{"id":20156,"date":"2014-07-24T12:54:05","date_gmt":"2014-07-24T10:54:05","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20156"},"modified":"2014-07-24T12:54:05","modified_gmt":"2014-07-24T10:54:05","slug":"o-legenda-gilles-jacob-citizen-cannes","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-legenda-gilles-jacob-citizen-cannes\/","title":{"rendered":"O legend\u0103: Gilles Jacob, \u201eCitizen Cannes\u201c"},"content":{"rendered":"

\u201eAm vrut s\u0103 ajut, s\u0103 descop\u0103r, s\u0103 s\u0103rb\u0103toresc cinematograful \u015fi s\u0103-i preg\u0103tesc viitorul, iat\u0103 ceea ce am vrut s\u0103 fac aici, la festival. Au revoir, les enfants.\u201c Cuvintele cu care Gilles Jacob a p\u0103r\u0103sit scena numit\u0103 Cannes, dup\u0103 aproape patru decenii \u00een care \u015fi-a a\u015fteptat oaspe\u0163ii neclintit, \u00een capul sc\u0103rilor, pe vreme rea sau bun\u0103, nu sunt ale unui b\u0103tr\u00e2n cu irepresibile propensiuni paternaliste. \u201eAu revoir, les enfants\u201c \u2013 pentru c\u0103 a\u015fa se chema tulbur\u0103torul film al lui Malle din 1987 (Leul de Aur la Vene\u0163ia) \u00een care a fost inclus\u0103 \u015fi o scen\u0103 inspirat\u0103 de una dintre amintirile celui al c\u0103rui nume se va confunda pentru totdeauna cu festivalul de pe Croazet\u0103, nava amiral a manifest\u0103rilor cinematografice ale lumii. Gilles Jacob a cunoscut spaima copiilor evrei, nevoi\u0163i s\u0103 se ascund\u0103 sub alt nume, asemenea elevului Bonnet din filmul pomenit, \u00een care un preot va pl\u0103ti curajul de a-i fi protejat de Gestapo, \u00een iarna lui 1944. Arestat \u00een fa\u0163a copiilor, ace\u015ftia \u00eei strig\u0103 \u201eAu revoir, mon p\u00e8re\u201c, pentru a primi r\u0103spunsul \u201eAu revoir, mes enfants\u201c. Omul care \u00een cartea sa La vie passera comme un r\u00eave m\u0103rturisea c\u0103 a avut \u201edou\u0103 vie\u0163i, una biologic\u0103 \u015fi alta cinematografic\u0103 (…) hr\u0103nite una dintr-alta precum dou\u0103 surori gemene\u201c nu putea s\u0103 se despart\u0103 altfel dec\u00e2t cu o trimitere la unul dintre miile de filme care i-au marcat via\u0163a. De altfel, \u201ejaloanele tangibile\u201c \u00een stare s\u0103-l ajute \u00een reg\u0103sirea drumului ar putea fi acestea: \u201eAveam nou\u0103 ani c\u00e2nd am c\u0103zut \u00een pr\u0103pastia numit\u0103 al Doilea R\u0103zboi Mondial, nou\u0103sprezece ani c\u00e2nd, renun\u0163\u00e2nd a deveni profesor, am intrat \u00een lumea cinematografului, patruzeci \u015fi opt c\u00e2nd am fost numit director al Festivalului de la Cannes. Asta se poate scrie, \u00eens\u0103, \u015fi altfel: Aveam patru ani c\u00e2nd am fost mu\u015fcat de o albin\u0103, \u015faptesprezece ani c\u00e2nd, \u00een aceea\u015fi sear\u0103, i-am ascultat pe Cocteau, Gide \u015fi Orson Welles \u015fi cincizeci \u015fi patru c\u00e2nd l-am pierdut, pentru totdeauna, pe Fran\u00e7ois Truffaut\u201c. Cu alte cuvinte, de la copil\u0103rie direct la \u00eent\u00e2lnirile \u015fi desp\u0103r\u0163irile care conteaz\u0103 \u00eentr-o existen\u0163\u0103.<\/p>\n

Gilles Jacob a preluat Cannes-ul \u00eentr-un moment \u00een care geografia cinematografului se schimba. Pe de o parte, criza marilor puteri tradi\u0163ionale, pe de alta, apari\u0163ia mesagerilor altor continente, China, Coreea, Iranul, Australia. Festivalul avea nevoie de o cur\u0103 de tinere\u0163e, de un ochi vigilent, de o privire \u00een stare nu numai s\u0103 descopere nout\u0103\u0163ile, dar s\u0103 le \u015fi ghiceasc\u0103 \u00eenainte de a prinde contur vizibil \u015fi altora, s\u00e3 le miroas\u00e3. Contrafestivalul provocator n\u0103scut \u00een focul evenimentelor din 1968, La Quinzaine des r\u00e9alisateurs (numit, la \u00eenceput, Cin\u00e9ma en libert\u00e9) condus de Pierre-Henri Deleau