{"id":20057,"date":"2014-07-17T12:49:12","date_gmt":"2014-07-17T10:49:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20057"},"modified":"2014-07-17T12:49:12","modified_gmt":"2014-07-17T10:49:12","slug":"regasiri","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/regasiri\/","title":{"rendered":"Reg\u0103siri"},"content":{"rendered":"<p><strong>Semnele de pe copaci<\/strong><br \/>\n\u00cemi este foarte greu s\u0103 explic de ce, \u00een 1973, c\u00e2nd un noroc cum nu-\u0163i sunt date multe, a f\u0103cut s\u0103 fiu invitat\u0103 de Sophia Loren la ea, la Marino, \u00een Italia, dup\u0103 apari\u0163ia micii mele c\u0103r\u0163i ce-i fusese dedicat\u0103, la Editura Meridiane, de ce, m\u0103 \u00eentreb acum, nu am fost at\u00e2t de emo\u0163ionat\u0103 ca \u00een acest an, la Cannes, c\u00e2nd ne revedeam dup\u0103 patruzeci \u015fi unu de ani. S\u0103 fi fost vorba, atunci, de nesim\u0163irea tinere\u0163ii, a tinere\u0163ii mele, fire\u015fte, form\u0103, \u015fi ea, a unui fel de iluzie? Oare credeam, f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103rturisesc, c\u0103 a\u015fa va fi toat\u0103 via\u0163a mea de critic de film, doldora de \u00eent\u00e2lniri extraordinare cu vedete care nu au alt\u0103 treab\u0103 dec\u00e2t s\u0103 stea de vorb\u0103 cu mine, la ele acas\u0103? Nu cred c\u0103 eram at\u00e2t de naiv\u0103, ca s\u0103 nu spun b\u0103tut\u0103 \u00een cap. Doar tr\u0103iam \u00een Rom\u00e2nia. \u00cencerc s\u0103 deslu\u015fesc, totu\u015fi, st\u0103rile \u015fi cred, mai degrab\u0103, c\u0103 at\u00e2t de cople\u015fit\u0103 fiind, opera asupra mea un fel de anestezie. Sophia Loren era atunci, la \u00eenceputul anilor 70, c\u00e2nd \u00eenc\u0103 nu rotunjise patru decenii, \u00een culmea gloriei, una dintre marile staruri \u015fi actri\u0163e de film ale lumii. Nimeni nu ar fi putut clinti certitudinea c\u0103 va apar\u0163ine mitologiei cinematografice, cu via\u0163a ei gestionat\u0103, cum se spune, ast\u0103zi, f\u0103r\u0103 abatere de la ceea ce \u015fi-a propus, ca o vrednic\u0103 napoletan\u0103 ce era. A vrut s\u0103 fie nevasta unui singur b\u0103rbat, a vrut s\u0103 aib\u0103 copii. A avut \u015fi una, \u015fi alta, cu mari sacrificii \u015fi cu o rar\u0103 \u00een\u0163elepciune, nefisurat\u0103 de ac\u0163iunea perfid\u0103 a imenselor succese. Montez din filmul lui 1973: \u201eAm luptat pentru o existen\u0163\u0103 echilibrat\u0103. Meseria pe de o parte, cu destinul ei, s\u0103-i spunem special, via\u0163a mea personal\u0103 pe de alt\u0103 parte, cl\u0103dit\u0103 dup\u0103 toate legile unui trai de familie. Exist\u0103 meserii \u00een care mistuirea are noble\u0163e. Pentru actorii de cinema, lucrurile se pun altfel. Este o meserie care se cere iubit\u0103, f\u0103r\u0103 a te l\u0103sa devorat de ea,dac\u0103 vrei s\u0103 r\u0103m\u00e2i tu \u00eensu\u0163i. Eu am vrut. \u015etiu c\u0103 exist\u0103 multe actri\u0163e care se laud\u0103 cu nepriceperea lor de a executa cele mai normale gesturi domestice. Vor s\u0103 fie altfel dec\u00e2t restul lumii. S-au purtat, c\u00e2ndva, prin\u0163esele ecranului, lene\u015fe \u015fi dezordonate, incapabile s\u0103-\u015fi taie singure o felie de p\u00e2ine, dup\u0103 care alearg\u0103 o armat\u0103 de slujitori, s\u0103 le str\u00e2ng\u0103 lucrurile. Eu nu m\u0103 feresc s\u0103 spun c\u0103 am un sim\u0163 al ordinii exagerat. Sunt pedant\u0103. C\u0103l\u0103toresc foarte mult, dac\u0103 nu a\u015f fi astfel, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 a\u015f pierde totul. De ani de zile port dup\u0103 mine tot felul de lucru\u015foare; cum ajung \u00eentr-un hotel, \u00eemi aranjez col\u0163ul meu, altfel m-a\u015f sim\u0163i singur\u0103\u201c.