{"id":19956,"date":"2014-07-10T09:37:28","date_gmt":"2014-07-10T07:37:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=19956"},"modified":"2014-07-10T09:37:28","modified_gmt":"2014-07-10T07:37:28","slug":"o-experienta-critica-totala","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-experienta-critica-totala\/","title":{"rendered":"O experien\u0163\u0103 critic\u0103 total\u0103"},"content":{"rendered":"

Aproape to\u0163i comentatorii \u2013 nu pu\u0163ini, de-a lungul a mai bine de trei decenii de la apari\u0163ie! \u2013 Dimine\u0163ii poe\u0163ilor au insistat asupra frumuse\u0163ii gratuite a discursului lui Eugen Simion, fiind preg\u0103ti\u0163i s\u0103 \u00eenscrie cartea mai degrab\u0103 \u00een seria volumelor cu caracter diaristic dec\u00e2t \u00een cea a analizelor grave \u015fi academice, de plasat \u00een istoriile literare. Ce-i drept, aceast\u0103 imagine a fost confirmat\u0103 ulterior de m\u0103rturisirile criticului, care \u015fi-a conceput cartea ca pe un moment de respiro printre alte proiecte grave. \u00cen loc s\u0103 se aplice unor capodopere, micul moment festiv \u00een evolu\u0163ia criticului \u00ee\u015fi identific\u0103 obiectul privilegiat \u00een aceste opere minore, epuizate de comentariul didactic. Ar fi fost poate mai de \u00een\u0163eles ca o carte de critic\u0103 scris\u0103 din pur\u0103 pl\u0103cere, sub imperiul acelei \u201est\u0103ri muzicale\u201c m\u0103rturisite deschis de autor, s\u0103 se fi n\u0103scut \u00een urma unui imbold mai puternic dec\u00e2t opera poe\u0163ilor V\u0103c\u0103re\u015fti, a lui C. Conachi, Anton Pann, ba chiar dec\u00e2t cea a lui Heliade-R\u0103dulescu, Bolintineanu sau Alecsandri.<\/strong> <\/em>
\nE evident, \u00eens\u0103, c\u0103 Eugen Simion a ales s\u0103 evite calea cea mai la \u00eendem\u00e2n\u0103 \u015fi c\u0103 Diminea\u0163a poe\u0163ilor mizeaz\u0103 programatic pe dispropor\u0163ia dintre obiectul comentariului \u015fi discursul critic propriu-zis. E \u015fi motivul pentru care s-a vorbit, la data apari\u0163iei ei, de un anumit \u201e\u015foc\u201c de interpretare: criticul \u00eendr\u0103znea s\u0103 actualizeze primii no\u015ftri poe\u0163i trec\u00e2ndu-i prin filtrul \u201eNoii Critici\u201c franceze de ultim\u0103 or\u0103.
\nDeparte de a falsifica \u201emesajul\u201c estetic al primilor no\u015ftri lirici, Diminea\u0163a poe\u0163ilor reprezint\u0103 un exerci\u0163iu de acces la straturile de profunzime ale textelor acestora. Un exerci\u0163iu c\u00e2t se poate de riscant, \u00een m\u0103sura \u00een care postularea acestei profunzimi ar fi putut aluneca u\u015for \u00een suprainterpretare \u015fi, de ce nu, \u00een supraevaluare. De nic\u0103ieri nu reiese, \u00eens\u0103, cu toat\u0103 disponibilitatea empatic\u0103 \u015fi cu toat\u0103 minu\u0163iozitatea analitic\u0103 a lui Eugen Simion, c\u0103 ace\u015fti poe\u0163i ar fi ni\u015fte nedrept\u0103\u0163i\u0163i ai canonului, \u00een numele c\u0103rora criticul s-ar r\u0103zboi, \u00een spirit protocronist, cu istoriile literare anterioare. Eugen Simion nu sacrific\u0103, spre deosebire de al\u0163i critici de prim\u0103 m\u00e2n\u0103, axiologia estetic\u0103 de dragul reevalu\u0103rilor \u015fi al \u201erevizuirilor\u201c. Ar fi fost prea simplu. \u00centreaga subtilitate de construc\u0163ie a c\u0103r\u0163ii \u2013 devine tot mai clar azi, dup\u0103 dou\u0103 decenii \u00een care \u201erevizuirile\u201c de tot soiul au bulversat c\u00e2mpul literar mai degrab\u0103 dec\u00e2t s\u0103-l a\u015feze \u2013\u00a0 const\u0103 \u00een capacitatea de a re\u00eemprosp\u0103ta textele poe\u0163ilor no\u015ftri de \u00eenceput f\u0103r\u0103 a le exagera valoarea.
