![\"Godard\"](\"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2014\/07\/Godard.jpg\")
<\/a><\/p>\nCu pu\u0163in timp \u00eenainte, a trimis o scrisoare pre\u015fedintelui Gilles Jacob \u015fi delegatului general Thierry Fr\u00e9maux, o misiv\u0103 video, \u00een stilul s\u0103u n\u0103ucitor-paradoxal, condimentat cu nelipsitu-i teribilism, deloc atins de cei 83 de ani. Doar vocea mi s-a p\u0103rut mai tremur\u0103toare. Intitulat\u0103 Khann Khanne (oarecum deconcertant, parc\u0103 \u00eenadins pe gustul presei mediocru-juc\u0103u\u015f\u0103) \u015fi subintitulat\u0103 S\u00e9lection naturelle, ea se adreseaz\u0103 vechilor s\u0103i tovar\u0103\u015fi, Chers vieux camarades. R\u00e2ndurile sunt \u00eentret\u0103iate de fragmente din filme, ale sale \u015fi ale altora. Ironia, mica \u00een\u0163ep\u0103tur\u0103, dar \u015fi o imens\u0103 triste\u0163e \u00eencarc\u0103 textul \u015fi imaginile, asemenea unui preludiu al filmului ce urma s\u0103 fie v\u0103zut: \u201eV\u0103 mul\u0163umesc, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, pentru invita\u0163ia de a urca augustele voastre 24 de trepte, o dat\u0103 pe secund\u0103 (n.m. \u2013 cum ar fi putut Godard s\u0103 rateze prilejul de a evoca celebra sa formul\u0103, \u00abLe cin\u00e9ma c\u2019est la v\u00e9rit\u00e9 24 fois par secondes\u00bb). \u015eti\u0163i, \u00eens\u0103, c\u0103 eu nu mai fac parte, \u015fi asta demult, din distribu\u0163ie. Prin urmare, nu mai sunt acolo unde crede\u0163i voi c\u0103 a\u015f mai fi, \u00eenc\u0103. \u00cen fapt, drumurile mele sunt altele. Iat\u0103 locurile unde m\u0103 aflu, uneori pentru mul\u0163i ani, alteori pentru c\u00e2teva clipe, sub protec\u0163ia straniului eclesiast, murmur\u00e2nd \u00abceea ce va fi, a fost deja\u00bb. (…) Da , de acum \u00eencolo, m\u0103 voi duce acolo unde am r\u0103mas. Fiind \u00een alt\u0103 parte, nu este posibil s\u0103 fiu al\u0103turi de voi \u00een ziua de 21 mai. (\u2026) De altfel, drag\u0103 Pre\u015fedinte (n.m. \u2013 i se adreseaz\u0103 direct lui Gilles Jacob), acesta nici nu este un film, cu toate c\u0103 este cel mai bun dintre toate ale mele. Este un simplu vals \u015fi v\u0103 doresc ca, ascult\u00e2ndu-l, s\u0103 g\u0103si\u0163i un adev\u0103rat fals-racord cu viitorul dumnevoastr\u0103 Destin\u201d. Se \u00een\u0163elege de la sine c\u0103 nu-\u015fi dore\u015fte niciun premiu. Parc\u0103 pentru a \u00eent\u0103ri decizia, sau, poate, pentru a-i scuti de o anumit\u0103 duritate pe cei b\u0103nui\u0163i a-i fi, totu\u015fi, prieteni, cineastul a acordat un interviu postului de televiziune elve\u0163ian RTS. \u201eProfesioni\u015ftii vorbesc o alt\u0103 limb\u0103 dec\u00e2t a mea. Fie c\u0103 este vorba de critic\u0103, de oficiali, de produc\u0103tori, to\u0163i apar\u0163in unei alte lumi. Ceea ce \u00een\u0163eleg ei prin a vorbi nu serve\u015fte la nimic. (\u2026) Din spirit de contradic\u0163ie, a\u015f prefera s\u0103 nu iau niciun premiu Nu a\u015f vrea ca festivalul s\u0103 se simt\u0103 obligat s\u0103-mi acorde un premiu, acolo, sau unul pentru \u00eentreaga carier\u0103, chestii de astea pe care, ast\u0103zi, le-a\u015f sim\u0163i ca lipsite de polite\u0163e. Am avut 5 sau 6 premii, chiar \u015fi un Oscar. Mi-ar fi pl\u0103cut s\u0103 iau la Palme d\u2019Or acum 30 sau 40 de ani, chiar dac\u0103 asta mi-ar fi f\u0103cut \u015fi r\u0103u, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103. Ast\u0103zi, sunt fericit c\u0103 am evitat acest r\u0103u.