Unul dintre principalele eseuri unde Fondane \u00ee\u015fi expune modul \u00een care \u00een\u0163elege filosofia existen\u0163ial\u0103 \u2013 \u00een manier\u0103 necamuflat polemic\u0103 fa\u0163\u0103 de direc\u0163ia existen\u0163ialist\u0103 reprezentat\u0103 de Heidegger, Sartre \u015fi mai ales Camus \u2013 este Le Lundi existentiel et le dimanche de l\u2019histoire (1). Opozi\u0163ia celor doi termeni din titlu, \u201elunea existen\u0163ial\u0103\u201c \u015fi \u201eduminica istoriei\u201c, marc\u00e2nd contestarea istoriei prin filosofia existen\u0163ial\u0103, este pus\u0103, prin motto-ul din Kafka, \u00eentr-o rela\u0163ie dramatic\u0103: \u201eE\u015fti sortit unei lumi m\u0103re\u0163e! \u2013 Bine zis! Dar duminica nu se va sf\u00e2r\u015fi niciodat\u0103\u201c. Ca majoritatea eseurilor scrise \u00een anii \u201940, \u00een ultima parte a vie\u0163ii, \u015fi acesta dob\u00e2nde\u015fte, at\u00e2t prin motto c\u00e2t \u015fi prin miza sa, de contestare a modernit\u0103\u0163ii, o anvergur\u0103 simbolic\u0103 \u015fi testamentar\u0103. Mai ales c\u0103 este ultimul text important scris de Fondane, la \u00eenceputul anului 1944, cu pu\u0163in \u00eenainte de a fi prins \u015fi trimis la Drancy.
\nEseul urm\u0103re\u015fte, \u00eentr-un stil tensionat, cu destule inflexiuni dramatice, rela\u0163ia omului modern cu \u201eDuminica Istoriei (…) at\u00e2t de \u00eentunecat\u0103, at\u00e2t de tem\u0103toare, de lung\u0103\u201c (p. 101) \u015fi, implicit, cu Ra\u0163iunea, al c\u0103rei produs ar fi. Ra\u0163iunea, socotit\u0103 emblema modernit\u0103\u0163ii, era, a\u015fa cum s-a v\u0103zut, oaia neagr\u0103 a lui Fondane. Prin parabola lui Isus (Sabbatum propter hominem factum est et non homo propter Sabbatum), mistica iudaic\u0103 este opus\u0103 filosofiei istoriei erijat\u0103 de Hegel. Pe de o parte, \u201eLegea (…) f\u0103cut\u0103 pentru om\u201c \u2013 adic\u0103 legea Istoriei concepute pe m\u0103sura omului, \u00eensemn\u00e2nd o oarecare relaxare \u015fi confort, pe de alta, preceptul filosofiei hegeliene, descifrat de Fondane astfel: \u201eIstoria nu este f\u0103cut\u0103 pentru om, ci, tocmai dimpotriv\u0103, omul a fost f\u0103cut pentru Istorie\u201c (p. 40). Aceast\u0103 subjugare a insului fa\u0163\u0103 de istorie \u015fi de spiritul timpului, condimentat\u0103 cu toate ingredientele Ra\u0163iunii, ar fi denun\u0163at\u0103 \u015fi contestat\u0103 de filosofia unor Kierkegaard, Dostoievski, Nietzsche \u015fi, desigur, \u015eestov, cu to\u0163ii inamici ai modernit\u0103\u0163ii standard. De altfel, Kierkegaard \u015fi \u015eestov ar \u00eentrupa o prim\u0103 v\u00e2rst\u0103 a filosofiei existen\u0163iale, cu care Fondane empatizeaz\u0103, deformat\u0103 apoi prin turnura existen\u0163ialist\u0103 de Heidegger, Jaspers sau Sartre, care ar reflecta, \u00eentr-o alt\u0103 manier\u0103, \u00eensu\u015fi filonul hegelian al ra\u0163iunii: \u201ea\u015fadar, filosofia nu a pierdut niciodat\u0103 din vedere existen\u0163a; \u00eentotdeauna ea \u015fi-a luat sarcina de a transforma acest neant \u00een fiin\u0163\u0103; s-a considerat mereu pe sine drept Pozitivul \u00eensu\u015fi, iar existentul drept Negativul \u00eensu\u015fi. (…) Dac\u0103 ea consider\u0103 \u00een continuare existentul drept negativ, iar ra\u0163iunea universal\u0103 drept singurul pozitiv, la ce bun, atunci, o filosofie existen\u0163ial\u0103?