\n\u00cen fond, Eugen Simion nu porne\u015fte de la premisa individualit\u0103\u0163ii ireductibile a acestora, ci mai degrab\u0103 de la mult mai modesta ipotez\u0103 c\u0103 \u201e\u00cen orice poezie autentic\u0103 exist\u0103 o fizic\u0103, o biologie, o geografie, o filozofie de existen\u0163\u0103 care particularizeaz\u0103 universul liric\u201c. O ipotez\u0103 care-i situeaz\u0103 numaidec\u00e2t demersul \u00een vecin\u0103tatea manierei bachelardiene de a studia universul material \u00een str\u00e2ns\u0103 conexiune cu instinctele pulsionale \u015fi care permite studiul atent al particularit\u0103\u0163ilor fiec\u0103rui autor, ocolind \u00een acela\u015fi timp postulatul forte al originalit\u0103\u0163ii. Criticul \u00eencearc\u0103 s\u0103 identifice acele topos-uri exterioare (fizice, geografice) menite s\u0103 se transforme, \u00een imagina\u0163ia de multe ori s\u0103rac\u0103 \u015fi conven\u0163ional\u0103 a acestor poe\u0163i, \u00een \u201efiguri\u201c privilegiate. C\u0103ci, dac\u0103 n-au to\u0163i o manier\u0103 individual\u0103 de a concepe poezia, \u00eei particularizeaz\u0103 m\u0103car rela\u0163iile specifice cu un element sau altul al universului fizic care o compune. \u015ei, cum materia lumii exterioare poeziei este nelimitat\u0103, reiese c\u0103 \u015fi interac\u0163iunea primilor no\u015ftri poe\u0163i cu ea e extrem de complex\u0103. Privit\u0103 prin aceast\u0103 lentil\u0103 m\u0103rit\u0103, poezia lui Iancu V\u0103c\u0103rescu devine memorabil\u0103, dac\u0103 nu prin altceva, m\u0103car prin faptul c\u0103 \u201eochiul poetului prive\u015fte curios \u00een jur \u015fi g\u00e2ndul bate departe\u201c sau prin aceea c\u0103 \u201eel scoate, \u00eent\u00e2i, poezia din iatac \u015fi-o duce \u00een natur\u0103\u201c. Invers, un Vasile C\u00e2rlova se apropie cu reticen\u0163\u0103 \u015fi cu oarecare mil\u0103 de lucruri: \u201eG\u00e2ndul nu merge mai departe dec\u00e2t privirea, iar privirea, u\u015for \u00eenfiorat\u0103, str\u0103bate drumul invers\u201c. La Heliade R\u0103dulescu, impresionant\u0103 r\u0103m\u00e2ne \u201epredilec\u0163ia lui pentru groaznic, nalt \u015fi lung\u201c, precum \u015fi impresia c\u0103 \u201estarea liric\u0103 nu se produce dec\u00e2t prin contactul cu un obiect supradimensionat\u201c. Excluz\u00e2nd intui\u0163iile ie\u015fite din comun ale lui G. C\u0103linescu, nimeni nu se g\u00e2ndise \u00eenainte, \u00een critica noastr\u0103, s\u0103 fac\u0103 din amplitudinea \u201eprivirii\u201c un criteriu de analiz\u0103 poetic\u0103, dup\u0103 cum nim\u0103nui nu i s-a p\u0103rut important s\u0103 m\u0103soare propor\u0163iile obiectelor din imaginarul altuia sau s\u0103-i re\u0163in\u0103 geografia predilect\u0103. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 dac\u0103 individualitatea acestor poe\u0163i n-ar putea fi probat\u0103 la suprafa\u0163a textelor, prin inventarierea temelor consacrate, criticul se vede nevoit s\u0103 coboare \u201e\u00een pivni\u0163ele\u201c lor. E locul unde identific\u0103 aceste infrateme, aflate la jum\u0103tatea distan\u0163ei dintre concept \u015fi senza\u0163ie, sau, cum le nume\u015fte criticul, \u201efiguri\u201c. I s-a repro\u015fat criticului confuzia dintre tem\u0103 \u015fi retoric\u0103, f\u0103r\u0103 a se lua \u00een calcul natura experimental\u0103 a conceptului. Prin \u201efigur\u0103\u201c, criticul \u00een\u0163elege acea rela\u0163ionare instinctiv\u0103 \u015fi incon\u015ftient\u0103 a poetului cu lumea, netransformat\u0103 \u00eenc\u0103 \u00een tem\u0103 poetic\u0103 inteligibil\u0103. Oricine va avea curiozitatea s\u0103 inventarieze \u201efigurile\u201c din Diminea\u0163a poe\u0163ilor va fi surprins, de altfel, de luxurian\u0163a criteriilor \u015fi a unghiurilor din care e investigat\u0103 opera poe\u0163ilor no\u015ftri minori. Con\u015ftient c\u0103 originalitatea nu e de reg\u0103sit la nivelul \u00eentregului, criticul o \u201edisemineaz\u0103\u201c \u00eentr-o sumedenie de originalit\u0103\u0163i, mai pu\u0163in esen\u0163iale, \u00eens\u0103 colorate, pline de pitoresc. Temele mari se ramific\u0103 \u00eentr-o puzderie de specificit\u0103\u0163i subtile, abia perceptibile. Cartea creeaz\u0103 pe alocuri impresia unei p\u0103trunderi cvasi-senzoriale \u00een imaginarul poe\u0163ilor viza\u0163i, dup\u0103 modelul orient\u0103rilor critice noi. Nu lipse\u015fte \u00eenclina\u0163ia spre excentric a temati\u015ftilor care se scufund\u0103 \u00een singularitatea operei prin inventarea unor teme insolite de investiga\u0163ie: \u201ecercul\u201c e o perspectiv\u0103 central\u0103, situat\u0103 tot la jum\u0103tatea distan\u0163ei dintre tematic \u015fi retoric, \u00een Metamorfozele cercului lui Georges Poulet; Jean-Pierre Richard p\u0103trunde \u00een centrul enigmatic al lui Flaubert prin \u201ereveria nutri\u0163iei\u201c \u015fi \u00een cel al lui Baudelaire prin \u201epoetica spiralei\u201c, \u00een dou\u0103 c\u0103r\u0163i fundamentale pentru modernizarea grilei de lectur\u0103 a clasicilor, Literatur\u0103 \u015fi senza\u0163ie, respectiv Poezie \u015fi profunzime; la r\u00e2ndul lui, Jean Rousset analizeaz\u0103 Madame Bovary pornind de la \u201eimaginea\u201c ferestrei, privit\u0103 deopotriv\u0103 ca obsesie tematic\u0103 \u015fi ca mod de decupare a lumii \u00een roman. Iar exemplele pot continua.
