Unele concepte dob\u00e2ndesc \u00eentr-un timp extrem de \u00eendelungat, nu doar de secole, ci de milenii, o existen\u0163\u0103 dubl\u0103: una a unui efort specializat al g\u00e2ndirii; \u015fi o alta, care s-a instaurat banal, ca la podi\u015fc\u0103, circul\u00e2nd, f\u0103r\u0103 probleme, \u00een ipostaza celui mai firesc lucru din lume, pe buzele a miliarde de oameni, fie ei cultiva\u0163i ori analfabe\u0163i. Concepte, care \u2013 \u00een aceast\u0103 a doua existen\u0163\u0103 \u2013 par s\u0103 izvorasc\u0103, \u00een flux continuu, din inimile \u015fi cuvintele tuturor, nu ca ni\u015fte porumbei de elit\u0103, ci ca ni\u015fte vr\u0103bii domestice, mereu gure\u015fe.
\nO astfel de dubl\u0103 existen\u0163\u0103 func\u0163ioneaz\u0103 \u00een cazul conceptului de frumos. \u00cen jurul c\u0103ruia s-a creat, pe nesim\u0163ite, o imens\u0103 psihologie comunica\u0163ional\u0103, paradoxal\u0103. Adic\u0103 deopotriv\u0103 admirativ\u0103 \u015fi aplatizat\u0103, \u00eentocmai ca v\u0103lurelele zglobii, ce trec ne\u00eencetat \u015fi ne\u00eensemnat unele \u00een altele, pe suprafa\u0163a f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit a unei \u00eentinderi lichide.
\nCel mai ciudat \u015fi de ne\u00een\u0163eles lucru \u2013 dac\u0103 nu cumva chiar amuzant \u2013 \u00eel constituie faptul c\u0103 nici p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi nu s-a reu\u015fit s\u0103 fie, clar, definit frumosul, de\u015fi \u00eenc\u0103 \u00een Antichitate, \u00een primul r\u00e2nd \u00een filosofia greac\u0103, s-au f\u0103cut eforturi ale g\u00e2ndirii \u00een aceast\u0103 direc\u0163ie. Varia\u0163i g\u00e2nditori, de variate profesii, dar \u2013 de la mijlocul secolului al XVIII-lea \u00eencoace \u2013 mai cu seam\u0103 esteticienii specializa\u0163i au n\u0103du\u015fit copios, p\u00e2n\u0103 la epuizare, ca s\u0103 defineasc\u0103 frumosul.
\nS\u0103 amintim, istorice\u015fte vorbind, oric\u00e2t de succint, c\u00e2teva dintre formulele conceptuale care au \u201epretins\u201c c\u0103 definesc frumosul: \u201eKal\u00f2n Kagath\u00f2n\u201c (Platon); \u201esplendor veri\u201c (unii platonicieni); \u201esplendor ordinis\u201c (Sf. Augustin); \u201esplendor formae\u201c (Thomas d\u2019Aquino); \u201e\u00eentruchipare sensibil\u0103 a ideii\u201c (Hegel); \u201eechilibru \u00eentre sublim \u015fi gra\u0163ios\u201c (R. Bayer); \u201eizbutitul estetic\u201c (Tudor Vianu) etc. Dup\u0103 cum se poate vedea, la c\u00e2\u0163iva dintre g\u00e2nditorii ce au f\u0103cut eforturi s\u0103 surprind\u0103 identitatea frumosului apare drept element comun termenul \u201esplendor\u201c (splendoare, str\u0103lucire), consider\u00e2ndu-se c\u0103, \u00een prim\u0103 instan\u0163\u0103, senzorial, frumosul \u201eizbe\u015fte\u201c printr-un gen de epatare. Numai c\u0103 fiecare dintre g\u00e2nditorii care a recurs la termenul \u201esplendor\u201c a sim\u0163it c\u0103 mai trebuie ad\u0103ugat \u015fi altceva, spre a surprinde identitatea frumosului. \u015ei odat\u0103 cu acest altceva, variabil de la un g\u00e2nditor la altul, a intervenit \u015fi incertitudinea. \u00cenc\u00e2t, \u00een timp, identitatea frumosului a r\u0103mas mereu un dat misterios, suspendat \u00een v\u0103zduh.
