![\"RHINOCEROS_photo_julian_mommert--2\"](\"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2014\/07\/RHINOCEROS_photo_julian_mommert-2.jpg\")
<\/a><\/p>\nFoto: Julian Mommert<\/p>\n
Sincer, nu credeam s\u0103 apuc vreodat\u0103 s\u0103 v\u0103d un spectacol montat de Robert Wilson \u00een Rom\u00e2nia. \u0218i iat\u0103 c\u0103 miracolul s-a produs: din noua stagiune, Teatrul Na\u021bional Craiova prezint\u0103 spectacolul Rinocerii<\/em> de Eugen Ionescu, \u00een traducerea lui Vlad Russo \u0219i Vlad Zografi. Iubitorii lui Robert Wilson nu vor fi dezam\u0103gi\u021bi. Montarea se dovede\u0219te un breviar al formulelor sale consacrate, relevant pentru stilistica regizorului despre care p\u00e2n\u0103 mai ieri ne f\u0103ceam o idee din fotografii sau din c\u00e2teva minute r\u0103zle\u021be de pe youtube<\/em>.<\/p>\n Nimic mai potrivit dec\u00e2t absurdul ionescian pentru voca\u021bia lui Robert Wilson de a submina textul, m\u0103tur\u00e2ndu-i e\u0219afodajul logic \u0219i succesiunea ra\u021bional\u0103, pentru ca fiecare nivel al spectacolului s\u0103 devin\u0103 limbaj \u00een sine. P\u0103str\u00e2nd doar o parte din text, regizorul opereaz\u0103 un decupaj \u00eendestul\u0103tor pentru ca spectatorul s\u0103 reg\u0103seasc\u0103 m\u0103rcile lui Ionescu. \u00centr-unul dintre cele mai bune roluri ale carierei (iat\u0103 c\u0103 se poate \u0219i la v\u00e2rsta \u0219i anvergura sa!), Ilie Gheorghe, sp\u0103lat de orice urm\u0103 din vechea teatralitate, cite\u0219te textul de pe laptop, cu voce plin\u0103\u0219i rostire nobil\u0103, dar simpl\u0103. Deposedate de text, personajele c\u0103rora le apar\u021bin replicile mimeaz\u0103 pe fa\u021b\u0103, \u00eentr-un deconcertant playback<\/em>. Este prima solu\u021bie a lui Wilson de a se armoniza scenic cu absurdul dramaturgului. Pozi\u021bia static\u0103, tonul grav \u0219i maiestuos, toate \u00eel recomand\u0103 pe Logicianul Ilie Gheorghe pentru postura de raisonneur<\/em>. Dar reluarea mimetic\u0103 a calupurilor \u00eentregi de text f\u0103r\u00e2mi\u021beaz\u0103 matricea logic\u0103, func\u021bia de comunicare, mesajul ra\u021bional propus de limbaj, re\u021bin\u00e2nd doar canalul, pentru a \u00eenainta \u00een gol. Textul din care Wilson p\u0103streaz\u0103 referirile la silogism \u0219i discu\u021bia legat\u0103 de logic\u0103 se p\u0103streaz\u0103, \u00een rezolvarea inteligent\u0103 a regizorului, ca simplu fundal sonor, \u00eenveli\u0219 de cuvinte al lumii, golit de orice umbr\u0103 de sens, c\u0103ruia nu-i r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 se (de)structureze \u00een succesiuni aleatoare. Simpl\u0103 g\u0103l\u0103gie din care mintea a fost exclus\u0103, dup\u0103 cum o va dovedi \u0219i o alt\u0103 scen\u0103, cea a femeii care bate la ma\u0219in\u0103. Un pocnet \u0219i ecranul video din spate se umple de litere \u0219i de text. Cacofonia de cuvinte dintr-un limbaj depopulat de sensuri \u0219i de consisten\u021b\u0103 invadeaz\u0103 lumea.<\/p>\n \u00cen simfonia absurdului wilsonian, fiecare schimbare va fi \u00eenso\u021bit\u0103 de un sunet sau de o mi\u0219care specific\u0103 dintr-un ansamblu grotesc. Limbajul vidat de sens, strict\u0103 butaforie de cuvinte, replicile reluate \u00een scena dintre cei doi amici (\u201ePrietene, ai ajuns \u00eentr-o stare jalnic\u0103\u201d), dar \u0219i textul, din nou citit de Ilie Gheorghe \u00een secven\u021ba bolii, antreneaz\u0103 aceea\u0219i suit\u0103 de mi\u0219c\u0103ri identic reluat\u0103 de nenum\u0103rate ori. Cu o fa\u021b\u0103 de clovn mirat, Jean (Claudiu