\nPe c\u00e2t de complexe se dovedesc a fi \u00eens\u0103 datele investiga\u0163iei, pe at\u00e2t de transparente sunt procedurile de p\u0103trundere \u00een imaginarul comentat: criticul inventariaz\u0103 \u00eent\u00e2i vocabularul predilect al poetului, \u00eei inventariaz\u0103 apoi universul fizic (acele \u201espa\u0163ii securizante\u201c extraordinar de fertile imaginativ, unde inspira\u0163ia se afl\u0103 la ea acas\u0103), pentru ca \u00een final s\u0103 abstrag\u0103 \u2013 desigur, unde e cazul \u2013 acea \u201emitologie liric\u0103 personal\u0103\u201c menit\u0103 s\u0103 le \u00eensumeze pe toate. Cu umor dar \u015fi cu o poft\u0103 analitic\u0103 ie\u015fit\u0103 din comun, Eugen Simion reface, aproape din nimic, \u201efigurile\u201c fiec\u0103rui univers poetic: \u201efocul\u201c \u015fi \u201erobia\u201c la Ien\u0103chi\u0163\u0103 V\u0103c\u0103rescu, \u201enesa\u0163iul\u201c la Asachi, triada \u201ea crea, a plasma, a edifica\u201c la Heliade R\u0103dulescu, \u201efigura nestatorniciei\u201c \u015fi \u201ea a\u015ftept\u0103rii\u201c, la Grigore Alexandrescu, \u201efigura indetermin\u0103rii \u015fi a ambiguit\u0103\u0163ii\u201c la Alecsandri etc, reu\u015find s\u0103 creeze un catalog aproape complet de senza\u0163ii, atitudini \u015fi reflec\u0163ii al copil\u0103riei poeziei rom\u00e2ne\u015fti. F\u0103r\u0103 a urm\u0103ri cu stricte\u0163e vreo metod\u0103 \u00een sine, Diminea\u0163a poe\u0163ilor e una dintre cele mai conving\u0103toare ilustr\u0103ri ale criticii de identificare \u2013 nu doar din literatura rom\u00e2n\u0103.
\n\u015ei totu\u015fi… Dincolo de frumuse\u0163ea expunerii (niciodat\u0103 n-a fost criticul mai inspirat \u00een formul\u0103ri), cartea lui Eugen Simion reu\u015fe\u015fte s\u0103 construiasc\u0103 un discurs extrem de credibil \u2013 \u015fi de omogen \u2013 nu doar cu privire la aspectele particulare ale poe\u0163ilor no\u015ftri, ci \u015fi cu privire la na\u015fterea con\u015ftiin\u0163ei scriitorice\u015fti \u00een poezia rom\u00e2neasc\u0103. Odat\u0103 inventariate \u201efigurile\u201c individuale ale poe\u0163ilor rom\u00e2ni, caracterul experimental al studiilor \u00eencepe s\u0103 cedeze teren misiunii cartografice, de dare de seam\u0103 integral\u0103. E \u015fi motivul pentru care Eugen Simion \u015fi-a \u00eenso\u0163it edi\u0163iile succesive ale volumului cu complet\u0103ri privind contextul mai general al epocii. Edi\u0163ia a IV-a, din 2008, cuprinde dou\u0103 capitole noi: unul despre Gheorghe Asachi \u015fi \u2013 mai simptomatic \u2013 unul despre \u201epoe\u0163ii minori de la 1850\u201c, justificat prin faptul c\u0103 \u201emodelele lirice func\u0163ioneaz\u0103 \u015fi \u00een cartierele s\u0103race, m\u0103rgina\u015fe ale poeziei\u201c. Edi\u0163ia de fa\u0163\u0103 are aspect definitiv, de experien\u0163\u0103 \u00eencheiat\u0103, pentru c\u0103 ha\u015fureaz\u0103 ultimul teritoriu al poeziei rom\u00e2ne\u015fti preeminesciene, \u201emomentul 1870\u201c. Nu s-ar putea spune, \u00eens\u0103, c\u0103 \u00een ad\u0103ugirile sale de peste ani, izvor\u00e2te dintr-un tot mai acut sim\u0163 al responsabilit\u0103\u0163ii fa\u0163\u0103 de obiect, criticul renun\u0163\u0103 la sondajul abisal. Chiar \u015fi atunci c\u00e2nd fixeaz\u0103 contextele Dimine\u0163ii poe\u0163ilor, Eugen Simion \u00eencearc\u0103 s\u0103 identifice \u201emitologia\u201c unei genera\u0163ii pe de-a-ntregul. Nici m\u0103car \u201ezg\u00e2rcenia\u201c de imaginar \u015fi de mijloace ale protagoni\u015ftilor \u201egenera\u0163iei 1850\u201c
\n(C.D. Aricescu, Bolliac, Sihleanu,
