Manuscrisul de la pagina 160 \u00een edi\u0163ia de la Arad, Anii t\u0103cerii (2010), e printre cele datate \u00een mod clar, \u00een final: 1 Nov. 1950, cu cerneal\u0103 neagr\u0103. (Cerneala neagr\u0103 e scrisul de baz\u0103, unele adaosuri \u015fi modific\u0103ri sunt f\u0103cute cu creion gri.) Edi\u0163ia citat\u0103 \u00een\u0163elege \u015fi transcrie 1 Nov. 1958, de\u015fi \u00een nota asupra edi\u0163iei (p. 53) ne spune c\u0103 a restituit manuscrise inedite din intervalul 1948-1955, \u201eperioada neagr\u0103\u201c a vie\u0163ii lui Tudor Arghezi.
\nCa \u015fi \u00een celelalte cazuri pe care le-am comentat, transcrierea poemului este la fel de neglijent\u0103. Numai \u00een primele dou\u0103 strofe lipsesc, \u00een transcriere, \u00een cinci locuri, semnele de punctua\u0163ie existente \u00een manuscris: virgula \u00een finalul primului vers, semnul de \u00eentrebare la finele celui de-al treilea vers, punctul care \u00eencheie versul al \u015faselea, virgula din finalul versului al \u015faptelea (primul din strofa a doua) \u015fi punctul care \u00eencheie versul al patrulea din strofa a doua. Inventeaz\u0103 un punct \u00een finalul versului 7 din strofa a doua, inexistent \u00een manuscris \u015fi nejustificat de continuitatea cu \u201e\u015fi\u201c din versul urm\u0103tor. Edi\u0163ia de la Arad nu desparte primele \u015fase versuri \u00eentr-o strof\u0103, de\u015fi \u00een manuscris este o distan\u0163\u0103 suficient de mare \u00eentre versurile 6 \u015fi 7 pentru a \u00eendrept\u0103\u0163i o separa\u0163ie \u00eentre strofe.
\nAlte erori sunt mai grave. Versul al doilea din strofa a doua este citit incomplet din corectura autorului. Poetul taie prima variant\u0103: \u201eC\u0103ci te \u00eendrep\u0163i n\u0103praznic spre pieire\u201c \u015fi o \u00eenlocuie\u015fte lateral cu aceea pe care am transcris-o aici. Edi\u0163ia de la Arad ignor\u0103 prima parte a versului: \u201e\u015ei-opre\u015fte-te\u201c. De asemenea, nu sesizeaz\u0103 \u00een continuare, \u00een versul 3 din strofa a doua, c\u0103 autorul a pus o \u00eenl\u0103n\u0163uire logic\u0103 prin ad\u0103ugarea conjunc\u0163iei \u201ec\u0103\u201c \u00een forma prescurtat\u0103, contopit\u0103 \u00eentr-o silab\u0103 cu verbul auxiliar \u201ec-a\u201c.
\n\u00cen strofa a treia, alter\u0103rile poemului \u00een transcriere afecteaz\u0103 metafora central\u0103: aceea a crea\u0163iei poetice ca un cuib de r\u00e2ndunic\u0103, asem\u0103n\u0103tor cu un urcior. Versul al doilea din strofa a treia este citit aberant: \u201eDe lucrul meu, c\u0103 trecea ca r\u00e2ndunica\u201c, \u00een locul versiunii nu prea greu de descifrat \u00een manuscris: \u201eDe lucrul meu, c\u0103 pun ca r\u00e2ndunica\u201c, av\u00e2nd \u00een fundal o variant\u0103 abandonat\u0103: \u201eDe lucrul meu, c\u0103-l fac ca r\u00e2ndunica\u201c. Apoi, edi\u0163ia de la Arad cite\u015fte cu totul nemotivat, \u00een locul substantivului \u201eurciorul\u201c din versul 7 din strofa a treia, \u201ecreionul\u201c, distrug\u00e2nd sugestiile izvor\u00e2te din metafora ulciorului, sinonim al cuibului de r\u00e2ndunic\u0103 \u015fi induc\u00e2nd devolt\u0103ri ilogice din substitu\u0163ie: din creionul (!!!) ag\u0103\u0163at la soare n\u0103zuiesc s\u0103 zboare puii. Ultimul vers din strofa a treia comport\u0103 \u015fi el o mic\u0103 discu\u0163ie de metric\u0103 \u015fi distribu\u0163ie a accentelor. Corect, \u00een forma final\u0103, versul trebuie citit: \u201eO lic\u0103rire-n care aripa li s-a prins\u201c, pentru c\u0103 pronumele personal \u201eli\u201c este ad\u0103ugat ulterior, cu un creion gri, ceea ce oblig\u0103 s\u0103 citim substantivul \u201earipa\u201c cu accent pe a doua silab\u0103, nu pe prima.
