Suburbiile Havanei \u2013 \u201eora\u015f \u00een care nu ai cum s\u0103 \u00eent\u00e2rzii\u201c \u2013 constat\u0103 pe bun\u0103 dreptate un erou dintr-un celebru roman al lui Graham Greene \u2013 r\u0103m\u00e2n \u00een urm\u0103. Rul\u0103m cu mare vitez\u0103, \u00eenso\u0163i\u0163i de \u201e\u00eengerul\u201c nostru p\u0103zitor Lasaro, spre San Francisco de Paula, localitate situat\u0103 la aproape 20 de km de capitala Cubei. \u0162inta este, desigur, ferma Vigia, fosta proprietate a lui Hemingway. \u00cencerc s\u0103-mi aduc aminte ce f\u0103cea adolescentul care eram \u00een acea var\u0103 fierbinte a anului 1961, c\u00e2nd Hemingway \u00ee\u015fi zbura literalmente creierii. Auzisem \u015fi poate chiar citisem ceva din opera marelui scriitor, laureat al Premiului Nobel. V\u0103zusem, cred, filmul B\u0103tr\u00e2nul \u015fi marea. O capodoper\u0103 a cinematografiei, cu Spencer Tracy \u00een rolul principal. Mai t\u00e2rziu, pe b\u0103tr\u00e2nul Santiago l-a \u00eentrupat \u015fi Anthony Quinn, la fel de memorabil. Apropo, recent mass-media au informat c\u0103 se lucreaz\u0103 la un film artistic despre Hemingway intitulat Papa, pe un scenariu al unui cunoscut ziarist de la Miami Herald, \u00een regia lui Bob Yari \u015fi av\u00e2ndu-l \u00een rolul titular pe actorul Adrian Sparks. Pentru prima dat\u0103, dup\u0103 50 de ani, se va filma la Havana, chiar \u00een fa\u0163a Palatului guvernamental, unde va fi reconstituit\u0103 lupta sus\u0163in\u0103torilor lui Fidel Castro cu alia\u0163ii generalului Batista. Asemenea produc\u0163ii, care evoc\u0103 biografia sau momente din biografia unor mari personalit\u0103\u0163i, nu sunt \u00eentotdeauna ni\u015fte reu\u015fite artistice. S\u0103 sper\u0103m c\u0103 aceasta va fi.
\nAjungem. Urc\u0103m pe o alee str\u0103juit\u0103 de arbori tropicali pe colina unde se afl\u0103 vila lui Hemingway. Pinii \u015fi bambu\u015fii, plantele aduse din cele mai \u00eendep\u0103rtate col\u0163uri ale planetei \u015fi or\u00e2nduite aici ca \u00eentr-o gr\u0103din\u0103 botanic\u0103, misteriosul Turn, \u00een care scriitorul nu a urcat niciodat\u0103, piscina goal\u0103, scaunele de pe marginea ei, ruginite \u015fi \u00een\u0163epenite \u00een uitare, Cimitirul celor cinci c\u00e2ini ai scriitorului, fiecare cu monumentul lui, lini\u015ftea \u015fi singur\u0103tatea pe care respira\u0163ia oceanului nesf\u00e2r\u015fit le ad\u00e2nce\u015fte \u015fi le amplific\u0103. \u00cen casa \u00een care a locuit timp de 22 de ani \u015fi unde Hemingway \u015fi-a scris c\u00e2teva din marile c\u0103r\u0163i, ast\u0103zi muzeu memorial, totul a \u00eenghe\u0163at \u00een acea zi de var\u0103 tropical\u0103 a anului 1961, odat\u0103 cu detun\u0103tura ultimelor dou\u0103 gloan\u0163e trase de experimentatul v\u00e2n\u0103tor. De la fotoliul preferat \u015fi barul mobil p\u00e2n\u0103 la dezordinea \u00een care au r\u0103mas r\u0103sp\u00e2ndite pe patul din dormitor \u2013 ziare, reviste, c\u0103r\u0163i. \u00cen sufragerie, masa cu cele trei scaune, dou\u0103 laterale, ocupate \u00eentodeauna de Ernest \u015fi