\nUneori, c\u00e2te un estetician profesionist \u2013 chiar din modernitatea cea mai apropiat\u0103 \u2013 disperat c\u0103 nu reu\u015fe\u015fte s\u0103 afle \u015fi s\u0103 defineasc\u0103 identitatea frumosului, a renun\u0163at, pur \u015fi simplu, la conceptul de frumos. Este cazul lui Liviu Rusu, un estetician rom\u00e2n, mult neglijat \u00een patria mum\u0103 \u015fi apreciat pe alte meleaguri de c\u0103tre str\u0103ini. Am scris o carte despre acest estetician original, intitulat\u0103 Liviu Rusu \u00een estetica european\u0103 a secolului al XX-lea, ap\u0103rut\u0103 la Editura Academiei Rom\u00e2ne \u00een 2013. Ultima lucrare de estetic\u0103 pe care Liviu Rusu a publicat-o se intituleaz\u0103 Logica frumosului (1946). \u015ei \u2013 ciudat \u2013 \u00een acest studiu dedicat conceptului de frumos, autorul, de la un moment dat \u00eencolo cel mai pu\u0163in vorbe\u015fte tocmai de frumos. De ce? F\u0103r\u0103 s-o declare r\u0103spicat, Liviu Rusu \u2013 ca, de altminteri, \u015fi al\u0163i autori \u2013 recurge, cumva pe \u015fest, la \u00eenlocuirea conceptului de frumos cu cel de estetic, consider\u00e2ndu-le sinonime.
\nSurprinz\u0103tor este faptul c\u0103 \u00een neistovita str\u0103danie a varia\u0163ilor g\u00e2nditori de a surprinde identitatea frumosului a fost neglijat avertismentul lui Platon \u2013 unul dur \u015fi \u00eentrist\u0103tor \u2013 care sugereaz\u0103 c\u0103 identitatea frumosului se dovede\u015fte a fi o \u00eenfund\u0103tur\u0103 de nedep\u0103\u015fit, care te izbe\u015fte \u00een fa\u0163\u0103.
\nPlaton a compus \u2013 dac\u0103 am num\u0103rat bine \u2013 28 de Dialoguri, dintre care, \u00een mai multe, \u00een chip repetat a abordat problematica frumosului.
\nDe ce de frumos Platon s-a ocupat \u00een Dialogurile sale de mai multe ori dec\u00e2t de alte virtu\u0163i, calit\u0103\u0163i \u015fi sl\u0103biciuni omene\u015fti? \u00centrebarea poate s\u0103 par\u0103 banal\u0103 \u015fi neglijabil\u0103. Dar nu este a\u015fa. Platon a abordat frumosul nu doar o singur\u0103 dat\u0103 deoarece, cu maxim\u0103 nelini\u015fte, a dorit s\u0103 atrag\u0103 aten\u0163ia asupra faptului c\u0103 acest concept, aceast\u0103 dimensiune a spiritului este at\u00e2t de tenace \u00een caracterul ei alunecos, \u00eenc\u00e2t nu-\u015fi dezv\u0103luie identitatea. \u015ei, deci, a tot \u00eencercat, \u00een repetate r\u00e2nduri, s\u0103 tatoneze frumosul, r\u0103sucindu-l \u00een toate unghiurile posibile, pun\u00e2ndu-l \u00eentr-o multitudine de rela\u0163ii, poate, poate \u00ee\u015fi deconspir\u0103 identitatea. Ca atunci c\u00e2nd cineva se apuc\u0103 s\u0103 cl\u0103deasc\u0103 un edificiu \u015fi, nereu\u015find, o ia de la cap\u0103t.
