{"id":20141,"date":"2014-07-24T12:34:49","date_gmt":"2014-07-24T10:34:49","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20141"},"modified":"2014-07-24T12:34:49","modified_gmt":"2014-07-24T10:34:49","slug":"intre-turnul-de-ivoriu-si-academia-de-sub-pamant","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/intre-turnul-de-ivoriu-si-academia-de-sub-pamant\/","title":{"rendered":"\u00centre Turnul de ivoriu \u015fi Academia de sub p\u0103m\u00e2nt"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>110 ani de la na\u015eterea lui Petre Pandrea<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Despre Petre Pandrea, chiar dac\u0103 mai mult pe \u015foptite, se vorbea \u015fi \u00eenainte de decembrie\u201989 ca despre un personaj-spectacol, str\u0103lucitor, m\u00e2nuind \u201ebiciul satirei, al sarcasmului, al ironiei \u015fi al autoironiei\u201c. Cu retorica sa inimitabil\u0103 (ca \u015fi cea a lui \u0162u\u0163ea), \u00een Memoriile mandarinului valah se legitimeaz\u0103: \u201eEu am forma\u0163iune de jurist. Pe m\u00e2na mea au trecut fauna \u015fi flora politic\u0103 a Rom\u00e2niei, sub form\u0103 de clientel\u0103 penal\u0103, \u015fi am p\u0103strat distan\u0163a patetic\u0103 a mandarinului \u00een turnul de ivoriu\u2026\u201c. Fauna \u015fi flora politic\u0103, dar \u015fi necru\u0163\u0103torul t\u0103v\u0103lug al istoriei, care \u00eel terifia \u015fi pe Marin Preda, l-au \u00eempins pentru mul\u0163i ani \u00een pu\u015fc\u0103riile de sub mai multe dictaturi. A fost unul dintre corifeii \u201eAcademiei de sub p\u0103m\u00e2nt\u201c de la Ocnele Mari, unde erau \u00eenchi\u015fi 1.200 de intelectuali \u015fi unde cel format la \u015fcolile german\u0103 \u015fi francez\u0103 cucerea selecta audien\u0163\u0103 cu \u015ftiin\u0163a sa, cu jerbele sale de idei \u015fi metafore. Tot acolo, \u00eentr-o convorbire nocturn\u0103 dostoievskian\u0103 cu temnicerul s\u0103u S\u00e2rbu, tat\u0103 a 16 copii, justi\u0163iarul, psihologul \u015fi moralistul Petre Pandrea l-a convins pe nefericitul gardian s\u0103 renun\u0163e la condi\u0163ia sa mizerabil\u0103 \u015fi s\u0103-\u015fi aleag\u0103 alt\u0103 munc\u0103. Oltean de omenie, \u201ebolnav de boala f\u0103r\u0103 leac a melancoliei\u201c, \u201eavocat cu inim\u0103 de aur\u201c, Pandrea nu concepea ca un semen al s\u0103u s\u0103 fie persecutat, h\u0103ituit, \u00eencarcerat pentru ideile \u015fi convingerile sale politice, religioase ori de alt\u0103 natur\u0103. \u00cen postumitate imaginea lui e \u00eens\u0103 mai degrab\u0103 cea a unui veritabil scriitor, a unui portretist de o fermec\u0103toare virtuozitate. Ca memorialist \u015fi diarist (Crugul mandarinului), Petre Pandrea inventeaz\u0103 practic o specie literar\u0103 care e numai a lui. Dar peste toate, \u00een scrierile sale primeaz\u0103 m\u0103rturia vie: \u201eCeea ce m\u0103 \u00eenduio\u015feaz\u0103 \u00eentotdeauna, c\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc la Ocnele Mari (unde am stat de la 1 decembrie 1948 p\u00een\u0103 la 3 februarie 1952) \u015fi la celelalte