Bleon\u021b de o expresivitate ce ia pur \u0219i simplu ochii) discut\u0103 cu prietenul s\u0103u B\u00e9renger (Valentin Mihali) care, la r\u00e2ndul s\u0103u, repet\u0103 aceea\u0219i succesiune de mi\u0219c\u0103ri. Degetele celor doi bat darabana \u00een oglind\u0103, cu acelea\u0219i mi\u0219c\u0103ri, \u00een acela\u0219i ritm. Personajele sunt p\u0103pu\u0219i mecanice care spun mecanic un text mecanic. Replici ca \u201eNu mai vrea s\u0103 cumpere de la noi\u201d, observa\u021biile \u0219i mir\u0103rile mecanice, chiar \u0219i \u00een momentele rare c\u00e2nd sunt rostite de actori, orchestreaz\u0103 subliminal aparen\u021ba de fla\u0219net\u0103. Dialogul la telefon al celor dou\u0103 capete ie\u0219ite din podea care se converseaz\u0103\u00een englez\u0103, referire la o alt\u0103 pies\u0103 ionescian\u0103, mul\u021bimea celor ce vorbesc \u00een acela\u0219i timp \u00eentr-o babilonie acoperit\u0103 de muzica s\u0103lt\u0103rea\u021b\u0103 certific\u0103 abilitatea lui Wilson de a destabiliza limbajul prin discordan\u021bele dintre planul cuvintelor \u0219i cel al ac\u021biunii, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd orice sens se de\u0219ir\u0103 pentru a fi \u00eenlocuit de sunete, zgomote \u0219i forme.<\/p>\n S-a spus c\u0103 teatrul lui Wilson este unul al \u201esculpturilor mobile\u201d, c\u0103 actorul este mai ales form\u0103\u00een geometria fin\u0103 a regizorului, una cu retoric\u0103 proprie, alternare de spa\u021biu \u0219i nonspa\u021biu, plin \u0219i gol, pe care decorul invadat de lumini savante o ilustreaz\u0103. Spectacolul de la Craiova al arhitectului Wilson, o suit\u0103 de tablouri vivante, uluie\u0219te prin frumuse\u021bea formelor. Un scaun ag\u0103\u021bat \u00eentr-o scen\u0103, un receptor suspendat \u00eentr-o alta, vrafuri de h\u00e2rtii mototolite \u00een urm\u0103toarea, platforme cu sc\u0103ri, un divan alb cu t\u0103ietur\u0103 modern\u0103, cu acela\u0219i sp\u0103tar \u00een care golul a \u00eenlocuit materia, toate anuleaz\u0103 conven<\/em>\u021b<\/em>ia dramatic<\/em>\u0103<\/em> bazat<\/em>\u0103<\/em> pe iluzie, personaj <\/em>\u0219<\/em>i empatie pentru a o <\/em>\u00ee<\/em>nlocui cu o retoric<\/em>\u0103<\/em> vizual<\/em>\u0103<\/em> de sine st<\/em>\u0103<\/em>t<\/em>\u0103<\/em>toare. <\/em><\/p>\n \u201e<\/strong>Pictez, construiesc, compun cu lumina<\/strong>\u0306\u201d<\/strong>,spunea regizorul la un moment dat iar Rinocerii <\/em>o demonstreaz<\/strong>\u0103<\/strong>. <\/strong>Un perete alb conturat pe fundal negru. \u00cen st\u00e2nga, o u\u0219\u0103 alb\u0103, ca o siluet\u0103 bidimensional\u0103, se face, pe nepus\u0103 mas\u0103, ro\u0219ie. Un sunet \u0219i cortina devine alb\u0103. Un altul \u0219i cortina redevine ro\u0219ie. Un clopo\u021bel \u0219i lumina schimb\u0103, fascinant, culorile. Se stinge \u0219i figura dispare instantaneu. Efectele eclerajului sunt spectaculoase. O fat\u0103\u021bip\u0103\u0219i fundalul se face ro\u0219u. Fundalul e alb, fa\u021ba unuia dintre personaje, galben\u0103. \u00centr-un necontenit joc al intensit\u0103\u021bii, lumina descoper\u0103 sau scufund\u0103\u00een neant silueta uman\u0103, suspend\u00e2nd materia. O fat\u0103-p\u0103pu\u0219\u0103 (Iulia Bleon\u021b cuceritoare \u00een fiecare moment) danseaz\u0103 cu un domn. Sun\u0103 clopo\u021belul. Fata scoate un sunet, fundalul se face albastru, lumina se modific\u0103 din nou. Punct, contrapunct, \u00eentreruperi de muzic\u0103, toate ritmurile sau culorile se schimb\u0103 prin acela\u0219i accent-clopo\u021bel din coloana sonor\u0103 