Francezii \u015fi-au f\u0103cut obiceiul de a lansa filmele la \u00eenceputul verii, prelungind sezonul premierelor c\u0103tre toamn\u0103. Este deja o tradi\u0163ie. Ea nu poat\u0103 fi motivat\u0103 f\u0103r\u0103 o leg\u0103tur\u0103 direct\u0103 cu impun\u0103torul spectacol cinematografic declan\u015fat \u00een a doua parte a lunii mai la Cannes.
\nDevine astfel previzibil\u0103 dominanta valoric\u0103 a seriei de premiere, unele fiind lansate la Paris concomitent cu gala cannez\u0103, altele av\u00e2nd s\u0103 fie derulate \u00een s\u0103pt\u0103m\u00e2nile \u015fi lunile estivale urm\u0103toare. Ele fac, de obicei, sarea \u015fi piperul sezonului, venind \u00eencununate cu o salb\u0103 de aprecieri, pro sau contra, ceea ce le spore\u015fte aura. Nu-i vorb\u0103, s\u0103 o recunoa\u015ftem, \u00een aceast\u0103 oaz\u0103 de cinema de calitate apar \u015fi condimente de tot felul. La sf\u00e2r\u015fitul lui iunie, de pild\u0103, pe malurile Senei a avut loc nici mai mult, nici mai pu\u0163in dec\u00e2t un festival de film al feselor, \u00eentr-o viziune feminist\u0103, nu at\u00e2t de \u00eencins\u0103 pe c\u00e2t de muzicalizat\u0103, cu momente erotico-comice. Pe de alt\u0103 parte, s\u0103 lu\u0103m not\u0103 de apropierea unui alt festival al verii, cu tradi\u0163ia \u015fi angajamentul lui citadin, Paris-Cin\u00e9ma, unde, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, la capitolul proiectelor, \u015fi nu numai, au participat \u015fi rom\u00e2nii.
\nGalopul intr\u0103rilor \u00een s\u0103lile pariziene se declan\u015feaz\u0103, ca la un dublu fitil exploziv, concomitent c\u00e2teodat\u0103, cum subliniam mai sus. Pe l\u00e2ng\u0103 linia cannez\u0103 se deruleaz\u0103 tot felul de alte povestiri cinematografice, mai mult sau mai pu\u0163in piperate, unele miz\u00e2nd pe o pedalare politic\u0103. Le po\u0163i revedea, iat\u0103, pe Karin Viard, \u00een rolul blondei Marth\u00e9, \u015fi Emmanuelle Devos, juc\u00e2nd-o pe Carole, o brunet\u0103 plin\u0103 de temperament, \u00eentr-o poveste bazat\u0103 pe un triunghi conjugal (dou\u0103 femei \u015fi un b\u0103rbat), \u00een On a failli \u00eatre amies de Anne La Ny. Po\u0163i lua not\u0103, pe de alt\u0103 parte, de vertijul mediatic st\u00e2rnit de intrarea pe pia\u0163\u0103 a Interviului lui Serth Rogen cu doi ziari\u015fti \u00een personajele a doi posibili atentatori la via\u0163a liderului nord-coreean, situa\u0163ie ce a incendiat spiritele.
\nPrintre autorii lansa\u0163i la Cannes \u015fi prezenta\u0163i \u00een aceast\u0103 var\u0103 la Paris se afl\u0103 \u015fi unii din zona anglofon\u0103. \u00cel voi men\u0163iona \u00een treac\u0103t doar pe David Cronenberg, al c\u0103rui Maps to the Stars este v\u0103zut mai devreme de francezi. Am\u00e2nat\u0103, premiera american\u0103 \u0163inte\u015fte momentul Oscarurilor, mai ales c\u0103 Juliane Moore de\u0163ine deja un premiu pentru interpretare, nu oriunde, ci chiar la Cannes, iar romanul semnat de regizor, Consumed, va fi lansat \u00een aceea\u015fi conjunctur\u0103. Despre Cronenberg se discut\u0103 acum mai ales legat de un filmule\u0163 de numai 9 minute al acestuia, The Nest, unde el practic\u0103 o formul\u0103 voyeuristic\u0103 insistent\u0103. Precum un clinician, regizorul prive\u015fte o femeie cu bustul gol examinat\u0103 mai degrab\u0103 psihiatric \u00een vederea extirp\u0103rii s\u00e2nului st\u00e2ng. La un moment dat, un creion colorat \u00eencercuie\u015fte zona tumefiat\u0103. Tulburat\u0103, femeia pare a transmite starea ei \u015fi camerei, care, privind-o direct, ezit\u0103 sau obose\u015fte uneori, ceea ce determin\u0103 un tangaj, o turbulen\u0163\u0103, \u00een consonan\u0163\u0103 cu emotivitatea neagr\u0103 a pacientei. Un filmule\u0163, dar unul din seria celor a\u015fa-numite seminale, gra\u0163ie c\u0103rora identific\u0103m, precum \u00eentr-o matrice, stilul unui cineast imbricat \u00een tematica proprie.
