{"id":20147,"date":"2014-07-24T12:39:43","date_gmt":"2014-07-24T10:39:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20147"},"modified":"2014-07-24T12:39:43","modified_gmt":"2014-07-24T10:39:43","slug":"despre-oameni-si-pasari","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-oameni-si-pasari\/","title":{"rendered":"Despre oameni \u015fi p\u0103s\u0103ri"},"content":{"rendered":"

Harper Lee, … S\u0103 ucizi o pas\u0103re c\u00e2nt\u0103toare<\/em>, Traducere, prefa\u0163\u0103 \u015fi note de Tatiana Mali\u0163a, Ia\u015fi, Editura Polirom, 2013<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 
\nMotto: \u201eIt\u2019s a sin to kill <\/strong><\/em>
\na mockingbird\u2026\u201c?<\/strong><\/em><\/p>\n

Pu\u0163ini credeau, la \u00eenceputul lui 1960, c\u0103 romanul lui Harper Lee, … S\u0103 ucizi o pas\u0103re c\u00e2nt\u0103toare, publicat \u00een prim\u0103vara acelui an, va ajunge \u00een scurt\u0103 vreme o carte clasic\u0103 a literaturii americane. Autoarea \u00eens\u0103\u015fi va m\u0103rturisi: \u201eTot ce-mi doream era s\u0103 existe cineva c\u0103ruia cartea mea s\u0103-i plac\u0103 \u00eendeajuns \u00eenc\u00e2t s\u0103 m\u0103 \u00eencurajeze s\u0103 merg mai departe. Nu aveam mari speran\u0163e, dar m-am pomenit cople\u015fit\u0103 de onoruri, iar acesta a fost, \u00eentr-un fel, un lucru tot at\u00e2t de \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor ca execu\u0163ia rapid\u0103 la care m\u0103 a\u015fteptam\u201c. Onorurile au fost, \u00eentr-adev\u0103r, numeroase, To Kill a Mockingbird fiind \u00eencununat cu Premiul Pulitzer \u015fi ecranizat \u00een doar c\u00e2\u0163iva ani, cu Gregory Peck \u00een rolul principal, pelicula regizat\u0103 de Robert Mulligan c\u00e2\u015ftig\u00e2nd, la r\u00e2ndul ei, trei Premii Oscar \u015fi dou\u0103 Globuri de Aur.
\n\u00cen aparent lini\u015ftita Alabama… \u00a0<\/strong>
\nF\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, succesul imens al romanului a fost determinat \u015fi de faptul c\u0103, de\u015fi plas\u00e2nd \u00eent\u00e2mpl\u0103rile \u00een anii \u201930 ai secolului trecut, Harper Lee vorbea, cu curaj \u015fi cu luciditate, despre multe dintre problemele Americii \u00eenceputului anilor \u201960, rostind, \u00een acest fel, numeroase adev\u0103ruri cu privire la situa\u0163ia popula\u0163iei de culoare din Statele Unite, dar \u015fi la endemica boal\u0103 a rasismului din Sudul american. Paradoxal, \u00eens\u0103, cartea a fost etichetat\u0103 mult timp drept \u201eliteratur\u0103 pentru adolescen\u0163i\u201c, fapt ce a \u00eendep\u0103rtat, vreme de ani de zile, comunitatea academic\u0103 de un text cu adev\u0103rat remarcabil, ce va fi redescoperit, \u00een ceea ce prive\u015fte exegezele serioase, abia mult mai t\u00e2rziu. Premisa de la care pornea \u00eencadrarea ini\u0163ial\u0103 era, desigur, v\u00e2rsta celor doi copii ai avocatului Atticus Finch, din Maycomb. C\u0103ci, dac\u0103 Jem merge deja la \u015fcoal\u0103, Jean Louise, zis\u0103 Scout, abia urmeaz\u0103 s\u0103 \u00eenceap\u0103 clasa \u00eent\u00e2i. Numai c\u0103, dincolo de aceste date pur exterioare, trebuie s\u0103 remarc\u0103m, pe de o parte, modernitatea lui Atticus, ca personaj romanesc, iar pe de alta, perspectiva narativ\u0103 a c\u0103r\u0163ii: c\u0103ci vocea dominant\u0103 a acestui roman nu e aceea a unui copil (a lui Scout la \u015fapte ani), ci a unei femei mature, care, dup\u0103 ani de zile, rememoreaz\u0103 \u015fi reevalueaz\u0103 \u00eent\u00e2mpl\u0103rile care i-au marcat copil\u0103ria (\u00een linii mari, perioada cuprins\u0103 \u00eentre 1933 \u015fi 1936), au f\u0103cut-o s\u0103 se maturizeze, s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 c\u0103 lucrurile \u015fi mai ales oamenii nu sunt, adesea, ceea ce par a fi \u015fi s\u0103 se cunoasc\u0103 pe sine, raport\u00e2ndu-se mereu la comunitatea din care face parte.
