Nume practic necunoscut pentru cei n\u0103scu\u0163i dup\u0103 jum\u0103tatea secolului trecut, Corneliu Coposu a devenit o personalitate politic\u0103 de prim-plan a Rom\u00e2niei postcomuniste, iar dup\u0103 moartea lui, \u00een noiembrie 1995, interviurile, evoc\u0103rile, biografiile i-au creat aureola unui erou na\u0163ional. Pe l\u00e2ng\u0103 biografia cronologic\u0103 alc\u0103tuit\u0103 de Tudor C\u0103lin Zarojanu \u015fi interviul amplu realizat de Doina Alexandru, cunoscutul publicist Vartan Arachelian a publicat trei edi\u0163ii ale \u201econvorbirilor\u201c sale cu liderul Partidului Na\u0163ional \u0162\u0103r\u0103nesc Cre\u015ftin \u015fi Democrat: edi\u0163ia \u00eent\u00e2i la Editura Anastasia \u00een 1991, a doua la Editura Humanitas, care adaug\u0103 la prima edi\u0163ie textul interviului din 15 ianuarie 1995, iar acum, \u00een anul centenarului na\u015fterii sale, apare cea de a treia edi\u0163ie, cu un titlu mai adecvat, M\u0103rturisiri, c\u0103ci \u00eentr-adev\u0103r aceste convorbiri reprezint\u0103 o m\u0103rturisire sau o profesiune de credin\u0163\u0103 \u015fi totodat\u0103 povestea dramatic\u0103 a vie\u0163ii unui patriot rom\u00e2n.
\nSemnificativ, volumul se deschide cu o asemenea profesiune de credin\u0163\u0103, intitulat\u0103 Spiritul Blajului. Corneliu Coposu a fost elev al liceului bl\u0103jean timp de \u015fapte ani, \u00eentre 1923-1930, \u015fi, la \u00eenceput, nu a \u00een\u0163eles de ce tat\u0103l s\u0103u, protopopul greco-catolic Valentin Coposu, l-a adus\u00a0 din nordul S\u0103lajului la \u015fcoal\u0103 \u00eentr-un modest or\u0103\u015fel de pe T\u00e2rnave, un sat mai r\u0103s\u0103rit, a c\u0103rui faim\u0103 era conferit\u0103 de aceste venerabile institu\u0163ii de \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt. O m\u0103rturise\u015fte singur \u00eentr-o evocare solicitat\u0103 de revista bl\u0103jean\u0103 Cultura cre\u015ftin\u0103 \u00een 1937, c\u00e2nd Blajul \u00ee\u015fi aniversa v\u00e2rsta bicentenar\u0103 de la \u00eentemeierea sa de c\u0103tre Episcopul Inochentie Micu-Clain: \u201eAm p\u0103\u015fit nedumerit, cu icoana str\u0103lucit\u0103 a \u00eenchipuirii, \u00een\u015felat\u0103 de aspectul mohor\u00e2t al realit\u0103\u0163ii, \u00een satul modest de pe T\u00e2rnave, cu \u015fcoli multe, cu preo\u0163i mul\u0163i \u015fi cu mul\u0163i \u015fcolari. Atunci, desigur, n-am \u00een\u0163eles de ce m\u0103 ducea tata peste patru jude\u0163e, \u00een t\u00e2rgu\u015forul sem\u0103nat cu ziduri \u00eennegrite de vreme. Am \u00een\u0163eles \u00eens\u0103 mai t\u00e2rziu, \u00eenv\u0103\u0163\u00e2nd povestea m\u0103rea\u0163\u0103 a locului sf\u00e2nt care a \u00eentrupat destinul istoric al na\u0163iei noastre. Din sufletul mare al Blajului, mare c\u00e2t vrednicia lui bicentenar\u0103, am rupt \u015fi eu o f\u0103r\u00e2m\u0103\u2026 \u015ei am pornit cu ea \u00een lume, pe drumul ar\u0103tat de dasc\u0103lii mei. Iar c\u00e2nd am p\u0103r\u0103sit b\u0103ncile \u015fcolilor, \u00een care au crescut \u00een dragoste de neam \u015fi lege at\u00e2tea genera\u0163ii, am fost p\u0103truns de m\u0103re\u0163ia Blajului\u201c.