pu\u015fc\u0103rii ale mele, se refer\u0103 la str\u0103dania code\u0163inu\u0163ilor de a-\u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fi \u015fi transmite cuno\u015ftin\u0163ele, de a face \u00abschimb de experien\u0163\u0103\u00bb. Unul \u0163inea prelegeri despre albin\u0103rit, mo\u015f Bolintineanu explica fabrica\u0163ia p\u00e2inii, altul ini\u0163ia pe ageamii \u00een taina preg\u0103tirii mur\u0103turilor de toamn\u0103, Ilie Ioan preda lec\u0163ii de limba rom\u00e2n\u0103, eu predam germana \u015fi am \u0163inut, \u00een fran\u0163uze\u015fte, un curs de liric\u0103, de la Victor Hugo p\u00een\u0103 la Paul Claudel, Puiu Vojen ne-a explicat pe Shakespeare, Mihai Popovici, pictura italian\u0103, Manoilescu, economia politic\u0103, \u0162u\u0163ea f\u0103cea filosofia istoriei, \u015fi s-a pornit zarv\u0103 imens\u0103 \u00een jurul lui Faust, incendiind inimile \u015fi lumin\u00eend capetele. \u00cencep\u00e2nd cu \u015ftiin\u0163a \u015fi arta cusutului hainelor \u015fi a pusului petecelor pe c\u0103m\u0103\u015file noastre zdren\u0163uite (avocatul Com\u015fa pusese 43 de petece pe o c\u0103ma\u015fe) \u015fi p\u00e2n\u0103 la astrofizic\u0103 \u015fi metafizic\u0103, totul a fost transmis, discutat, agonisit \u00een creieri \u015fi dus\u0103 experien\u0163a uman\u0103 a veacurilor, mai departe, ca o f\u0103clie, lag\u0103rul p\u0103r\u00eend o p\u0103dure de f\u0103clii&#8230; Nici o energie moral\u0103 nu se pierde \u00een univers (&#8230;). A\u015f putea asigura pe<br \/>\nC. Stere, dasc\u0103lul nostru siberian, c\u0103 pilda din Siberia n-a r\u0103mas f\u0103r\u0103 urm\u0103ri eficiente \u00een Valahia puturoas\u0103, la Ocnele Mari\u201c.<br \/>\n\u00centr-o carte intitulat\u0103 Amintiri din \u00eentuneric, preotul nem\u0163ean N. Grebenea \u00eei evoc\u0103 pe unii dintre cei \u00eempreun\u0103 cu care a petrecut ani mul\u0163i \u015fi grei \u00een pu\u015fc\u0103rie. Pe Petre Pandrea \u00eel caracterizeaz\u0103 astfel: \u201eSuporta temni\u0163a cu b\u0103rb\u0103\u0163ie, f\u0103r\u0103 s\u0103 se pl\u00e2ng\u0103. Era cald, vioi \u015fi pl\u0103cut. Un om adev\u0103rat\u201c. Un om adev\u0103rat a fost Pandrea at\u00e2t \u00een \u00eenchisoare, c\u00e2t \u015fi \u00een libertate. To\u0163i scriitorii \u015fi arti\u015ftii au f\u0103cut sau fac elogiul libert\u0103\u0163ii. Dar, vai, foarte pu\u0163ini reu\u015fesc s\u0103 fie liberi. La Petre Pandrea frapeaz\u0103 tocmai starea de gra\u0163ie pe care o tr\u0103ie\u015fte continuu ca om liber. Liber de servitu\u0163i, de averi, de func\u0163ii, de rela\u0163ii (\u00een afara celor prietene\u015fti), de dogme \u015fi ideologii, de \u00eenregiment\u0103ri de orice fel, liber chiar de propriile-i judec\u0103\u0163i \u015fi idei (condi\u0163ie sine qua non pentru ca ideile s\u0103 nu devin\u0103 fixe). Cu at\u00e2t mai mult intereseaz\u0103 portretele creionate de el. Tu\u015fele sunt de obicei tari \u015fi foarte tari, iar unghiurile sunt diverse, ca \u015fi ipostazele \u015fi momentele diferite \u00een care sunt surprinse personajele. \u00cen galeria