\nAdeseori, \u00een variatele edit\u0103ri \u015fi reedit\u0103ri ale Dialogurilor platoniciene, sunt nominalizate urm\u0103toarele dou\u0103 drept cele ce au ca obiect de dezbatere frumosul: Hippias Maior \u015fi Fedru.
\nHippias Maior este, \u00eentr-adev\u0103r, principalul dialog despre frumos. Aici, \u00een discu\u0163ia ce pare f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit \u00eentre Socrate \u015fi Hippias, frumosul este pus \u00een rela\u0163ie, spre a i se afla identitatea, cu: ceea ce \u201ese potrive\u015fte\u201c unui lucru (cu \u201eadecvarea\u201c, cum am zice ast\u0103zi; cu \u201efolositorul\u201c, cu \u201eputin\u0163a de a face\u201c; cu \u201ebinele\u201c; cu pl\u0103cerea produs\u0103, senzorial, de \u201ev\u0103z \u015fi de auz\u201c. \u015ei a\u015fa mai departe, cu \u00eenc\u0103 unele rela\u0163ion\u0103ri. Dar, din \u00eentreaga discu\u0163ie, pun\u00e2nd frumosul \u00een variate ipostaze rela\u0163ionale, identitatea acestuia nu iese la iveal\u0103. \u00cenc\u00e2t, disperat, Socrate exclam\u0103: \u201eNu \u015ftiu \u00eencotro s-o apuc, Hippias; sunt \u00een mare \u00eencurc\u0103tur\u0103\u201c. Iar \u00een finalul dialogului Hippias Maior, Platon, nesatisf\u0103cut de at\u00e2tea str\u0103danii \u00een a defini frumosul, conchide prin vocea lui Socrate: \u201eFrumosul e greu\u201c.
\n\u00cen ce prive\u015fte dialogul Fedru, nu cred c\u0103 el ocup\u0103 o pozi\u0163ie comparabil\u0103 cu Hippias Maior \u00een dezbaterea despre identitatea frumosului. \u015ei \u00een acest dialog este abordat frumosul, \u00eens\u0103 nesemnificativ. Fedru este un dialog preten\u0163ios, sofisticat, stufos, un gen de \u201eeseistic\u0103\u201c antic\u0103 despre iubire, dorin\u0163\u0103, pl\u0103cere, suflet, art\u0103, arta scrierii, retoric\u0103 \u2013 toate \u00een variate \u015fi complicate rela\u0163ii.
\nMai semnificativ dec\u00e2t \u00een Fedru, afl\u0103m despre frumos \u00een Banchetul. Precum se \u015ftie, tema principal\u0103 a acestui dialog o constituie dragostea. A\u015fa cum spune Constantin Noica, Banchetul dezbate \u015fi pune \u00een relief o ordo amoris. Pentru caracterizarea frumosului important\u0103 \u00een acest dialog este aprecierea c\u0103 atare dimensiune a spiritului se dezv\u0103luie drept o idee pur\u0103 \u015fi ve\u015fnic\u0103.
\n\u00centr-un alt dialog platonician \u2013 \u00een Charmides \u2013 frumosul este asociat cu \u00een\u0163elepciunea.
\nObsedat parc\u0103 toat\u0103 via\u0163a de ideea de a fixa identitatea frumosului \u00een coordonatele exactit\u0103\u0163ii ne\u00eendoielnice, ultimul dialog \u00een care, la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, Platon a abordat aceast\u0103 idee \u2013 f\u0103r\u0103 a insista \u2013 a fost Timaios. De regul\u0103 cercet\u0103torii acestui dialog apreciaz\u0103 c\u0103 el este cel care abordeaz\u0103 natura. Atare apreciere nu constituie neap\u0103rat o eroare, dar cu mult mai corect ar fi s\u0103 se spun\u0103 c\u0103 Timaios analizeaz\u0103 na\u015fterea (crearea) universului \u015fi uria\u015fa lui dinamic\u0103 divers\u0103 \u015fi concret\u0103. Printre altele, \u00een cadrul acestei dinamici, Platon consider\u0103 \u2013 prin interven\u0163ia lui Timaios \u2013 c\u0103 frumosul \u00eentrune\u015fte, \u00een alc\u0103tuirea lui, o rela\u0163ie armonios-propor\u0163ional\u0103.
