \u00eendep\u0103rtate ale faptelor lor. Aceasta este o problem\u0103 a interlingvisticii, despre care nu e locul s\u0103 vorbim acum.
\nCum vom sc\u0103pa de aceste blesteme? S-o spun\u0103 \u00een\u0163elep\u0163ii neamului nostru, dac\u0103 \u00eei avem, \u015fi s\u0103 sper\u0103m c\u0103 vor avea \u00eenv\u0103\u0163\u0103cei care s\u0103-i urmeze.<\/p>\n

\n* Comparatismul modern, cred eu, a alunecat pe o pant\u0103 gre\u015fit\u0103; \u015fi-a g\u0103sit o func\u0163ie esen\u0163ial\u0103 \u00een a stabili \u201efilia\u0163ii\u201c \u00eentre operele scriitorilor vechi \u015fi noi. Aceasta \u00eens\u0103 era o sarcin\u0103 incomplet\u0103, deoarece ar fi fost necesar, din punct de vedere estetic, s\u0103 se arate superioritatea unei opere noi cu puncte de pornire \u00een altele mai vechi. Oprindu-se la stabilirea filia\u0163iei, concluzia a fost eronat\u0103: lips\u0103 de originalitate. Wolgang Kayser citeaz\u0103 cazul unui autor german care s-a umplut de ru\u015fine scriind, de-a lungul \u00eentregii vie\u0163i, o carte \u00een patru volume pentru a dovedi c\u0103 Lessing n-a fost un scriitor original. Eroarea consta \u00een ne\u00een\u0163elegerea faptului c\u0103 marile crea\u0163ii ale omenirii, \u00een toate sferele de activitate, sunt fenomene de continuitate \u015fi numai par\u0163ial \u015fi sectorial cuprind diferite discontinuit\u0103\u0163i. Multe capodopere, \u00eencep\u00e2nd cu Faust al lui Goethe, sunt produc\u0163ii \u201eneoriginale\u201c, care au preluat motive, teme, idei insuficient aprofundate \u00een produc\u0163ii anterioare. \u00cen Convorbiri cu Eckermann, Goethe spunea c\u0103 datoreaz\u0103 mult anticilor \u015fi lui Shakespeare. \u00cen admirabila parabol\u0103 dramatic\u0103 Procesul pentru umbra m\u0103garului, Friedrich D\u00fcrrenmatt reia un fapt povestit de Wieland, care, la r\u00e2ndul s\u0103u, relua o veche povestire popular\u0103. Acesta este unul din drumurile crea\u0163iilor bogate \u00een semnifica\u0163ii. Sadoveanu \u00een M\u0103ria sa, puiul p\u0103durii reia legenda Genovevei de Brabant, \u00een Baltagul reia ideea Miori\u0163ei, povestea \u015eeherazadei a fost repovestit\u0103 de numeroase ori etc. Am spus alt\u0103dat\u0103 \u015fi, pe c\u00e2t posibil, am argumentat c\u0103 mitul originalit\u0103\u0163ii absolute este un factor de regres artistic. N-am \u00eent\u00e2lnit nici o analiz\u0103 comparativ\u0103 a vreuneia dintre cele opt poezii incriminate ca \u201etraduceri\u201c ale lui Co\u015fbuc pentru a vedea ce este traducere \u015fi ce este crea\u0163ie nou\u0103 \u00een opera poetului, care a scris \u2013 art\u0103 simpl\u0103 \u015fi des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 \u2013 peste trei sute de poezii. De altfel, Ion Gr\u0103mad\u0103 a dovedit c\u0103 \u015fi suavul sonet Vene\u0163ia al lui Eminescu are un model str\u0103in. Nu f\u0103r\u0103 justificare scria Seneca \u00eentr-o scrisoare c\u0103tre Luciliu c\u0103 bunurile culturale sunt bunuri comune, ceea ce nu vine \u00een contradic\u0163ie cu dreptul modern la proprietate cultural\u0103, pentru c\u0103 un autor modern nu face \u201eadapt\u0103ri \u015fi localiz\u0103ri\u201c, ci dezvolt\u0103 universuri ideatice noi.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen presa rom\u00e2n\u0103, cauza faptului c\u0103 Rom\u00e2nia n-a ob\u0163inut nici un premiu ar consta \u00een limba noastr\u0103, lipsit\u0103 de circula\u0163ie interna\u0163ional\u0103. Acest motiv poate explica de ce noi n-am primit multe premii, ca Fran\u0163a, SUA sau Germania, dar nu poate explica de ce n-am primit nici un premiu, de vreme ce nici poloneza, nici ceha,… Cite\u0219te mai mult »De ce Rom\u00e2nia nu are Premiul Nobel pentru Literatur\u0103?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[298],"class_list":["post-20167","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-premiul-nobel-pentru-literatura"],"views":2920,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20167","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20167"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20167\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20167"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20167"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20167"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}