Zi de var\u0103 torid\u0103 la Moscova. Un cortegiu funerar se \u00eendreapt\u0103 spre Cimitirul Novodevice.\u00a0 Este al lui Anton Pavlovici Cehov. Murise la numai 44 de ani, \u00eentr-o sta\u0163iune balnear\u0103 din Germania, \u015fi fusese adus la Moscova \u00eentr-un vagon de culoare verzuie pe care scria \u201eTransport stridii\u201c, la vederea c\u0103ruia Gorki \u201es-a sufocat de m\u00e2nie\u201c. Numero\u015fi gur\u0103-casc\u0103 se opresc \u015fi comenteaz\u0103. \u00cen urma sicriului, al\u0103turi de familia scriitorului, pot fi v\u0103zu\u0163i Gorki \u015fi \u015ealiapin. O zi trist\u0103 pentru Rusia \u015fi pentru marea ei literatur\u0103, dar lui Gorki \u201ei se p\u0103rea c\u0103 nimeni nu-\u015fi d\u0103dea seama de importan\u0163a pierderii pe care o suferea \u0163ara sa\u201c. Sf\u00e2r\u015fitul prematur al marelui scriitor survenise sub privirile medicului curant \u015fi ale frumoasei sale so\u0163ii, Olga Knipper, actri\u0163\u0103 a Teatrului de Art\u0103 din Moscova, care \u00eei va supravie\u0163ui nu mai pu\u0163in de 53 de ani (a murit \u00een 1957). Sim\u0163ind c\u0103 pentru Cehov se apropie clipa marii treceri, la ora trei dintr-o noapte lini\u015ftit\u0103 \u015fi \u00eenmiresmat\u0103 de var\u0103, doctorul a cerut s\u0103 fie adus\u0103 o sticl\u0103 de \u015fampanie: \u201eCehov a luat paharul care i se oferea \u015fi, \u00eentorc\u00e2ndu-se spre Olga, i-a spus cu un z\u00e2mbet amar: \u00abDemult n-am mai b\u0103ut \u015fampanie!\u00bb. \u015ei-a golit paharul \u015fi s-a \u00eentors pe partea st\u00e2ng\u0103. Dup\u0103 c\u00e2teva clipe nu mai respira. Trecuse din via\u0163\u0103 \u00een moarte cu simplitatea-i obi\u015fnuit\u0103. Era 2 iulie 1904. Pendula ar\u0103ta ora trei\u201c. Am citat \u015fi voi mai cita \u00een continuare din biografia Cehov a lui Henri Troyat, o capodoper\u0103 a genului. Diminea\u0163a, poveste\u015fte marele scriitor \u015fi biograf francez de origine rus\u0103, a venit \u201ecu ciripit de p\u0103s\u0103rele \u015fi fream\u0103t de frunze. Olga, fascinat\u0103, nu-\u015fi putea lua ochii de la so\u0163ul ei…\u00abNu se auzea nici o voce, va scrie ea, lipsea agita\u0163ia vie\u0163ii zilnice, nu erau dec\u00e2t frumuse\u0163ea, pacea \u015fi m\u0103re\u0163ia mor\u0163ii\u00bb\u201c.
