Volumul Anii t\u0103cerii (2010), de la Arad, \u00eencepe cu acest poem, reprodus \u00een facsimil la pagina 60 \u015fi transcris \u00een pagina urm\u0103toare. Poate fi \u00een\u0163eles \u015fi acceptat ca un fel de prefa\u0163\u0103 l\u0103muritoare pentru contextul \u00een care sunt scrise toate celelalte poeme. Exist\u0103 \u015fi alte explica\u0163ii versificate de acest fel \u00een lotul de inedite ale anilor 1948-1955. Poemul este datat \u00een capul paginii: \u201eSf\u00e2nta Paraschiva, 1951\u201c. Nu are titlu. Este o fil\u0103 curat\u0103, cu un scris cite\u0163, cu cerneal\u0103 neagr\u0103, cu c\u00e2teva modific\u0103ri u\u015for de \u00een\u0163eles.
\nPrimele dou\u0103 versuri fac o strof\u0103, care enun\u0163\u0103 foarte clar tema. \u00cen manuscris, primul vers notat este \u201eVino, condeiule,-ncoace\u201c, dar este \u00eenso\u0163it de un semn grafic folosit \u00een corectura tipografic\u0103 pentru a indica schimbarea ordinii \u00eentre primul \u015fi al doilea vers din manuscris. Edi\u0163ia de la Arad nu cunoa\u015fte semnul \u015fi \u00eencepe poemul cu versul care trebuie s\u0103 fie al doilea. Prin urmare, \u015fi titlul atribuit de editor \u00eentre paranteze drepte (a\u015fa cum se procedeaz\u0103 \u00een cazul poemelor f\u0103r\u0103 titlu) corespunde gre\u015fit celui de-al doilea vers. Editorii de la Arad nu observ\u0103 nici faptul c\u0103 primele dou\u0103 versuri alc\u0103tuiesc o strof\u0103 \u015fi o contopesc cu urm\u0103toarea. Mai \u00eenregistr\u0103m o eroare de lec\u0163iune, la sf\u00e2r\u015fitul versului 6 din strofa a doua: \u201emucenie\u201c (care rimeaz\u0103 cu \u201eh\u00e2rtie\u201c din versul anterior) este citit \u201emucenic\u201c, av\u00e2nd ca efect stricarea rimei.
\nCele mai multe st\u00e2lciri \u00een transcrierea manuscrisului \u00een edi\u0163ia de la Arad sunt de notat \u00een strofa a patra. \u00cen versul al doilea este omis\u0103, inexplicabil, prepozi\u0163ia \u201epentru\u201c. Ultimele dou\u0103 versuri din strofa a patra sunt desfigurate, pentru c\u0103 edi\u0163ia nu \u00een\u0163elege deplas\u0103rile topice at\u00e2t de specific argheziene, transcriind aberant \u015fi derutant: \u201e\u015ei m\u0103 \u00eenchin cu ea \u015fi \u00een loc de trei\/ Degete str\u00e2nse-n frunte spre condei\u201c. Corect este: \u201e\u015ei m\u0103 \u00eenchin cu ea \u00een loc de trei\/ Degete str\u00e2nse-n frunte, pe condei\u201c. Adic\u0103, dac\u0103 renun\u0163\u0103m la deplas\u0103rile topice \u015fi prelu\u0103m \u00een fraza ampl\u0103 \u015fi versul anterior, comunicarea poetic\u0103 e mai clar\u0103, pus\u0103 \u00een continuitatea fireasc\u0103 a segmentelor disjuncte: \u201eMi-a mai r\u0103mas o m\u00e2n\u0103-ntreag\u0103 \u015fi m\u0103 \u00eenchin cu ea pe condei, \u00een loc de trei degete str\u00e2nse-n frunte\u201c. Transcrierea din edi\u0163ia de la Arad creeaz\u0103 confuzie, f\u0103c\u00e2nd ininteligibil finalul strofei a patra.
