{"id":19954,"date":"2014-07-10T09:35:44","date_gmt":"2014-07-10T07:35:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=19954"},"modified":"2014-07-10T09:35:44","modified_gmt":"2014-07-10T07:35:44","slug":"proza-si-sindromul-stockholm","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/proza-si-sindromul-stockholm\/","title":{"rendered":"Proza \u015fi sindromul Stockholm"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Dora Pavel, <em>Do Not Cross,<\/em> Editura Polirom, Ia\u015fi, 2013<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>Opt\u00e2nd cu convingere pentru proz\u0103, dup\u0103 ce a \u00eencercat diverse formule de scriitur\u0103, Dora Pavel reu\u015fe\u015fte s\u0103 se reinventeze permanent. Dup\u0103 Agata murind (2004, pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), Captivul (2006) \u015fi Pudr\u0103 (2010), Do Not Cross e ca un sistem ce-\u015fi schimb\u0103 marja de eroare. Reactoarele sunt supra\u00eenc\u0103lzite, f\u0103r\u0103 s\u0103 se ajung\u0103 \u00eens\u0103 la dezintegrare. Mocne\u015fte, apoi trepideaz\u0103 \u015fi izbucne\u015fte. E dragostea \u00een formul\u0103 nou\u0103: f\u0103r\u0103 inhibi\u0163ii, f\u0103r\u0103 precau\u0163ii ori cenzur\u0103ri. Do Not Cross \u00ee\u015fi refuz\u0103 barierele, \u00ee\u015fi neag\u0103 limitarea.<\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>Pulp fiction-ul aparent nu prinde contur \u00een proza Dorei Pavel. Preten\u0163iile unui roman poli\u0163ist sunt infirmate dup\u0103 primul capitol. Plec\u00e2nd de la un pretext prozastic lipsit, oarecum, de originalitate \u2013 raporturile c\u0103lau-victim\u0103 \u2013, scriitoarea reu\u015fe\u015fte s\u0103-\u015fi modifice accentele, fic\u0163iunea dob\u00e2ndind nuan\u0163e ce devin, de fapt, nucleu: psihologicul \u015fi homoeroticul. Lumea romanesc\u0103 e imitat\u0103, deci, chiar \u015fi \u00een formula scriiturii. \u00cen acest fel, Do Not Cross devine povestea dorin\u0163ei de reg\u00e2ndire a lumii, de aducere \u00een acela\u015fi plan a ireconciliabilului \u2013 marginalul \u015fi centrul construindu-se, \u00een fapt, o lume bicentral\u0103.<\/strong><\/em><br \/>\nDoi suferinzi se \u00eent\u00e2lnesc, juc\u00e2nd ni\u015fte roluri ingrate. Unul e r\u0103pitor, cel\u0103lalt prizonier. Unul e c\u0103l\u0103ul, cel\u0103lalt, victima. Unul psihopat, evadat dintr-un spital de nebuni, cel\u0103lalt depresiv, evadat din conven\u0163ionalism. E un switch rapid de post\u016fri, fiecare devenind c\u0103l\u0103u pentru ca apoi s\u0103 preia ipostaza de victim\u0103: \u201eLa fiecare izbitur\u0103, el era cel care gemea, nu eu, de parc\u0103 eu l-a\u015f fi maltratat. S\u0103 nu m\u0103 \u00een\u0163elegi gre\u015fit: nu m\u0103 pl\u00e2ng. Am dep\u0103\u015fit faza fricii. Nu neg, a fost \u015fi aia\u201c.