\n\u00cen 1940, c\u00e2nd colegii s\u0103i bl\u0103jeni au organizat tradi\u0163ionala revedere de zece ani, se afla la Oradea, concentrat pe linia de frontier\u0103, a\u015fa c\u0103 n-a putut participa, dar le-a trimis o telegram\u0103, \u00een care-\u015fi exprima, din nou, pre\u0163uirea recunosc\u0103toare pentru liceul absolvit \u00een urm\u0103 cu un deceniu \u015fi pentru profesorii s\u0103i: \u201e\u00cempiedecat s\u0103 iau parte la convenirea colegilor pe care am a\u015fteptat-o cu at\u00e2ta drag trimit din dep\u0103rtare, de la datorie, smerita mea \u00eenchinare Blajului de care m\u0103 leag\u0103 cele mai calde \u015fi \u00eenduio\u015fate sentimente de gratitudine. Profesorilor no\u015ftri iubi\u0163i \u015etefan Pop, Ion Pop C\u00e2mpeanu, Canonic Moldovan, Canonic Maior, director Suciu, Modorcea, Gizdavu, B\u0103g\u0103ian, Eugen Bucur, Dr. Manciulea \u015fi tuturor celorlal\u0163i mul\u0163umiri \u015fi recuno\u015ftin\u0163a mea deplin\u0103 pentru p\u0103rinteasca educa\u0163ie de care ne-am \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit \u015fi neuitate semne de aten\u0163iune generoas\u0103 care ne-au luminat via\u0163a de \u015fcolari. Dragilor mei colegi, pe care numai for\u0163a major\u0103 m-a putut \u00eempiedica s\u0103-i \u00eembr\u0103\u0163i\u015fez la prima noastr\u0103 aniversare a absolvirei, toate ur\u0103rile mele de bine, de fericire \u015fi izb\u00e2nd\u0103 \u00een via\u0163\u0103. Tuturor salut\u0103rile mele \u015fi asigurarea unei frumoase amintiri. Voi \u00eenchina ast\u0103zi cu camarazii mei aici pe frontier\u0103 un pahar \u00een s\u0103n\u0103tatea tuturor, g\u00e2ndindu-m\u0103 la zilele frumoase tr\u0103ite \u00een cea mai frumoas\u0103 prefa\u0163\u0103 a vie\u0163ii \u015fi la m\u0103re\u0163ia Blajului etern\u201c (Corneliu Coposu,
\nv. Anuarul Liceului de b\u0103ie\u0163i rom\u00e2n-unit \u201eSf\u00e2ntul Vasile cel mare din Blaj\u201c pe anul \u015fcolar 1939\/1940, p.223).
\nA avut ocazia s\u0103-\u015fi \u00eembr\u0103\u0163i\u015feze \u201epe dragii s\u0103i colegi\u201c \u015fi s\u0103 rosteasc\u0103 g\u00e2nduri de pre\u0163uire \u015fi recuno\u015ftin\u0163\u0103 pentru Blaj \u015fi pentru \u015fcolile sale peste patru decenii, la aniversarea semicentenar\u0103 a absolvirii liceului. La aceast\u0103 aniversare am participat \u015fi eu, invitat s\u0103 rostesc \u00een fa\u0163a absolven\u0163ilor, obi\u015fnuita, \u00een asemenea ocazii, lec\u0163ie de dirigen\u0163ie. Cu acea ocazie, absolventul de\u00a0 cinci decenii, trecut prin cr\u00e2ncene \u00eencerc\u0103ri de via\u0163\u0103, prin anchete \u015fi \u00eenchisori comuniste, a rostit conferin\u0163a Spiritul Blajului, una dintre cele mai frumoase pagini despre ora\u015ful luminilor ardelene, \u00een care reediteaz\u0103 aprecierile f\u0103cute anterior, \u00een r\u00e2nduri memorialistice sau scrisori de mul\u0163umire. Rostit\u0103 \u00eentr-o vreme c\u00e2nd despre Blaj elogiile erau \u00eeng\u0103duite numai cu cenzura impus\u0103 de partid, absolventul elogiaz\u0103 \u015ecolile Blajului, \u00een spiritul c\u0103rora s-au format caractere pe st\u00e2nca tare a credin\u0163ei. Aprecierile lui se aseam\u0103n\u0103 cu cele f\u0103cute \u00een 1937, tot la aniversarea bicentenar\u0103 a Blajului de c\u0103tre Episcopul Iuliu Hossu, care spunea c\u0103 din \u015ecolile Blajului au ie\u015fit caractere pentru c\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntul era a\u015fezat \u201epe st\u00e2nca tare a credin\u0163ei\u201c \u015fi cita din Evanghelia dup\u0103 Matei (7, 23) despre \u00een\u0163elepciunea\u00a0 de a-\u015fi zidi casa pe st\u00e2nc\u0103: \u201eA dat ploaia, au venit \u015fuvoaiele, au suflat v\u00e2nturile \u015fi au b\u0103tut \u00een casa aceea, dar ea nu s-a pr\u0103bu\u015fit, pentru c\u0103 avea temelia zidit\u0103 pe st\u00e2nc\u0103\u201c. A\u015fa cum mi-a spus, dup\u0103 c\u00e2teva zile, profesorul bl\u0103jean Teodor Seiceanu, colegul s\u0103u de