de portrete a lui Pandrea pu\u0163ine au, a\u015fa-zic\u00e2nd, o singur\u0103 culoare. Portretul moral-psihologic este de neconceput f\u0103r\u0103 luarea \u00een considerare a tuturor datelor, inclusiv aspectul fizic. Nu e nevoie, pare a spune el, s\u0103 fii mare psihanalist ca s\u0103-\u0163i dai seama ori doar s\u0103 intuie\u015fti c\u0103 faptele cut\u0103rui individ, bune sau rele, sunt influen\u0163ate \u015fi de ceea ce vede diminea\u0163a \u00een oglind\u0103, privindu-se. Subscriu f\u0103r\u0103 ezitare. De pild\u0103, nu cred, \u00eempreun\u0103 cu Pandrea, c\u0103 m\u00e2r\u015f\u0103viile \u201esinistrului satrap venetic\u201c Iosif Chi\u015finevshi nu aveau leg\u0103tur\u0103 \u015fi cu fizicul dizgra\u0163ios al acestuia. Grotescul personaj Io\u015fka, poreclit de Pandrea \u201ecoco\u015fatul de la Notre Dame\u201c, \u00eei prilejuie\u015fte mandarinului valah \u015fi un comentariu mai general: \u201e\u2026\u00een revolu\u0163ii apar tot soiul de f\u0103pturi anihilante, bizare, degenerate \u015fi stupide. Revolu\u0163ia se face cu st\u00e2rpituri\u201c. Avea s\u0103 fie confirmat cu asupra de m\u0103sur\u0103 \u00een decembrie \u201989.<br \/>\nNu o dat\u0103, Pandrea este de-a dreptul crud: \u201ePentru Ralea \u2013 scrie cel ce s-a vrut un Saint-Simon rom\u00e2n \u2013 via\u0163a moral\u0103 \u015fi intelectual\u0103 a omului se reduce la peticul dintre buric \u015fi testicule\u201c. Acuzat de toate viciile \u015fi de \u201etr\u0103d\u0103rile succesive\u201c sub patru regimuri, \u201esibaritul incurabil\u201c Mihai Ralea e literalmente caricaturizat cu o pan\u0103 rea. \u00centr-un stil pamfletar este tratat Zaharia Stancu, scriitor \u201e\u015fchiop\u201c \u015fi nu \u201edescul\u0163\u201c care \u201es-a repezit dup\u0103 45 de ani \u00een arta romanului unde a adus mojicia ziaristului incult \u015fi loviturile omului de teatru\u201c. Pandrea este ne\u00eeng\u0103duit de crud cu autorul a cel pu\u0163in dou\u0103 admirabile romane \u2013 Ce mult te-am iubit \u015fi \u015eatra \u2013 b\u0103rbatul cu ochii s\u0103i alba\u015ftri, demni de penelul unui Tizian, \u201e\u0163\u0103ranul descul\u0163 cu pantofi sclipitori\u201c, cum sun\u0103 un vers dintr-o poezie pe care i-a dedicat-o\u00a0 Adrian P\u0103unescu.<br \/>\nUn destin \u015fi o figur\u0103 tragic\u0103 este profesorul s\u0103u G.G. Mironescu, cel care l-a trimis \u015fi i-a dat burs\u0103 de studii la Bucure\u015fti \u015fi Berlin (\u00een capitala Germaniei, a stat cinci ani), l-a numit ata\u015fat de pres\u0103, a dorit s\u0103-l aduc\u0103 la Universitate etc. Unul dintre cei mai boga\u0163i oameni din Rom\u00e2nia, fost ministru \u015fi chiar prim-ministru (e drept, numai o lun\u0103), Mironescu este aruncat pe drumuri, \u00een anii \u201950, de to\u0163i cei pe care \u00eei c\u0103ft\u0103nise, de nepo\u0163i \u015fi str\u0103nepo\u0163i \u015fi c\u0103rora, acum, le era team\u0103 de persecu\u0163ii din cauza trecutului bunicului \u015fi str\u0103bunicului lor. Sc\u00e2rbit, G.G. Mironescu hot\u0103r\u0103\u015fte s\u0103 se sinucid\u0103 