{"id":19893,"date":"2014-07-03T12:01:36","date_gmt":"2014-07-03T10:01:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=19893"},"modified":"2026-01-23T21:04:19","modified_gmt":"2026-01-23T19:04:19","slug":"colosii-cannes-2014","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/colosii-cannes-2014\/","title":{"rendered":"Colo\u015fii. Cannes 2014"},"content":{"rendered":"

Exist\u0103, ca la oricare dintre marile festivaluri, \u015fi specia \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2na\u0163ilor orgolio\u015fi, oric\u00e2nd dispu\u015fi s\u0103 \u00eenoate \u00eempotriva curentului, \u00een ciuda tuturor eviden\u0163elor deloc favorabile lor. Criticii francezi nu au renun\u0163at pentru nimic \u00een lume la speran\u0163a de a-i vedea pe fra\u0163ii Dardenne plec\u00e2nd cu o a treia Palme d\u2018Or, cu toat\u0103 primirea \u00een general rezervat\u0103 de care a avut parte filmul lor Deux jours, une nuit. Pagini \u00eentregi ale ziarelor din linia \u00eent\u00e2i, Le Monde \u015fi Lib\u00e9ration, pentru a \u00eentoarce pe o parte \u015fi pe alta povestea unei tinere femei, un fel de Rosetta din 1999, dar mai pu\u0163in energic\u0103. Toate astea, \u00een timp ce printre criticii din alte multe p\u0103r\u0163i ale lumii se instalase \u00eenc\u0103, de la \u00eenceput, acel feeling despre care vorbeam data trecut\u0103, acea \u015foapt\u0103 misterioas\u0103 ce nu ne d\u0103dea pace: Winter Sleep \u2013 marele c\u00e2\u015ftig\u0103tor. Festivalul abia \u00eencepuse, eram \u00een cea de a doua zi, at\u00e2ta pelicul\u0103 urma s\u0103 ne treac\u0103 prin fa\u0163a ochilor, programarea celui mai lung film din competi\u0163ie, 3 ore \u015fi 15 minute nici nu fusese una favorabil\u0103, la ora 15.00, dup\u0103 alte dou\u0103 titluri \u015fi o conferin\u0163\u0103 de pres\u0103 \u015fi, cu toate astea, parc\u0103 auzeam fo\u015fnetul ramurii de palmier, despre care nu pu\u0163ini ne-am gr\u0103bit s\u0103 scriem. Culmea mi s-a p\u0103rut c\u0103 un ziar de prestigiul lui Le Monde, recunosc\u00e2nd m\u0103iestria lui Nuri Bilge Ceylan, \u00eei dedic\u0103 doar 50 de r\u00e2nduri dintr-o jum\u0103tate de coloan\u0103 (am avut perversitatea de a le num\u0103ra) pentru a conchide c\u0103 at\u00e2tea calit\u0103\u0163i ar fi f\u0103cut \u201eo carte formidabil\u0103!\u201c. Citeam \u015fi \u00eemi d\u0103deam seama c\u0103, pur \u015fi simplu, critici respectabili nu au avut chef s\u0103 scrie, s\u0103 analizeze. Au revenit, dar nu cine \u015ftie ce, la final, dup\u0103 m\u0103rturisirea pre\u015fedintei juriului, Jane Campion: \u201eMi-ar fi pl\u0103cut s\u0103 semnez un astfel de film\u201c. Eu una nu-mi amintesc multe astfel de declara\u0163ii venite din partea unui artist care conteaz\u0103 \u00een istoria cinematografului. La vremea respectiv\u0103, doar Bergman ne-a uluit, c\u00e2nd spunea c\u0103 ar dat orice, s\u0103 fi realizat el Doamna cu c\u0103\u0163elul, al lui Heifitz. Da, Winter Sleep ar fi putut fi \u015fi o carte formidabil\u0103, pentru curgerea sa narativ\u0103 ce