promo\u0163ie, paginile conferin\u0163ei i-au fost confiscate, c\u00e2nd a ajuns la Bucure\u015fti, pe peronul G\u0103rii de Nord. Conferin\u0163a a fost recuperat\u0103, \u00een 2013, de c\u0103tre istoricul Marin Pop din Arhivele CNSAS \u015fi publicat\u0103 \u00een revista Caiete Silvane, iunie 2013, de unde o reproduce Vartan Arachelian \u00een recenta edi\u0163ie a M\u0103rturisirilor. \u201eSpiritul Blajului, \u00een care am fost educa\u0163i, este zestrea noastr\u0103 moral\u0103, care ne-a c\u0103l\u0103uzit pe c\u0103r\u0103rile vremelnic m\u0103r\u0103cinoase, v\u0103dindu-\u015fi prezen\u0163a la toate r\u0103sp\u00e2ntiile grele care ne-au \u00eent\u00e2mpinat\u2026 Spiritul Blajului ne-a fost de folos \u015fi ne-a ajutat s\u0103 \u00eenfrunt\u0103m, f\u0103r\u0103 a ne \u00eencovoia, avatarurile suflete\u015fti prin care am trecut \u015fi care au fost nu pu\u0163ine. C\u0103ci arareori \u00een cursul vremii, destinul a fost mai implacabil cu o genera\u0163ie, dec\u00e2t s-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 fie cu a noastr\u0103\u2026 Dar relele au trecut peste noi precum v\u00e2ltorile de stihii peste st\u00e2nc\u0103. \u015ei dac\u0103 st\u00e2nca, cel pu\u0163in pe alocuri nu s-a clintit, tot spiritul Blajului este cu pricina. Or, piatra \u015flefuit\u0103 \u00een \u015ecolile Blajului s-a nimerit \u00ab\u00een capul unghiului\u00bb. Sau poate a consolidat-o ecoul cuvintelor mari rostite de B\u0103rnu\u0163iu, bl\u0103jeanul cu cea mai profund\u0103 \u00een\u0163elegere a dimensiunii spirituale \u015fi morale a poporului rom\u00e2n, la 15 mai 1848, \u00een Catedrala Blajului\u201c.
\nCu aceste m\u0103rturisiri, \u201ecartea poate fi citit\u0103 ca un Bildungsroman\u201c, ca istoria form\u0103rii unui caracter d\u00e2rz, ne\u00eenfricat, de o exemplar\u0103 frumuse\u0163e moral\u0103, \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, ca un compendiu de istorie contemporan\u0103 a Rom\u00e2niei, istorie povestit\u0103 de c\u0103tre unul care nu numai c\u0103 i-a fost martor, ci \u015fi un tragic personaj.
\nAstfel, \u201elec\u0163ia Blajului\u201c se v\u0103de\u015fte \u00een elogiul \u00eenainta\u015filor; \u00een anii tragici ai Dictatului de la Viena, Corneliu Coposu public\u0103 \u00een ziarul Ardealul, gazeta refugia\u0163ilor ardeleni, o suit\u0103 de \u201ebusturi suflete\u015fti\u201c, Inocen\u0163iu Micu-Clain, Simion B\u0103rnu\u0163iu, Andrei \u015eaguna, Iuliu Maniu, Octavian Goga, Alexandru Lupeanu-Melin \u015f.a., a c\u0103ror evocare este menit\u0103 s\u0103-i \u00eent\u0103reasc\u0103 suflete\u015fte pe cei nedrept\u0103\u0163i\u0163i de istorie \u015fi s\u0103 le inspire n\u0103dejde \u00eentr-o zi a drept\u0103\u0163ii. Unii dintre ace\u015fti \u201e\u00eenainta\u015fi\u201c, precum Simion B\u0103rnu\u0163iu \u015fi Iuliu Maniu, sunt precursori nu numai \u00een sens spiritual, ci \u015fi \u00een \u00een\u0163elesul genealogic al termenului.
\nConfesiunile lui Coposu despre istoria contemporan\u0103 \u00eencep cu 6 martie 1945 \u2013 instalarea comunismului \u00een Rom\u00e2nia \u2013 pentru ca \u00een urm\u0103toarele dou\u0103 capitole s\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015feze \u201ecomunismul la v\u00e2rsta romantic\u0103, comunismul \u00een mar\u015f\u201c. Paginile intitulate N-am m\u00e2ncat salam cu soia au un mai accentuat caracter biografic \u2013 \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u00e2nd anii deten\u0163iei \u015fi ai domiciliului for\u0163at, iar Ie\u015firea din haos \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 Revolu\u0163ia din decembrie, o revolu\u0163ie confiscat\u0103 de neocomuni\u015fti. Convorbirile realizate de Vartan Arachelian cuprind numeroase \u015fi necesare corecturi ale manualelor \u015fi studiilor de istorie contemporan\u0103, f\u0103cute cu bun\u0103 credin\u0163\u0103 \u015fi \u00een spiritul adev\u0103rului, \u201esine ira et studio\u201c, \u00een care a fost crescut de \u015fcolile Blajului.