\n\u00cen sf\u00e2r\u015fit, s\u0103 mai semnalez trei mici erori de transcriere. \u00cen strofa a cincea, aceea din dou\u0103 versuri, vocativul din finalul primului vers e \u201estreine\u201c, nu \u201estr\u0103ine\u201c. Prima form\u0103 e specific arghezian\u0103 \u015fi o \u00eent\u00e2lnim cel mai frecvent \u00een poezia sa, de\u015fi nu \u00een exclusivitate. De asemenea, \u00een primul vers din ultima strof\u0103 Arghezi scrie \u201ecenu\u015fe\u201c, nu \u201ecenu\u015f\u0103\u201c, \u00een acela\u015fi spirit al formelor \u015fi variantelor fonetice mai vechi. Apoi, \u00een versul al cincilea din penultima strof\u0103 editorul de la Arad cite\u015fte \u201eoptim\u0103\u201c, \u00een loc de \u201eoptimi\u201c, ce se continu\u0103 logic cu \u201ezecimi de om\u201c. Astfel de mici erori \u00een transcriere altereaz\u0103 textul arghezian exact at\u00e2t c\u00e2t s\u0103 trezeasc\u0103 ne\u00eencrederea cititorului \u015fi s\u0103-l fac\u0103 s\u0103 proiecteze asupra acestor poeme suspiciunea de imperfec\u0163iune. Citite mai atent, aceste manuscrise risipesc incertitudinile sem\u0103nate de edi\u0163ia de la Arad \u015fi ne fac s\u0103 observ\u0103m c\u0103 suntem \u00een atelierul unui maestru.
\n\u00cen acest manuscris nu sunt dec\u00e2t dou\u0103-trei variante de re\u0163inut \u015fi de comentat. \u00cen loc de \u201ecuv\u00e2ntul zace\u201c se poate b\u0103nui sub \u015fters\u0103tur\u0103 varianta \u201ecerneala tace\u201c. \u00cen dreptul primului vers, \u201eDe ani la r\u00e2nd cuv\u00e2ntul zace\u201c, apare ca variant\u0103 de rezerv\u0103 \u201eDe zece ani\u201c. O astfel de precizie temporal\u0103 ne face s\u0103 credem c\u0103 Arghezi plaseaz\u0103 \u00eenceputul acestei perioade neprielnice prin 1941, dac\u0103 socotim dup\u0103 datarea din acest manuscris: 1951. E de purtat o discu\u0163ie separat\u0103 pe aceast\u0103 tem\u0103: de c\u00e2nd este profund st\u00e2njenit\u0103 crea\u0163ia poetic\u0103 arghezian\u0103 de vitregia vremurilor? Perioada de secet\u0103 \u015fi restri\u015fte pentru poet nu e chiar at\u00e2t de lung\u0103, dac\u0103 urm\u0103rim apari\u0163iile \u00een pres\u0103 \u015fi \u00een volume dup\u0103 Biobliografia lui D. Vatamaniuc (2005): \u00een 1942 apare romanul Lina; \u00een 1943 apare a treia edi\u0163ie definitiv\u0103 de Versuri la Funda\u0163ia Regal\u0103 pentru Literatur\u0103 \u015fi Art\u0103; \u00een anii 1942, 1943, 1944 apar nu mai pu\u0163in de \u015fapte volume de versuri pentru copii, \u00een condi\u0163ii modeste, e adev\u0103rat; \u00een 1946 apare o antologie de Versuri alese la Editura de Stat, iar \u00een 1947 volumul Una sut\u0103 una poeme. Dar conteaz\u0103 ce simte poetul, nu ce \u00eenregistreaz\u0103 bibliografia. \u015ei apoi e de observat c\u0103 primul vers nu adopt\u0103 precizia din formularea \u201eDe zece ani\u201c, prefer\u00e2nd referin\u0163a mai vag\u0103 din sintagma \u201eDe ani la r\u00e2nd cuv\u00e2ntul zace\u201c. E vorba mai ales de intervalul total neprielnic care \u00eencepe \u00een 1948, odat\u0103 cu instalarea regimului comunist.
