{"id":19901,"date":"2014-07-03T12:46:05","date_gmt":"2014-07-03T10:46:05","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=19901"},"modified":"2026-01-23T21:00:11","modified_gmt":"2026-01-23T19:00:11","slug":"orbire-tiff-2014","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/orbire-tiff-2014\/","title":{"rendered":"Orbire. TIFF 2014"},"content":{"rendered":"<p>Dintre toate filmele v\u0103zute \u00een aceast\u0103 edi\u0163ie de TIFF, produc\u0163ia norvegian\u0103 Blind\/Orbire (2014) m-a entuziasmat cel mai mult \u015fi, de\u015fi \u00eenc\u0103 nu am reu\u015fit s\u0103 scap de sub vraja sa, nici nu \u00eemi doresc acest lucru. Vorbim de o dram\u0103 pres\u0103rat\u0103 cu umor \u015fi ironie, scris\u0103 \u015fi regizat\u0103 de Eskil Vogt (debutul s\u0103u \u00een regie), cu un scenariu captivant \u015fi o imagine emo\u0163ionant\u0103. Chiar dac\u0103 nu figureaz\u0103 pe lista filmelor premiate \u00een cadrul TIFF, Blind a primit deja numeroase distinc\u0163ii \u00een cadrul altor festivaluri europene.<\/p>\n<p><a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2014\/07\/blind.jpg\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"aligncenter size-full wp-image-19902\" src=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2014\/07\/blind.jpg\" alt=\"blind\" width=\"600\" height=\"307\" srcset=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2014\/07\/blind.jpg 600w, https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2014\/07\/blind-300x153.jpg 300w, https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2014\/07\/blind-448x229.jpg 448w, https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2014\/07\/blind-200x102.jpg 200w\" sizes=\"auto, (max-width: 600px) 100vw, 600px\" \/><\/a><br \/>\nFirul narativ este ini\u0163al destul de simplu. O femeie pe nume Ingrid, ajuns\u0103 la maturitate, \u00ee\u015fi pierde vederea. Treptat, tot ce \u00eei r\u0103m\u00e2ne din imaginile odat\u0103 vii \u015fi dinamice sunt amintirile. Pentru a \u00eencetini procesul, este sf\u0103tuit\u0103 de medici s\u0103 \u00ee\u015fi utilizeze amintirile r\u0103mase \u00een exerci\u0163ii de imagina\u0163ie \u015fi de reprezentare a spa\u0163iilor cunoscute. Culorile, formele, distan\u0163ele, toate sunt stocate undeva \u00een creier, \u00eens\u0103 cu trecerea timpului devin tot mai greu accesibile. \u00cenchis\u0103 \u00eentr-o locuin\u0163\u0103 nou\u0103, al c\u0103rei interior nu l-a v\u0103zut \u015fi din care refuz\u0103 s\u0103 ias\u0103, femeia \u00ee\u015fi petrece fiecare zi prins\u0103 \u00eentre miile de g\u00e2nduri ce n\u0103v\u0103lesc \u00een spa\u0163iul t\u0103cut \u015fi necunoscut. Slujba sa de profesoar\u0103 \u0163ine desigur de domeniul trecutului, iar rela\u0163ia cu Morten, so\u0163ul s\u0103u, pare s\u0103 se afle \u00een proximitatea unui impas \u015fi este pe alocuri pus\u0103 sub semnul \u00eentreb\u0103rii. Dincolo de vocea lui eman\u00e2nd r\u0103bdare \u015fi o tandre\u0163e u\u015for culpabilizat\u0103, Ingrid presimte gesturi \u015fi ac\u0163iuni pe care nu le poate vedea. \u00cens\u0103 tentativa ei de a reconstitui nev\u0103zutul face ca aceste gesturi s\u0103 dea fr\u00e2u liber imagina\u0163iei sale \u015fi tendin\u0163ei de a crea ipoteze \u015fi scenarii.