t\u0103indu-\u015fi venele pe o banc\u0103 din Copoul Ia\u015filor, dar este dus la spital \u015fi salvat. Aici, \u00eens\u0103, tentativa \u00eei reu\u015fe\u015fte; \u00eenghite o cantitate mare de somnalin pe care \u00eel fur\u0103 de la ceilal\u0163i bolnavi, nu \u00eenainte de a face ultima dovad\u0103 a generozit\u0103\u0163ii sale: \u00ee\u015fi las\u0103 trupul, pentru disec\u0163ii, Institutului de Anatomie din Ia\u015fi, ca ultim semn al dragostei ce o avea pentru tinerii studio\u015fi. O und\u0103 de duio\u015fie abia re\u0163inut\u0103 str\u0103bate portretul pe care i-l schi\u0163eaz\u0103 Pandrea. Nu-i trece \u00eens\u0103 cu vederea protectorului s\u0103u limitele: \u201eCa savant \u015fi intelectual, era inexistent. Avea bun\u0103voin\u0163\u0103 \u015fi at\u00e2t. Probabil, din aceast\u0103 pricin\u0103, m\u0103 cam jenam s\u0103 am asemenea \u00eendrum\u0103tor, protector \u015fi maestru\u201c.<br \/>\nO figur\u0103 cobor\u00e2t\u0103 parc\u0103 din marile mitologii ale lumii, un personaj de epopee este Monseigneurul Vladimir Ghyka \u2013 \u201eprin\u0163 din cas\u0103 veche domnitoare valah\u0103, care, \u00een loc s\u0103 fie un monden pur sau s\u0103 ajung\u0103 un prim-ministru, a luat crucea lui Christos pe um\u0103r\u201c \u015fi s-a f\u0103cut c\u0103lug\u0103r, adic\u0103 \u201esoldat al bisericii rom\u00e2no-catolice, p\u0103r\u0103sind biserica noastr\u0103 ortodox\u0103\u201c. N\u0103scut \u00een 1873, moare la Jilava, \u00een 1954, \u015fi \u00ee\u015fi \u201edoarme somnul de veci, somnul drep\u0163ilor, \u00een cimitirul leprozeriei na\u0163ionale de la Jilava, pu\u015fc\u0103ria preferat\u0103 a celor patru dictaturi rom\u00e2ne. Zace sub \u0163\u0103ru\u015ful nr. 8.274, f\u0103r\u0103 nume. L-au \u00eengropat \u00een seara zilei de 16 iunie 1954. L-au purtat \u015fi \u00eengropat patru code\u0163inu\u0163i, patru lepro\u015fi politici, ca \u015fi el. C\u00eent\u0103rea 32 de kilograme \u015fi povara le-a fost u\u015foar\u0103 pe m\u00eeinile lor scheletice, de \u00eenfometa\u0163i sistematic \u00een lag\u0103rele lui Teohari\u201c. Pandrea \u00eel cunoscuse din copil\u0103rie, fusese coleg de liceu cu un nepot al s\u0103u: \u201ePovestea vie\u0163ii lui m-a fascinat din mica adolescen\u0163\u0103 \u015fi p\u00e2n\u0103 azi, c\u00e2nd am dep\u0103\u015fit \u015fi eu jum\u0103tate de secol. Ca \u015fi prin\u0163ul Budha, a l\u0103sat \u00eentr-o zi totul: titlu, avere, situa\u0163ie, familie, confesiune, pentru a depune triplul jur\u0103m\u00eent al s\u0103r\u0103ciei, castit\u0103\u0163ii \u015fi obedien\u0163ei, devenind monah\u201c. Arghezi \u00eensu\u015fi, \u201ecel mai mare poet al nostru\u201c, cum \u00eel consider\u0103 Pandrea pe magul de la M\u0103r\u0163i\u015for, f\u0103r\u0103 a-l cru\u0163a \u00eens\u0103 \u015fi pe el c\u00e2nd vine vorba de p\u0103catele omului, \u00eel adora pe Vladimir Ghyka (dispre\u0163uindu-l pe campionul sofismelor Nae Ionescu). Le-a trebuit ceva timp am\u00e2ndurura s\u0103-\u015fi dea seama \u201ec\u0103 un sf\u00e2nt plute\u015fte printre noi. Era \u00een carne \u015fi oase, cu barb\u0103 apostolic\u0103, cu ochi clipind de inteligen\u0163\u0103 \u00eenl\u0103crimat\u0103, cu plete argintii, cu sutan\u0103 aspr\u0103&#8230;\u201c. Vladimir Ghyka \u201erecolta inimi, alin\u00e2nd foamea, frigul \u015fi sufletele anxioase ale de\u0163inu\u0163ilor. Floarea inimii mele i-am aruncat-o \u015fi eu, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie, \u00eentr-o diminea\u0163\u0103, \u00een co\u015ful gol cu care pogora de pe dealul pu\u015fc\u0103riei V\u0103c\u0103re\u015ftilor, din Bucure\u015fti. Retr\u0103iesc momentul patetic. Eu coboram cu ma\u015fina: fusesem s\u0103-mi rev\u0103d o client\u0103 politic\u0103 \u00eentre z\u0103brele, dornic\u0103 s\u0103-\u015fi perfecteze c\u0103s\u0103toria civil\u0103 cu logodnicul aflat la \u00eenchisoarea Caransebe\u015f-Banat. Logodnicii au ajuns azi mini\u015ftri (Constan\u0163a Cr\u0103ciun \u015fi Ion Vin\u0163e \u2013 nota mea). Dup\u0103 pilda monahului, eram infatigabil, inventiv \u015fi feeric. Am fost \u015fi na\u015fi pentru mire \u015fi mireas\u0103 (revolu\u0163ionari comuni\u015fti), afla\u0163i \u00eentr-o pu\u015fc\u0103rie antonescian\u0103. Fuseser\u0103 b\u0103tu\u0163i la t\u0103lpi, cu trei luni \u00eenainte, la interogatorii&#8230; Nu-mi pare r\u0103u c\u0103 \u015fi eu, \u015fi Monseigneurul Vladimir Ghyka, am intrat, ulterior, \u00een pu\u015fc\u0103riile acelor logodnici \u015fi miri&#8230; Recuno\u015ftin\u0163a e o floare rar\u0103\u201c.<br \/>\nA\u015fa merg lucrurile \u00een \u201eputuroasa Valahie\u201c, b\u00e2ntuit\u0103 multe secole de \u201eo infla\u0163ie de c\u0103l\u0103i \u015fi de lichele\u2026\u201c. Dar \u00eentre timp, am evoluat. S-a \u00eemplinit \u201evisul\u201c lui Victor Eftimiu: lichelele au devenit canalii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>110 ani de la na\u015eterea lui Petre Pandrea &nbsp; Despre Petre Pandrea, chiar dac\u0103 mai mult pe \u015foptite, se vorbea \u015fi \u00eenainte de decembrie\u201989 ca despre un personaj-spectacol, str\u0103lucitor, m\u00e2nuind \u201ebiciul satirei, al sarcasmului, al ironiei \u015fi al autoironiei\u201c. Cu retorica sa inimitabil\u0103 (ca \u015fi cea a lui \u0162u\u0163ea), \u00een Memoriile mandarinului valah se legitimeaz\u0103:&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/intre-turnul-de-ivoriu-si-academia-de-sub-pamant\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u00centre Turnul de ivoriu \u015fi Academia de sub p\u0103m\u00e2nt<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6890],"class_list":["post-20141","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-petre-pandrea"],"views":1120,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20141","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20141"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20141\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20141"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20141"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20141"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}