\nTotul se petrece \u00een Alabama, la Maycomb, \u201eun or\u0103\u015fel vechi, dar care ar\u0103ta ca un t\u00e2rg \u00eemb\u0103tr\u00e2nit, obosit. Pe atunci era parc\u0103 mai cald dec\u00e2t acum, iar pe vremea aceea oamenii se mi\u015fcau agale\u201c. Numai c\u0103, dincolo de acest aer de tihn\u0103 patriarhal\u0103 \u015fi de pace specific\u0103 (oare?) Sudului american, se \u00eent\u00e2mpl\u0103 lucruri grave, de natur\u0103 a elibera to\u0163i demonii din oamenii aparent at\u00e2t de pa\u015fnici ai ora\u015fului. Mai precis, ca urmare a unor acuza\u0163ii de viol (ce se vor dovedi ulterior total nefondate!) lansate de familia Ewell la adresa lui Tom Robinson, va avea loc un proces ce pune \u00een mi\u015fcare toate energiile latente din ora\u015felul toropit de canicula verii. \u015ei, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, polarizeaz\u0103 micu\u0163a comunitate din Maycomb. Aparent (din nou doar aparent!) nimic neobi\u015fnuit \u00eentr-un astfel de proces. Numai c\u0103 esen\u0163ial aici \u015fi acum e c\u0103 Ewellii sunt albi, iar Tom Robinson, cel acuzat de viol, e negru… Iar asta face ca lucrurile s\u0103 se complice \u015fi chiar ca acuza\u0163iile false ale unei fete f\u0103r\u0103 prea mult\u0103 judecat\u0103 \u015fi ale unui tat\u0103 \u00eenzestrat cu aceea\u015fi \u201ecalitate\u201c, de\u015fi demontate la tribunal, s\u0103 nu conduc\u0103 la achitarea celui \u00eencarcerat pe nedrept \u2013 Tom pierz\u00e2ndu-\u015fi, \u00een scurt timp via\u0163a, \u00een urma unei \u00eencerc\u0103ri e\u015fuate de evadare din \u00eenchisoare, incapabil s\u0103 mai cread\u0103 \u00een justi\u0163ia american\u0103 a oamenilor albi. \u201eAcum era r\u00e2ndul lui Jem s\u0103 pl\u00e2ng\u0103. Lacrimi mari de m\u00e2nie \u00eei br\u0103zdau fa\u0163a \u00een timp ce ne croiam drum prin mul\u0163imea zgomotoas\u0103. \u2013 Nu e drept… nu e drept, bolborosi el tot drumul, p\u00e2n\u0103 la col\u0163ul din pia\u0163\u0103 unde-l \u00eent\u00e2lnir\u0103m pe Atticus, care ne a\u015ftepta. \u2013 Atticus, nu e drept! exclam\u0103 Jem. \u2013 Nu, fiule, nu e drept. \u015ei o pornir\u0103m spre cas\u0103\u201c. Numai c\u0103, din p\u0103cate, \u00een ciuda convingerii tuturor locuitorilor din Maycomb c\u0103 Tom nu e vinovat, lucurile nu se opresc aici: Bob Ewell \u00eencearc\u0103 s\u0103 se r\u0103zbune pe Atticus Finch atac\u00e2ndu-i copiii, \u00eens\u0103 ace\u015ftia sunt salva\u0163i de c\u0103tre Bau Radley, vecinul pe care Jem \u015fi Scout voiau neap\u0103rat s\u0103-l determine s\u0103-\u015fi abandoneze claustrarea \u00een care se retr\u0103sese de ani de zile \u015fi s\u0103 ias\u0103 din cas\u0103. Finalul c\u0103r\u0163ii \u00eei aduce al\u0103turi unii de ceilal\u0163i, iar misteriosul Bau, cel care, p\u00e2n\u0103 atunci, se mul\u0163umise s\u0103 le lase \u00een ascunz\u0103toarea cunoscut\u0103 doar de ei mici cadouri care s\u0103-i bucure pe cei doi copii, le d\u0103ruie\u015fte via\u0163a.