\u201c (p. 54-55). \u00cen fapt, \u00een afar\u0103 de hegemonia ra\u0163iunii, pe Fondane \u00eel nemul\u0163ume\u015fte echivalarea existentului cu neantul, m\u0103sura umanului reie\u015find tocmai din confruntarea cu acest p\u0103cat originar, or, \u201ecel care pune Neantul \u00een locul p\u0103catului str\u0103mo\u015fesc nu poate avea preten\u0163ia s\u0103-i scape Neantului\u201c (p. 64). Fondane dore\u015fte eliberarea umanului de chingile p\u0103catului originar, pe care \u00eel echivaleaz\u0103 cu cantonarea insului \u00een logic \u015fi ra\u0163ional. O polemic\u0103 punctual\u0103 are Fondane cu Camus, pornind \u00een special de la \u00eentreaga atitudine pe care o intuie\u015fte st\u00e2nd \u00een spatele celebrei fraze din Mitul lui Sisif, \u201eTrebuie s\u0103 ni-l imagin\u0103m pe Sisif fericit\u201c. Aceasta ar fi chiar dovada c\u0103 Albert Camus n-ar fi un \u201emisologos\u201c, deoarece \u201elucrul de care se teme ra\u0163iunea este tocmai un Sisif care ar refuza s\u0103 se \u00eenchipuie fericit, care ar invoca tocmai Absurdul\u201c (p. 67). Exact Absurdul, \u015fi nu Ra\u0163iunea, ar fi, \u201edup\u0103 Fondane, singura posibilitate de salvare a omului modern, o salvare in extremis, desigur, \u00eens\u0103 una capabil\u0103 s\u0103 \u00eenfrunte le \u201enefericirea\u201c sau \u201ediscontinuul\u201c \u015fi s\u0103-l contrazic\u0103 pe Hegel, principalul artizan al filosofiei ra\u0163iunii, care \u201e\u00eens\u0103 \u015ftie bine c\u0103 nu este nimic de f\u0103cut \u00eempotriva caracterului profund grav al Istoriei\u201c (p. 83). De aceea, spre exemplu, ar fi dorit ca cel de-al doilea Rimbaud, din Une saison en enfer, s\u0103 aleag\u0103 situa\u0163ia extrem\u0103: nebunia. Or, filosofia existen\u0163ial\u0103, a\u015fa cum o concepe Fondane, dincolo de modernitate \u015fi de ra\u0163iune, ar trebui s\u0103 contrazic\u0103 punct cu punct filosofia hegelian\u0103. \u00cen primul r\u00e2nd, n-ar mai fi vorba de o filosofie de sistem, supus\u0103 \u201euneia sau alteia dintre tehnicile, regulile sau servitu\u0163ile care o domin\u0103\u201c
\n(p. 86). Pe de alt\u0103 parte, filosofia existen\u0163ial\u0103 ar fi o unic\u0103 posibilitate de salvare a insului care altfel s-ar sufoca \u201e\u00eentr-o lume f\u0103r\u0103 u\u015fi \u015fi f\u0103r\u0103 ferestre\u201c. Astfel de afirma\u0163ii \u00eel vor irita ulterior pe Benda, descoperind, \u00een spatele lor, camuflarea \u201eidolului romantic\u201c, dar \u015fi, \u00een mod v\u0103dit eronat, \u00eenscrierea \u00een cadrul dialecticii marxiste. \u00cens\u0103, cel mai important, aceast\u0103 filosofie \u201ea libert\u0103\u0163ii, posibilului, a absurdului\u201c nu ar \u0163ine de cupola Atenei, ci e \u201efiic\u0103, sau m\u0103car rud\u0103, a g\u00e2ndirii profetice\u201c: \u201eEnigmatic\u0103 filosofie! Lipsit\u0103 de terminologie, de metod\u0103, de tehnic\u0103! Care nu ne ofer\u0103 Reguli pentru a stabili adev\u0103rul; \u00een care \u00abeul\u00bb nu se arat\u0103 a fi o ra\u0163iune a c\u0103rei legisla\u0163ie nu mai depinde de nimic; care suport\u0103 s\u0103 fie luat\u0103 drept vorb\u0103 goal\u0103 \u015fi metafor\u0103 poetic\u0103, ba chiar se laud\u0103 cu ele!\u201c (p. 90-91). Pentru c\u0103, altfel, insul ar fi \u00eempiedicat s\u0103 treac\u0103 \u201edincolo de pragul unor u\u015fi r\u0103mase totu\u015fi deschise\u201c \u015fi ar sta \u00eenchis \u201e\u00een temni\u0163e f\u0103r\u0103 gratii, care ne face s\u0103 \u00eentoarcem spatele unui izvor din care nu bem, de\u015fi ne este pe-aproape\u201c (p. 92).
