Ce sentiment \u00eel anim\u0103 pe poet atunci c\u00e2nd \u201epune masca\u201c? F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, un sentiment care, potrivit presupunerii lui Tudor Vianu, ader\u0103 \u201ela partea cea mai intim\u0103 a propriei naturi\u201c. Nu credem c\u0103 gre\u015fim sus\u0163in\u00e2nd c\u0103 este vorba de sentimentul singularit\u0103\u0163ii. Dup\u0103 cum rezult\u0103 dintr-o \u00eensemnare aflat\u0103 \u00een mss. 2262 ce dateaz\u0103 din anul 1867, Eminescu \u00eel avea \u00eenc\u0103 din anii trecerii de la adolescen\u0163\u0103 la tinere\u0163e. Inclus\u0103 de Perpessicius \u00een Sec\u0163iunea Exerci\u0163ii \u015fi moloz a edi\u0163iei sale critice, \u00eensemnarea se prezint\u0103 ca o afirma\u0163ie peremptorie: \u201eDumnezeu la addi\u0163iunea lumei a gre\u015fit cu unul, acela am fost eu; dar e o unime ce nu esist\u0103 \u00een realitate c\u0103 e numai umbra unei gre\u015fele. Un punt \u00een cartea destinului, care nu trebuia s\u0103 fi fost, la care r\u0103suflarea cetitorului se opre\u015fte f\u0103r\u0103 s\u0103 trebuiasc\u0103\u201c. Despre importan\u0163a descoperirii propriei singularit\u0103\u0163i vorbe\u015fte faptul c\u0103 Eminescu revine asupra ei \u2013 Se poate spune, chiar, c\u0103 \u00eel obsedeaz\u0103. \u2013, a\u015fa cum arat\u0103 o alt\u0103 \u00eensemnare datat\u0103 tot 1867: \u201e\u00cen planul lumei s\u00fbm o gre\u015feal\u0103 (Un punt, o umbr\u0103 f\u0103r\u0103 destin). S\u00fbm ca un num\u0103r necunoscut. \u00cen suma lumei unul mai mult (Un punt, o cifr\u0103 <care> nu trebuie)\u201c. \u00cen termeni aproape identici reg\u0103sim sentimentul singularit\u0103\u0163ii \u00een ceea ce Seraful din Povestea magului c\u0103l\u0103tor \u00een stele \u00eei spune Feciorului de \u00eemp\u0103rat, masca \u00eend\u0103r\u0103tul c\u0103reia st\u0103 poetul: \u201eC\u00e2nd cartea lumii mare Dumnezeu o cite\u015fte\/ Se-mpiedic\u0103 la cifra vie\u0163ii-\u0163i f\u0103r\u2019 s\u0103 vrea.\/ \u00cen planu eternit\u0103\u0163ii via\u0163a-\u0163i gre\u015fal\u0103 este\u201c.
\n\u00censemn\u0103rile men\u0163ionate au fost f\u0103cute, am\u00e2ndou\u0103, \u00een atmosfera primei c\u0103l\u0103torii ini\u0163iatice a t\u00e2n\u0103rului poet, aceea de la Blaj, cel mai probabil \u00een contextul \u00eendelungatelor plimb\u0103ri de-a lungul T\u00e2rnavei \u00een tov\u0103r\u0103\u015fia ceva mai v\u00e2rstnicului s\u0103u prieten Filimon Ilea. \u00cen timpul deambul\u0103rilor, a\u015fa cum rezult\u0103 din poezia dedicat\u0103 acestuia, intitulat\u0103 Amicului F.I. \u015fi publicat\u0103 \u00een Familia, nr. 13 din 1869, cei doi \u00ee\u015fi puneau \u00eentreb\u0103ri grave cu privire la om, la materie \u015fi spirit sau la Dumnezeu. O dovedesc \u015fi alte \u00eensemn\u0103ri din acela\u015fi an 1867: \u201eMaterie f\u00f4r\u0103 spirit. Spirit f\u00f4r\u0103 materie. Un Dumnezeu f\u00f4r\u0103 templu\u201c. Sau: \u201eLupta \u00eentre materie \u015fi spirit, dac\u0103 trebuie omul s\u0103 fie sau ba, care e scopul lui? \u00ee\u015fi creeaz\u0103 unul, un ce f\u00f4r\u0103 soarte, un cap f\u00f4r\u0103 zenit\u201c. Ori: \u201eDac\u0103 n-ai esista tu, n-ar esista zenitul, umbra destinului, destinul, Dumnezeu\u201c.