\nPrejudec\u0103\u0163i, adev\u0103ruri, eroism<\/strong><\/p>\n

Cartea r\u0103m\u00e2ne, \u00een felul ei, \u015fi un excelent studiu al diferen\u0163ei dintre aparen\u0163\u0103 \u015fi esen\u0163\u0103, c\u00e2t\u0103 vreme Atticus Finch, protagonistul romanului, este, de\u015fi nu pare, un adev\u0103rat erou: \u201eAtticus nu era prea puternic \u015fi avea de fapt aproape cincizeci de ani. Era mult mai \u00een v\u00e2rst\u0103 dec\u00e2t p\u0103rin\u0163ii colegilor no\u015ftri de clas\u0103, \u015fi nu ne puteam l\u0103uda cu el ca al\u0163i copii. Tata nu \u015ftia s\u0103 fac\u0103 nimic de seam\u0103. Lucra la un birou, nu \u00een vreo c\u00e2rcium\u0103. Nu conducea nici unul dintre camioanele de gunoi ale \u0163inutului, nu era \u015ferif, nu avea ferm\u0103\u201c. Nici una dintre tr\u0103s\u0103turile unui erou romantic \u2013 ori m\u0103car tipic. Un om obi\u015fnuit care duce o via\u0163\u0103 obi\u015fnuit\u0103, cresc\u00e2ndu-\u015fi singur copiii, dup\u0103 moartea so\u0163iei. \u015ei, cu toate acestea, tocmai el este con\u015ftiin\u0163a moral\u0103 a acestei comunit\u0103\u0163i, omul care, \u00eentreb\u00e2nd, simplu \u201eChiar crezi asta?\u201c \u00eei pune pe g\u00e2nduri pe concet\u0103\u0163enii s\u0103i \u015fi are darul de a le \u015fubrezi multe din convingerile rasiste \u015fi prejudec\u0103\u0163ile care, practic, \u00eei \u00eempiedicau s\u0103 vad\u0103 adev\u0103rul.
\nHarper Lee prezint\u0103 totul prin intermediul tehnicii retrospective \u015fi folosindu-se de un \u00eentreg arsenal de simboluri care devin evidente abia la a doua lectur\u0103. Astfel, cartea e structrat\u0103 \u00een func\u0163ie de c\u00e2teva momente-cheie, scene cu profunde implica\u0163ii simbolice. Cea dint\u00e2i este, desigur, aceea a uciderii c\u00e2inelui turbat de c\u0103tre Atticus. Surpriza copiilor s\u0103i e cu at\u00e2t mai mare, cu c\u00e2t ei nici m\u0103car nu \u015ftiau c\u0103 tat\u0103l lor fusese cel mai bun \u0163inta\u015f din ora\u015f, a\u015fadar nu doar omul mai degrab\u0103 b\u0103tr\u00e2n \u015fi obosit pe care-l vedeau ei citindu-\u015fi ziarul acas\u0103… Scena are un corespondent direct \u00een confruntarea lui Atticus cu gloata dezl\u0103n\u0163uit\u0103 care vine s\u0103-l atace \u00een dou\u0103 r\u00e2nduri: prima oar\u0103, acas\u0103, iar apoi, \u00een fa\u0163a \u00eenchisorii, unde avocatul alb \u00ee\u015fi p\u0103ze\u015fte clientul negru, pe care, \u00een parantez\u0103 fie spus, gloata format\u0103 (dar acum deloc paradoxal!) tocmai din vecini, cunoscu\u0163i \u015fi chiar prieteni ai lui Atticus, vrea s\u0103-l lin\u015feze. Oamenii ace\u015ftia dezl\u0103n\u0163ui\u0163i nu sunt altceva dec\u00e2t o alt\u0103 imagine, multiplicat\u0103, acum \u015fi, desigur, mult mai periculoas\u0103, a c\u00e2inelui turbat care ap\u0103ruse pe str\u0103zile ora\u015fului \u00eentr-o zi de februarie.