<br \/>\n\u00cen cadrul pove\u015ftii propriu-zise, fantezia creatoare a protagonistei \u0163ese o nara\u0163iune compensatorie, menit\u0103 s\u0103 ofere contururi necunoscutului care o \u00eenconjoar\u0103. De aici \u00eencolo linia fin\u0103 dintre realitate \u015fi fic\u0163iune este estompat\u0103 p\u00e2n\u0103 la confuzie, iar diverse indicii semnaleaz\u0103 c\u0103 tocmai am p\u0103\u015fit pe teritoriul metafic\u0163iunii. Dintr-o dat\u0103, \u00een scen\u0103 mai apar c\u00e2teva personaje. Elin, o mam\u0103 divor\u0163at\u0103, \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u00ee\u015fi \u00een\u0163eleag\u0103 existen\u0163a \u00eensingurat\u0103 \u015fi s\u0103 nu cedeze psihic de dragul b\u0103iatului ei care se dovede\u015fte, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, o fat\u0103. Nehot\u0103r\u00e2rea asupra sexului copilului e o mic\u0103 ironie la jocul \u015fi ezitarea scriitorului \u00een alegerea unuia sau a altuia. Oare ce este mai nimerit? Pesemne Ingrid caut\u0103 cea mai potrivit\u0103 variant\u0103 pentru a continua firul narativ \u015fi pentru a proiecta propriile fantezii.<br \/>\nCel de-al doilea personaj-marionet\u0103 este Einar, un fost coleg de facultate al lui Morten, \u00eensingurat \u015fi el din cauza unor crize de anxietate ce l-au f\u0103cut s\u0103 abandoneze studiile \u015fi s\u0103 se retrag\u0103 \u00een spa\u0163iul pseudo-protector al locuin\u0163ei sale \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, \u00een spatele unui ecran de computer care \u00eei mediaz\u0103 leg\u0103turile cu lumea exterioar\u0103. Dup\u0103 o lung\u0103 perioad\u0103 de consolare cu clipuri pornografice, blind dates ratate \u015fi practicarea unui voyeurism pa\u015fnic, el realizeaz\u0103 c\u0103 tot ce \u00ee\u015fi dore\u015fte este o rela\u0163ie normal\u0103 cu o femeie normal\u0103. \u00cen mod ironic, \u015fi el obi\u015fnuise s\u0103 scrie scenarii amuzante, cu multe idei pe care, \u00eens\u0103, majoritatea oamenilor nu le-ar fi \u00een\u0163eles. Invidios pe femei pentru admira\u0163ia mereu \u00eendreptat\u0103 spre ele, b\u0103rbatul pare s\u0103 aib\u0103 numeroase complexe de inferioritate care mascheaz\u0103 o fire bun\u0103 \u015fi bl\u00e2nd\u0103. \u015ei Einar \u015fi Elin sunt ni\u015fte outsideri care caut\u0103 s\u0103 umple golul din via\u0163a lor.<br \/>\nJocul de priviri dintre personaje contrasteaz\u0103 cu imposibilitatea de a vedea a protagonistei. Rela\u0163iile dintre cei patru se creeaz\u0103 de multe ori la nivel vizual dup\u0103 structura unui circuit \u00een serie. E interesant de v\u0103zut cine pe cine prive\u015fte \u015fi cum se v\u0103d unii pe al\u0163ii. Ingrid \u00ee\u015fi a\u015fteapt\u0103 so\u0163ul acas\u0103, iar faptul c\u0103 nu \u015ftie ce face el atunci c\u00e2nd e plecat duce la imaginarea unor situa\u0163ii posibile. \u00cen continuare, se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ca Einar s\u0103 locuiasc\u0103 vizavi de Elin, ceea ce \u00eei permite s\u0103 o priveasc\u0103 seara din apartamentul lui, f\u0103r\u0103 ca ea s\u0103 \u015ftie. Elin, \u00een schimb, pare s\u0103 vorbeasc\u0103 pe chat cu Morten sau cel pu\u0163in a\u015fa interpreteaz\u0103 so\u0163ia lui sunetul ritmat al tastaturii, puternic rezonant \u00een lini\u015ftea ap\u0103s\u0103toare a nop\u0163ii.<br \/>\nIronia auctorial\u0103 condimenteaz\u0103 scenele cu unele momente de aparent\u0103 telepatie, sincroniz\u0103ri comice, observare \u015fi imitare a celuilalt \u015fi comunicare de la distan\u0163\u0103. Montajul creeaz\u0103 scene cu umor negru \u015fi un aleator u\u015for absurd. Gesturi ale lui Ingrid sunt transferate personajelor sale. Ca o coinciden\u0163\u0103 suspect\u0103, Elin \u00eencepe s\u0103 aib\u0103 tulbur\u0103ri de vedere \u00een momentele \u00een care so\u0163ia \u00een\u015felat\u0103 \u00ee\u015fi acoper\u0103 ochii. La \u00eent\u00e2lnirea cu Morten, femeia \u00ee\u015fi pierde complet vederea, iar absurdul situa\u0163iei este accentuat prin contrastul