\nNu-l vom s\u0103ri din peisajul \u00eenceputului de iulie nici pe Corneliu Porumboiu, intrat pe ecranele pariziene \u00een prima s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 a lunii, cu Al doilea joc, un documentar singular \u00een felul lui, ca un capriciu rafinat al unui autor foarte respectat de critica francez\u0103 de specialitate.
\nO tendin\u0163\u0103 etern provocatoare alimenteaz\u0103 filmul lui Jean-Luc Godard, Adieu au langage, ap\u0103rut pe pia\u0163\u0103 la 28 mai. Nu po\u0163i s\u0103 crezi cum condeierii momentului amendeaz\u0103 cu entuziasm ceea ce critici de vaz\u0103 marcau alt\u0103dat\u0103 ca un elogiu al \u00eemprosp\u0103t\u0103rii limbajului. Este pus\u0103 la zid \u00eentreaga palet\u0103 a unor calit\u0103\u0163i ce f\u0103ceau stilul godardian. Noile argumente ale unei critici care pare a se fi sucit sun\u0103 la r\u00e2ndul lor negativist: anticinema, antijoc, nonsens al dialogurilor, personaje sibilinice, dubioase. I se mai recunoa\u015fte doar preocuparea pentru muzic\u0103, dar p\u00e2n\u0103 \u015fi aceasta este trecut\u0103 la capitolul sl\u0103biciuni. Calificat drept ermitul elve\u0163ian megaloman, JLG a produs, dup\u0103 unii, doar un film crepuscular \u015fi agresiv. Pu\u0163ini sunt dispu\u015fi s\u0103 recunoasc\u0103 aici datele unei metafore vizuale de anvergur\u0103 universal\u0103, cu o femeie m\u0103ritat\u0103 \u015fi un b\u0103rbat liber. Cei doi se iubesc, se despart, se re\u00eent\u00e2lnesc, drumul lor \u00eentret\u0103indu-se cu plimb\u0103rile \u00eentre anotimpuri, \u00eentre sat \u015fi ora\u015f, ale unui altminteri superb patruped canin. Disociind astfel renun\u0163area la libertate, Godard nu poate renun\u0163a la celebrele lui jocuri de cuvinte (\u00e9vite, et vite, les souvenirs bris\u00e9s) sau la truisme ce-l autodefinesc (c\u2019est une guerre, de la soci\u00e9t\u00e9 contre l\u2019\u00c9tat), la nelipsitele citate, aici din Marcel Duchamp sau Claude Monet (a nu picta ceea ce vedem, pentru c\u0103 nu vedem nimic, ci a picta ceea ce nu se vede). Ni se propune o nou\u0103 istorie a omenirii prin imagini cinematografice esen\u0163ializate, deloc consumiste, dar deja aceasta este o alt\u0103 problem\u0103, desigur \u00eentr-o lume ca a noastr\u0103, cea de acum, ai c\u0103rei idoli par s\u0103 vin\u0103 adesea de pe alt\u0103 lume.
\nMult mai apropiat de imaginea punctelor fierbin\u0163i de pe Planet\u0103, ilustrate grafic \u015fi cu umor, ne ofer\u0103 Caricaturi\u015ftii, produs de Radu Mih\u0103ileanu, \u00een regia asigurat\u0103 de St\u00e9phanie Valloato. Defini\u0163i ca pifani ai democra\u0163iei, cei doisprezece caricaturi\u015fti sunt filma\u0163i la ei acas\u0103 (\u00een Fran\u0163a, Tunisia, Rusia, Mexic, SUA, Burkina Faso, China, Algeria, Coasta de Filde\u015f, Venezuela, Israel, Palestina). O lec\u0163ie de via\u0163\u0103 cotidian\u0103 se \u00eenso\u0163e\u015fte cu una a curajului umanitar, arti\u015ftii ilustr\u00e2ndu-se ei \u00een\u015fi\u015fi \u00een calitatea, esen\u0163ial\u0103, de combatan\u0163i. Au la purt\u0103tor arma umorului, oferindu-ne astfel o speran\u0163\u0103, un z\u00e2mbet. Autorii proiectului evit\u0103 s\u0103 devin\u0103 pis\u0103logi, l\u0103s\u00e2nd desenelor libertatea de a vorbi, dar \u015fi prezent\u00e2ndu-ni-i pe autorii acestora \u00een spa\u0163iul lor de munc\u0103 \u015fi via\u0163\u0103. Proiectul s-a n\u0103scut, cum preciza Radu Mih\u0103ileanu, din prietenia cu Plantu (Jean Plantureux, cu o activitate de peste 40 de ani la Le Monde, ca desenator de pres\u0103). O idee excelent\u0103 pentru un film care, p\u0103r\u00e2nd un simplu documentar biografic, un road movie m\u00e2nat de energia umorului, se hr\u0103ne\u015fte, de fapt, din fic\u0163iunea autorilor de caricaturi, ca o produc\u0163ie intrinsec\u0103 a unui gen artistic. O produc\u0163ie numai bun\u0103 s\u0103 descre\u0163easc\u0103 frun\u0163ile, plas\u00e2ndu-l pe spectatorul parizian (premiera a avut loc la sf\u00e2r\u015fitul lui mai) \u00eentr-un fotoliu aparent lejer, menit, totu\u015fi, s\u0103-l avertizeze \u00een leg\u0103tur\u0103 cu feluritele crize ce b\u00e2ntuie ast\u0103zi continentele.
