{"id":19963,"date":"2014-07-10T09:42:32","date_gmt":"2014-07-10T07:42:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=19963"},"modified":"2014-07-10T09:42:32","modified_gmt":"2014-07-10T07:42:32","slug":"benjamin-fondane-intalnire-cu-julien-benda","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/benjamin-fondane-intalnire-cu-julien-benda\/","title":{"rendered":"Benjamin Fondane: \u00eent\u00e2lnire cu Julien Benda"},"content":{"rendered":"<p>\u00cen 1922, dup\u0103 apari\u0163ia eseului Antimoderne al lui Jacques Maritain, lui Benjamin Fondane i se \u201eofer\u0103\u201c conceptul dup\u0103 care jinduise, dar c\u0103ruia nu \u00eei g\u0103sise un nume: este vorba de \u00eensu\u015fi cuv\u00e2ntul din titlu, \u00een stare s\u0103 rezume un \u00eentreg profil spiritual. \u00centr-un articol intitulat L\u2019humanisme de Jacques Maritain, Fondane va saluta, printre altele, demersul din Antimoderne, socotindu-l o binevenit\u0103 \u201e\u00eentoarcere \u00eend\u0103r\u0103t\u201c, care nu ar \u00eensemna \u201eo abdicare \u00een fa\u0163a lumii moderne\u201c, ci \u201eo reac\u0163ie violent\u0103\u201c \u00eempotriva acesteia. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, Fondane \u00een\u0163elege s\u0103 corecteze \u015fi un demon modern(ist) care se strecurase tocmai \u00een citadela p\u0103zit\u0103 de Maritain: acesta din urm\u0103 \u00een\u0163elegea antimodernismul ca \u201eultramodernism\u201c. Eseistul rom\u00e2n, el \u00eensu\u015fi un spirit \u201eexcesiv\u201c, dar \u00een sens contrar, va prefera ideea de recul pe care o presupune conceptul, pentru care el, unul, pledase aproape \u00eentreaga via\u0163\u0103, \u00eenc\u0103 de c\u00e2nd \u00ee\u015fi dorea s\u0103 sublimeze simbolismul prin clasicism \u015fi s\u0103 \u00eempace avangarda cu \u201etradi\u0163ionalismul\u201c. Dar s\u0103 fie, oare, \u00eentoarcerea posibil\u0103, a\u015fa cum pe drept cuv\u00e2nt se \u00eentrebase nu o dat\u0103?<br \/>\nConceptul lui Maritain \u00eei serve\u015fte ca o m\u0103nu\u015f\u0103 \u015fi pentru a se ap\u0103ra de dou\u0103 prejudec\u0103\u0163i redutabile despre evreitate \u015fi lumea modern\u0103. Una stabilea o paternitate f\u0103r\u0103 drept de apel \u00eentre primul \u015fi al doilea termen: adev\u0103ra\u0163i creatori ai modernit\u0103\u0163ii ar fi tocmai evreii, repetau, p\u00e2n\u0103 la sa\u0163ietate, al\u0163i antimoderni, de alte valen\u0163e \u00een raport cu Fondane. Pe de alt\u0103 parte, extremismele politice ale epocii, contestate de autorul nostru tocmai ca o culme a modernit\u0103\u0163ii \u015fi a ra\u0163ionalit\u0103\u0163ii carteziene, ilustrau o alt\u0103 tendin\u0163\u0103, de ast\u0103 dat\u0103 a iudeofobiei modernilor. Termenul lui Maritain reprezenta o solu\u0163ie. \u00cen marea tradi\u0163ie a antimodernilor, Fondane este poate cel dint\u00e2i care asociaz\u0103, \u00een cuno\u015ftin\u0163\u0103 de cauz\u0103, doi termeni de regul\u0103 opu\u015fi. Da, evreul poate fi antimodern. \u00cen articolul Lev \u015eestov \u00een c\u0103utarea iudaismului pierdut, portret \u015fi autoportret deopotriv\u0103 (alegerea lui \u015eestov ca principal model filosofic \u015fi existen\u0163ial fiind exprimat\u0103 \u00een repetate r\u00e2nduri de poetul \u015fi eseistul rom\u00e2n), Fondane descoper\u0103 dou\u0103 direc\u0163ii spirituale diferite ale evreit\u0103\u0163ii. Una, \u201ealienat\u0103\u201c, tributar\u0103 \u201eeticii autonome\u201c, care mizeaz\u0103 pe virtu\u0163ile ra\u0163iunii \u015fi propune utopia fiin\u0163ei umane perfectibile, ar \u00eentruchipa \u00eensu\u015fi \u201ep\u0103catul cunoa\u015fterii\u201c, \u201emarele p\u0103cat al orgoliului lui Israel \u00een Istorie\u201c. Principalii ei reprezentan\u0163i sunt Ma\u010fmonide, Spinoza, Bergson, Freud. Ace\u015ftia ar fi modernii. Ar mai exista \u00eens\u0103 o tradi\u0163ie, ascuns\u0103, \u00eenvins\u0103 poate de prima, ilustrat\u0103 mai ales de figuri \u015fi tendin\u0163e generice (\u015fi nu neap\u0103rat etnice), cea a lui \u015eestov contestatorul marii filosofii occidentale moderne, dar \u015fi a unui Pascal \u00een c\u0103utarea Dumnezeului lui Abraham, sau a lui Kierkegaard \u00eentorc\u00e2ndu-i spatele lui Hegel. \u015eestov ar fi chiar sinteza tradi\u0163iei antimoderne a unei evreit\u0103\u0163i \u00een general purt\u0103toare a modernului: \u201eal\u0103turi de Pascal, Nietzsche \u015fi Dostoievski, contra lui Hegel \u015fi Husserl (de\u015fi Husserl este \u015fi el evreu), \u015eestov este prin excelen\u0163\u0103 antimodern. Face o analiz\u0103 mortifiant\u0103 a progresului, a \u015ftiin\u0163ei \u015fi a moralei noastre. Le consider\u0103 simbolurile, \u015fi chiar mai mult dec\u00e2t at\u00e2t: motoarele nenorocirii noastre\u201c.<br \/>\nPoate acest antimodernism evreiesc s\u0103 fie acea salutar\u0103 \u00eentoarcere \u00eenapoi sau germenul modern se va dovedi mai puternic? Fondane pare mai degrab\u0103 sceptic, de ast\u0103 dat\u0103 \u00een articolul despre eseul lui Maritain: \u201eAceea\u015fi orbire care \u00eempinge iudaismul \u00een bra\u0163ele unui modernism corup\u0103tor \u015fi care l-a \u00eenstr\u0103inat cu totul de el \u00eensu\u015fi \u00eel poate face \u015fi insensibil la vechiturile propriei tradi\u0163ii \u2013 ratate, sf\u00e2rtecate, renegate. Dar e oare posibil s\u0103 te mai \u00eentorci \u00eend\u0103r\u0103t?\u201c<br \/>\nAcesta este mai ales un preambul. \u00cencerc\u0103m s\u0103 analiz\u0103m setul de dileme al lui Fondane (modernitate, antimodernitate, iudaism) printr-un recul \u015fi totodat\u0103 printr-o deviere, \u015fi anume prin analiza raporturilor sale cu Julien Benda, pe care autorul rom\u00e2n \u00eel socotea \u201eomul tuturor confuziilor\u201c.<br \/>\nAstfel c\u0103, \u00een textul de fa\u0163\u0103, vom prezenta interac\u0163iunile ideatice \u015fi, \u00een cele din urm\u0103, cearta de cuvinte dintre Fondane \u015fi Benda, ambii autorecunosc\u00e2ndu-se \u00een portretul tip schi\u0163at de Maritain \u015fi, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, ambii evrei, \u00eens\u0103 din familii spirituale diferite: Fondane din cea lui \u201eBelph\u00e9gor\u201c, detestat\u0103 de Benda, iar Benda, din cea a lui Spinoza, pus\u0103 sub acuza\u0163ie de Fondane.<br \/>\n<strong>Fondane, \u00een c\u0103utarea unui alt clasicism. \u00centre Charles Maurras, <\/strong><br \/>\n<strong>Julien Benda \u015fi Andr\u00e9 Gide<\/strong><br \/>\nResping\u00e2nd demonul sau numai virusul modernului, destui antimoderni campeaz\u0103 pe terenul f\u0103r\u0103 denivel\u0103ri al clasicismului, unde g\u0103seau ordine, \u015fi nu anarhie, armonie, \u015fi nu muzic\u0103 disonant\u0103, sau poate o tabl\u0103 de \u015fah cu muta\u0163iile deja stabilite ori un tablou cu toate preceptele ideatice ale secolului XVII. A\u015fa era nu numai Benda, companionul ne\u015fteptat al lui Fondane, ci \u015fi Maurras. \u015ei Benda, \u015fi Maurras credeau c\u0103 r\u0103spunsul la \u00eentrebarea formulat\u0103 de Fondane \u2013 \u201eE oare posibil\u0103 \u00eentoarcerea \u00eend\u0103r\u0103t?