\nUltimul interviu \u00eenchide, oarecum simetric, volumul, pentru c\u0103 \u00een r\u00e2ndurile sale are din nou rezonan\u0163\u0103 \u201espiritul Blajului\u201c. Cum a fost realizat \u00een 15 ianuarie 1995, ziua de na\u015ftere a lui Eminescu, \u00eenainte de a face politic\u0103, Vartan Arachelian \u00eei propune \u201es\u0103-l evoc\u0103m pe poet\u201c, leg\u0103turile lui cu Transilvania \u015fi cu Blajul. \u201eCum aniversarea na\u015fterii lui Eminescu\u201c \u2013 \u00ee\u015fi aminte\u015fte Coposu \u2013 \u201ec\u0103dea \u00een primele zile de dup\u0103 vacan\u0163\u0103, la liceul pe care l-am frecventat la Blaj \u2013 poetul fusese elev al \u015fcolii o foarte scurt\u0103 perioad\u0103, \u2013 s\u0103rb\u0103torirea se preg\u0103tea \u00eenc\u0103 \u00eenainte de plecarea \u00een vacan\u0163a de Cr\u0103ciun. De altfel, cultul lui era la fel de sus\u0163inut \u00een tot Ardealul, \u00een orice caz, la Blaj, profesorul nostru de limba rom\u00e2n\u0103 aproape c\u0103 ne obliga s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m pe dinafar\u0103 toate poeziile lui Eminescu\u2026 \u00cenc\u0103 de pe vremea ungurilor, c\u00e2nd Transilvania apar\u0163inea Imperiului Austro-Ungar, exista \u00een casele rom\u00e2nilor tabloul lui Eminescu \u2013 nu e vorba de o fotografie, ci de o schi\u0163\u0103 popularizat\u0103 \u00een Ardeal. Iar la Maniu acas\u0103, de pild\u0103, mi-aduc aminte c\u0103 era o fotografie a lui Eminescu cu musta\u0163\u0103\u2026 A fost un element de atrac\u0163ie a spa\u0163iului nostru mioritic, fiind la fel de apreciat \u015fi de cultivat \u00een toate provinciile rom\u00e2ne\u015fti. \u00cen Transilvania de dinainte de Unire, adic\u0103 de dinainte de Primul R\u0103zboi Mondial, cultul lui Eminescu era \u00een floare\u2026\u201c.
\nPe l\u00e2ng\u0103 probitatea evoc\u0103rii istorice, aceste m\u0103rturisiri au un incontestabil farmec memorialistic, cu aduceri-aminte luminoase despre anii de \u015fcoal\u0103, \u00eentunecate despre anii comunismului, tr\u0103i\u0163i \u00eens\u0103 \u015fi ace\u015ftia, cu senin\u0103tate \u015fi calm, ca un \u201eom al puterii depline\u201c, a\u015fa cum t\u0103lm\u0103ce\u015fte el \u00eensu\u015fi ultima strof\u0103 a capodoperei lui\u00a0 Rudyard Kippling, Dac\u0103: \u201eDac\u0103 momentul cumplit al pr\u0103p\u0103dului cr\u00e2ncen \u015fi mare\/ Calm vei putea s\u0103-l asemeni, \u00een timp, c-un minut oarecare,\/ Lumea cu tot ce cuprinde va fi st\u0103p\u00e2nit\u0103 de tine,\/ Tu, peste to\u0163i vei r\u0103zbate: om al puterii depline!\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nume practic necunoscut pentru cei n\u0103scu\u0163i dup\u0103 jum\u0103tatea secolului trecut, Corneliu Coposu a devenit o personalitate politic\u0103 de prim-plan a Rom\u00e2niei postcomuniste, iar dup\u0103 moartea lui, \u00een noiembrie 1995, interviurile, evoc\u0103rile, biografiile i-au creat aureola unui erou na\u0163ional. Pe l\u00e2ng\u0103 biografia cronologic\u0103 alc\u0103tuit\u0103 de Tudor C\u0103lin Zarojanu \u015fi interviul amplu realizat de Doina Alexandru, cunoscutul… Cite\u0219te mai mult »Corneliu Coposu despre spiritul Blajului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10907,11727,11726],"class_list":["post-19979","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-spiritul-blajului","tag-confesiunile-lui-coposu","tag-cultul-lui-eminescu"],"views":4693,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19979","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19979"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19979\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19979"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19979"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19979"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}