\nG\u00e2ndurile de acum trec, \u00een mod firesc, \u00een poemele cu m\u0103\u015fti ale poetului. \u00centr-o \u00eensemnare g\u0103sim: \u201eUrsirea unui suflet e corpul. Datoria lui de a-l conduce pe acesta \u00een virtute. Sufletele sunt fiin\u0163e de \u00eengeri \u00eenamorate \u00een corpuri de oameni. Cu c\u00e2t mai mult \u00ee\u015fi iube\u015fte sufletul corpul s\u0103u, cu at\u00e2t omul e mai virtuos. Sufletu-i \u00eenger, corpu-i om\u201c. Nu mult mai t\u00e2rziu, \u00een Povestea magului c\u0103l\u0103tor \u00een stele poetul scrie: \u201eA unui \u00eenger palid ursita p\u0103m\u00e2nteasc\u0103\/ Legat\u0103 e de soarta corpului ce-l aleg.\/ At\u00e2rn\u0103 de via\u0163\u0103 domnia lor cereasc\u0103:\/ Ce sam\u0103n\u0103 \u00een lume, \u00een stele ei culeg;\/ Neferici\u0163i adesea, ce-o soarte-mp\u0103r\u0103teasc\u0103,\/ Un om ce-i n\u0103scut mare \u00een lume \u00ee\u015fi aleg;\/ Un \u00eemp\u0103rat puternic dar \u00eenfocat c\u00e2nd moare:\/ O stea urie\u015fasc\u0103 \u00een caos se coboar\u0103\u201c.
\nDe data aceasta, \u00eens\u0103, g\u00e2ndul este asociat \u00een mod explicit sentimentului singularit\u0103\u0163ii: \u201eDar \u00een acest cer mare ce-n mii de lumi luce\u015fte \/ Tu nu ai niciun \u00eenger, tu nu ai nicio stea\u201c \u2013 \u00eei dezv\u0103luie Seraful Feciorului de \u00eemp\u0103rat. Astfel, Feciorul de \u00eemp\u0103rat, trimis de tat\u0103l s\u0103u la Magul de pe muntele Pion ca s\u0103 capete \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 cu privire la \u201eCari c\u0103r\u0103ri a vie\u0163ii-s de\u015farte, cari m\u0103re\u0163e\u201c, devine Feciorul de \u00eemp\u0103rat f\u0103r\u0103 de stea. Afl\u0103m aici defini\u0163ia perfect\u0103 a singularit\u0103\u0163ii poetului. R\u0103m\u00e2ne de v\u0103zut care este natura ei. Anticip\u00e2nd, vom spune c\u0103 genialitatea reprezint\u0103 caracteristica singularit\u0103\u0163ii lui Eminescu. Acel ceva pe care poetul \u00eel caut\u0103 cobor\u00e2nd \u00een sine \u00eensu\u015fi are ca gen proxim singularitatea, iar ca diferen\u0163\u0103 specific\u0103 genialitatea. Masca pe care el \u015fi-o pune \u00een Povestea magului c\u0103l\u0103tor \u00een stele ni le revel\u0103 pe am\u00e2ndou\u0103.
\nHaina pe care, \u00een poemele cu m\u0103\u015fti, o \u00eembrac\u0103 sentimentul singularit\u0103\u0163ii este iregularitatea. Pun\u00e2ndu-\u015fi aceast\u0103 hain\u0103, poetul accede la \u201epartea cea mai intim\u0103 a propriei naturi.\u201c Prin urmare, de la poet \u00ee\u015fi \u00eemprumut\u0103 m\u0103\u015ftile iregularitatea care le define\u015fte.