\nPentru mai mult\u0103 claritate, poetul adaug\u0103 \u00een manuscris dup\u0103 primul vers din strofa a doua o precizare \u00een parantez\u0103, precizare care, \u00een mod evident, nu trebuie transcris\u0103 \u00een versifica\u0163ie: \u201eT\u0103cerea-i prins\u0103 ca un mucegai (de el)\u201c, adic\u0103 de condei. Mai jos, \u00een aceea\u015fi strof\u0103, lateral dreapta, apar notate cuvintele \u201eidolii de l\u00e2n\u0103\u201c, ca o variant\u0103 posibil\u0103 pentru \u201esfin\u0163ii de c\u00e2rp\u0103\u201c din versul al \u015faselea. Mai sunt c\u00e2teva t\u0103ieturi, substituiri \u015fi inversiuni operate \u00een manuscris, dar nimic semnificativ \u00eentr-un plan mai larg. Poate doar o modificare s\u0103 mai not\u0103m, \u00een versul al patrulea din penultima strof\u0103: \u00een loc de \u201ecei de ieri au fost oameni pe sfert\u201c se prefer\u0103 \u201ecei de ieri au fost numai pe sfert\u201c, continu\u00e2nd cu \u201e\u015ei nici at\u00e2t, optimi, zecimi de om\u201c.
\nNemul\u0163umirea poetului e profund\u0103, nu e strict conjunctural\u0103, nu doar fa\u0163\u0103 de oamenii (oficiali sau neoficiali) din preajma lui \u00een 1951, ci \u015fi fa\u0163\u0103 de \u201ecei de ieri\u201c (de pild\u0103, cei care l-au arestat \u00een 1943 pentru pamfletul Baroane): \u201eoameni pe sfert\u201c sau chiar mai pu\u0163in dec\u00e2t at\u00e2t – \u015fi cei de ieri, \u015fi cei de azi. Ace\u015ftia \u00eel oblig\u0103 s\u0103 tac\u0103 sau s\u0103-\u015fi falsifice mesajul. Reac\u0163ia lui e categoric\u0103: niciodat\u0103 nu a min\u0163it, nu a \u201eslujit la idoli de h\u00e2rtie, la sfin\u0163i de c\u00e2rp\u0103\u201c \u015fi nu o va face nici acum. T\u0103cerea nu-i o solu\u0163ie. E, de fapt, o imposibilitate. Presiunea mesajului interior e at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t nu poate fi reprimat\u0103. \u201e\u00cengerul ascuns\u201c iese din morm\u00e2ntul sufletului la lumina graiului. Condeiul se pune la lucru pentru construc\u0163ia sensurilor \u015fi pentru exprimarea interiorit\u0103\u0163ii. \u201eDorul de rug\u0103ciune\u201c, revelarea sacrului eclipseaz\u0103 sau \u00eenl\u0103tur\u0103 orice de\u015fert\u0103ciune. Poezia este o form\u0103 de rug\u0103ciune. Dumnezeu, c\u0103utat ca pe un str\u0103in \u00een dep\u0103rt\u0103ri \u015fi \u00een t\u0103rii, este al\u0103turi, \u00een imediata apropiere a celui care n\u0103zuie\u015fte s\u0103-l cunoasc\u0103. Dragostea \u015fi ura hr\u0103nesc ambivalen\u0163a expresiei argheziene. Adora\u0163ia \u015fi blestemul, de\u015fi \u00eendreptate \u00een sensuri diferite, sunt indisociabile: \u201eBlestemul meu e tot o rug\u0103ciune\u201c. Cuvintele \u00eensele au o dubl\u0103 \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103, sacr\u0103 \u015fi demonic\u0103, alternativ sau simultan. Sufletul dilematic arghezian se r\u0103sfr\u00e2nge \u00een natura expresiei, supus\u0103 aceleia\u015fi dispute a contrariilor.<\/p>\n
<\/p>\n
(De ani la r\u00e2nd cuv\u00e2ntul zace)
\nDe ani la r\u00e2nd cuv\u00e2ntul zace.