\u00a0 Excentricitatea atrage mai mult dec\u00e2t dorin\u0163a de reechilibrare a lumii. Urm\u0103ri\u0163i de un ora\u015f \u00eentreg care caut\u0103 reintegrarea lor \u00een conven\u0163ie prin cenzurarea oric\u0103rei forme de libertinaj, r\u0103pitorul \u015fi victima se izoleaz\u0103 de orice fel de presiune a socialului. Astfel, avem de-a face cu un sindrom Stockholm redus la jum\u0103tate, r\u0103sturn\u00e2ndu-\u015fi miza. \u00cen apropierea dintre cei doi nu se mai caut\u0103 o diluare a tensiunii, o suprimare a unei presupuse agresivit\u0103\u0163i a c\u0103l\u0103ului, ci o reformulare a conceptului de normalitate, prin descoperirea unui alt renegat social cu care victima se identific\u0103: \u201eCea mai sigur\u0103 ascunz\u0103toare e vecin\u0103tatea lui. C\u00e2t\u0103 vreme se ap\u0103r\u0103 el \u00eensu\u015fi, m\u0103 ap\u0103r\u0103 \u015fi pe mine\u201c. Dintr-odat\u0103, ei nu mai invadeaz\u0103 o lume \u00een care r\u0103m\u00e2n periferici, ci lumea se muleaz\u0103 dup\u0103 crizele unor bolnavi: \u201ePostura de ostatic e ultima la care m-a\u015f fi g\u00e2ndit. Acum \u00eens\u0103 \u00eemi place. M\u0103 simt privilegiat. Nu oricine are parte de compania unui psihopat evadat. Urm\u0103rit, v\u00e2nat. Pe l\u00e2ng\u0103 el, v\u00e2nat sunt \u015fi eu\u201c. \u00cen doi are loc recentrarea. \u201eFuga-p\u00een\u0103-la-cap\u0103t-\u00een-vecin\u0103tatea-fiarei\u201c e modalitatea de salvare. Solu\u0163ia vine din ceea ce nu se integreaz\u0103, din ceva ce nu corespunde. Do Not Cross e un imperativ mai puternic c\u00e2nd vine din partea cealalt\u0103.<br \/>\n\u00centr-o societate constr\u00e2ng\u0103toare, care anuleaz\u0103 tot ce iese din \u0163\u00e2\u0163\u00e2ni, Cezar Braia \u00eendr\u0103zne\u015fte s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00eentr-un prizonierat pe care \u00eel r\u0103stoarn\u0103, transform\u00e2ndu-l \u00een refugiu. Familie dezintegrat\u0103, sexualitate cvasiincestuoas\u0103, vulnerabilitate mimat\u0103. La trei ani fuge pentru prima oar\u0103. Dup\u0103 ce e readus acas\u0103, \u00ee\u015fi g\u00e2nde\u015fte constant desprinderea total\u0103. Convins de inadaptarea sa la lume, \u00eenc\u0103 de mic \u00ee\u015fi asum\u0103 complexele unui copil deviat, \u00ee\u015fi simuleaz\u0103 fobii \u015fi sl\u0103biciuni, ajung\u00e2nd, la un moment dat, s\u0103 confunde simulacrele cu realitatea. Pentru a se face auzit, trebuie s\u0103 urle. Depresia lui e o boal\u0103 autoindus\u0103, ce provine din incapacitatea de a se desprinde ini\u0163ial din jocul conven\u0163iilor, pe care apoi le distruge prin repunerea sa \u00eel lume ca diferit.<br \/>\nComplexele lui se deregleaz\u0103. Pentru el, primul n\u0103scut nu mai e uzurpatorul tuturor celor ce-i vor urma, ci e cel c\u0103ruia i se scurtcircuiteaz\u0103 toate leg\u0103turile cu lumea din afar\u0103. Din momentul apari\u0163iei lui Flaviu, el nu mai corespunde a\u015ftept\u0103rilor celorlal\u0163i. Treptat, leg\u0103tura fratern\u0103 degenereaz\u0103. Dup\u0103 divor\u0163ul p\u0103rin\u0163ilor s\u0103i (a c\u0103rui gravitate e anulat\u0103 flagrant), el, ca fratele cel mare, r\u0103m\u00e2ne \u00een custodia tat\u0103lui. Totu\u015fi, singurul regret a lui Cezar Braia e desp\u0103r\u0163irea de o poten\u0163ial\u0103 surs\u0103 de satisfacere sexual\u0103, de motorul pornirilor sale gay, de Flaviu, fratele cel mic: \u201e\u00cemi adoram fratele. Adoram s\u0103-mi cuprind\u0103 coatele, s\u0103 mi le domoleasc\u0103, s\u0103 