transport\u0103 vie\u0163i \u00een derut\u0103, e\u015fecuri \u015fi bune inten\u0163ii, orgolii, cinism \u015fi generozitate prost distribuite, elanuri \u015fi neputin\u0163\u0103, dorin\u0163e sterile, imposibilitatea de a \u00een\u0163elege gre\u015feala. Despre toate acestea discut\u0103, ca \u00een Cehov, eroi care ar vrea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 altfel, mai frumos, dar nu \u015ftiu cum. \u015ei chiar ne afl\u0103m \u00een lumea lui Cehov, punctul de plecare al filmului fiind trei schi\u0163e ale scriitorului rus, transpuse \u00eentr-un spa\u0163iu al Turciei recognoscibile de la primele cadre, strania, pietroasa Cappadocie. Somnul iernii va pune \u00een cur\u00e2nd st\u0103p\u00e2nire peste tot, oamenii stau mai mult \u00een case. Protagonistul, un fost actor, acum ziarist, scriitor, proprietar al unor case \u00eenchiriate celor mai s\u0103raci, \u0163inu\u0163i la distan\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 ostenta\u0163ie dar \u015fi f\u0103r\u0103 mult\u0103 \u00een\u0163elegere, este mereu confruntat cu nemul\u0163umirea familiei sale, o sor\u0103 \u015fi o t\u00e2n\u0103r\u0103 nevast\u0103. \u00cen lungi discu\u0163ii, f\u0103r\u0103 a face apel la complica\u0163iile filosofiei, acestea \u00eei amintesc, cu o trist\u0103 bl\u00e2nde\u0163e, de ce nu este de ajuns s\u0103 te \u00eempotrive\u015fti r\u0103ului pentru a fi un om moral. Dialogul abund\u0103, dar fiind calibrat cu o \u015ftiin\u0163\u0103 u\u015for de b\u0103nuit chiar dincolo de traducerea \u00een englez\u0103 sau francez\u0103, sim\u0163i doar durerea cuv\u00e2ntului, nu \u015fi ap\u0103sarea lui. Oamenii par a avea o eternitate la dispozi\u0163ie, precum \u00een cinematograful lui Anghelopoulos, trimitere des \u00eent\u00e2lnit\u0103 \u00een exegezele dedicate lui Bilge Ceylan. Doar iluminarea, \u00een\u0163elegerea a ceea ce suntem sau ar trebui s\u0103 fim nu au nevoie de cuvinte. Plecat de acas\u0103, \u00eentors din propriul drum al Damascului, eroul (interpretat de actorul de teatru Haluk Bilginer) \u00ee\u015fi asum\u0103, asemenea unui descendent din Cehov, ridicolul. El, intelectualul, apare \u00een fa\u0163a casei poc\u0103it \u015fi caraghios, cu un picior \u00eenc\u0103l\u0163at \u015fi altul nu, \u0163in\u00e2nd \u00een m\u00e2n\u0103 un jalnic v\u00e2nat. Nu astfel ne lu\u0103m, \u00eens\u0103, r\u0103mas bun. Cum bine atr\u0103gea aten\u0163ia Dan F\u0103inaru \u00een Screen International, \u00een cazul \u00een care unora le-a sc\u0103pat morala acestei pove\u015fti, s\u0103 ia aminte la scena care precede sf\u00e2r\u015fitul filmului: calul s\u0103lbatic capturat c\u00e2ndva, pentru a fi \u00eembl\u00e2nzit, va fi eliberat. Oric\u00e2t de mult l-am fi cunoscut pe Ceylan, tot ne-ar fi fost greu s\u0103 ni-l imagin\u0103m \u00eentr-un spa\u0163iu cehovian, \u00een care Nikita Mihalkov p\u0103rea s\u0103 fie, p\u00e2n\u0103 acum, rege. Apropierea ne-a fost explicat\u0103 cum nu se poate mai simplu: \u201eAm ales s\u0103 \u00een\u0163eleg mai bine sufletul omului\u201c.