\nOr, aceast\u0103 filosofie, care \u015fi-ar extrage resursele din Genez\u0103, ar revalorifica \u00eensu\u015fi metafizicul pe care Fondane, \u00een articolul Lev \u015eestov \u00een c\u0103utarea iudaismului pierdut, \u00eel a\u015faz\u0103 la baza tradi\u0163iei ocultate a evreit\u0103\u0163ii, cea ostil\u0103 modernit\u0103\u0163ii. \u00cen acel articol, Fondane socotea c\u0103, a\u015fa cum \u00een Antichitate evreul fusese poporul ales, \u201e\u00een lumea modern\u0103, contra lumii moderne\u201c, misiunea sa ar fi aceea de a depune m\u0103rturie \u201ecu aceea\u015fi nelini\u015fte, despre absen\u0163a lui Dumnezeu!\u201c. Relu\u00e2nd filonul deschis \u00een capitolul dedicat lui Nietzsche din Con\u015ftiin\u0163a nefericit\u0103, geneza filosofiei existen\u0163iale este plasat\u0103 \u00eentr-o lume care \u201eL-a ucis pe Dumnezeu \u015fi care (…) nici nu \u015fi-a dat seama ce f\u0103cea\u201c (p. 93). Or, \u00een opinia lui Fondane, aceast\u0103 absen\u0163\u0103 a lui Dumnezeu, aceast\u0103 ucidere a lui, care ar fi culminat \u00een secolul al XVIII-lea \u015fi al XIX-lea, cu instaurarea pozitivismului, meliorismului, scientismului, materialismului, ar fi imensa pierdere a lumii moderne, transferabil\u0103 \u00eentr-o angoas\u0103 resim\u0163it\u0103 latent, ca \u201eun gol, o neducere p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, o nostalgie a, o prezen\u0163\u0103 a absen\u0163ei, ceva asemenea unui nimic solid, substan\u0163ial, creator de acte\u201c (p. 198). Ultima salvare a fiin\u0163ei amenin\u0163ate este aici religiosul.