a compozitorului american Adam Lenz, antren\u00e2nd o alt\u0103 expresie pe fa\u021ba actorilor. O fat\u0103 scap\u0103 tava. Zgomotul este amplificat. Sunetul devine, la r\u00e2ndul lui, limbaj. Multimedia orchestreaz\u0103 absurdul. \u00cen timp ce se discut\u0103 despre silogism \u0219i logic\u0103, pe ecran apare un rinocer. Ritmurile lui Wilson alterneaz\u0103 cu o \u0219tiin\u021b\u0103 savant\u0103, fie c\u0103 ele privesc sunetul, fie imaginea. Copacul din p\u0103durea video \u00een alb \u0219i negru, care cade la ralenti, <\/em>iar \u0219i iar,va r\u0103m\u00e2ne una dintre cele mai frumoase imagini.<\/p>\n Toate mijloacele alese de Wilson concur\u0103\u00een a m\u0103cina resorturile logice. La r\u00e2ndul s\u0103u, mi\u0219carea recompune absurdul acestei lumi de operet\u0103. \u00cen pa\u0219i de dans, o femeie corpolent\u0103\u00ee\u0219i m\u00e2ng\u00e2ie, cu z\u00e2mbet larg, \u00een\u021bepenit, pisica-fanto\u0219\u0103. O alta apare pe muzic\u0103 s\u0103lt\u0103rea\u021b\u0103\u0219i \u021bip\u0103\u201eO, un rinocer!\u201d, pentru ca to\u021bi ceilal\u021bi s\u0103 o urmeze. Personajele-p\u0103pu\u0219i sunt prinse \u00een caruselul acelora\u0219i replici. Dar nici spectatorul care a\u0219teapt\u0103 mi\u0219c\u0103rile lente, \u00e1 la Robert Wilson, nu va fi dezam\u0103git. P\u0103pu\u0219ile de pe scen\u0103 se mi\u0219c\u0103\u00eencet, cu lentoarea binecunoscut\u0103 sau se opresc cu m\u00e2inile \u00een\u021bepenite \u00een aceea\u0219i postur\u0103 pentru a clipi la unison. Mi\u0219carea, ritmul, m\u0103\u0219tile, costumele lui Jacques Reynaudle subliniaz\u0103 teatralitatea \u00eentr-o defini\u021bie scenic\u0103 a absurdului de foarte bun\u0103 calitate.<\/p>\n Alternarea de spa\u021biu \u0219i nonspa\u021biu, oamenii-juc\u0103rii accentuat teatrali care populeaz\u0103 scena, siluetele bidimensionale care r\u0103st\u0103lm\u0103cesc obi\u0219nuin\u021ba percep\u021biilor \u0219i a habitudinilor logice, toate respir\u0103\u00een ambientul de o frumuse\u021be f\u0103r\u0103 pat\u0103. Concluzia? S-ar zice c\u0103 absurdul ionescian \u00eei vine m\u0103nu\u0219\u0103 lui Robert Wilson.<\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Capete machiate \u00een m\u0103\u0219ti groase, albe sau gri, r\u0103sar din ramp\u0103. Replicile se \u00eentretaie: \u201eNu-mi place s\u0103 a\u0219tept!\u201d\u201eF\u0103 un efort de voin\u021b\u0103!\u201d\u201eIncredibil!\u201d. \u00cen muzica de uvertur\u0103 vesel\u0103, se insinueaz\u0103, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, un groh\u0103it de rinoceri. Un personaj face o s\u0103ritur\u0103\u00een fa\u021ba cortinei. Un b\u0103iat str\u0103bate teatral-sprin\u021bar rampa, \u00een pa\u0219i de… Cite\u0219te mai mult »M\u0103nu\u0219a din piele de rinocer \u00e1 la Robert Wilson<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11318],"tags":[11880,11877,11878,11876,11879],"class_list":["post-20152","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-spectacolului","tag-i-vlad-zografi","tag-robert-wilson","tag-spectacolul-rinocerii-de-eugen-ionescu","tag-teatrul-national-craiova","tag-vlad-russo"],"views":1590,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20152","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20152"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20152\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20152"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20152"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20152"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}