\n\u00cen portretul lui Toma Nour, care, dup\u0103 cum s-a ar\u0103tat de mult, este, \u00een fapt, un autoportret al lui Eminescu, se afl\u0103, in nuce, m\u0103\u015ftile pe care poetul \u015fi le pune \u00een poemele sale. Cunoscutului portret fizic \u2013 \u201eEra frumos, d-o frumuse\u0163e demonic\u0103. Asupra fe\u0163ei sale palide, musculuoase, espresive, se ridica o frunte senin\u0103 \u015fi rece ca cugetarea unui filozof. Iar asupra frun\u0163ei se zburlea cu o genialitate s\u0103lbatec\u0103 p\u0103rul s\u0103u negru-str\u0103lucit, ce c\u0103dea pe ni\u015fte umeri compac\u0163i \u015fi bine f\u0103cu\u0163i. Ochii s\u0103i mari, caprii, ardeau ca un foc negru sub ni\u015fte mari spr\u00e2ncene stufoase \u015fi \u00eembinate, iar buzele str\u00e2ns lipite, vinete, erau de-o asprime rar\u0103\u201c. \u2013 i se adaug\u0103 discursul aprigului tribun r\u0103zvr\u0103tit pentru drepturile rom\u00e2nilor din Transilvania: \u201eSchimba\u0163i opiniunea public\u0103, da\u0163i-i o alt\u0103 direc\u0163iune, r\u0103scoli\u0163i geniul na\u0163ional \u2013 spiritul propriu \u015fi caracteristic al poporului din ad\u00e2ncurile \u00een care doarme, f\u0103ce\u0163i o uria\u015f\u0103 reac\u0163iune moral\u0103, o revela\u0163iune de idei, \u00een care ideea rom\u00e2nesc s\u0103 fie mai mare dec\u00e2t uman, genial, frumos, \u00een fine, fi\u0163i rom\u00e2ni, rom\u00e2ni \u015fi iar rom\u00e2ni\u201c. Discursul \u00ee\u015fi trage seva din acela\u015fi av\u00e2nt juvenil, r\u0103scolitor de con\u015ftiin\u0163e, care \u00eel face pe autorul Junilor corup\u0163i s\u0103 lanseze un apel similar la redresarea na\u0163ional\u0103, \u015fi, totodat\u0103, moral\u0103, sub stindardul unui trecut glorios pe cale de a re\u00eenvia.
\nCeea ce, de altfel, nu e de mirare \u015ftiind c\u0103 at\u00e2t Geniu pustiu, c\u00e2t \u015fi Junii corup\u0163i apar\u0163in aceluia\u015fi timp al crea\u0163iei eminesciene \u2013 anii 1866-1868 \u2013 \u00een contextul mi\u015fc\u0103rii de protest legate de Pronunciamentul de la Blaj pentru satisfacerea revendic\u0103rilor Revolu\u0163iei de la 1848 a rom\u00e2nilor din Transilvania. Imaginea de Satan \u201em\u00e2ndru de c\u0103dere\u201c cu care continu\u0103 portretul lui Toma Nour se asociaz\u0103 cu aceea invocat\u0103 de poetul pa\u015foptist Mure\u015fanu \u00een \u201eTabloul dramatic \u00eentr-un act\u201c Andrei Mure\u015fanu, dat\u00e2nd din anii studiilor la Viena. Acest \u201etablou\u201c reprezint\u0103 cea de-a doua tratare (Andrei Mure\u015fanu B) a temei Mure\u015fanu, prima (Andrei Mure\u015fanu A) apar\u0163in\u00e2nd, de asemenea, epocii vieneze. \u00cen epoca ie\u015fean\u0103, poetul reia tema \u00eentr-o nou\u0103 redactare (Andrei Mure\u015fanu C), unde amplului monolog al eroului i se adaug\u0103 noi scene \u00een care Mure\u015fanu apare transformat \u00een C\u0103lug\u0103r. At\u00e2t \u00een Versiunea B, c\u00e2t \u015fi \u00een Versiunea C, Satan este invocat \u00een contextul unei amare reflec\u0163ii morale asupra r\u0103ului \u015fi urii ce domnesc \u00een lume. Satan, \u201egeniu al disper\u0103rii\u201c, s-a revoltat tocmai \u00eempotriva \u201es\u0103m\u00e2n\u0163ei dulce a r\u0103ului\u201c, smucind infernul ca s\u0103-l arunce-n stele, dezr\u0103d\u0103cin\u00e2nd marea ca s-o \u00eemproa\u015fte-n soare, vr\u00e2nd s\u0103 arunce-n caos sistemele solare. Pun\u00e2nd masca lui Mure\u015fanu, poetul resimte el \u00eensu\u015fi acut, \u00een g\u00e2ndirea \u015fi \u00een sufletul s\u0103u, privirea rebel\u0103 a lui Satan \u2013 \u201etitanica turbare\u201c \u2013 care \u00eel face ca, \u00een ciuda sl\u0103biciunii proprii f\u0103pturilor create de Dumnezeu, s\u0103 se proiecteze, asemenea lui Satan, \u00een \u201est\u0103p\u00e2n al geniilor pieirii\u201c. De sub masca lui Mure\u015fanu poetul d\u0103 glas unor convingeri care coboar\u0103 ad\u00e2nc \u00een sufletul s\u0103u: \u201eTaci, taci suflete m\u00e2ndre, \u2013 citim \u00een Andrei Mure\u015fanu (B) \u2013 nu r\u0103scoli cu-at\u00e2ta\/ Grozav\u0103 u\u015furin\u0163\u0103 titanica turbare\/ Ce-n a\u015fchii sclipitoare durerea mi-o sfaram\u0103.