\nNu ascund c\u0103 am avut, asemenea multora, destule aprehensiuni \u00een privin\u0163a unui juriu condus de o femeie, fie ea \u015fi Jane Campion, singura c\u00e2\u015ftig\u0103toare a unei Palme d\u2019Or , \u00een 1993, pentru Pianul. Mai ales c\u00e2nd selec\u0163ia a fost dominat\u0103 de dou\u0103 filme b\u0103rb\u0103te\u015fti, Winter Sleep \u015fi Leviathan, autorul acestuia din urm\u0103, Andrei Zviaghin\u0163ev, fiind penultimul intrat \u00een concurs, simetric cu Ceylan. Australianca s-a dovedit a fi fost b\u0103rbat\u0103, cum aveam s\u0103 scriu imediat dup\u0103 anun\u0163area palmaresului, \u00een care l-am reg\u0103sit pe cineastul rus cu Premiul pentru cel mai bun scenariu. Poate merita mai mult, a fost singurul film care, prin greutate \u015fi anvergur\u0103, ar fi putut s\u0103 fac\u0103 fa\u0163\u0103 unei eventuale dispute despre atribuirea distinc\u0163iei supreme. Suntem la cap\u0103tul lumii, \u00een nordul Rusiei: st\u00e2nci, valurile unei m\u0103ri reci, epava unui vapor, scheletul unei balene, peisaj apocaliptic, dar \u015fi p\u0103m\u00e2nt jilav, ca \u00een Tarkovski, cu care Zviaghin\u0163ev a fost de multe ori comparat. Rusia etern\u0103 \u015fi Rusia de ast\u0103zi, prins\u0103 \u00een carcasa unei corup\u0163ii criminale, agresive, care nici nu mai \u00eencearc\u0103 s\u0103 caute vreo masc\u0103. Un b\u0103rbat, Kolia, este pe cale s\u0103-\u015fi piard\u0103 casa ridicat\u0103 cu m\u00e2na lui, r\u00e2vnit\u0103 de mai marele autorit\u0103\u0163ii locale, pentru a fi d\u0103r\u00e2mat\u0103 \u015fi recuperat terenul. (C\u00e2t de familiar ne sun\u0103 totul.) Un r\u0103zboi se anun\u0163\u0103, pe via\u0163\u0103 \u015fi pe moarte. Aproape de prima jum\u0103tate a filmului, se petrece, \u00eens\u0103, ceva, \u00een aparen\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 mare importan\u0163\u0103. Mai mult \u00eentr-o doar\u0103, \u00een timpul unui picnic, afl\u0103m din gura unui copil cum c\u0103 nevasta protagonistului ar fi fost v\u0103zut\u0103 pe undeva, mai departe, cu prietenul avocat, venit de la Moscova s\u0103-l apere pe Kolia. A\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpla \u015fi \u00een \u00centoarcerea, fulminantul debut al lui Zviaghin\u0163ev din 2003 (Leul de aur la Vene\u0163ia), o veste \u00een aparen\u0163\u0103 ne\u00eensemnat\u0103 strecoar\u0103 o nelini\u015fte greu de definit. Poate mai exact spus, din acel moment \u015ftim c\u0103 drumul filmului nu va mai fi acela\u015fi, alte teme o vor concura pe cea ini\u0163ial\u0103, a despotismului contemporan. P\u0103catul, sinuciderea, acuza\u0163ia de crim\u0103 vor purta nara\u0163iunea pe alte ape, iar pe bietul om \u00eentr-o disperat\u0103 \u015fi inutil\u0103 c\u0103utare a Celui de Sus. \u201eUnde este Dumnezeu?\u201c \u201eAl meu \u015ftiu unde, al t\u0103u, nu\u201c, vine r\u0103spunsul cinic al preotului, ipocrizie religioas\u0103 sporit\u0103 de un lung discurs despre liberate \u015fi justi\u0163ie, despre p\u0103cat \u015fi iertare. Vorbe, vorbe care par cu at\u00e2t mai neputincioase cu c\u00e2t totul \u00een jur pare a complota \u00eempotriva omului. Ne afl\u0103m, cred, \u00een fa\u0163a celui mai disperat film al cineastului rus, liderul genera\u0163iei afirmate la sf\u00e2r\u015fitul anilor \u201990. Parc\u0103 niciodat\u0103 nu am asistat la triumful sistematic al r\u0103ului \u00eempotriva binelui, \u00eentr-o societate c\u00e2ndva cu frica lui Dumnezeu. \u201eHai s\u0103 bem\u201c pare a fi deviza tuturor \u00eent\u00e2lnirilor