<br \/>\nA\u015fa cum scrie \u00een cartea ei de memorii, Steaua cea bun\u0103, s-a n\u0103scut \u201es\u0103rac\u0103 \u015fi \u00een\u0163eleapt\u0103\u201c. Cred c\u0103 asta m-a impresionat \u015fi atunci, demult, \u015fi acum, dincolo de \u015focul apari\u0163iei. Aveam s\u0103 v\u0103d multe frumuse\u0163i celebre \u00een \u00eendelunga\u0163ii mei ani de meserie, dar pu\u0163ine \u00eent\u00e2lniri au trecut dincolo de constatarea pl\u0103cut\u0103 \u015fi obiectiv\u0103 a \u00eenzestr\u0103rilor fizice. Cu Sophia Loren a fost altceva. C\u00e2nd am v\u0103zut-o prima oar\u0103, \u00een salonul reziden\u0163ei ei de la Marino, mi-am zis c\u0103 numai o regin\u0103 poate s\u0103 aib\u0103 o asemenea alur\u0103, o astfel de \u201ec\u0103lc\u0103tur\u0103\u201c, sigur\u0103 pe ea \u015fi, totu\u015fi, aerian\u0103, a unei fiin\u0163e convinse c\u0103 lumea se va da din drum cu aceea\u015fi bun\u0103voin\u0163\u0103 cu care ea \u00eens\u0103\u015fi o \u00eent\u00e2mpin\u0103. \u015ei c\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 atunci, \u00een 1973, m-a primit \u00een \u0163inut\u0103 sport, pantalon \u015fi pulov\u0103r. Acum, la Cannes, a intrat \u00een marea sal\u0103 Lumi\u00e8re, \u00eentr-o superb\u0103 rochie lung\u0103, bej, f\u0103r\u0103 aiureli croitorice\u015fti \u015fi sclipiciuri, reluat\u0103 \u00een variant\u0103 neagr\u0103 la traversarea covorului ro\u015fu, pentru un spectacol de gal\u0103. Numai c\u0103 regina amintirilor mele era cum nu se poate mai emo\u0163ionat\u0103. C\u0103uta protec\u0163ia fiului ei (cel mic), Edoardo Ponti, ast\u0103zi regizor de cinema \u015fi televiziune, un t\u00e2n\u0103r domn distins, de patruzeci \u015fi unu de ani (la Marino, \u00een vara vizitei mele, avea c\u00e2teva luni \u015fi dormea \u00een c\u0103rucior, la soare), sem\u0103n\u00e2nd izbitor cu tat\u0103l s\u0103u, produc\u0103torul Carlo Ponti, doar c\u0103 foarte \u00eenalt. Am\u00e2ndoi ne-au prezentat mediu-metrajul Vocea uman\u0103, adaptare dup\u0103 celebrul text al lui Cocteau, pe care Sophia \u015fi l-a dorit demult (\u201eVisul vie\u0163ii mele\u201c). A a\u015fteptat s\u0103 vin\u0103 v\u00e2rsta potrivit\u0103 \u015fi a trebuit s\u0103 aib\u0103 ceva r\u0103bdare, pentru c\u0103, dac\u0103 (aproape) toate au sosit la timp \u00een via\u0163a actri\u0163ei, numai b\u0103tr\u00e2ne\u0163ea nu s-a gr\u0103bit. La Loren, cum \u00eei spun italienii cu o tandr\u0103 \u015fi m\u00e2ndr\u0103 familiaritate, este \u015fi ast\u0103zi o femeie splendid\u0103, incredibil de frumoas\u0103 pentru cei aproape 80 de ani. \u201eAproape\u201c \u2013 a \u0163inut ea s\u0103 precizeze la Masterclassul de a doua zi \u2013 \u201e\u00eei voi \u00eemplini \u00een septembrie. La v\u00e2rsta mea, cu care sunt foarte fericit\u0103, totul conteaz\u0103, lunile, orele. \u015ei dv. ve\u0163i avea 80 de ani\u201c. Citesc interviul din 1973, din revista Flac\u0103ra, \u015fi dau de paragraful \u00een care \u00eencercam s\u0103 g\u0103sesc o modalitate delicat\u0103 de a-i transmite u\u015foara mea uimire, \u015focat\u0103 fiind de persoana din fa\u0163a mea care era \u015fi nu era cea de pe ecran, pentru c\u0103 niciodat\u0103 nu mi-a\u015f fi imaginat c\u0103, dincolo de el, poate fi \u015fi mai frumoas\u0103. \u201eProbabil c\u0103 a\u0163i r\u0103mas cu imaginea mea foarte t\u00e2n\u0103r\u0103. Un chip prea fraged nu spune nimic. O suprafa\u0163\u0103 lin\u0103. Odat\u0103 cu maturitatea \u00eencepe s\u0103-\u015fi spun\u0103 cuv\u00e2ntul caracterul, el \u00ee\u0163i modeleaz\u0103 altfel fa\u0163a.