\nVariantele, capitol separat, sunt m\u0103rturia \u015fantierului arghezian de crea\u0163ie \u015fi a procesului laborios de construc\u0163ie a sensului. Prima remarc\u0103 pe care se cuvine s\u0103 o facem \u0163ine de constituirea retoric\u0103 a persoanei a doua singular ca formul\u0103 de adresare a poemului: constituirea lui \u201etu\u201c \u00een monologul dialogal. Chiar primul vers desemneaz\u0103 din primul cuv\u00e2nt un \u201etu\u201c familiar interpelativ. \u00centr-o prim\u0103 variant\u0103, \u00een loc de pronumele personal, se afla pronumele relativ interogativ \u201ece\u201c: \u201eCe m\u0103 sile\u015fti s\u0103-mi fie mil\u0103, poate\u201c, cu sensul \u201eDe ce m\u0103 sile\u015fti s\u0103-mi fie mil\u0103\u201c (de tine)? Care e identitatea acestui \u201etu\u201c? O \u00een\u0163elegem din versul al doilea: e cineva cu \u201egrele necazuri \u015fi p\u0103cate\u201c. Pare a fi un fel de p\u0103c\u0103tos generic, care treze\u015fte mila revoltat\u0103 a martorului faptelor sale, a poetului. R\u0103spunsul e categoric din prima reac\u0163ie: nu va beneficia de mil\u0103, pentru c\u0103 p\u0103c\u0103tosul e plin de ur\u0103, g\u00e2nde\u015fte cu ur\u0103, iar vorbele \u00eei sunt otr\u0103vite. Soarta lui e pecetluit\u0103: \u201e\u0162i-e os\u00e2ndit\u0103 inima bolnav\u0103\u201c \u2013 afirm\u0103 r\u0103spicat ultimul vers din prima strof\u0103, aceea care enun\u0163\u0103 concis tema \u015fi atitudinea (nicio \u00eeng\u0103duin\u0163\u0103 fa\u0163\u0103 de p\u0103c\u0103tos, ca agent al urii!).
\nPrimul vers din strofa a doua are un subtitut al lui \u201etu\u201c: \u201einsule\u201c, la vocativul adres\u0103rii directe. \u00cen manuscris, mai sunt notate dou\u0103 variante posibile: \u201eslabule\u201c \u015fi \u201ebietule\u201c, con\u0163in\u00e2nd o fals\u0103 comp\u0103timire, pentru c\u0103 intransigen\u0163a moral\u0103 a discursului acuzator se accentueaz\u0103 (\u00eentr-o variant\u0103 abandonat\u0103, insul este interpelat t\u0103ios \u201espurcatule\u201c, iar pe marginea din st\u00e2nga apare notat \u00een rezerv\u0103 cuv\u00e2ntul \u201enecuratul\u201c). Al doilea vers din strofa a doua are \u015fi el dou\u0103 variante abandonate: \u201eC\u0103ci te \u00eendrep\u0163i n\u0103praznic spre pieire\u201c (vers t\u0103iat \u015fi \u00eenlocuit cu cel pe care l-am transcris \u00een forma final\u0103 a poemului) \u015fi \u201eC\u0103ci ai pornit de vale spre pieire\u201c (scris lateral cu creion gri). \u00cen dreptul versului \u201eO zi, un an, o toamn\u0103, e tot una\u201c, scris cu negru, e notat\u0103 cu creion gri varianta (mai bun\u0103, cred): \u201eAi un r\u0103gaz: un ceas, o zi, totuna\u201c, dar f\u0103r\u0103 un semn de \u00eenlocuire. Versul urm\u0103tor, al \u015faptelea din strofa a doua, scris cu negru, e t\u0103iat: \u201eTe istove\u015fte lin blestemul, frate\u201c \u015fi e \u00eenlocuit cu altul, scris lateral, tot cu negru: \u201eTe istove\u015fti \u00eencovoiat de spate\u201c. O variant\u0103 intermediar\u0103 a aceluia\u015fi vers, scris\u0103 lateral, e t\u0103iat\u0103: \u201eTe istove\u015fti \u00eencet \u015fi blestemul te bate\u201c. Sau alte variante subliniaz\u0103 c\u00e2t de repede trece via\u0163a irosit\u0103 \u00een ur\u0103: \u201e\u015ei-ai \u015fi-nceput s\u0103 mori\u201c, \u201e\u015ei-\u0163i \u015fi miroase umbra a p\u0103m\u00e2nt\u201c, formul\u0103ri cuprinse \u00een versurile r\u0103mase valabile.