\/ Stinge, puternic Doamne, cuv\u00e2ntul nimicirii,\/ Ad\u00e2nc, demonic, rece, ce-n sufletu-mi tr\u0103ie\u015fte,\/ Coboar\u0103-te \u00een mine, m\u0103 f\u0103 s\u0103 recunosc\/ C-a ta f\u0103ptur\u0103 slab\u0103-s. Nu m\u0103 l\u0103sa s\u0103 sper\/ C\u0103, liber, mare, m\u00e2ndru, prin condamnarea ta\/ N-oi cobor\u00ee \u00een iaduri de demoni salutat\/ Ca unul ce menita-i de a le fi st\u0103p\u00e2n,\/ St\u0103p\u00e2n geniilor pieirii! Ce g\u00e2nd superb!\/ O-nceat\u0103,\/ Inima mea cea stoars\u0103 de-o cugetare beat\u0103.\/ Nu r\u0103scoli-n b\u0103taie-\u0163i ruinele sf\u0103rmate\/ A lumii-mi din\u0103untru\u201c.
\nIat\u0103-ne, a\u015fadar, \u00een \u201elumea din\u0103untru\u201c aceea la care poetul aspir\u0103 s\u0103 ajung\u0103 pun\u00e2nd masca. \u00cen\u0163elegerea de aici a ad\u00e2ncului sinelui r\u0103zbate, \u00een strig\u0103t \u00eendreptat \u00een afar\u0103, \u00een Mure\u015fanu (C): \u201eO, Satan! geniu m\u00e2ndru, etern, al desper\u0103rii,\/ Cu gemetul t\u0103u aspru ca murmurele m\u0103rii\u2026\/ Pricep acum z\u00e2mbirea ta trist\u0103, vorb-amar\u0103:\/ \u00abC\u0103 tot ce e \u00een lume e vrednic ca s\u0103 piar\u0103\u2026\u00bb\/ Tu ai smuncit infernul ca s\u0103-l arunci \u00een stele,\/ Cu c\u00e2rduri uria\u015fe te-ai \u00een\u0103l\u0163at, rebele,\/ Ai scos din r\u0103d\u0103cine marea s-o-mpro\u015fti \u00een soare,\/ Ai vrut s-arunci \u00een caos sistemele solare\u2026\/ \u015etiai c\u0103 r\u0103utatea etern\u0103-n ceruri tron\u0103,\/ C\u0103 secole n\u0103t\u00e2nge cu spaim\u0103 o-ncoroan\u0103!\/ O, de-a\u015f vedea furtuna c\u0103 stelele desprinde,\/ C\u0103-n cer talazuri nalte de negur\u0103 \u00eentinde,\/ C\u0103 prin acele neguri demonii-n stoluri zboar\u0103\/ \u015ei lumea din ad\u00e2ncuri o scutur\u0103 u\u015foar\u0103\/ Ca pleava\u2026 Cerul cu sorii lui decade\/ T\u00e2r\u00e2nd cu sine timpul cu miile-i decade,\/ Se-nmorm\u00e2nteaz\u0103-n caos \u00eentins f\u0103r\u0103 de fine, \/ C\u0103z\u00e2nd negre \u015fi stinse, surpatele lumine.\/ Neantul se \u00eentinde\/ Pe spa\u0163iuri de\u015ferte, pe lumile murinde,\/ V\u0103z\u00e2ndu-te strigare-a\u015f de-un dor nebun cuprins:\/ M\u0103rire \u0163ie, Satan \u2013 de trei ori, ai \u00eenvins!\u201c
\nCu aceasta atingem esen\u0163a unei m\u0103\u015fti de mai t\u00e2rziu, aceea a Dacului din Rug\u0103ciunea unui dac, poem publicat \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c, \u00een septembrie 1879. Durerea vie\u0163ii nu se mai traduce acum \u00eentr-o atitudine esen\u0163ial umoristic\u0103, precum era aceea din Cuget\u0103rile s\u0103rmanului Dionis, poezie de tinere\u0163e \u00een care amarul doar se profileaz\u0103, \u00eentr-un orizont \u00eendep\u0103rtat. Dacul, \u00eempins de durere \u015fi de potrivnicia sor\u0163ii, la ultima solu\u0163ie de r\u0103spuns \u2013 aceea a dorin\u0163ei de a disp\u0103rea \u201ef\u0103r\u0103 de urm\u0103\u201c \u2013 , \u00ee\u015fi \u00eendreapt\u0103 sarcastic blestemul \u015fi ura tocmai \u00eempotriva d\u0103t\u0103torului de via\u0163\u0103.