\u201c \u2013 este, indubitabil, afirmativ. De aici, o ac\u0163iune perfect similar\u0103, de\u015fi cu direc\u0163ie invers\u0103, imperativului modern al lui \u201etabula rasa\u201c \u2013 mai exact, contestarea vehement\u0103 a romantismului, socotit, de ambii, drept punct de pornire al modernismului. Mai mult, interzic\u00e2nd (verbul nu e \u00eent\u00e2mpl\u0103tor) de pe pozi\u0163ii clasice \u015fi iluministe, romantismul, Benda \u00eel socotea, printre altele, o emana\u0163ie a unei anumite ramuri a iudait\u0103\u0163ii, reprezentat\u0103 de Belph\u00e9gor (\u00een demonologie, Belfegor este unul dintre cei \u015fapte prin\u0163i ai iadului, \u00eenzestrat cu darul inventivit\u0103\u0163ii). \u00centr-un eseu intitulat chiar Belph\u00e9gor (1918), pe care Fondane \u00eel va comenta, Benda distingea o categorie a \u201eevreilor severi \u015fi morali\u015fti\u201c \u201eles H\u00e9breux\u201c, reprezenta\u0163i, tipologic, de Jahveh \u015fi concret, de Spinoza, \u015fi o alta a \u201eCartaginezilor\u201c, a \u201eevreilor avizi de senza\u0163ii\u201c, afla\u0163i sub tutela lui Belph\u00e9gor. Din ultima categorie f\u0103cea parte \u015fi Bergson, oaia neagr\u0103 a eseistului francez. Benda denun\u0163a \u201el\u2019emportement des Carthaginois pour la litt\u00e9rature cr\u00e9atrice d\u2019\u00e9motion, leur culte du th\u00e9\u00e2tre, du com\u00e9dien, leur soif (alexandrienne) de l\u2019indistinct, du non d\u00e9fini, du myst\u00e9rieux, de la confusion du sujet et de l\u2019objet\u201c (Belph\u00e9gor. Essai sur l\u2019esth\u00e9tique de la pr\u00e9sente soci\u00e9t\u00e9 fran\u00e7aise, Paris, 1918, p. 156). Toate aceste no\u0163iuni \u2013 senza\u0163ia, alexandrinismul, cultul ira\u0163ionalului, al misterului \u2013 fac parte din neobositul rechizitoriu f\u0103cut de Benda modernismului \u015fi le vom \u00eent\u00e2lni, \u00eentr-o pledoarie mereu alta \u015fi fundamental aceea\u015fi, \u015fi \u00een Belph\u00e9gor, \u015fi \u00een Tr\u0103darea c\u0103rturarilor, La France byzantine sau Trois idoles romantiques. Astfel spus, pentru a r\u0103m\u00e2ne \u00een cadrul tipologiei vehiculate de Benda \u00eensu\u015fi, \u00een Belph\u00e9gor, \u201eSpinoza\u201c \u00eel contesta pe \u201eBelph\u00e9gor\u201c. \u00cen acest eseu care deschide o \u00eentreag\u0103 serie, Benda considera romantismul drept vinovat pentru r\u0103ul modern, fiind interesat, mai mult dec\u00e2t de sondarea \u00een sine a curentului, de c\u0103utarea reflect\u0103rilor sale actuale, principala fiind bergsonismul, contestat ca pun\u00e2nd argumente \u201eslabe\u201c, ca intui\u0163ia, la baza cunoa\u015fterii. De aici \u015fi \u201epanlyrismul\u201c, semnul decaden\u0163ei moderne. \u00centr-un articol intitulat chiar \u201eBelph\u00e9gor\u201c, Fondane r\u0103stoarn\u0103 argumentele lui Benda, socotind c\u0103 tocmai \u201epractica inteligen\u0163ei excesive\u201c ar fi \u201esemnul dup\u0103 care s-ar putea cunoa\u015fte agonia unei societ\u0103\u0163i\u201c: \u201eciviliza\u0163ia roman\u0103\u201c, dimpotriv\u0103, \u201ea murit (&#8230;) dintr-o absen\u0163\u0103 excesiv\u0103\u201c (\u201eBelph\u00e9gor\u201c, \u00een B. Fundoianu, Imagini \u015fi c\u0103r\u0163i, edi\u0163ie de Vasile Teodorescu, studiu introductiv de Mircea Martin, traducere de Sorin M\u0103rculescu, Ed. Minerva, 1980, p. 169). \u00cen fapt, \u00een ciuda polemicii, acest apologet al silogismului, al logicii, bine c\u0103\u0163\u0103rat pe meterezele ra\u0163ionalismului, \u00eei este simpatic lui Fondane, deoarece \u00een acest spirit al tuturor umorilor \u015fi exceselor, \u00een