\u201c Scepticismului meu \u00een materie de avantaje ale v\u00e2rstelor coapte, Sophia Loren i-a opus o binevenit\u0103 lec\u0163ie: \u201eDe ce? Nu trebuie s\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2nim la \u00eent\u00e2mplare. Felul cum ne \u0163inem este \u015fi o chestiune de voin\u0163\u0103. Nu sunt pentru prelungirea artificial\u0103 a tinere\u0163ii, ci pentru o \u00eenaintare frumoas\u0103 \u00een v\u00e2rst\u0103. Uita\u0163i-v\u0103 la Mich\u00e8le Morgan\u201c. Montez aceste spuse cu m\u0103rturisirile de la Cannes c\u00e2nd, \u00eentrebat\u0103 de cineva dac\u0103 darurile fizice te propulseaz\u0103 mai repede \u00een meseria de actri\u0163\u0103, a \u0163inut s\u0103 ne aminteasc\u0103 \u00eenceputurile ei pe platouri, c\u00e2nd operatorii d\u0103deau din col\u0163 \u00een col\u0163, ne\u015ftiind cum s\u0103 o filmeze: \u201eNu am fost niciodat\u0103 o p\u0103pu\u015f\u0103 frumoas\u0103. La prima mea \u00eent\u00e2lnire cu de Sica, pentru Pizzaiola, unde aveam un roli\u015for, Vittorio le-a spus celor cu camera de filmat s\u0103 nu-mi fac\u0103 probe, pentru c\u0103 am nasul prea lung \u015fi gura prea mare. A\u015fa este, nu m\u0103 pl\u0103ceam, \u015ftiam c\u0103 am gura p\u00e2n\u0103 la urechi \u015fi nasul lung, dar nici nu aveam de g\u00e2nd s\u0103 m\u0103 supun unor opera\u0163ii estetice, a\u015fa cum mi s-a propus. Le-am r\u0103spuns: mamma mia, dac\u0103 \u0103sta este cinematograful, atunci mai bine m\u0103 \u00eentorc la mine, la Pozzuoli. Cred c\u0103 important este s\u0103 ai un chip mai degrab\u0103 interesant, s\u0103 te adaptezi rolurilor, fie ele \u015fi mici, \u015fi s\u0103 ucenice\u015fti cu speran\u0163a c\u0103, poate, \u00eentr-o zi, vei ajunge actri\u0163\u0103. \u00cen 1957, Stanley Kramer m-a chemat pentru filmul s\u0103u M\u00e2ndrie \u015fi pasiune, unde trebuia s\u0103 dansez flamenco (n.m. \u2013 sub privirile \u00eennebunite ale lui Frank Sinatra \u015fi Cary Grant). Am \u00eenv\u0103\u0163at c\u00e2t am putut, dar Doamne, ce ru\u015fine mi-a fost c\u00e2nd, mai t\u00e2rziu, \u00een Spania, am asistat la premiera filmului, \u015ftiind c\u0103 deasupra mea, la balcon, se afla cea mai mare dansatoare de flamenco\u201c. \u015ei a sosit \u015fi clipa punerii la \u00eencercare. Este, cu adev\u0103rat, actri\u0163\u0103? \u201eCiociara a fost proba de foc: Mi-a schimbat via\u0163a. C\u00e2nd am citit cartea, am sim\u0163it c\u0103 voi \u00eennebuni. Carlo Ponti, so\u0163ul meu, voia s\u0103 produc\u0103 filmul. M-a \u00eentrebat, \u00eentr-o doar\u0103, dac\u0103 mi-ar pl\u0103cea rolul. Mi-aduc aminte c\u0103 l-am \u00eentrebat: Ui\u0163i c\u0103 am numai 26 de ani? M\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 numai Anna Magnani, idolul meu, putea s\u0103 fie protagonista. Spre surprinderea multora, a refuzat rolul. Se p\u0103rea c\u0103 va fi greu de g\u0103sit actri\u0163a potrivit\u0103. Carlo a \u00eendr\u0103znit s\u0103-i spun\u0103 lui Vittorio de Sica: De ce nu o iei pe Sophia? A\u015fa a \u00eenceput aventura ce avea s\u0103 schimbe total cariera mea. Am lucrat minunat cu Vittorio, eram am\u00e2ndoi napoletani, era de ajuns o privire pentru a ne \u00een\u0163elege. C\u00e2nd erai l\u00e2ng\u0103 el, nimic nu p\u0103rea imposibil. Unele scene le-am tras o singur\u0103 dat\u0103. A avut o \u00eencredere enorm\u0103 \u00een mine, de\u015fi \u015ftia foarte bine c\u0103 eu nu f\u0103cusem nicio \u015fcoal\u0103 de actorie. C\u00e2nd mi s-a comunicat c\u0103 sunt nominalizat\u0103 la premiul Oscar nici nu am vrut s\u0103 aud. Nici g\u00e2nd s\u0103 m\u0103 duc la seara aceea magic\u0103. Sunt, v-a\u0163i dat seama, foarte timid\u0103, nici ast\u0103zi nu m-am lecuit. Mi-am zis, atunci, dec\u00e2t s\u0103 le\u015fin acolo, pe scen\u0103, mai bine le\u015fin la mine acas\u0103. M-am culcat \u015fi am fost trezit\u0103 din somn pentru a mi se da