dintre oameni, prieteni sau du\u015fmani. \u015ei se bea v\u00e2rtos, pentru reg\u0103siri, pentru desp\u0103r\u0163iri, pentru uitare, pentru a pune la cale mi\u015felii, pentru orice. Oricum, individul este singur sub un cer mereu v\u00e2n\u0103t \u015fi neocrotitor. Exist\u0103 o lung\u0103 secven\u0163\u0103 \u00een care un judec\u0103tor recit\u0103, nu pronun\u0163\u0103, o sentin\u0163\u0103 ca pe o lec\u0163ie f\u0103r\u0103 cap \u015fi coad\u0103, ie\u015fit\u0103 dintr-o moar\u0103 de m\u0103cinat cuvinte. Unde e justi\u0163ia? Macaraua uria\u015f\u0103 care \u00eenfulec\u0103 buc\u0103\u0163i din ceea ce a fost casa unei familii nu este altceva dec\u00e2t un monstru al zilelor noastre, bun s\u0103 \u00eentregeasc\u0103 peisajul apocaliptic cu care \u00eencepe \u015fi se sf\u00e2r\u015fe\u015fte filmul, peisaj dominat de resturile mon\u015ftrilor de odinioar\u0103. Le-a fost greu altor filme, de\u015fi realmente bune, sau m\u0103car interesante, s\u0103 reziste \u00een fa\u0163a celor doi colo\u015fi.
\n\u00cen ceea ce m\u0103 prive\u015fte, am fost pentru prima dat\u0103 cu totul de partea lui Olivier Assayas cu al s\u0103u Sils Maria, o alt\u0103 istorie ie\u015fit\u0103 din pulpana lui Totul despre Eva, cu o fermec\u0103toare Juliette Binoche c\u0103reia \u00eei \u00eentrez\u0103ream un premiu de interpretare \u015fi o surprinz\u0103tor de bun\u0103 Kristen Stewart, cea din saga cu vampirii de mod\u0103 nou\u0103.
\nDac\u0103 tot am amintit de actri\u0163ele mai impresionante dec\u00e2t norocoasa Julianne Moore din Maps to the Stars (Cronenberg), ar fi nedrept s\u0103 nu o citez pe Hilary Swank, care poart\u0103 greul unei bune p\u0103r\u0163i din westernul lui Tommy Lee Jones Homesman. Nu am mai \u00eent\u00e2lnit-o p\u00e2n\u0103 acum pe oscarizata interpret\u0103 \u00een carne \u015fi oase, nu cred c\u0103 \u00eei place s\u0103 bat\u0103 festivalurile, dar am descoperit, la conferin\u0163a de pres\u0103, ceea ce b\u0103nuiam, o actri\u0163\u0103 inteligent\u0103 \u015fi cu umor, cu umorul de care duce lips\u0103 moroc\u0103nosul ei partener \u015fi regizor, Tommy Lee Jones.<\/p>\n

\"cannes-1\"<\/a><\/p>\n

\"cannes-2\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Exist\u0103, ca la oricare dintre marile festivaluri, \u015fi specia \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2na\u0163ilor orgolio\u015fi, oric\u00e2nd dispu\u015fi s\u0103 \u00eenoate \u00eempotriva curentului, \u00een ciuda tuturor eviden\u0163elor deloc favorabile lor. Criticii francezi nu au renun\u0163at pentru nimic \u00een lume la speran\u0163a de a-i vedea pe fra\u0163ii Dardenne plec\u00e2nd cu o a treia Palme d\u2018Or, cu toat\u0103 primirea \u00een general rezervat\u0103 de… Cite\u0219te mai mult »Colo\u015fii. Cannes 2014<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[5337,11660],"class_list":["post-19893","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-palme-dor","tag-premiantii-de-la-cannes"],"views":1195,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19893","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19893"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19893\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":28396,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19893\/revisions\/28396"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19893"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19893"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19893"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}