eclipsa, nu de pu\u0163ine ori, manifestarea oficial\u0103. Delegatul general din epoc\u0103, Maurice Bessy, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 marginalizeze La Quinzaine, \u00eenfiin\u0163eaz\u0103 sec\u0163iunile paralele noncompetitive Passe compos\u00e9, L\u2019air du temps, Les yeux fertiles, Perspectives du cin\u00e9ma fran\u00e7ais. Chiar \u015fi aglomerarea lor spune ceva despre o anumit\u0103 febrilitate a schimb\u0103rii, dar \u015fi despre incertitudinea criteriilor. Spre deosebire de pre\u015fedintele Robert Favre Le Bret, fondatorul festivalului, Bessy nu se ata\u015feaz\u0103 prea mult de o lume pe care o \u00een\u0163elegea tot mai pu\u0163in. De aceea, odat\u0103 atins\u0103 v\u00e2rsta pension\u0103rii, se retrage. Drept care, \u00een iarna 1976-1977, festivalul se vede confruntat cu urgen\u0163a g\u0103sirii celui de al treilea om, cum s-a spus, a unui alt delegat general; mai t\u00e2n\u0103r, \u00een stare s\u0103 se mi\u015fte cu dezinvoltur\u0103 \u00een ceea ce numeam noua geografie a cinematografului. Maurice Bessy \u00eenclina c\u0103tre Guy Braucourt, ziarist \u015fi autor al unor c\u0103r\u0163i de cinema. Alegerea lui Robert Favre Le Bret a fost timidul domn Gilles Jacob, criticul en titre al revistei L\u2019Express, cunoscut \u015fi din paginile altor publica\u0163ii sau de la televiziune, ca animator al emisiunii Le masque et la plume, \u201ecritic erudit, str\u0103lucit, autor al unor cuvinte feroce \u015fi al formulelor fericite\u201c, dup\u0103 cum \u00eel descria \u00c9tienne Lalou. Dup\u0103 un an de asisten\u0163\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 Maurice Bessy, este numit delegat general \u00een ziua de 2 iulie 1977, prin ordinul ministrului Culturii de atunci, Michel Ornano. Cuv\u00e2ntul lui va r\u0103m\u00e2ne suveran, chiar dac\u0103 s-a \u00eenconjurat, de la \u00eenceput, de comisii de speciali\u015fti, critici de film sau oameni din industrie, Dani\u00e8le Heyman, Max Tessier, Pierre Rissient (vocea cea mai autoritar\u0103, din c\u00e2te se pare), Guy Braucourt. Ei vor deveni a\u015fa-numitele \u201et\u00eates chercheuses\u201c, un fel de boy scouts, al c\u0103ror rol este s\u0103 adulmece posibilele nout\u0103\u0163i din studiourile unor cinea\u015fti descoperi\u0163i sau confirma\u0163i pe Croazet\u0103. Sunt, cumva, la lucru, Wim Wenders, fra\u0163ii Coen, David Lynch, Emir Kusturica, Kiarostami, Nanni Moretti, David Cronenberg, Pedro Almodovar, Wong Kar-wai, Zhang Yimou, Lars von Trier, Jane Campion? Ordinul era s\u0103 nu fie sl\u0103bi\u0163i din ochi, s\u0103 fie asalta\u0163i, \u00eenainte s\u0103 o fac\u0103 al\u0163ii, chiar \u015fi cu un an mai devreme. Filmele se nasc, din punct de vedere financiar, tot mai greu, uneori este tot mai dificil s\u0103 prevezi data \u00eencheierii unei produc\u0163ii. Nimic nu l-a speriat pe Gilles Jacob, nici nebuneasca aventur\u0103 a cre\u0103rii culoarelor aeriene speciale pentru Coppola sau Kar-wai, pentru ca filmele lor Apocalypse Now, respectiv 2046, s\u00e3 ajung\u0103, totu\u015fi, pentru a se alinia competi\u0163iei, fie \u015fi \u00een ultimul ceas. Pentru a nu sc\u0103pa din m\u00e2n\u0103 niciun film demn de Cannes, noul delegat general a contopit sec\u0163iunile paralele \u00eentr-una singur\u0103, Un certain regard (titlu inspirat de un vers al lui \u00c9luard), parte a selec\u0163iei oficiale, cu dreptul fiec\u0103rui participant de a trece pe afi\u015f label-ul festivalului, cunoscuta r\u0103muric\u0103 de palmier. Filmele socotite mai fragile, mai pu\u0163in echipate pentru a face fa\u0163\u0103 marii competi\u0163ii, vor concura pentru premii speciale, judecate fiind de un juriu special. Un certain regard a deschis drumul Noului cinema rom\u00e2nesc \u00een cursa lui pentru cucerirea Cannes-ului, prin Moartea