\nLuna iulie aduce pe ecranele franceze omnibusul Les ponts du Sarajevo, conceput sub direc\u0163ia criticului Jean-Michel Frodon, spre a marca astfel veacul scurs de la declan\u015farea Primului R\u0103zboi Mondial. Filmul se compune din treisprezece m\u0103rturii reprezent\u00e2nd tot at\u00e2tea priviri asupra unui eveniment dramatic european. Autorii, cei mai mul\u0163i tineri, au al\u0103turi \u015fi cinea\u015fti din alte genera\u0163ii, unii de o reputa\u0163ie mondial\u0103, precum mai sus men\u0163ionatul Jean-Luc Godard, care aplic\u0103 \u015fi aici formula lui cinematografic\u0103, aparent eliptic\u0103 \u015fi enigmatic\u0103, dar, de ast\u0103 dat\u0103, colorat\u0103 tragic \u00een culoarea s\u00e2ngelui. Trebuie s\u0103 recunosc un lucru. Proverbialul umor godardian s-a mutat, de fapt, \u00een filmul semnat de Cristi Puiu. Cineastul rom\u00e2n brodeaz\u0103 cu inteligen\u0163\u0103 un dialog \u00eentre doi so\u0163i \u00eenainte de a-\u015fi fi spus \u201eNoapte bun\u0103!\u201c. Ei trec \u00een revist\u0103 mai multe locuri comune ale mentalului colectiv (legate de evrei, unguri, rom\u00e2ni etc.), sugerate de o carte ap\u0103rut\u0103 la \u00eenceputul secolului trecut. Cel mai aplaudat la proiec\u0163ia de la Cannes, episodul a fost apreciat ca atare \u015fi de criticii prezen\u0163i pe Coasta de Azur, revista Variety subliniind mai tran\u015fant aceast\u0103 \u00eent\u00e2ietate.
\nDac\u0103 ne g\u00e2ndim bine, plec\u00e2nd de la o lucrare de sociologie politic\u0103, Das Spektrum in Europas, ap\u0103rut\u0103 \u00een 1928, cineastul trece viziunea autorului prin grila unui dialog de sear\u0103, lejer, deloc panicard, \u015fi nici subversiv, cum le-a p\u0103rut unora, \u00eentre doi so\u0163i la o v\u00e2rst\u0103 respectabil\u0103, dispu\u015fi s\u0103 exerseze \u00eenainte de culcare o terapie a ideilor luate de-a gata. Fire\u015fte, analiza nu este at\u00e2t de spectral\u0103 pe c\u00e2t de flecar\u0103, ceea ce ne face s\u0103 z\u00e2mbim, cum au f\u0103cut-o \u015fi spectatorii de la Cannes, cufunda\u0163i \u00een fotoliile din La Soixanti\u00e8me, sala-apendice a festivalului.