\nDang\u0103tul clopotelor M\u0103n\u0103stirii Novodevice, cu turlele catedralelor ei aurite ce \u00eenro\u015fesc cerul ca \u00een basmele Orientului, se rev\u0103rsa \u00een aerul vechiului cimitir din inima Moscovei, un adev\u0103rat Pantheon al ru\u015filor. Au trecut de atunci 110 ani, timp \u00een care capodoperele dramaturgiei lui Cehov au \u0163inut \u015fi \u0163in afi\u015ful teatrelor din lumea \u00eentreag\u0103. Posteritatea lui Cehov e a unui scriitor global, comparabil, \u015fi din acest punct de vedere, cu Cervantes, Shakespeare, Tolstoi, Dostoievski sau Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez. Prob\u0103 de foc pentru orice regizor, cu piesele lui Cehov se poate triumfa \u015fi se poate \u201ec\u0103dea\u201c at\u00e2t de r\u0103u, \u00eenc\u00e2t, cum ar fi zis b\u0103tr\u00e2nul cronicar rom\u00e2n, cu greu te mai \u201er\u0103dici\u201c; \u00een abordarea teatrului cehovian aurea mediocritas este exclus\u0103. Cutezi s\u0103 montezi Cehov?! Nu exist\u0103 dec\u00e2t dou\u0103 variante: succesul (performan\u0163a) sau c\u0103derea. Vorba lui Dumitru Radu Popescu: \u201eTe pui cu Anton Pavlovici?!\u201c Dac\u0103 te pui, trebuie s\u0103 fii vrednic de o astfel de isprav\u0103. Am fost \u015fi nu am fost surprins c\u00e2nd am citit sau l-am auzit odat\u0103 pe Andrei \u015eerban m\u0103rturisind c\u0103, de\u015fi a realizat \u00een prodigioasa-i carier\u0103 mai multe spectacole cu piesele celui ce a scris Livada de vi\u015fini pe diverse scene din \u0163ar\u0103, din Europa \u015fi din America, constat\u0103 c\u0103 \u00eenc\u0103 nu l-a \u00een\u0163eles cu adev\u0103rat pe Cehov. Tulbur\u0103toare confesiune a unui regizor atins de aripa geniului.
\nSe \u00eent\u00e2mpl\u0103 ca tocmai marile destine s\u0103 nu cread\u0103 \u00een destinul lor \u015fi al operei lor. Este \u015fi cazul lui Cehov. Ajuns celebru \u00eenc\u0103 din timpul scurtei sale vie\u0163i, Cehov, \u201escepticul nem\u00e2ntuit\u201c, cum inspirat l-a definit Sorina B\u0103l\u0103nescu, \u00eei \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fea lui Bunin convingerea c\u0103 dup\u0103 \u015fapte ani de la moarte nu \u00eel va mai citi nimeni! E de prisos a mai spune c\u00e2t de mult s-a \u00een\u015felat. Pu\u0163ine nume ale literaturii universale \u00eei pot sta al\u0103turi. Cehov sfideaz\u0103 timpul, canoanele, ideologiile, paradigmele, toate \u201eismele\u201c. \u201ePictor al omenirii \u00een suferin\u0163\u0103\u201c \u015fi al \u201eparadisului banal\u201c, cum \u00eel caracterizeaz\u0103 Henri Troyat, cu Cehov ne \u00eent\u00e2lnim, pe m\u0103sura trecerii vremii, la orice r\u0103sp\u00e2ntie. Ca al\u0163i mari scriitori, el nu a fost receptat \u015fi nici acceptat cu u\u015furin\u0163\u0103. Originalitatea literaturii lui a frapat, a contrariat, a provocat chiar reac\u0163ii de respingere. Un exemplu: r\u0103sun\u0103toarea c\u0103dere a premierei cu Pesc\u0103ru\u015ful, la Petersburg, care l-a afectat profund \u015fi i-a ad\u00e2ncit scepticismul: \u201eE clar c\u0103 nu voi scrie nici o pies\u0103. \u00cen mod sigur nu am nimic de a face cu teatrul, nici cu publicul… Duc\u0103-se la dracu!\u201c.\u00a0 De altfel, Anton Pavlovici credea mai mult \u00een talentul s\u0103u de prozator dec\u00e2t \u00een cel de dramaturg.
\nCehov vine cu o nou\u0103 concep\u0163ie despre literatur\u0103 \u015fi despre misiunea scriitorului. Este convins c\u0103 arta \u015fi politica trebuie separate. \u00cei admir\u0103 pe titanii literaturii ruse, dar se \u015fi desparte de ei \u00een multe privin\u0163e. Este critic cu decen\u0163\u0103, dar ferm, inclusiv fa\u0163\u0103 de Tolstoi sau de Dostoievski care, \u00een opinia sa, \u2013 \u201escrie bine, dar prea mult\u0103 vorb\u0103rie \u015fi prea ostentativ\u0103\u201c. \u00ce\u015fi perfec\u0163ioneaz\u0103 mereu stilul, pe care \u015fi-l dore\u015fte simplu \u015fi lipsit de afectare. Fapt remarcat de un alt mare scriitor, din cealalt\u0103 extremitate a Europei \u2013 John Golsworthy: \u201eStilul lui seam\u0103n\u0103 cu stepele monotone ale patriei sale. Izb\u00e2nda lui st\u0103 \u00een aceea c\u0103 a f\u0103cut monotonia tulbur\u0103toare, a\u015fa cum se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 preria ori de\u015fertul celui ce le calc\u0103 \u00eent\u00e2ia oar\u0103… Cehov are o \u00eensu\u015fire excep\u0163ional\u0103; el ne arat\u0103 sufletul unui mare popor, \u015fi \u00eel arat\u0103 f\u0103r\u0103 a recurge la patos \u015fi la efecte false\u201c.