domnului L\u0103z\u0103rescu al lui Cristi Puiu. Discu\u0163ii st\u00e2rnite de selec\u0163ionarea unui film colo, \u015fi nu dincolo, adic\u0103 de ce nu \u00een competi\u0163ia oficial\u0103 \u015fi de ce \u00een sec\u0163iunea paralel\u0103, au loc \u00een fiecare an. Mereu avem impresia c\u0103 selec\u0163ionerii au gre\u015fit, c\u0103 X este mai bun dec\u00e2t Y, dar asta face parte din farmecul festivalului. Tot \u00een primul an al mandatului s\u0103u, Gilles Jacob a montat, cu g\u00e2ndul la viitor, o alt\u0103 inova\u0163ie, premiul Cam\u00e9ra d\u2019or, destinat tuturor debutan\u0163ilor, convoca\u0163i din toate sec\u0163iunile, oficiale, paralele, inclusiv La semaine de la critique\u00a0 \u015fi, mai ales, La Quinzaine des r\u00e9alisateurs. Se domolea, astfel, \u015fi o tensiune venit\u0103 de departe \u015fi se oferea o mare \u015fans\u0103 \u00eencep\u0103torilor care aveau s\u0103 plece acas\u0103 cu un frumos trofeu inscrip\u0163ionat cu La Palme… L-am v\u0103zut \u015fi noi \u00een m\u00e2inile lui Corneliu Porumboiu (A fost sau n-a fost), dup\u0103 ce mai \u00eenainte \u00eel admirasem m\u00e2ng\u00e2iat de Jim Jarmush, Mira Nair, Vitali Kanevski, Jaco van Dormael, Tranh Anh Hung. Mai trebuie s\u0103 amintesc c\u0103 pe to\u0163i \u00eei a\u015ftepta o remarcabil\u0103 carier\u0103? \u00cen seara de 25 mai a acestui an, Gilles Jacob a \u0163inut s\u0103-\u015fi ia r\u0103mas-bun \u00eenm\u00e2n\u00e2nd el \u00eensu\u015fi aurita \u201ecamer\u0103\u201c celor trei tineri autori ai comediei lirice Party Girl, Marie Amachoukeli, Claire Burger \u015fi Samuel Theis. Nu au fost uita\u0163i nici cinea\u015ftii \u00een devenire, cei afla\u0163i, \u00eenc\u0103, \u00een \u015fcoli. Lor le-a fost destinat\u0103, \u00eencep\u00e2nd din 1998, Cin\u00e9fondation. Am fost \u015fi noi prezen\u0163i de c\u00e2teva ori (C\u0103t\u0103lin Mitulescu \u2013 selec\u0163ionat de dou\u0103 ori consecutiv). Din c\u00e2te se vede, delegatul general a \u0163inut s\u0103 men\u0163in\u0103 festivalul exclusiv la dispozi\u0163ia profesioni\u015ftilor (dincolo de Ocean, Toronto este necompetitiv, destinat \u00een primul r\u00e2nd publicului). Ideea din urm\u0103 pare s\u0103 fie \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat\u0103 \u015fi de Berlin. Nu sunt singurele mo\u015fteniri l\u0103sate de Gilles Jacob. Dac\u0103 acestea au structuri de cristal, altele sunt fluctuante, reclam\u0103 tenacitate, diploma\u0163ie \u015fi talent de strateg. Doar c\u00e2teva exemple. Cannes-l este singurul festival cinematografic al c\u0103rui logo ce preced\u00e3 selec\u0163ia oficial\u0103 (treptele care ies din mare \u015fi urc\u0103 spre cer) nu include nicio marc\u0103 comercial\u0103. \u00cempreun\u0103 cu Pierre Viot, care i-a urmat la pre\u015fedin\u0163ie lui Favre Le Bret, a reu\u015fit, s\u0103 g\u0103seasc\u0103 sponsori trainici, permanen\u0163i, precum L\u2019Oreal \u015fi, ceea ce p\u0103rea aproape imposibil, s\u0103 stabileasc\u0103 raporturi de bun\u0103 colaborare cu televiziunile, \u00eentr-un moment delicat, \u00een care acestea, pe cale de privatizare, deveneau tot mai invazive, inclusiv pe Croazet\u0103. Canal + va fi cel mai pre\u0163ios partener \u015fi, cum via\u0163a aranjeaz\u0103 bine lucrurile (spune\u0163i-i hazardul, dac\u0103 vre\u0163i), de la 2 iulie anul acesta, Pierre Lescure, directorul Canal +, este succesorul lui Jacob la pre\u015fedin\u0163ia festivalului, de\u0163inut\u0103 din 1999. Din nou, urgen\u0163a c\u0103ut\u0103rii unui alt delegat general \u015fi, pentru a ne face o imagine despre dificultatea afl\u0103rii omului potrivit la locul potrivit, voi aminti c\u0103 primul desemnat, scriitorul cinefil Olivier Barrot (\u00eel vedem pe TV5 prezent\u00e2nd c\u0103r\u0163i) va fi concediat dup\u0103 numai trei luni. O minte