\nDevine evident, \u00eens\u0103, c\u0103 e mult mai simplu de rezolvat problema unui c\u00e2ine agresiv dec\u00e2t a unor oameni care parc\u0103 nu mai au nici una dintre calit\u0103\u0163ile unei fiin\u0163e umane \u2013 iar ajutorul cel mai mare \u00eei vine lui Atticus, nea\u015fteptat, tocmai de la copiii s\u0103i sosi\u0163i s\u0103-l apere, de neuitat fiind Scout, cea care singularizeaz\u0103 un individ din grup (tat\u0103l unui coleg al ei de clas\u0103) \u015fi, \u00een felul acesta, \u00eembl\u00e2nze\u015fte mul\u0163imea, reumaniz\u00e2nd-o: \u201eSalutare, domnule Cunningham, cum mai merge cu mo\u015ftenirea? Nu m\u0103 mai \u0163ine\u0163i minte, domnule Cunningham? Sunt Jean Louise Finch. Odat\u0103 ne-a\u0163i adus ni\u015fte nuci, \u015fti\u0163i? Merg la \u015fcoal\u0103 cu Walter. E b\u0103iatul dumneavoastr\u0103, nu-i a\u015fa? E \u00een clasa mea \u015fi \u00eenva\u0163\u0103 bine. E un b\u0103iat bun. Saluta\u0163i-l din partea mea, vre\u0163i?\u201c. Dificultatea pentru Atticus e cu at\u00e2t mai mare cu c\u00e2t el \u00ee\u015fi trateaz\u0103 \u015fi adversarii cu respect, \u00eencerc\u00e2nd mereu s\u0103 se pun\u0103 \u00een locul lor. Problema este, \u00eens\u0103, c\u0103 prea pu\u0163ini concet\u0103\u0163eni ai s\u0103i vor sau pot s\u0103 se pun\u0103 \u00een locul celor de culoare, al celor s\u0103raci, al celor exclu\u015fi \u00een mod arbitrar din societate, a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mplase cu Bau Radley. Avocatul Finch apare, astfel, ca un adev\u0103rat erou emersonian, o inteligen\u0163\u0103 \u201eatic\u0103\u201c, dup\u0103 cum numele lui chiar sugereaz\u0103, \u00eenzestrat cu o \u00een\u0163elegere rar\u0103 pentru cei din jurul s\u0103u.
\n\u00cen fond, la procesul lui Tom Robinson, Atticus \u00eei face concet\u0103\u0163enii s\u0103 mediteze asupra tuturor acelor lucruri asupra c\u0103rora ace\u015ftia refuzau s\u0103 se opreasc\u0103 \u015fi le aminte\u015fte, dar f\u0103r\u0103 a rosti vreodat\u0103 aceste cuvinte c\u0103 to\u0163i oamenii sunt egali \u2013 \u00een fa\u0163a lui Dumnezeu \u015fi, de dorit, \u015fi a legii… C\u0103ci, la drept vorbind, crima lui Tom nu e tentativa de viol asupra unei tinere albe (chiar el fiind, de fapt, h\u0103r\u0163uit de fatala Mayella!), ci capacitatea sa de a se ridica, prin comportament si atitudine, mai presus de albii din Maycomb: lui, doar lui, \u201e\u00eei p\u0103ruse r\u0103u\u201c de Mayella \u015fi o ajutase uneori la treburile mai grele din gospod\u0103rie. \u00cens\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, \u00een anii \u201930 \u015fi \u00een Sudul american toropit de c\u0103ldur\u0103 \u015fi de prejudec\u0103\u0163i, asta e deja prea mult: unui negru \u201es\u0103-i par\u0103 r\u0103u\u201c de o alb\u0103 ignorat\u0103 de familia ei \u015fi de \u00eentreaga comunitate… Procesul e pierdut \u00eenc\u0103 \u00eenainte de a \u00eencepe, dar asta nu-l \u00eempiedic\u0103 pe Atticus s\u0103 fac\u0103 tot ce este omene\u015fte posibil nu doar pentru a ap\u0103ra \u015fi salva un client, ci pentru a-\u015fi determina concet\u0103\u0163enii s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103, iar nu s\u0103 se conduc\u0103 la infinit dup\u0103 cli\u015feele \u015fi prejudec\u0103\u0163ile \u00een\u0163epenite \u00een timp.