\nSurprins\u0103, derutat\u0103 de noutatea dramaturgiei \u015fi prozei cehoviene, intrigat\u0103 \u015fi de discre\u0163ia \u015fi refuzul lui Cehov de a adera, necum de a milita, la vreo grupare, fie ea politic\u0103 sau artistic\u0103, dar cu un enorm sim\u0163 civic care l-a f\u0103cut s\u0103 se d\u0103ruiasc\u0103 \u00een fiecare clip\u0103 f\u0103r\u0103 rest celor mul\u0163i \u015fi umili \u2013 \u015fi nu doar ca medic \u2013 (\u201eM\u0103 ocup de medicin\u0103 \u015fi de literatur\u0103, \u00eengrijesc \u0163\u0103ranii, scriu nuvele \u015fi \u00een fiecare an construiesc c\u00e2te ceva\u201c), lumea intelectual\u0103 rus\u0103 din vremea sa, \u015fi nu numai ea, a trebuit s\u0103 recunoasc\u0103 totu\u015fi destul de repede c\u0103 se g\u0103se\u015fte \u00een fa\u0163a unei personalit\u0103\u0163i complexe, singulare, a unui mare creator \u015fi a unei mari con\u015ftiin\u0163e care prin scrisul \u015fi prin toate faptele sale d\u0103 seam\u0103 \u015fi \u00ee\u015fi asum\u0103 tot ce \u0163ine de condi\u0163ia uman\u0103 \u015fi drama acesteia. Din rafinata capital\u0103 imperial\u0103, Petersburg, fratele s\u0103u Alexei \u00eei scria, \u00een toamna lui 1886, la Moscova: \u201eOamenii discut\u0103 ca \u015fi cum ar fi convin\u015fi c\u0103 \u00een tine se afl\u0103 o sc\u00e2nteie divin\u0103, ca \u015fi cum ar a\u015ftepta ceva de la tine f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie de fapt ce\u201c.
\nTot \u00eentr-o var\u0103 fierbinte m-am recules \u015fi eu la morm\u00e2ntul lui Cehov. Unul modest, contrast\u00e2nd puternic cu cel impun\u0103tor al lui Gogol din imediata apropiere. Tulbur\u0103toare vecin\u0103tate \u00een eternitate, ce m-a f\u0103cut s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la familiaritatea cu care eroii lui Cehov \u00eel evoc\u0103 nu o dat\u0103 pe Gogol, ca, de altfel, \u015fi pe al\u0163i mari scriitori ru\u015fi cu nemuritoarea lume creat\u0103 de ei. Mi-am reamintit, de pild\u0103, acea scen\u0103 din Unchiul Vanea, c\u00e2nd Serebriakov, universitarul carierist, plagiator, impostor \u015fi compilator steril, convoac\u0103 \u00eentreaga familie pentru a-i comunica planul s\u0103u de vindere a mo\u015fiei. El \u00ee\u015fi \u00eencepe discursul cinic \u015foc\u00e2ndu-i pe to\u0163i cu o celebr\u0103 replic\u0103 preluat\u0103 din Revizorul lui Gogol: \u201eV-am poftit, domnilor, pentru a v\u0103 aduce la cuno\u015ftin\u0163\u0103 c\u0103 vine la noi un revizor\u201c. Sau scena \u00een care Ver\u015finin, din Trei Surori, \u00eei spune Ma\u015fei: \u201e\u015ei totu\u015fi, ce p\u0103cat c\u0103 s-a dus tinere\u0163ea!\u201c, iar ea \u00eei replic\u0103: \u201eGogol spunea: Plicticos lucru s\u0103 tr\u0103ie\u015fti pe lume, domnilor!\u201c. \u015ei tot Ma\u015fa, dup\u0103 ce m\u0103rturise\u015fte surorilor ei c\u0103 \u00eel iube\u015fte pe Ver\u015finin, conchide, vr\u00e2nd parc\u0103 s\u0103-\u015fi salveze dest\u0103inuirea de orice und\u0103 de frivolitate \u015fi impudoare: \u201eAcum v-am spus tot… acum o s\u0103 tac…Voi gr\u0103i numai ca nebunul lui Gogol: T\u0103cere, t\u0103cere!…\u201c.