marea veste. Bine\u00een\u0163eles c\u0103 era c\u00e2t pe aci s\u0103 le\u015fin. \u00cen anul acela am luat alte 21 de premii\u201c. Probabil c\u0103 s-a b\u0103gat de seam\u0103 tenta\u0163ia de a aduce fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 pe Sophia Loren de acum cu cea cunoscut\u0103 de mine acum patru decenii. Mi-e team\u0103 c\u0103 a\u015f mai putea scrie o carte. Voi mai evoca o singur\u0103 secven\u0163\u0103. Observ\u00e2nd, atunci, demult, c\u0103 folose\u015fte des cuv\u00e2ntul sentimental\u0103, nu am ezitat s\u0103 o \u00eentreb: \u201eC\u00e2t de sentimental\u0103? Povesti\u0163i-mi o \u00eemprejurare a vie\u0163ii dv. din care s\u0103-mi pot face o idee\u201c. \u201eUite, ori de c\u00e2te ori m\u0103 \u00eentorc \u00een satul unde am copil\u0103rit, la Pozzuoli, caut arborii pe care am scrijelit eu ni\u015fte semne, c\u00e2nd eram mic\u0103. E o mare bucurie s\u0103 le \u015ftiu mereu acolo. V-am spus c\u0103 nu vreau s\u0103 uit de unde am plecat. De altfel, am un instinct al lucrurilor care nu trebuie uitate. Exist\u0103 am\u0103nunte, \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, oameni, case, flori, str\u0103zi pe care, \u00eenc\u0103 din momentul primei cuno\u015ftin\u0163e, \u015ftiu c\u0103 nu le voi uita niciodat\u0103. Asta m\u0103 face s\u0103 le pre\u0163uiesc \u015fi mai mult\u201c. Am \u00eentrebat-o, la Cannes, dac\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 mai caute copacii cu semnele l\u0103sate de ea \u00een copil\u0103rie: \u201e\u015ei acum mai dau de ei, at\u00e2\u0163ia c\u00e2\u0163i mai sunt. La ceea ce v-am spus atunci, se adaug\u0103 faptul c\u0103, odat\u0103 cu v\u00e2rsta, am devenit \u015fi mai curioas\u0103. Oare ce a iertat, ce nu a iertat timpul?\u201c<\/p>\n<p><a href=\"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2014\/07\/sophia-loren.jpg\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"aligncenter size-full wp-image-20058\" src=\"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2014\/07\/sophia-loren.jpg\" alt=\"sophia-loren\" width=\"600\" height=\"435\" srcset=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2014\/07\/sophia-loren.jpg 600w, https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2014\/07\/sophia-loren-300x217.jpg 300w, https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2014\/07\/sophia-loren-448x324.jpg 448w, https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2014\/07\/sophia-loren-200x145.jpg 200w\" sizes=\"auto, (max-width: 600px) 100vw, 600px\" \/><\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Semnele de pe copaci \u00cemi este foarte greu s\u0103 explic de ce, \u00een 1973, c\u00e2nd un noroc cum nu-\u0163i sunt date multe, a f\u0103cut s\u0103 fiu invitat\u0103 de Sophia Loren la ea, la Marino, \u00een Italia, dup\u0103 apari\u0163ia micii mele c\u0103r\u0163i ce-i fusese dedicat\u0103, la Editura Meridiane, de ce, m\u0103 \u00eentreb acum, nu am fost&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/regasiri\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Reg\u0103siri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[2328,11812,11260],"class_list":["post-20057","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-cannes","tag-intalnire-cu-sophia-loren","tag-sophia-loren"],"views":2484,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20057","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20057"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20057\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20057"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20057"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20057"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}