Mary, \u015fi unul \u00een cap\u0103t, rezervat oric\u0103rui musafir, de obicei neanun\u0163at. \u00cen dormitor, faimoasa ma\u015fin\u0103 de scris la care Hemingway \u00ee\u015fi b\u0103tea direct textele, de obicei diminea\u0163a, st\u00e2nd \u00een picioare, ceea ce \u00eemi aminte\u015fte de Gogol, care \u00ee\u015fi pl\u0103smuia terifianta lume scriind tot \u00een picioare, \u015fi de Dostoievski care se plimba tot timpul prin camer\u0103. Dormitorul rezervat oaspe\u0163ilor este simplu, elegant, de o distins\u0103 intimitate. Aici au dormit personalit\u0103\u0163i ilustre ale veacului XX \u2013 de la oameni politici, scriitori, arti\u015fti \u015fi stele ale Hollywoodului, p\u00e2n\u0103 la sportivi celebri. Pe pere\u0163i at\u00e2rn\u0103 diverse trofee de v\u00e2n\u0103toare dob\u00e2ndite de \u00eemp\u0103timitul v\u00e2n\u0103tor \u015fi pescar \u00een America \u015fi Africa. Printre ele, \u015fi cel r\u00e2vnit de Mussolini, pentru care dictatorul megaloman i-a oferit lui Hemingway o sum\u0103 exorbitant\u0103, dar scriitorul, indignat, a respins-o ferm. Diverse afi\u015fe anun\u0163\u0103 lupte cu tauri din trecut\u2026 Dintre picturile \u015fi lucr\u0103rile de grafic\u0103 semnate de mari arti\u015fti, atrag aten\u0163ia tablourile pictorului spaniol Roberto Domingo, pentru care coridele au constituit o tem\u0103 predilect\u0103. C\u00e2t prive\u015fte binecunoscuta fotografie a lui Hemingway, cea reprodus\u0103 pe coper\u0163ile unor c\u0103r\u0163i ale sale ori \u00een dic\u0163ionare \u015fi istorii literare, o rev\u0103d cu aceea\u015fi admira\u0163ie: Hemingway al\u0103turi de un marlin impozant. Mi-a pl\u0103cut \u00eentotdeauna nu\u00a0 pentru izb\u00e2nda cinegetic\u0103 pe care o imortalizeaz\u0103, ci pentru c\u0103 intuiesc \u00een acea imagine un sens polemic. Hemingway se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 lumii nu \u00eentr-o atitudine grav\u0103, meditativ\u0103, nu la masa de lucru \u015fi cu m\u00e2na la frunte (de altfel, nici n-am v\u0103zut \u00een casa lui Hemingway ceea ce numim \u00eendeob\u015fte mas\u0103 de scris), ci \u00eentr-o postur\u0103 oarecum frivol\u0103 care rimeaz\u0103 perfect cu personajul. Vechea ma\u015fin\u0103 de scris \u00eemi apare ca un obiect ce \u015fi-a dep\u0103\u015fit demult condi\u0163ia utilitar\u0103 \u015fi a devenit un monument evocator. Peste zece mii de volume \u2013 edi\u0163ii rare, c\u0103r\u0163i cu autografele unor celebrit\u0103\u0163i literare: Dos Passos, Faulkner, Joyce, Ezra Pound, Scott Fitzgerald etc. alc\u0103tuiesc un adev\u0103rat tezaur bibliofil. C\u0103r\u0163ile sunt r\u0103sp\u00e2ndite \u00een toate \u00eenc\u0103perile. Din cotoarele lor at\u00e2rn\u0103 \u015fuvi\u0163e de h\u00e2rtie, semne ale\u00a0 popasurilor de lectur\u0103, de reveniri, de medita\u0163ie mult mai definitorii dec\u00e2t orice aventur\u0103 cinegetic\u0103, gazet\u0103reasc\u0103 sau erotic\u0103 a scriitorului \u015fi omului Hemingway, care a tr\u0103it \u00eentr-o via\u0163\u0103 \u2013 altminteri scurt\u0103, numai 62 de ani \u2013 c\u00e2t al\u0163ii \u00een zece.