\nTolstoi i-a spus odat\u0103 lui Cehov: \u201eS\u0103 \u015ftii c\u0103 \u00eel detest pe Shakespeare, dar piesele dumitale sunt \u00eenc\u0103 \u015fi mai proaste dec\u00e2t ale lui\u201c. Declara\u0163ia, observ\u0103 Henri Troyat, c\u0103dea chiar \u00een mijlocul corului de laude, generat de piesa Unchiul Vanea. \u201eUnde este drama? \u00cen ce const\u0103?\u201c, \u00eentreba Tolstoi. Despre prozator \u00eens\u0103 avea o cu totul alt\u0103 p\u0103rere. Descoperea \u00een proza lui Cehov \u201eforme noi\u201c \u015fi afirma c\u0103 \u201e\u00een ceea ce prive\u015fte tehnica, el \u00eemi este mult superior\u201c. Relat\u00e2nd \u00eentr-o conversa\u0163ie c\u0103 Tolstoi l-a comparat, ca dramaturg, cu \u201e,marele Will\u201c, Cehov a r\u00e2s cu poft\u0103 \u00eenc\u00e2t i-a alunecat lornionul de pe nas, manifestare cu totul neobi\u015fnuit\u0103 \u00een ceea ce-l privea. Altfel spus, comenteaz\u0103 unul dintre biografii Titanului de la Iasnaia Poliana, Viktor \u015eklovski \u2013 \u201eTolstoi a comparat doi corifei, pe Shakespeare \u015fi pe Cehov, doi scriitori cu care nu era de acord\u201c. Victor Hugo \u00eel numise pe Eschil \u2013 \u201eShakespeare cel B\u0103tr\u00e2n\u201c. A\u015f parafraza spun\u00e2nd: Anton Pavlovici Cehov este \u201eShakespeare cel T\u00e2n\u0103r\u201c. Dar, de fapt, a\u015fa cum observ\u0103 Sorina B\u0103l\u0103nescu, autoarea edi\u0163iei Cehov, traduc\u0103toare \u015fi reputat\u0103 exeget\u0103 a operei acestuia: \u201eCehov este \u015fi r\u0103m\u00e2ne Cehov, ierarhiz\u0103rile nu-l ridic\u0103 \u015fi nu-l coboar\u0103\u201c. Iar posteritatea celui care ne-a revelat c\u0103 \u00een peretele fiec\u0103rei case exist\u0103 o u\u015f\u0103 ce d\u0103 direct \u00een Salonul nr. 6 este, vedem acum, la 110 de la moartea sa, fabuloas\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Zi de var\u0103 torid\u0103 la Moscova. Un cortegiu funerar se \u00eendreapt\u0103 spre Cimitirul Novodevice.\u00a0 Este al lui Anton Pavlovici Cehov. Murise la numai 44 de ani, \u00eentr-o sta\u0163iune balnear\u0103 din Germania, \u015fi fusese adus la Moscova \u00eentr-un vagon de culoare verzuie pe care scria \u201eTransport stridii\u201c, la vederea c\u0103ruia Gorki \u201es-a sufocat de m\u00e2nie\u201c. Numero\u015fi… Cite\u0219te mai mult »\u201eShakespeare cel T\u00e2n\u0103r\u201c. 110 ani de la moartea lui Cehov<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[11724,11725],"class_list":["post-19975","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cehov-conceptie-despre-literatura","tag-noutatea-dramaturgiei-cehov"],"views":1248,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19975","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19975"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19975\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19975"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19975"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19975"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}