\nMai sunt dou\u0103 filme franceze aduse de la Cannes, \u00een iulie \u015fi august, spre a fi ar\u0103tate publicului parizian. L\u2019Homme qu\u2019on aimait trop de Andr\u00e9 T\u00e9chin\u00e9 reediteaz\u0103 pe ecran o \u00eent\u00e2mplare real\u0103, petrecut\u0103 \u00een noiembrie 1977. \u00cen plus, filmul ne ofer\u0103 prilejul de a o revedea pe Catherine Deneuve. Actri\u0163a revine \u00eentr-un rol de mam\u0103. Ren\u00e9e este proprietara unui casino de la Palatul Mediteranei din Nisa. Fiica ei, Agnes, se \u00eentoarce din Africa dup\u0103 e\u015fecul unui mariaj, ceea ce produce deregl\u0103ri dramatice \u00een modul de via\u0163\u0103 al mamei. Agnes se \u00eendr\u0103goste\u015fte de omul de \u00eencredere al mamei ei, Maurice Agnelet. Se pune la cale eliminarea patroanei \u015fi deposedarea ei. La cap\u0103tul acestui scenariu, dup\u0103 o tentativ\u0103 de sinucidere, t\u00e2n\u0103ra femeie dispare, f\u0103r\u0103 s\u0103 i se fi g\u0103sit cadavrul. Redeschiderea acestui dosar de c\u0103tre mam\u0103 constituie substan\u0163a filmului lui Andr\u00e9 T\u00e9chin\u00e9, un adev\u0103rat maestru al relev\u0103rii culpabilit\u0103\u0163ii, ca \u015fi al duplicit\u0103\u0163ii umane.
\nCu Sils Maria, programat pentru 20 august, intr\u0103m pe un veritabil sol nietzschean. Se \u015ftie, marele filosof a petrecut o vreme (august 1881) \u00een acest spa\u0163iu mirific, dar totodat\u0103 tulbur\u0103tor, de deasupra m\u0103rii, tr\u0103ind ca un sihastru, un ermit, \u00een satul cu acela\u015fi nume, \u00eentre mun\u0163i, p\u0103duri \u015fi nori de un farmec celest, aici unde el a descoperit sintagma ce, \u00eentre multe altele, avea s\u0103-l consacre \u2013 Retour \u00e9ternel. Dincolo de splendoarea lui special\u0103, asemenea peisajului, filmul lui Olivier Assayas are \u015fi avantajul a dou\u0103 remarcabile actri\u0163e: Juliette Binoche \u015fi Kristen Stewart. Prima face un rol ce merita cu siguran\u0163\u0103 premiul de interpretare: cu subtilit\u0103\u0163i, cu marcaje de registre ce merg de la tandre\u0163e la gelozie \u015fi revolt\u0103 interioar\u0103, trec\u00e2nd prin clipe de amar\u0103 dezn\u0103dejde ori de tonifiant optimism al resemn\u0103rii lucide. Interpreteaz\u0103 o actri\u0163\u0103 la v\u00e2rsta critic\u0103. I se propune s\u0103 joace pe scen\u0103 personajul-pereche al tinere\u0163ii ei, c\u00e2nd devenise celebr\u0103 \u00een partitura Sigrid, o jun\u0103 frumoas\u0103 \u015fi r\u0103sf\u0103\u0163at\u0103, ale c\u0103rei capricii duseser\u0103 la sinuciderea Helenei, mai \u00een v\u00e2rst\u0103. Juliette are de dat via\u0163\u0103 tocmai celei sacrificate \u00een reprezenta\u0163ia de acum dou\u0103 decenii. Rela\u0163ia vedetei cu trecutul ei trece printr-un proces de reactivare. Este acum Maria Enders, obligat\u0103 s\u0103 se supun\u0103 voltajului intimit\u0103\u0163ii generat de asistenta sa Valentine. A\u015fa cum ne ame\u0163e\u015fte celebrul \u015fi misteriosul \u015farpe al norilor volatili de la Maloja, \u00eenaint\u00e2nd \u015fi aleg\u00e2nd apoi calea invers\u0103, \u00eentocmai femeia matur\u0103 de acum se las\u0103 vr\u0103jit\u0103 de mult mai t\u00e2n\u0103ra ei companioan\u0103. Juliette Binoche construie\u015fte ingenios \u015fi rafinat, cum numai ea o poate exprima, aceast\u0103 alchimie a unui suflet chinuit. P\u0103cat c\u0103 juriul a r\u0103mas insensibil la o asemenea bijuterie interpretativ\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Francezii \u015fi-au f\u0103cut obiceiul de a lansa filmele la \u00eenceputul verii, prelungind sezonul premierelor c\u0103tre toamn\u0103. Este deja o tradi\u0163ie. Ea nu poat\u0103 fi motivat\u0103 f\u0103r\u0103 o leg\u0103tur\u0103 direct\u0103 cu impun\u0103torul spectacol cinematografic declan\u015fat \u00een a doua parte a lunii mai la Cannes. Devine astfel previzibil\u0103 dominanta valoric\u0103 a seriei de premiere, unele fiind lansate… Cite\u0219te mai mult »Ora de var\u0103 a cinematografiei franceze<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[11316],"tags":[],"class_list":["post-20060","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media"],"views":1215,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20060","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20060"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20060\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20060"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20060"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20060"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}