\nDar, cu revolta lui Satan ne apropiem \u015fi de masca pe care poetul \u015fi-o pune \u00een Povestea magului c\u0103l\u0103tor \u00een stele. Seraful \u00eei explic\u0103 Feciorului de \u00eemp\u0103rat c\u0103, \u00een urma revoltei \u00eengerilor, Dumnezeu a luat hot\u0103r\u00e2rea de a cerca pe oricare \u00eenger \u201ede-i r\u0103u ori de e bun\u201c, trimi\u0163\u00e2ndu-l pe p\u0103m\u00e2nt pentru a s\u0103l\u0103\u015flui \u00een trupul unui om.
\nEste astfel deschis\u0103 calea c\u0103tre conturarea iregularit\u0103\u0163ii Feciorului de \u00eemp\u0103rat, c\u0103ci, dup\u0103 cum \u00eei dezv\u0103luie Seraful, contrar regulii potrivit c\u0103reia, la na\u015ftere, fiec\u0103rui om Dumnezeu \u00eei h\u0103r\u0103ze\u015fte un \u00eenger, el nu are niciunul. Drept urmare, via\u0163a sa este o abatere de la regul\u0103, o \u201egre\u015fal\u0103\u201c lucru de care poetul era convins mai de mult, a\u015fa cum arat\u0103 \u00eensemnarea reprodus\u0103 mai sus: \u201e(\u2026) \u00een acest cer mare ce-n mii de lumi luce\u015fte\/ Tu nu ai nici un \u00eenger, tu nu ai nici o stea.\/ C\u00e2nd cartea lumii mare Dumnezeu o cite\u015fte\/ Se-mpiedic\u0103 la cifra vie\u0163ii-\u0163i f\u0103r\u2019 s\u0103 vrea.\/ \u00cen planu-eternit\u0103\u0163ii via\u0163a-\u0163i gre\u015fal\u0103 este,\/ De zilele-\u0163i nu este legat \u2013 o lume a ta.\/ Genii beau vinu-uit\u0103rii, c\u00e2nd se cobor din ceruri,\/ Deschise-\u0163i-s, neb\u00e2ndu-l, a lumilor misteruri\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ce sentiment \u00eel anim\u0103 pe poet atunci c\u00e2nd \u201epune masca\u201c? F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, un sentiment care, potrivit presupunerii lui Tudor Vianu, ader\u0103 \u201ela partea cea mai intim\u0103 a propriei naturi\u201c. Nu credem c\u0103 gre\u015fim sus\u0163in\u00e2nd c\u0103 este vorba de sentimentul singularit\u0103\u0163ii. Dup\u0103 cum rezult\u0103 dintr-o \u00eensemnare aflat\u0103 \u00een mss. 2262 ce dateaz\u0103 din anul 1867, Eminescu… Cite\u0219te mai mult »\u201eTu nu ai niciun \u00eenger, tu nu ai nicio stea\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1949,11643],"class_list":["post-19873","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-eminescu","tag-tudor-vianu"],"views":1465,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19873","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19873"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19873\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19873"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19873"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19873"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}