\u201d Dac\u0103, totu\u015fi, cine \u015ftie, se va trezi cu la Palme… o va d\u0103rui consilierului s\u0103u fiscal, a\u015fa cum a procedat \u015fi cu Oscarul. Festivalul a anun\u0163at c\u0103 va respecta hot\u0103r\u00e2rea cineastului de a r\u0103m\u00e2ne el \u00eensu\u015fi \u201ep\u00e2n\u0103 la moarte \u015fi niciun pas mai departe\u201d. Gilles Jacob, cu stilul s\u0103u unic \u00een a g\u0103si justific\u0103ri m\u0103gulitoare, a pus totul pe seama dorin\u0163ei artistului de \u201ea nu-\u015fi eclipsa propriul film printr-o conferin\u0163\u0103 de pres\u0103 ne\u00eendoielnic show briantissim. Prin urmare, so long Jean-Luc\u201d. Thierry Fremaux avea s\u0103 ne spun\u0103, mai ales celor care nu au avut norocul s\u0103-l vad\u0103 pe JLG \u00een plin exerci\u0163iu: \u201eGodard, la Cannes, \u00eenseamn\u0103, \u00een primul r\u00e2nd, marele spectacol al conferin\u0163elor sale de pres\u0103\u201d. Serge Daney l-a descris, ca nimeni altul, \u00een ziarul Lib\u00e9ration din 13 mai 1985: \u201eO conferin\u0163\u0103 de pres\u0103 a lui Godard este un rit \u00een sine, unul dintre rarele care mai descre\u0163e\u015fte frun\u0163ile festivalierilor, uza\u0163i de limba de lemn a showbizului. De ce func\u0163ioneaz\u0103 at\u00e2t de bine acest rit? Pentru c\u0103 Godard \u00ee\u015fi joac\u0103 jocul, pentru c\u0103 ia \u00een serios toate \u00eentreb\u0103rile. Numai c\u0103, pe furi\u015f, le deplaseaz\u0103, le ironizeaz\u0103 cu mali\u0163ie, iar uneori chiar le r\u0103spunde sincer. Cum se spune \u00een tenis, \u00eentoarce toate mingile. Dac\u0103 cinematograful ar fi un regat, Godard ar fi nebunul s\u0103u. Din partea lui se a\u015fteapt\u0103 \u00eentreaga m\u0103iestrie pentru a striga c\u0103 regele este gol, spun\u00e2nd adev\u0103rul \u00een chip imprevizibil \u015fi amuzant\u201d. Am avut \u015fi eu \u015fansa s\u0103-l prind \u00eentr-un astfel de spectacol \u015fi m\u0103rturisesc c\u0103, pe moment, vr\u0103jit\u0103 de glasul s\u0103u exersat, parc\u0103, doar \u00een incanta\u0163ie, nu \u00een vorbitul pur \u015fi simplu, am luat de bune mai tot ceea ce am auzit. \u201eDumneavoastr\u0103, care sunte\u0163i un adept al noilor tehnologii, lucra\u0163i pe calculator, b\u0103nuiesc\u201d, i s-a adresat cineva. \u201eO, nu, am acas\u0103 opt ma\u015fini de scris, una mai veche dec\u00e2t alta, a\u015fa scriu.\u201d \u201eAiurea\u201d \u2013 avea s\u0103-mi spun\u0103 mai t\u00e2rziu Serge Toubiana, fostul redactor-\u015fef al revistei Les Cahiers du cin\u00e9ma \u2013 \u201ejoac\u0103 teatru, folose\u015fte de mult computerul\u201d. Acest om nu a mai vrut s\u0103 se arate acum, \u00een 2014. Poate este de ajuns \u015fi acceptarea de a fi selec\u0163ionat, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103 o \u00eencuviin\u0163are de a-\u015fi lua r\u0103mas bun at\u00e2t de emo\u0163ionant de la cei care \u00eel iubesc, care nu-l iubesc, dar pentru care ini\u0163ialele consacrate JLG se identific\u0103, ne\u00eendoielnic, cu una dintre marile legende ale cinematografului, cu cel care l-a transformat, dac\u0103 nu cumva chiar l-a reinventat. Surprinz\u0103tor \u015fi nu prea, a filmat Adieu au langage \u00een 3D. Teribilism, au spus unii. Eu v\u0103d aici un omagiu perfid adus unui timp \u015fi unei lumi de care se desparte, \u201elumea lui Google \u00een care non-g\u00e2ndirea a contaminat g\u00e2ndirea\u201d. Nicio artilerie grea a efectelor speciale suprapoten\u0163ate prin 3D nu m\u0103 va emo\u0163iona precum scenele godardiene \u00een care suntem invita\u0163i, gra\u0163ie tehnicii, s\u0103 r\u0103sfoim c\u0103r\u0163ile, aduse la \u00eendem\u00e2na noastr\u0103, a\u015fa cum sunt adu\u015fi fulgii de z\u0103pad\u0103 care se topesc, frunzele care cad. \u00cen aparen\u0163\u0103, filmul are o poveste, \u015fi autorul ne furnizeaz\u0103 \u015fi un rezumat: \u201eIstoria este simpl\u0103, o femeie m\u0103ritat\u0103 \u015fi un b\u0103rbat liber se \u00eent\u00e2lnesc, se iubesc, se ceart\u0103, un c\u00e2ine r\u0103t\u0103ce\u015fte \u00eentre ora\u015f \u015fi sat, anotimpurile trec, femeia \u015fi b\u0103rbatul se reg\u0103sesc, se reg\u0103se\u015fte \u015fi c\u00e2inele \u00eentre ei…\u201d. O fi ea simpl\u0103 povestea, dar, \u00een fapt, nu este dec\u00e2t un vehicul pentru a transporta filosofia amar\u0103 a unui artist \u00eensingurat, care