inspirat\u0103 l-a propus pe Thierry Fr\u00e9maux, director al Institului Lumi\u00e8re din Lyon, profesionist harnic \u015fi temeinic, cu tot aerul pu\u0163in distrat, spre deliciul celor care asist\u0103 la prezent\u0103rile sale de filme \u015fi invita\u0163i, deloc protocolare, l\u0103sate, uneori, pe seama inspira\u0163iei de moment. Se spune c\u0103 raporturile celor doi, Jacob-Fr\u00e9maux, nu au fost lipsite, ini\u0163ial, de tensiune, cu toate astea, \u00een 2007, pre\u015fedintele Gilles Jacob aprob\u0103 avansarea mai t\u00e2n\u0103rului colaborator din func\u0163ia de delegat artistic, \u00een care fusese numit \u00een 2004, la cea clasic\u0103, delegat general. \u00centr-un interviu recent, Thierry Fr\u00e9maux neag\u0103 existen\u0163a unor disensiuni \u00eentre cei doi, numind rela\u0163iile lor \u201ecordiale\u201c \u015fi laud\u0103 atitudinea pre\u015fedintelui, care, \u00een ciuda enormei sale autorit\u0103\u0163i, din momentul \u00een care altcineva a preluat rolul delegatului general, nu a mai intervenit \u00een arhitectura selec\u0163iei. Mai greu de crezut, dar cine \u015ftie… Oricum, nu este u\u015for s\u0103 fii succesorul lui Gilles Jacob, omul care a influen\u0163at at\u00e2t de mult nu numai destinul Cannes-ului, ci \u015fi al altor festivaluri, pu\u0163in nelini\u015ftite \u015fi n\u0103zuind, \u00een secret, s\u0103-l imite.<\/p>\n

Ne va fi dor de domnul elegant, \u00eenalt \u015fi sub\u0163ire ca un plop, discret \u015fi mereu sur\u00e2z\u0103tor (\u201enu uita\u0163i m\u00e2na de fier \u00een m\u0103nu\u015fa de catifea\u201c, avertiza cineva), de frazele memorabile cu care \u00eei onora pe pre\u015fedin\u0163ii juriilor (\u201e\u00cengerul Heurtebise va pluti peste Croazet\u0103\u201c), de mania sa adolescentin\u0103 de a fotografia o vedet\u0103 sau alta, de umorul s\u0103u fin (lui Kubrik i-a scris: \u201eDup\u0103 cum vede\u0163i, nu v\u0103 deranjez dec\u00e2t o dat\u0103 la 25 de ani\u201c), de os\u00e2rdia cu care nu s-a l\u0103sat p\u00e2n\u0103 nu a f\u0103cut din Woody Allen un fidel al festivalului, de curtoazia cu care \u00eenconjura \u00eentotdeauna starurile feminine, de modestia sa (nu s-a l\u0103udat niciodat\u0103 cu filmele de montaj semnate de el, evident toate cu acela\u015fi subiect, dragostea pentru cinema). Ne va fi dor de sinceritate sa: \u201e\u015ei ast\u0103zi \u00eemi este greu s\u0103 spun dac\u0103 prefer filmele sau regizorii. Filmele sunt ceea ce r\u0103m\u00e2ne, sunt opera \u00eemplinit\u0103, sunt marmora ve\u015fnic\u0103, sunt pl\u0103cerea. Regizorii \u00eenseamn\u0103 suferin\u0163a\u201c.<\/p>\n

\"Untitled-1\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eAm vrut s\u0103 ajut, s\u0103 descop\u0103r, s\u0103 s\u0103rb\u0103toresc cinematograful \u015fi s\u0103-i preg\u0103tesc viitorul, iat\u0103 ceea ce am vrut s\u0103 fac aici, la festival. Au revoir, les enfants.\u201c Cuvintele cu care Gilles Jacob a p\u0103r\u0103sit scena numit\u0103 Cannes, dup\u0103 aproape patru decenii \u00een care \u015fi-a a\u015fteptat oaspe\u0163ii neclintit, \u00een capul sc\u0103rilor, pe vreme rea sau bun\u0103,… Cite\u0219te mai mult »O legend\u0103: Gilles Jacob, \u201eCitizen Cannes\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[11881,2328,6134],"class_list":["post-20156","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-citizen-cannes","tag-cannes","tag-gilles-jacob"],"views":1221,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20156","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20156"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20156\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20156"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20156"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20156"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}