spatele antimodernului, st\u0103 modernul. Mai t\u00e2rziu, coment\u00e2nd vitriolantul eseu Succesele bergsonismului, \u00een care Benda vitupera \u00eempotriva filosofului, Fondane simte corect c\u0103 \u201eapologia (&#8230;) poate fi o ghilotin\u0103 \u015fi \u015ftreangul pe care \u00eel oferim, un tramplin\u201c (\u201eSuccesele bergsonismului\u201c, \u00een Imagini \u015fi c\u0103r\u0163i, ed. cit., p. 376). P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, fantasma lui Bergson (adulat de Benda \u00eentr-o prim\u0103 faz\u0103) face parte din \u201ecopiii supu\u015fi ori rebeli ai sensibilit\u0103\u0163ii tale\u201c, la fel ca \u201efamilia ta\u201c, \u201ediscipolii t\u0103i\u201c, chiar tu \u00eensu\u0163i. Bergson, denun\u0163at \u015fi sub chipul lui Belph\u00e9gor, reflecta dublul perfect antinomic al lui Benda, imaginea de sine \u00een care nu se mai recuno\u015ftea. \u00cen fond, Benda citea subiectiv, prea subiectiv, a\u015fa cum f\u0103cea, de altfel, \u015fi Fondane. E reconfortant, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, s\u0103 ai un lector ca Benda. \u015ei Fondane, postum, \u00eel va avea.<br \/>\nA\u015fa c\u0103 nu Benda, ci Maurras (B. Fundoianu, O teorie a clasicismului: Charles Maurras, \u00een Imagini \u015fi c\u0103r\u0163i din Fran\u0163a, 1921; ed. a II-a, Institutul Cultural Rom\u00e2n, Bucure\u015fti, 2006,<br \/>\npp. 23-30) va fi principalul cal de b\u0103taie al lui Fondane \u00een privin\u0163a contest\u0103rii romantismului. \u00cen Trois id\u00e9es politiques, ideologul francez anexa acest curent Reformei \u015fi Revolu\u0163iei, toate trei socotite verigi principale ale lan\u0163ului \u201eblestemat\u201c al modernit\u0103\u0163ii. Ideile lui Maurras seam\u0103n\u0103 cu cele ale lui Benda, doar c\u0103 vinovat pentru r\u0103ul modern nu e genericul \u201eBelph\u00e9gor\u201c, ci \u201etrei reformatori\u201c concre\u0163i, Descartes, Luther \u015fi Rousseau. Lui Maurras, Fondane \u00eei repro\u015feaz\u0103 rigiditatea, \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2narea cu care dore\u015fte ordinea \u015fi unitatea unui clasicism abstract f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0163in\u0103 cont de \u00eens\u0103\u015fi devenirea \u00een istorie. Acest imobilism doctrinar l-ar transforma \u00eentr-un spirit \u201epozitivist\u201c, chiar \u201ecomtist\u201c (p. 49). Clasicismul s\u0103u schematic ar fi unul fals, asem\u0103n\u0103tor unei partide de \u015fah abstracte, \u00een care exist\u0103 un singur juc\u0103tor, autorul: \u201eTabula rasa, \u00eent\u00e2i, pe urm\u0103 construirea. Maurras va privi istoria ca pe un joc de \u015fah, \u00een care adversarul, dup\u0103 ce \u015fi-a a\u015fezat cu personalitate figurile \u00een linie de b\u0103taie, s-a retras din joc. Maurras va provoca deci istoria ca \u015fi cum n-ar exista adversar. \u00cel \u00eenl\u0103tur\u0103. \u00cei \u00eenl\u0103tur\u0103 \u015fi figurile\u201c (p. 26).<br \/>\nContra lui Benda \u015fi lui Maurras, Fondane ap\u0103r\u0103 ideile sociale \u015fi politice creditate \u015fi de romantism, printre altele, socotind c\u0103 \u201eoric\u00e2t de ridicule ar fi \u00een cunoa\u015ftere, ideile de libertate, de egalitate sau de progres (&#8230;) sunt ni\u015fte puternice stimulente de voin\u0163\u0103 colectiv\u0103\u201c<br \/>\n(p. 169). Lui Benda \u015fi Maurras le este opus Gide (cel din Les Nourritures terrestres sau Le retour de l\u2019enfant prodigue), scriitor admirat de Fondane \u00een ace\u015fti ani de tinere\u0163e, deoarece