contempl\u0103 pun\u0163ile comunic\u0103rii distruse sistematic. Adieu au langage este, cred, cel mai melancolic film al cineastului, crea\u0163ie crepuscular\u0103, \u015fi asta nu pentru c\u0103 abund\u0103 \u00een referin\u0163e ale dezn\u0103dejdii, rostogolite \u00een avalan\u015f\u0103, de la Soljeni\u0163\u00een \u015fi Dostoievski la Saint-Just (cu celebra sa aser\u0163iune, \u201eFericirea este o idee nou\u0103 \u00een Europa\u201d) la Levinas \u015fi Ezra Pound, \u00een sprijin fiind chema\u0163i \u015fi pictorii, Monet, bun\u0103oar\u0103, de la care am \u00eenv\u0103\u0163at c\u0103 \u201etrebuie s\u0103 pict\u0103m ceea ce nu vedem, nu ceea ce vedem, pentru c\u0103, oricum, nu vedem nimic\u201d. To\u0163i cei care nu au imagina\u0163ie se refugiaz\u0103 \u00een realitate, \u0163ine autorul s\u0103 ne aduc\u0103 aminte, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput. Realitatea ne umile\u015fte, Dumnezeu \u00eensu\u015fi a f\u0103cut din noi fiin\u0163e umilite. Ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103, suntem pe jum\u0103tate fascina\u0163i, pe jum\u0103tate devasta\u0163i, dar nu \u015ftim pentru ce. Continuare, de bine, de r\u0103u, a unei lumi obosite? Criz\u0103 benefic\u0103 a acestei lumi prad\u0103 victorioasei sale extinderi? Ce ne a\u015fteapt\u0103, oare, \u00een marginea unui secol care nu are niciun nume clar, \u00een niciuna dintre limbile tolerate? Sf\u00e2r\u015fitul lumii? Venirea unei alte lumi? Cu histrionismul cunoscut, Godard se preface c\u0103 elogiaz\u0103 femeia, \u00ee\u015fi pune \u00eentrebarea, precum G. C\u0103linescu odinioar\u0103, ce alegem, femeia sau fata? Concluzia: femeia nu-\u0163i poate face niciun r\u0103u, poate doar s\u0103 te omoare. \u015ei totu\u015fi, exist\u0103 \u00een acest film de o triste\u0163e muzical\u0103 doi mesageri neobi\u015fnui\u0163i \u00een universul mizantropului Godard: natura \u00eennobilat\u0103 de anotimpuri \u015fi de pictori (Van Gogh, Monet) \u015fi, mai presus de orice, exist\u0103 c\u0103\u0163elu\u015fa Roxy ai c\u0103rei ochi ne urm\u0103resc chiar \u015fi c\u00e2nd nu se afl\u0103 \u00een cadru. Ea reconciliaz\u0103 cuplul, pentru c\u0103, spune el, cit\u00e2ndu-l pe Buffon, \u201eC\u00e2inele este singura fiin\u0163\u0103 de pe p\u0103m\u00e2nt care ne iube\u015fte mai mult dec\u00e2t se iube\u015fte pe sine\u201d. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, pricepe totul f\u0103r\u0103 a avea nevoie de cuvinte, \u201ede vorbele noastre care se cred cuvinte \u015fi gr\u0103iesc \u00een numele lor\u201d. \u015ei totu\u015fi, \u015fi Dumneavoastr\u0103 utiliza\u0163i limbajul, nu? \u00eel \u00eentreab\u0103 o ziarist\u0103. \u201e\u00cen toate zilele \u015fi pentru asta sunt sup\u0103rat pe mine.\u201d<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
M-am b\u0103tut pentru a vedea Adieu au langage. O singur\u0103 proiec\u0163ie, \u015fi oficial\u0103, \u015fi pentru at\u00e2ta omenire de pres\u0103. Nu m-am preg\u0103tit, \u00eens\u0103, pentru \u00eent\u00e2lnirea cu Godard, cu toate c\u0103 fusese anun\u0163at\u0103 o conferin\u0163\u0103 de pres\u0103. Nu avea rost s\u0103-mi am\u0103gesc sufletul de cinefil. \u015ei ca mine, cei mai mul\u0163i. Mai mult ca sigur, tot… Cite\u0219te mai mult »Desp\u0103r\u0163iri. Adieu, Godard<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[11721,3147],"class_list":["post-19969","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-adieu-au-langage","tag-jean-luc-godard"],"views":1037,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19969","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19969"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19969\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19969"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19969"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19969"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}