\n\u00cencerc\u0103rile de impunere ale existen\u0163ialismului \u00eel contrariaz\u0103 pe Benda, \u00een opinia c\u0103ruia acest curent, care a\u015feaz\u0103 \u201eau sommet de ses valeurs la vie par opposition \u00e0 une id\u00e9e de la vie\u201c(2) (p. 101), s-ar prosterna \u00een fa\u0163a unui \u201eidole romantique\u201c. Revenim astfel la disputa (atunci monologic\u0103) din anii \u201920. \u00cenc\u0103 din comentariul despre Belph\u00e9gor, pe Fondane \u015fi Benda \u00eei desp\u0103r\u0163ise modul \u00een care fiecare concepea romantismul. Acum existen\u0163ialismul ar fi un astfel de \u201eidol romantic\u201c, al\u0103turi de bergsonism, dar \u015fi de dialectica materialist\u0103 (prin dimensiunea ei utopic\u0103). Analogiile f\u0103cute de Benda, \u00een special aceea dintre existen\u0163ialism \u015fi materialismul dialectic, l-ar fi revoltat cu siguran\u0163\u0103 pe Fondane, dac\u0103 ar mai fi apucat s\u0103-i citeasc\u0103 eseul. \u00cen al doilea capitol al scrierii sale, Benda face inventarul tematic al acestei filosofii, men\u0163ion\u00e2nd, printre caracteristici, predilec\u0163ia pentru angoas\u0103 sau absurd, \u201ela religion de l\u2019instant\u201c (sesizabil, spre exemplu, \u00een conceptul de Dasein al lui Heidegger), pariul pe existen\u0163\u0103, qui \u201ene saurait \u00eatre que subjective\u201c (p. 118), toate solicit\u00e2nd, \u00een opinia sa, plasarea sub tutela unui \u201eidol romantic\u201c. De altfel, aceast\u0103 \u201esoif d\u2019anthropocentrisme\u201c (p. 118), care explodeaz\u0103 \u00een existen\u0163ialism sub forma existen\u0163ei care \u201en\u2019a de r\u00e9alit\u00e9 que par la conscience qu\u2019elle a d\u2019elle-m\u00eame\u201c (p. 116), ar caracteriza \u201etoute la philosophie moderne par opposition \u00e0 l\u2019antique\u201c, aceasta din urm\u0103 (Aristotel, Lucre\u0163iu) neconsider\u00e2nd via\u0163a ca fiind bunul suprem. Pe de alt\u0103 parte, prin dispre\u0163ul ra\u0163iunii \u015fi cultul pentru vital, aceast\u0103 filosofie ar fi \u015fi una \u201ed\u00e9mocratique\u201c (p. 111), favoriz\u00e2nd masele prin accesibilitate, atent\u0103 la succesul pe care l-ar avea la public, c\u0103ruia to\u0163i ace\u015fti \u201ev\u00e2n\u0103tori de iluzii\u201c i-ar specula tocmai dezorientarea resim\u0163it\u0103 dup\u0103 r\u0103zboi.
\n\u00centre antimodernul Benda, care exalta valorile ra\u0163iunii \u015fi echivala modernitatea cu elanul vital, contest\u00e2nd-o f\u0103r\u0103\u00a0 drept de apel, \u015fi antimodernul Fondane, care socote\u015fte ra\u0163iunea pecetea lumii moderne \u015fi pledeaz\u0103 pentru valorile existen\u0163ei, nu pot exista prea multe c\u0103i de comunicare. Singurul punct \u00een care Benda pare de acord cu Fondane este distinc\u0163ia \u00eentre cele dou\u0103 curente existen\u0163ialiste, unul reprezentat de Heidegger, Sartre, Jaspers, cel\u0103lalt de Kierkegaard \u015fi \u015eestov. Benda, cit\u00e2ndu-l pe Fondane, modific\u0103 \u00eens\u0103 componen\u0163a celui de-al doilea grup, men\u0163ion\u00e2ndu-i pe: \u201eG. Marcel, Camus et Fondane\u201c (p. 113). \u00cens\u0103, de c\u00e2te ori \u00eel men\u0163ioneaz\u0103 pe Fondane, Benda o face pentru a se delimita de acesta. Spre exemplu, acolo unde, vituper\u00e2nd \u00eempotriva ra\u0163iunii, Fondane propunea \u201ele non-savoir du mystique\u201c, Benda descoper\u0103 \u201ela th\u00e8se des mystiques du moyen \u00e2ge: l\u2019ignorance est la vraie science\u201c, reprezentat\u0103 de De docta ignorantia a lui Nicolas de Cuse (p. 115). Delimitarea lui Fondane de la \u201ev\u00e9rit\u00e9 des ma\u00eetres\u201c \u2013 prin care era \u00een\u0163eleas\u0103 g\u00e2ndirea ra\u0163ional\u0103 \u2013 este echivalat\u0103 cu o manifestare a elanului extrem subiectiv al acestei filosofii moderne (p. 121). Cea mai mare eroare a lui Benda este aceea de a-l citi pe Fondane