\nUn portret al artistului<\/strong>
\nDe re\u0163inut sunt \u015fi st\u0103p\u00e2nirea de sine a lui Finch, precum \u015fi \u00eencercarea sa de a-\u015fi cre\u015fte copiii \u00een cinste \u015fi demnitate (\u201eCum altfel m-a\u015f mai putea uita \u00een ochii lor?\u201c, se \u00eentreab\u0103 el retoric \u00eentr-o conversa\u0163ie cu fratele s\u0103u), chiar \u015fi \u00een mijlocul unei lumi care pare a o fi luat razna. Atticus e mereu critic la adresa oamenilor din Maycomb, \u00eens\u0103 critica sa nu e lipsit\u0103 de ra\u0163iune \u015fi, \u00eenc\u0103 mai important, nici de compasiune. C\u0103ci distan\u0163a critic\u0103 lipsit\u0103 de \u00een\u0163elegerea pentru ceilal\u0163i risc\u0103 s\u0103 se transforme \u00een for\u0163\u0103 brut\u0103, iar compasiunea exagerat\u0103, \u00een sentimentalism inutil. Atticus evit\u0103 toate aceste primejdii, \u015ftiind s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103, \u00eens\u0103, \u00eentotdeauna el \u00eensu\u015fi, capabil s\u0103-\u015fi \u00eentrebe copiii \u2013 \u015fi \u00een primul r\u00e2nd pe sine \u201eChiar crezi asta?\u201c \u2013, dar f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi piard\u0103 capacitatea de a se pune, cu generozitate, \u00een locul celorlal\u0163i pentru a le \u00een\u0163elege punctele de vedere.
\nVeritabil Bildungsroman \u00een cheie american\u0103, o carte emo\u0163ionant\u0103 \u015fi profund\u0103, … S\u0103 ucizi o pas\u0103re c\u00e2nt\u0103toare este, deopotriv\u0103, un nou portret al artistului, dac\u0103 \u0163inem seama de finalul romanului, c\u00e2nd, dup\u0103 atacul la care \u00eei sunt supu\u015fi copiii, Atticus \u00eei cite\u015fte lui Scout, pentru a o lini\u015fti: la nivel simbolic, pentru Scout, protagonista \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor \u015fi artista, vocea narativ\u0103 de mai t\u00e2rziu, ca \u015fi pentru cititor, tocmai datorit\u0103 acestei arte a cuv\u00e2ntului \u015fi a perspectivei narative impuse \u00een cartea de fa\u0163\u0103, Atticus r\u0103m\u00e2ne metaforicul punct de reper, \u201ep\u0103rintele\u201c mereu prezent, \u00een calitate de critic \u015fi confesor, izvor al curajului \u015fi \u00eencrederii: \u201eStinse lumina \u015fi se \u00eentoarse \u00een camera lui Jem. Are s\u0103 stea acolo toat\u0103 noaptea, \u015fi tot acolo va fi \u015fi m\u00e2ine diminea\u0163\u0103, c\u00e2nd se va trezi Jem\u201c. Ca pentru a-i spune acestuia \u015fi cititorului deopotriv\u0103, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, cuvintele esen\u0163iale; \u015fi pentru a reaminti tuturor lec\u0163ia fundamental\u0103 a acestui roman: \u201eVezi, \u00eempu\u015fc\u0103 \u015fi tu c\u00e2te gai\u0163e albastre vrei, desigur, dac\u0103 le po\u0163i nimeri, dar ia seama: e p\u0103cat s\u0103 ucizi o pas\u0103re c\u00e2nt\u0103toare\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Harper Lee, … S\u0103 ucizi o pas\u0103re c\u00e2nt\u0103toare, Traducere, prefa\u0163\u0103 \u015fi note de Tatiana Mali\u0163a, Ia\u015fi, Editura Polirom, 2013   Motto: \u201eIt\u2019s a sin to kill a mockingbird\u2026\u201c? Pu\u0163ini credeau, la \u00eenceputul lui 1960, c\u0103 romanul lui Harper Lee, … S\u0103 ucizi o pas\u0103re c\u00e2nt\u0103toare, publicat \u00een prim\u0103vara acelui an, va ajunge \u00een scurt\u0103 vreme… Cite\u0219te mai mult »Despre oameni \u015fi p\u0103s\u0103ri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[11875,11874],"class_list":["post-20147","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-sa-ucizi-o-pasare-cantatoare","tag-harper-lee"],"views":1201,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20147","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20147"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20147\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20147"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20147"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20147"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}