acesta nu \u00eencearc\u0103 o copiere tale quale a clasicului, ci o reinventare a lui, ca masc\u0103 (ipocrit\u0103) a modernului. Acolo unde Maurras vede Revolu\u0163ia, apoi romantismul ca purt\u0103toare a unor viru\u015fi fatali, \u015fi unde vituperatorul Benda se lupt\u0103 cu Belph\u00e9gor, Fondane vede \u201etrei fenomene care au \u00eennoit de trei ori, cu trei aspecte, sensibilitatea modern\u0103\u201c (p. 28), nu \u00eens\u0103 \u00een sens progresist, ci pentru c\u0103 ar fi permis, printre altele, ca reac\u0163ie, acea mult dorit\u0103 revenire \u00eenapoi, dar care seam\u0103n\u0103 cu un nea\u015fteptat pas \u00eenainte. A\u015fa ar fi noul clasicism al lui Gide, care nu este \u00eens\u0103 un simplu neo-clasicism, ci un clasicism modern, care \u201epresupune Reforma, Revolu\u0163ia \u015fi Romantismul\u201c (p. 62). Clasicul ar fi a\u015fadar postfa\u0163a modernului \u2013 iat\u0103 o idee revolu\u0163ionar\u0103&#8230; \u00een sens reac\u0163ionar, cum vor fi at\u00e2tea alte idei ale lui Fondane, care se delimiteaz\u0103 astfel, \u00eenc\u0103 de pe acum, de comilitonii s\u0103i avangardi\u015fti. Gide \u00eei este opus lui Maurras: \u201eMaurras ocole\u015fte obstacolul \u015fi obstacolul r\u0103m\u00e2ne \u00een picioare. Gide \u00eel r\u0103pune, nu lep\u0103d\u00e2ndu-l ca pe-un hoit puturos, ci \u00eencorpor\u00e2ndu-l, cum se \u00eencorporeaz\u0103 un parfum\u201c (p. 28). Ap\u0103r\u00e2nd romantismul, Fondane ap\u0103r\u0103 \u00een fond modernul, dar nu modernul avangardei din care face parte, ci modernul clasic al lui Gide. Alt paradox al lui Fondane: el este un antimodern \u00een cadrul unei grup\u0103ri a modernismului extrem, cum era avangarda. Acest dubiu al antimodernului \u00eel face s\u0103 se despart\u0103 din ce \u00een ce mai vehement de grupul suprarealist parizian, pe care \u00eel contest\u0103 cu argumentele lui Benda. Pentru Fondane, ei \u00eencarneaz\u0103 cel mai bine \u201etr\u0103darea c\u0103rturarilor\u201c. Pe de alt\u0103 parte, spre deosebire de Benda, care le repro\u015fa refugiul \u00een ira\u0163ionalism, Fondane li-l va imputa pe acela contrar \u2013 e\u015fuarea \u00een ra\u0163ionalitate, din care, am v\u0103zut \u015fi p\u00e2n\u0103 acum, se trag toate relele.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen 1922, dup\u0103 apari\u0163ia eseului Antimoderne al lui Jacques Maritain, lui Benjamin Fondane i se \u201eofer\u0103\u201c conceptul dup\u0103 care jinduise, dar c\u0103ruia nu \u00eei g\u0103sise un nume: este vorba de \u00eensu\u015fi cuv\u00e2ntul din titlu, \u00een stare s\u0103 rezume un \u00eentreg profil spiritual. \u00centr-un articol intitulat L\u2019humanisme de Jacques Maritain, Fondane va saluta, printre altele, demersul&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/benjamin-fondane-intalnire-cu-julien-benda\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Benjamin Fondane: \u00eent\u00e2lnire cu Julien Benda<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11713,11714],"class_list":["post-19963","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-benjamin-fondane","tag-julien-benda"],"views":1021,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19963","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19963"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19963\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19963"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19963"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19963"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}