prin Sartre. Acesta din urm\u0103, convins c\u0103 scriitorul nu poate evada din existen\u0163\u0103, \u00eei cerea angajarea (\u201equ\u2019il embrasse \u00e9troitement son \u00e9poque\u201c (p. 127)). Confuzia pornea de la analogia lui Fondane dintre realitatea ra\u0163ional\u0103 \u015fi monada f\u0103r\u0103 u\u015fi \u015fi ferestre prin care eseistul rom\u00e2n \u00een\u0163elegea, de fapt, \u00eenchistarea insului, replierea sa asupra lui \u00eensu\u015fi \u00eentr-o lume dominat\u0103 de ra\u0163iune. \u201eComme s\u2019il \u00e9tait entendu, sans d\u00e9n\u00e9gation possible, que ce monde \u00abn\u2019a ni portes ni f\u00eanetres\u00bb\u201c \u2013 replic\u0103 indignat Benda \u015fi continu\u0103: \u201eDu moins apprenons-nous que celui qui pense qu\u2019on en peut trouver \u2013 par l\u2019activit\u00e9 artistique, scientifique, philosophique, voire guerri\u00e8re, politique \u2013 ne saurait \u00eatre existentialiste\u201c (p. 128). Dup\u0103 Benda, modul de a \u00een\u0163elege existen\u0163a ar fi \u201eexactement semblable, quoi qu\u2019il en dise, au marxisme, qui d\u00e9clare n\u2019avoir pas d\u2019ennemi plus dangereux que l\u2019id\u00e9alisme sp\u00e9culatif\u201c (p. 127). Or, pentru Fondane, \u201eidealismul speculativ\u201c caracteriza \u00eentreaga filosofie modern\u0103, utopic\u0103 \u015fi optimist\u0103, \u00een care \u00eencadra, a\u015fa cum s-a v\u0103zut mai \u00eenainte
\n(v. eseul Scriitorul \u00een fa\u0163a Revolu\u0163iei) \u015fi marxismul. Pe de alt\u0103 parte, pledoaria pentru existen\u0163ial, pentru salvarea printr-o \u00eentreag\u0103 filosofie a vitalit\u0103\u0163ii, cu surse nietzscheene \u015fi \u015festoviene, era, \u00een inten\u0163ia autorului, o reac\u0163ie la adresa filosofiei moderne. Totu\u015fi \u2013 socote\u015fte necesar s\u0103 adauge Benda \u2013 \u00eentre cele dou\u0103 curente ar fi \u201eune profonde diff\u00e9rence\u201c, dat\u0103 de raportarea lor la progres. Propov\u0103duit de marxism, aceast\u0103 no\u0163iune ar fi \u201eenti\u00e8rement \u00e9trang\u00e8re, voire antipathique, \u00e0 l\u2019existentialit\u00e9\u201c (p. 130).
\nDin p\u0103cate, replica lui Benda pic\u0103 \u00een neant. Universul lui Fondane nu mai avea u\u015fi \u015fi ferestre identificabile. C\u00e2t despre dimensiunea antimodern\u0103 a iudait\u0103\u0163ii \u2013 pe care scriitorul nostru o consider\u0103, p\u00e2n\u0103 atunci, alienat\u0103 \u2013 ea va deveni din ce \u00een ce mai evident\u0103. \u00cen fond, at\u00e2t Benda, c\u00e2t \u015fi Fondane \u2013 fiecare \u00een felul s\u0103u \u2013 o reprezenta cu asupra de m\u0103sur\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Unul dintre principalele eseuri unde Fondane \u00ee\u015fi expune modul \u00een care \u00een\u0163elege filosofia existen\u0163ial\u0103 \u2013 \u00een manier\u0103 necamuflat polemic\u0103 fa\u0163\u0103 de direc\u0163ia existen\u0163ialist\u0103 reprezentat\u0103 de Heidegger, Sartre \u015fi mai ales Camus \u2013 este Le Lundi existentiel et le dimanche de l\u2019histoire (1). Opozi\u0163ia celor doi termeni din titlu, \u201elunea existen\u0163ial\u0103\u201c \u015fi \u201eduminica istoriei\u201c, marc\u00e2nd contestarea… Cite\u0219te mai mult »Fondane, Benda \u015fi \u201eidolul romantic\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[11872,11871],"class_list":["post-20143","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-benda","tag-eseuri-fondane"],"views":919,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20143","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20143"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20143\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20143"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20143"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20143"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}