\n\u00centors la hotel, privesc de pe o teras\u0103 de la etajul 17 \u00eentinderea m\u0103rii cu cele \u015fapte culori num\u0103rate de M\u00e1rquez, cel care aproape implora s\u0103 nu-l provoc\u0103m s\u0103 vorbeasc\u0103 despre paradisul caraibian c\u0103ci nu s-ar mai putea opri. Am adus cu mine de la Ia\u015fi, aici, la Havana, volumul de poezii ap\u0103rut \u00een BTT, al lui Nicolas Guillen, \u00een traducerea lui Eugen Jebeleanu, \u015fi Parisul, o s\u0103rb\u0103toare de neuitat, din aceea\u015fi colec\u0163ie, una din c\u0103r\u0163ile pe care Hemingway le-a scris la Vigia \u015fi \u00een care, cum se \u015ftie, evoc\u0103 cei cinci ani din tinere\u0163ea sa petrecu\u0163i la Paris, \u00eentre 1921 \u015fi 1926. O deschid la \u00eent\u00e2mplare \u015fi dau peste un paragraf pe care \u00eel subliniasem la prima lectur\u0103, o m\u0103rturie de crea\u0163ie: \u201eLucram p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd terminam fie un capitol, fie un episod \u015fi \u00eentotdeauna m\u0103 opream doar c\u00e2nd \u015ftiam ce are s\u0103 urmeze. Nu mai eram sigur c\u0103 voi continua a doua zi. Uneori, c\u00e2nd \u00eencepeam o povestire nou\u0103 \u015fi nu reu\u015feam s-o urnesc din loc, m\u0103 a\u015fezam \u00een fa\u0163a c\u0103minului \u015fi storceam peste jeratic coaja micilor portocale \u015fi urm\u0103ream fl\u0103c\u0103ruile albastre care se iscau sf\u00e2r\u00e2ind. Alteori, m\u0103 ridicam de la mas\u0103 \u015fi, privind acoperi\u015furile Parisului, \u00eemi spuneam: \u00abNu te nec\u0103ji. Ai reu\u015fit \u00eentotdeauna s\u0103 scrii \u015fi ai s\u0103 reu\u015fe\u015fti \u015fi acum. E de ajuns s\u0103 a\u015fterni pe h\u00e2rtie o singur\u0103 fraz\u0103 care s\u0103 con\u0163in\u0103 un adev\u0103r. Scrie fraza cea mai adev\u0103rat\u0103 pe care o \u015ftii\u00bb. \u015ei, \u00een cele din urm\u0103, scriam o fraz\u0103 adev\u0103rat\u0103, dup\u0103 care puteam s\u0103 merg mai departe\u2026 Acolo, \u00een camera de mansard\u0103, am luat hot\u0103r\u00e2rea de a scrie c\u00e2te o povestire despre fiecare lucru pe care \u00eel \u015ftiu. \u015ei \u00eentotdeauna m-am str\u0103duit s\u0103 \u0163in seama de hot\u0103r\u00e2rea luat\u0103, ceea ce a fost pentru mine o disciplin\u0103 sever\u0103 \u015fi folositoare\u201c.
\n\u00cen or\u0103\u015felul pesc\u0103resc Cojimar, \u201eat\u00e2rnat\u201c de Havana, parc\u0103 stropit cu o pulbere galben\u0103 \u015fi ale c\u0103rui case se pierd printre arborii tropicali, unde venea adeseori petrec\u00e2nd al\u0103turi de pescarii ce \u00eenfruntau rechinii, la faimoasa Bodeguita del Medio sau oriunde \u00een alt\u0103 parte pe mirifica insul\u0103, Hemingway nu e doar \u201eo amintire frumoas\u0103\u201c, cum scria cineva, o figur\u0103 cu aur\u0103 mitologic\u0103, ci o prezen\u0163\u0103 vie. Cubanezii \u00eei rostesc numele cu venera\u0163ie. Scriitorul \u00eensu\u015fi a avut, nu e nici o \u00eendoial\u0103, o special\u0103 afec\u0163iune pentru oamenii de pe t\u0103r\u00e2mul sc\u0103ldat de ape supranumit \u015fi Perla Antilelor. I-a cunoscut bine, a fost fascinat de frumuse\u0163ea, exuberan\u0163a \u015fi melancolia sufletului lor, le-a \u00een\u0163eles profund inconfundabila spiritualitate. \u00cen semn de dragoste \u015fi de recuno\u015ftin\u0163\u0103 pentru cei \u00een mijlocul c\u0103rora a tr\u0103it \u015fi a scris timp de 22 de ani, a donat ferma de la Vigia (pe care o cump\u0103rase \u00een 1939 de la o familie de francezi, contra sumei de 18.000 de dolari) statului cubanez, care de peste o jum\u0103tate de secol se m\u00e2ndre\u015fte cu unul dintre cele mai vizitate muzee memoriale din America \u015fi din lume.