\nCeea ce \u2013 repet \u2013 esteticienii profesioni\u015fti \u015fi alte tipuri de teoreticieni n-au re\u0163inut din Dialogurile lui Platon a fost nelini\u015ftea avertizatoare a genialului g\u00e2nditor cu privire la neputin\u0163a de a surprinde identitatea frumosului. Au re\u0163inut doar multitudinea rela\u0163ional\u0103 a frumosului, f\u0103r\u0103 \u201ecapcanele\u201c lui \u00een\u015fel\u0103toare.
\nProcedeul platonician din Dialoguri este, \u00een fapt, derutant \u015fi pare inconsecvent: pe de o parte Platon nu ezit\u0103 s\u0103 identifice frumosul cu altceva, cu al\u0163i coeficien\u0163i valorici, pe de alta este obsedat de n\u0103zuin\u0163a de a descifra sinele unei diferen\u0163ieri absolute a acestuia, convins fiind (ca \u00een Banchetul) c\u0103 un astfel de sine exist\u0103, dar nu se las\u0103 identificat. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, mai to\u0163i g\u00e2nditorii preocupa\u0163i de definirea \u015fi destinul frumosului s-au consolat \u2013 mai ales tacit \u2013 cu ideea c\u0103 acest concept e o unitate de iradia\u0163ii multiple, \u00een toate direc\u0163iile posibile, \u00een ipostaza unei str\u0103luciri caleidoscopice.
\nPrincipala dificultate pe care, de-a lungul timpului, au \u00eent\u00e2mpinat-o teoreticienii \u00een definirea frumosului a constat \u2013 const\u0103 \u015fi ast\u0103zi \u2013 \u00een \u00eencercarea de a stabili un raport echilibrat \u00eentre elementele obiective \u015fi cele pur subiective din componen\u0163a frumosului. Cel mai adesea s-a optat, excesiv \u015fi unilateral, c\u00e2nd pentru obiectiv, c\u00e2nd pentru subiectiv. Constantin Dimitrescu-Ia\u015fi, un estetician rom\u00e2n mai pu\u0163in cunoscut, a fost primul \u00een cultura \u015fi g\u00e2ndirea autohton\u0103 care a semnalat, spre sf\u00e2r\u015fitul secolului al XIX-lea, aceast\u0103 dificultate.
\n\u00cen lucrarea Der Sch\u00f6nheitsbegriff, sus\u0163inut\u0103 \u00een Germania drept tez\u0103 de doctorat \u015fi ap\u0103rut\u0103 la Leipzig \u00een 1877, Constantin Dimitrescu-Ia\u015fi s-a str\u0103duit, pe c\u00e2t se putea, s\u0103 surprind\u0103 rela\u0163ii mai echilibrate \u00eentre elementele obiective \u015fi cele subiective din structura frumosului. Am spus \u201epe c\u00e2t se putea\u201c fiindc\u0103, mai totdeauna, cu oric\u00e2te eforturi de g\u00e2ndire nuan\u0163at\u0103, identitatea frumosului r\u0103m\u00e2ne \u2013 cum s\u0103 zicem? \u2013 pitit\u0103 \u00een umbra unui exces de subiectivitate, prea intens pentru a putea fi ocolit.