\nVino, condeiule,-ncoace.<\/p>\nT\u0103cerea-i prins\u0103 ca un mucegai
\nFulgi pentru aripi noi, prin scai,
\nPrin spini, prin buruieni de m\u0103tr\u0103gun\u0103.
\nNu l-ai f\u0103cut o via\u0163\u0103 de minciun\u0103
\n\u015ei n-ai slujit la idoli de h\u00e2rtie,
\nLa sfin\u0163i de c\u00e2rp\u0103 f\u0103r\u0103 mucenie
\n\u015ei la Irozii slu\u0163i din Miaz\u0103noapte
\nCare beau s\u00e2nge amestecat cu lapte.<\/p>\nM-a\u015f lep\u0103da de tine bucuros
\nDar n-am alt grai, condeiule, frumos.
\n\u015ei nicio o alt\u0103 scul\u0103 mai adev\u0103rat\u0103
\nPentru trezirea-n mine a\u015fteptat\u0103
\nA \u00eengerului meu ascuns.
\nDin sufletul \u00eenchis ca un morm\u00e2nt,
\nEl s-a mi\u015fcat ca r\u0103d\u0103cina \u00een p\u0103m\u00e2nt
\n\u015ei-ncepe frunza, aripa s\u0103-i creasc\u0103
\nAtins\u0103 de-adierea mai proasp\u0103t\u0103
\ncereasc\u0103.<\/p>\nNu ca s\u0103 scrii pentru de\u015fert\u0103ciune.
\nCi pentru dorul meu de rug\u0103ciune.
\nCel ce munce\u015fte \u015ftie c\u0103 se roag\u0103.
\nMi-a mai r\u0103mas o m\u00e2n\u0103-ntreag\u0103
\n\u015ei m\u0103 \u00eenchin cu ea \u00een loc de trei
\nDegete str\u00e2nse-n frunte, pe condei.<\/p>\nTe-am c\u0103utat o via\u0163\u0103, streine,
\n\u015ei tu erai al\u0103turea de mine.<\/p>\nNu te freca la ceaf\u0103 \u015fi la t\u00e2mpl\u0103.
\nTrecutu-i vinovat de ce se-nt\u00e2mpl\u0103.
\nNu pot s\u0103 iert, at\u00e2t nu pot s\u0103 iert
\nC\u0103 cei de ieri au fost numai pe sfert
\n\u015ei nici at\u00e2t, optimi, zecimi de om,
\nCum e o crac\u0103 rupt\u0103 dintr-un pom.
\nO ramur\u0103 uscat\u0103 f\u0103r\u0103 rod,
\nPribeag\u0103 \u015fi ivit\u0103 dintr-un nod.<\/p>\nC\u0103 iese \u00een cenu\u015fe sc\u00e2nteie din
\nt\u0103ciune,
\nBlestemul meu e tot o rug\u0103ciune.
\nF\u0103r\u0103 de voie inima \u015fi gura
\nSe \u00eenso\u0163esc cu dragostea \u015fi ura.
\n\u015ei-acelea\u015fi g\u00e2nduri \u015fi cuvinte
\nSunt c\u00e2nd spurcate, Doamne, \u015fi c\u00e2nd \u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0sfinte.<\/p>\nSf\u00e2nta Paraschiva, 1951<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Volumul Anii t\u0103cerii (2010), de la Arad, \u00eencepe cu acest poem, reprodus \u00een facsimil la pagina 60 \u015fi transcris \u00een pagina urm\u0103toare. Poate fi \u00een\u0163eles \u015fi acceptat ca un fel de prefa\u0163\u0103 l\u0103muritoare pentru contextul \u00een care sunt scrise toate celelalte poeme. Exist\u0103 \u015fi alte explica\u0163ii versificate de acest fel \u00een lotul de inedite ale… Cite\u0219te mai mult »Art\u0103 poetic\u0103 de restri\u015fte. Arghezi aproape inedit<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11428,11815,7454],"class_list":["post-20065","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-arghezi-inedit","tag-manuscrise-arghez","tag-tudor-arghezi"],"views":969,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20065","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20065"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20065\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20065"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20065"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20065"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}