\nUn document inestimabil privind via\u0163a lui Hemingway \u00een Cuba biografii scriitorului \u00eel datoreaz\u0103 jurnalistului Norberto Fuentes, reporter al Agen\u0163iei Prensa Latina, trimis de \u015feful s\u0103u la San Francisco de Paula s\u0103 scrie primul reportaj despre cel ce \u00een acea zi de iunie 1961 tocmai se \u00eempu\u015fcase cu una din armele ascunse \u00een pivni\u0163\u0103 de Mary, so\u0163ia sa. Au urmat, poveste\u015fte Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, \u201e20 de ani de cercet\u0103ri meticuloase, \u00eentrevederi anevoioase \u015fi reconstituiri ce p\u0103reau imposibile, pentru a-l r\u0103scump\u0103ra din memoria cubanezilor anonimi care, de fapt, \u00eemp\u0103r\u0163iser\u0103 cu el nelini\u015ftea de toate zilele: medicul lui personal, cei care \u00eei m\u00e2nuiser\u0103 ambarca\u0163iile de pescuit, f\u00e2rta\u0163ii de la luptele de coco\u015fi, buc\u0103tarii \u015fi personalul de prin c\u00e2rciumi sau b\u0103utorii de rom care-l \u00eenso\u0163eau \u00een nop\u0163ile de chef de la San Francisco de Paula\u201c. Jurnalistul i-a descoperit \u201eurmele inimii \u00een scrisorile pe care nu le mai pusese niciodat\u0103 la cutie, \u00een ciornele pline de c\u0103in\u0163\u0103, \u00een notele neterminate, \u00een magnificul jurnal de naviga\u0163ie, unde str\u0103luce\u015fte toat\u0103 lumina stilului s\u0103u\u201c. A rezultat o carte de 700 de pagini, pe care M\u00e1rquez a citit-o pe ner\u0103suflate \u00een manuscris \u015fi \u00een care ne este restituit: \u201eUn Hemingway al nostru: un om speriat de incertitudine \u015fi de scurtimea vie\u0163ii, care n-a avut niciodat\u0103 mai mult de un invitat la mas\u0103 \u015fi care a reu\u015fit s\u0103 descifreze, cum pu\u0163ini au f\u0103cut-o \u00een istoria omenirii, tainele practice ale profesiunii celei mai solitare din lume\u201c. Da, \u00eens\u0103, f\u0103r\u0103 a face un joc facil de cuvinte, \u015fi ale celei mai solidare!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Suburbiile Havanei \u2013 \u201eora\u015f \u00een care nu ai cum s\u0103 \u00eent\u00e2rzii\u201c \u2013 constat\u0103 pe bun\u0103 dreptate un erou dintr-un celebru roman al lui Graham Greene \u2013 r\u0103m\u00e2n \u00een urm\u0103. Rul\u0103m cu mare vitez\u0103, \u00eenso\u0163i\u0163i de \u201e\u00eengerul\u201c nostru p\u0103zitor Lasaro, spre San Francisco de Paula, localitate situat\u0103 la aproape 20 de km de capitala Cubei. \u0162inta… Cite\u0219te mai mult »Acas\u0103 la Hemingway. 115 ani de la na\u015ftere<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11818,11817],"class_list":["post-20069","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-nicolas-guillen","tag-vila-lui-hemingway"],"views":1031,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20069","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20069"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20069\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20069"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20069"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20069"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}