m\u0103 ating\u0103. \u00cemi doream atingerile. Nu-mi ar\u0103ta aversiune, sim\u0163eam c-o face cu pl\u0103cere\u201c. Ipostaza de victim\u0103 pe care \u015fi-o asum\u0103 constant \u00eei asigur\u0103 \u00eendeplinirea erotic\u0103, de aici probabil \u015fi simpatia resim\u0163it\u0103 fa\u0163\u0103 de psihopat. At\u00e2t \u00een raport cu Flaviu, c\u00e2t \u015fi \u00een rela\u0163iile urm\u0103toare, el e femeia-homosexual, un cel\u0103lalt vulnerabil, care \u00ee\u015fi proiecteaz\u0103 avataruri ale unui protector perfect. De aceea, orice femeie e v\u0103zut\u0103 ca un poten\u0163ial concurent. Georgia \u00eel anuleaz\u0103 pe el ca femeie. Astfel, lipsa unei rela\u0163ii cu mama sa e motivat\u0103 tocmai de o b\u0103t\u0103lie pentru mascul, de o lupt\u0103 de dominare a lichidelor virile, aceasta fiind partenerul perfect pentru bisexualii frecventa\u0163i de Cezar.<br \/>\nDup\u0103 moartea fratelui s\u0103u, \u00eentr-o carling\u0103 infect\u0103, pulsiunile sale explodeaz\u0103, printr-un viol lipsit de victim\u0103. Pilotul Jold, Cristi Jude, barmanul \u015fi \u0162eus sunt \u00eenc\u0103 protagoni\u015fti ai unei etape de dezvirginare. Abia \u00een rela\u0163ia cu Sever pornirile sexuale sunt resemantizate prin descoperirea iubirii. La fel ca boala ce-l ia \u00een posesie dup\u0103 o simulare constant\u0103 a ei, dragostea se lichefiaz\u0103, se unduie\u015fte, \u00eei inund\u0103 toate orificiile, pentru ca, ulterior, s\u0103-l manipuleze. Dac\u0103 romanul Dorei Pavel e unul al priv\u0103rii de libertate, atunci iubirea pare cauza esen\u0163ial\u0103.<br \/>\nExperiment\u00e2nd diverse manifest\u0103ri ale dragostei, Cezar Braia devine un maniac obsedat de prezen\u0163a unui alter. Jold e cel care-i confirm\u0103 pornirile homosexuale. Dup\u0103 el, ceilal\u0163i devin furnizori de fluid. Totul se reduce la sexualitate, p\u00e2n\u0103 la apari\u0163ia lui \u0162eus, un prim simulacru de partener perfect. Chiar \u015fi a\u015fa, \u0162eus, care pare \u00eendr\u0103gostit de el, care \u00eei ofer\u0103 siguran\u0163\u0103 \u015fi certitudine, nu \u00eei e \u00eendeajuns. Rela\u0163ia pe care acesta i-o propune e prea standardizat\u0103, e uniform\u0103 \u015fi vidat\u0103 de fluctua\u0163iile acelea necesare unei st\u0103ri vii. Leg\u0103tura sa cu \u0162eus e chiar de la \u00eenceput una ratat\u0103 pentru c\u0103 se reduce la sexul devenit conven\u0163ie: \u201eUite ce-ai f\u0103cut iar, m\u0103\u2019, animalule, m\u0103\u2019, nem\u00e2ncatule, m\u0103 \u015ficaneaz\u0103 \u0162eus cu glas h\u00e2r\u00e2it, apoi m\u0103 prinde de grumaz \u015fi \u00eemi \u00eendreapt\u0103 brutal \u0163easta \u00eentr-acolo, eu opun rezisten\u0163\u0103\u201c. La fel ca experien\u0163ele anterioare, rela\u0163ia cu \u0162eus evolueaz\u0103 \u00een altceva. Raportul lor se modific\u0103, fiecare aleg\u00e2nd libertatea, iubirea spontan\u0103. Cezar accept\u0103 s\u0103 v\u00e2nd\u0103 casa \u00een care au locuit \u00eempreun\u0103, dar am\u00e2n\u0103 mereu contractul. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, \u0162eus r\u0103m\u00e2ne \u015fi el o variant\u0103. Deconven\u0163ionalizarea rela\u0163iei se produce \u00een momentul \u00een care Sever, acel don Juan provincial, de cafenea, respinge \u00eenchistarea \u00een cuplu. Totu\u015fi, leg\u0103tura celor doi nu e monovalent\u0103 sub nicio form\u0103. La r\u00e2ndul lui, Sever \u00eei r\u0103spunde, \u00eel urm\u0103re\u015fte, \u00eei trimite scrisori, \u00eel monitorizeaz\u0103 constant, \u00een maniera prizonieratului. Sever e un kidnapper \u00eentr-o ipostaz\u0103 matur\u0103.<br \/>\n\u00centre\u0163inute de tot felul de flash-uri, de \u00eentreruperi, de trepida\u0163ii, raporturile lor devin grave c\u00e2nd intervin obsesia \u015fi gelozia necenzurat\u0103: \u201eA\u015f accepta \u00eentre femei una singur\u0103, pe cea \u00een al c\u0103rei miros \u0163i l-a\u015f recunoa\u015fte pe-al t\u0103u. A\u015f accepta s\u0103 m\u0103 iubesc cu ea, ca unic\u0103 femeie, numai pentru c\u0103 e femeia ta, a ta, Sever, pentru a vedea ce sim\u0163i tu, c\u00e2t e\u015fti cu ea, \u00een extaz (\u2026) A\u015f ucide-o f\u0103r\u0103 s\u0103 sim\u0163i, \u00een timp ce faci dragoste cu ea, s\u0103-i pot lua locul\u201c. Atunci c\u00e2nd se simte amenin\u0163at, cuplul lor se deschide, lu\u00e2nd pauze. Iubirea se suspend\u0103 pentru a se relua apoi din pulsiuni vitale mai puternice. S\u00e2ngele lor nu mai pompeaz\u0103 \u00een inim\u0103, ci \u00een genitale. Niciodat\u0103 iubirea lor nu intr\u0103 \u00een formul\u0103. Aproximativ identic\u0103 unui cuplu hetero, naiv, care-\u015fi trage la sor\u0163i num\u0103rul zilelor de dezm\u0103\u0163, rela\u0163ia gay dintre Cezar \u015fi Sever este o veritabil\u0103 poveste de dragoste. \u00centr-o lume \u00eensetat\u0103 de senza\u0163ional, solu\u0163ia ar fi cuplul gay ce-\u015fi iese din carapace. Nu iese. Pentru a se salva, se evapor\u0103: \u201eLas\u0103 vulpea s\u0103 fug\u0103 azi \u015fi o po\u0163i v\u00e2na din nou m\u00e2ine. Am\u00e2narea e totul\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dora Pavel, Do Not Cross, Editura Polirom, Ia\u015fi, 2013 &nbsp; Opt\u00e2nd cu convingere pentru proz\u0103, dup\u0103 ce a \u00eencercat diverse formule de scriitur\u0103, Dora Pavel reu\u015fe\u015fte s\u0103 se reinventeze permanent. Dup\u0103 Agata murind (2004, pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), Captivul (2006) \u015fi Pudr\u0103 (2010), Do Not Cross e ca un sistem&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/proza-si-sindromul-stockholm\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Proza \u015fi sindromul Stockholm<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9265,6116,3718],"class_list":["post-19954","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-do-not-cross","tag-dora-pavel","tag-editura-polirom"],"views":1275,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19954","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19954"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19954\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19954"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19954"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19954"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}