dintre senin\u0103tatea ei (spune c\u0103 vede prost de la o vreme \u00eencoace, de c\u00e2nd i-a c\u0103zut o bucat\u0103 de ghea\u0163\u0103 \u00een cap \u2013 perfect fals!) \u015fi nedumerirea b\u0103rbatului (coinciden\u0163a de a \u00eent\u00e2lni o alt\u0103 femeie care orbe\u015fte este de un umor straniu). C\u00e2nd vine vorba de unele replici, vedem cum una scrie la calculator, alta verbalizeaz\u0103 \u00een cadrul conversa\u0163iei. O r\u0103zbunare personal\u0103 se abate asupra presupusei amante a lui Morten, c\u0103ci soarta ei e \u00eenvestit\u0103 cu elemente din via\u0163a lui Ingrid ca orbirea sau sarcina. O alt\u0103 situa\u0163ie de sincronicitate se ive\u015fte \u00een scenele u\u015for senzuale \u00een care mi\u015fc\u0103rile lui Elin sunt imitate de observatorul ei nocturn de peste drum.<br \/>\nUn continuu transfer identitar \u015fi sentimental \u015fi o \u00eenvestire simbolic\u0103 are loc \u00een cadrul p\u0103tratului amoros, regizorul for\u0163\u00e2nd interpretarea \u015fi duc\u00e2nd-o p\u00e2n\u0103 la limita ininteligibilului. \u00cenchipuirile protagonistei nu sunt consecvente, iar asta se reflect\u0103 la nivelul interac\u0163iunii dintre celelalte personaje. Astfel, din moment ce ea nu \u015ftie unde a fost de fapt so\u0163ul ei, nici unde s-a \u00eent\u00e2lnit cu Einar, cadrul spa\u0163ial al discu\u0163iei dintre cei doi b\u0103rba\u0163i penduleaz\u0103 \u00eentre cafenea \u015fi metrou, altern\u0103rile de decor av\u00e2nd loc brusc, \u00een mijlocul scenei.<br \/>\nLipsa de consecven\u0163\u0103 \u015fi momentele de incoeren\u0163\u0103 corespund la nivel metatextual confuziei din mintea lui Ingrid. Pierderea brusc\u0103 a vederii \u00eei altereaz\u0103 total \u015fi ireversibil modul de raportare la lume, lucru cu care nu reu\u015fe\u015fte s\u0103 se obi\u015fnuiasc\u0103. Scenele \u00een care ea se deplaseaz\u0103 prin cas\u0103, g\u0103titul, \u00eembr\u0103catul \u015fi dezbr\u0103catul, momentele de apropiere cu Morten \u015fi intimitatea pur tactil\u0103 (\u015fi deloc vizual\u0103), faptul c\u0103 st\u0103 mai toat\u0103 ziua \u00een fa\u0163a unei ferestre pe care \u015fi a\u015fa nu o poate vedea \u2013 toate acestea sunt redate printr-o serie de prim-planuri foarte sugestive, intoduse abil \u00een film. Coloana sonor\u0103 dubleaz\u0103 ac\u0163iunile \u015fi compune atmosfera printr-o alternare de melodii \u015fi de lini\u015fti. Urm\u0103rim o persoan\u0103 a c\u0103rei realitate este substituit\u0103 de o sum\u0103 de sunete, atingeri \u015fi gusturi. O persoan\u0103 care \u00eencearc\u0103 s\u0103 recompun\u0103 realitatea a\u015fa cum putea odat\u0103 s\u0103 o perceap\u0103. Din imposibilitatea de a o reprezenta vizual, Ingrid o face atunci narativ \u015fi discursiv. Romanul pe care ea \u00eel scrie pe laptop reia, pas cu pas, temerile ei, g\u00e2ndurile, ideile \u015fi ipotezele, fanteziile compensatorii. Refuzul de a p\u0103r\u0103si casa se traduce prin refuzul unei c\u0103l\u0103torii \u00een spa\u0163iu real, un spa\u0163iu ce s-a f\u0103cut nev\u0103zut. Singurul r\u0103mas este, atunci, spa\u0163iul imaginar, fic\u0163iunea. O fic\u0163iune care ajunge s\u0103 distorsioneze realul \u015fi s\u0103 amestece grani\u0163ele dintre lumi.<br \/>\nC\u00e2t despre final, a\u015f putea spune c\u0103 terapia prin fic\u0163iune a dat rezultate. Situa\u0163ia conflictual\u0103 pare s\u0103 se rezolve: Elin \u00eel are al\u0103turi pe admiratorul s\u0103u bine inten\u0163ionat, iar Ingrid, care r\u0103m\u00e2ne \u00eens\u0103rcinat\u0103, decide s\u0103 aib\u0103 \u00eencredere \u00een Morten \u015fi \u00een viitorul lor: \u201eO s\u0103 mearg\u0103. (El) Trebuie doar s\u0103 \u00eenceteze s\u0103 mai fie at\u00e2t de plictisitor!