\nI.C. Fundescu, Baronzi, Radu Ionescu) sau ale \u201emomentului 1870\u201c (Iacob Negruzzi, Mihail D. Cornea, Nicolae Beldieanu, Samson Bodn\u0103rescu, Veronica Micle, Matilda Cugler-Poni sau Dumitru C. Ol\u0103nescu-Ascanio), nu-l descurajeaz\u0103 pe critic. Primii consolideaz\u0103, pe nesim\u0163ite, \u201elinia intelectualizant\u0103 a poeziei\u201c, \u00een timp ce contemporanii lui Eminescu fac deja figur\u0103 de sceptici, de sastisi\u0163i ai romantismului. De aceea, \u201ecomplexul epigonic\u201c, \u201ereveria sublimit\u0103\u0163ilor consumate\u201c, a \u201edecep\u0163iei\u201c \u015fi a \u201esingur\u0103t\u0103\u0163ilor \u00eenchipuite\u201c sunt figurile imaginare ce \u00eencheie experien\u0163a liricii noastre de \u00eenceput. Cozeria spiritual\u0103 nu-l p\u0103r\u0103se\u015fte p\u00e2n\u0103 la ultimele pagini pe critic, care se amuz\u0103 s\u0103 tr\u0103deze m\u0103\u015ftile grave de pe fe\u0163ele unor poe\u0163i \u00eenc\u0103 necop\u0163i \u00eentr-ale lirismului: \u201eLa scutierii genera\u0163iei 1870, scepticismul este o mic\u0103 impostur\u0103 ce trece, ca o decora\u0163ie groas\u0103 de timp, de la un versificator la altul\u201c. E, acest scepticism, semnul c\u00e2t se poate de elocvent al \u201eamurgului dimine\u0163ii\u201c, sintagm\u0103 preluat\u0103 de la Samson Bodn\u0103rescu pentru a consfin\u0163i sf\u00e2r\u015fitul unei epoci \u00een poezia rom\u00e2neasc\u0103. Mai mult: formularea oximoronic\u0103 e \u015fi ultima \u201efigur\u0103\u201c din Diminea\u0163a poe\u0163ilor, menit\u0103 s\u0103 pun\u0103 \u00een scen\u0103 desp\u0103r\u0163irea, u\u015for nostalgic\u0103, a interpretului de un subiect devenit \u201eexperien\u0163\u0103\u201c critic\u0103.
\nRecitit\u0103 la mai bine de trei decenii de la apari\u0163ie, cartea lui Eugen Simion r\u0103m\u00e2ne exemplar\u0103 prin capacitatea de a transforma aceast\u0103 experien\u0163\u0103 singular\u0103 (\u00een urma c\u0103reia temele operelor au devenit Tema criticului) \u00eentr-o experien\u0163\u0103 a literaturii rom\u00e2ne, ale c\u0103rei \u00eenceputuri arat\u0103 altfel \u2013 \u015fi a criticii rom\u00e2ne\u015fti, for\u0163ate s\u0103-\u015fi reevalueze grilele de interpretare. \u00cen loc s\u0103 nasc\u0103 mon\u015ftri de inadecvare, \u00eent\u00e2lnirea improbabil\u0103 dintre un subiect vechi \u015fi un instrumentar nou a devenit, cu Diminea\u0163a poe\u0163ilor, un reper de mobilitate \u015fi de probitate interpretativ\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Aproape to\u0163i comentatorii \u2013 nu pu\u0163ini, de-a lungul a mai bine de trei decenii de la apari\u0163ie! \u2013 Dimine\u0163ii poe\u0163ilor au insistat asupra frumuse\u0163ii gratuite a discursului lui Eugen Simion, fiind preg\u0103ti\u0163i s\u0103 \u00eenscrie cartea mai degrab\u0103 \u00een seria volumelor cu caracter diaristic dec\u00e2t \u00een cea a analizelor grave \u015fi academice, de plasat \u00een istoriile… Cite\u0219te mai mult »O experien\u0163\u0103 critic\u0103 total\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11709,1141],"class_list":["post-19956","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dimineata-poetilor","tag-eugen-simion"],"views":1148,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19956","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19956"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19956\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19956"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19956"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19956"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}