\nCu sau f\u0103r\u0103 o descifrare ne\u00eendoielnic\u0103 a identit\u0103\u0163ii sale, frumosul nu va disp\u0103rea \u2013 cred \u2013 niciodat\u0103 cu totul din percep\u0163ia uman\u0103 asupra dinamicii existen\u0163iale. Numai c\u0103 ast\u0103zi, \u00eentr-o lume ie\u015fit\u0103 din \u0163\u00e2\u0163\u00e2ni, zgomotoas\u0103, intens haotic\u0103, ce pretinde orgolios \u201erevolu\u0163ii\u201c tr\u0103znitoare la fiecare cotitur\u0103 de uli\u0163\u0103, unii teoreticieni \u2013 chiar esteticieni profesioni\u015fti \u2013 neput\u00e2nd s\u0103 elimine frumosul cu totul, au \u00eenceput s\u0103 dea cu el de pere\u0163i, s\u0103-l fac\u0103 \u0163\u0103nd\u0103ri. Un exemplu, ce nu poate fi ignorat.
\n\u00centr-o discu\u0163ie cu Gianni Vattimo, esteticianul italian Mario Perniola afirm\u0103 urm\u0103toarele: \u201e\u00cempotriva frumosului estetic mi se pare c\u0103 a sosit momentul s\u0103 revendic\u0103m un frumos convulsiv, care s\u0103 zguduie din letargia aceea \u00een care ultimii ani au cufundat cultura: azi sim\u0163im nevoia de experien\u0163e care s\u0103 treac\u0103 dincolo de un estetism tihnit \u015fi de o cinic\u0103 resemnare. Frumosul estetic este prin defini\u0163ie f\u0103r\u0103 putere autonom\u0103; frumosul convulsiv este, \u00een schimb, al unei puteri autonome a frumosului” (Gianni Vattimo, Filosofia la timpul prezent, Editura Pontica, 2003, p. 72). Este c\u00e2t se poate de clar: Mario Perniola justific\u0103 \u015fi promoveaz\u0103, cu ardoare, \u201efrumosul convulsiv”.
\nNimic de zis: \u00een lumea \u00een care tr\u0103im, atare specie de frumos func\u0163ioneaz\u0103 din plin. Ar fi \u00eens\u0103 de dorit ca, m\u0103car din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, atare specie a frumosului s\u0103 treac\u0103 pe la medicul de familie, dar mai ales pe la psihiatru, s\u0103 mai fie temperat\u0103 convulsivitatea.
\nCeea ce cred c\u0103 nu poate fi iertat unui estetician profesionist de talia lui Mario Perniola este altceva. Esteticul este \u00eent\u00e2ia instan\u0163\u0103 a oric\u0103rui tip de frumos, inclusiv a celui \u201econvulsiv”, precum \u015fi a ur\u00e2tului, tragicului, sublimului, comicului etc., etc. Este sfera definitorie cea mai cuprinz\u0103toare a tuturor celorlalte. Pentru un estetician profesionist a cere eliminarea \u201efrumosului estetic” \u00eenseamn\u0103 s\u0103 comit\u0103 o eroare impardonabil\u0103 \u015fi ridicol\u0103. E ca \u015fi cum ai cere s\u0103 fie eliminat\u0103 apa, fiindc\u0103 are \u201edefectul” de a fi lichid\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Unele concepte dob\u00e2ndesc \u00eentr-un timp extrem de \u00eendelungat, nu doar de secole, ci de milenii, o existen\u0163\u0103 dubl\u0103: una a unui efort specializat al g\u00e2ndirii; \u015fi o alta, care s-a instaurat banal, ca la podi\u015fc\u0103, circul\u00e2nd, f\u0103r\u0103 probleme, \u00een ipostaza celui mai firesc lucru din lume, pe buzele a miliarde de oameni, fie ei cultiva\u0163i… Cite\u0219te mai mult »Dialogurile lui Platon \u015fi dilemele identit\u0103\u0163ii frumosului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[11858,11859,11860,11861],"class_list":["post-20124","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-formulele-conceptuale","tag-identitatea-frumosului","tag-liviu-rusu","tag-logica-frumosului"],"views":4687,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20124","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20124"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20124\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20124"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20124"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20124"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}