\u201d. S\u0103 fii so\u0163ie, scriitoare, \u00eens\u0103rcinat\u0103 \u015fi pe deasupra nev\u0103z\u0103toare nu este, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, sf\u00e2r\u015fit de lume. Cheia optimist\u0103 vine, a\u015fa cum ne-am obi\u015fnuit deja, pe nepus\u0103 mas\u0103. Dar aduce o schimare de situa\u0163ie potrivit\u0103 pentru a reveni pe terenul realului.<br \/>\nRegizorul a dat dovad\u0103 de mult\u0103 fine\u0163e \u015fi sensibilitate \u00een surprinderea ipostazelor autoreflexive ale protagonistei. Scenele din interiorul casei sunt filmate \u00eentr-un ritm \u00eencetinit, \u00een care tensiunea cre\u015fte invers propor\u0163ional fa\u0163\u0103 de minimalismul mi\u015fc\u0103rilor \u015fi sunetelor. Iar g\u0103sirea unui limbaj comun pare cel mai dificil pentru cei doi so\u0163i. \u201eSmiler du n\u013a?\u201c (\u201eAcum z\u00e2mbe\u015fti?\u201d), \u00eel \u00eentreab\u0103 Ingrid pe Morten \u00een timpul unui moment de intimitate. \u201eVi m\u013a si ifra n\u013ar vi smiler\u201c(\u201eS\u0103 spunem c\u00e2nd ne z\u00e2mbim\u201d)&#8230; Imposibilitatea de a-\u0163i vedea propriul corp (\u201eAm \u00eemb\u0103tr\u00e2nit? Oare cum \u00eemi arat\u0103 corpul?\u201d) e \u015fi ea prezentat\u0103 ca fiind tulbur\u0103toare \u015fi dezorientant\u0103. Micile artificii introduse (aparatul care detecteaz\u0103 culorile, mesageria vocal\u0103, chat-ul pe internet), aten\u0163ia pentru detalii, culorile folosite (cromatica este tipic\u0103 filmelor scandinave), toate au un puternic efect poetic \u015fi speculeaz\u0103 o gam\u0103 larg\u0103 de emo\u0163ii. \u015ei, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, interpretatea protagonistei Ellen Dorrit Petersen este una de excep\u0163ie, aduce foarte mult\u0103 expresivitate personajului \u015fi reprezint\u0103 un succes de interiorizare \u00een crearea rolului. Cu o figur\u0103 din care transpare puritatea scandinav\u0103 \u2013 pome\u0163i proeminen\u0163i, frunte lat\u0103, privire profund\u0103 \u2013, actri\u0163a norvegian\u0103 ne-a adus pe ecrane un personaj remacabil pe care cu siguran\u0163\u0103 mi-l voi aminti peste ani \u015fi ani.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dintre toate filmele v\u0103zute \u00een aceast\u0103 edi\u0163ie de TIFF, produc\u0163ia norvegian\u0103 Blind\/Orbire (2014) m-a entuziasmat cel mai mult \u015fi, de\u015fi \u00eenc\u0103 nu am reu\u015fit s\u0103 scap de sub vraja sa, nici nu \u00eemi doresc acest lucru. Vorbim de o dram\u0103 pres\u0103rat\u0103 cu umor \u015fi ironie, scris\u0103 \u015fi regizat\u0103 de Eskil Vogt (debutul s\u0103u \u00een regie),&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/orbire-tiff-2014\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Orbire. TIFF 2014<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[9584,11670,11669],"class_list":["post-19901","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-film-de-festival","tag-film-orbire","tag-filme-tiff-2014"],"views":1543,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19901","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19901"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19901\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":28257,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19901\/revisions\/28257"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19901"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19901"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19901"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}