\nCe e interesant e c\u0103, mai departe \u00een manuscris, \u00een dreptul strofelor a treia \u015fi a patra, se consum\u0103 \u00een dreapta \u015fi \u00een finalul poemului alte variante legate tot de aceast\u0103 idee a z\u0103d\u0103rniciei urii: \u201e\u00cencepi de pe acum s\u0103 te usuci\u201c apare un vers t\u0103iat, reluat \u015fi dezvoltat mai jos: \u201eM\u0103duva-ncepe s\u0103 \u0163i se usuce\/ \u015ei te alegi cu-o slov\u0103 pe o cruce\u201c \u2013 aceste dou\u0103 versuri sunt scrise cu cerneal\u0103 neagr\u0103 \u015fi ar fi putut fi preluate \u00een strofa a doua, dar nu exist\u0103 niciun semn grafic de includere a lor. Cu creion gri, exerci\u0163iile continu\u0103 pe aceea\u015fi tem\u0103: \u201eUra \u0163i-e mum\u0103, sor\u0103 \u015fi nevast\u0103\/ \u015ei-ncruci\u015f\u00e2nd ciolanele subt \u0163east\u0103\/ Te socote\u015fti, spurcatule, onest\/ C\u0103-\u0163i b\u0103l\u0103ce\u015fti (prostia) \u00een incest\u201c. Ultimul vers mai are o variant\u0103, notat\u0103 separat: \u201eC\u0103-\u0163i cure\u0163i viclenia \u00een incest\u201c. \u00cen final, t\u0103iate categoric, sunt alte variante scrise cu negru: \u201eDin secera de aur trufa\u015fi au vrut s\u0103-mbuce\/ \u015ei al\u0163i nebuni, s\u0103racii, \u015fi s-au ales cu-o cruce\u201c sau, alt\u0103 variant\u0103 la variant\u0103, notat\u0103 separat: \u201eDin nimbul muceniei \u015fi al\u0163ii vr\u00e2nd s\u0103-mbuce\/ Ce s-a ales dintr-\u00een\u015fii? O slov\u0103 pe o cruce\u201c. Alte nota\u0163ii nu sunt \u00eenchegate: \u201eMucenia jignit\u0103 s\u0103 n-apuce\/ S\u0103 sufere, c\u0103 partea\u201c (vers r\u0103mas lacunar); \u201e\u00cencepe carnea s\u0103 \u0163i se usuce\u201c; \u201eUn lemn la o r\u0103scruce\u201c. T\u0103ieturile sau renun\u0163\u0103rile la aceste adaosuri sunt benefice stringen\u0163ei logice, retorice \u015fi metaforice a poemului.
\n\u00censum\u00e2nd toate variantele \u015fi radiografiind forma final\u0103 a strofei a doua, ideea poetic\u0103 esen\u0163ial\u0103 ar putea fi formulat\u0103 prozaic astfel: moartea \u00eel p\u00e2nde\u015fte pedepsitor pe p\u0103c\u0103tos, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi dea seama, ar\u0103t\u00e2nd z\u0103d\u0103rnicia r\u0103ului, d\u0103un\u0103tor pentru cel care l-a f\u0103cut prin ura care i-a ur\u00e2\u0163it trupul \u015fi sufletul \u015fi l-a \u00eendep\u0103rtat de adev\u0103rata cale \u015fi menire a omului.
\nStrofa a treia clarific\u0103 sensul poemului, ar\u0103t\u00e2nd mobilul urii: p\u0103c\u0103tosul este un pizmuitor al celui smerit, al lucr\u0103torului cu har. \u00centreaga strof\u0103, centrul poemului, este o ingenioas\u0103 construc\u0163ie metaforic\u0103, definind lucrarea simbolic\u0103 a celui pizmuit: un travaliu mig\u0103los ca al r\u00e2ndunicii c\u00e2nd \u00ee\u015fi face cuibul sub strea\u015fin\u0103, la soare, cuib asem\u0103n\u0103tor cu un ulcior, din care vor zbura puii, \u00eensemna\u0163i \u00een mod miraculos cu un lic\u0103r de lumin\u0103. Modul de lucru al me\u015fte\u015fugarului \u00een spiritul naturii aminte\u015fte pe departe de potrivirea cuvintelor din cea mai cunoscut\u0103 art\u0103 poetic\u0103 arghezian\u0103: \u201e(…) lucrul meu, c\u0103 pun ca r\u00e2ndunica\/ Un bob de lut, un pai, un strop de ap\u0103\u201c, o potrivire rezistent\u0103: \u201elipit de strea\u015fini cuibul meu nu crap\u0103\u201c. Aminte\u015fte, de asemenea, de transfigurarea materiilor impure: \u201eSunt vinovat c\u0103, din \u00eendemnul sf\u00e2nt,\/ Am \u00eenv\u0103\u0163at noroiul s\u0103-l fr\u0103m\u00e2nt\/ \u015ei s\u0103 ag\u0103\u0163 urciorul meu, la soare,\/ Din care puii n\u0103zuiesc s\u0103 zboare?\u201c. Semnifica\u0163ia metaforic\u0103 poate fi dedus\u0103 cu pu\u0163in\u0103 perspicacitate de c\u0103tre cititor. Crea\u0163ia poetic\u0103 este realizat\u0103 cu ingeniozitate (potrivirea materialelor ca \u00een cuibul de r\u00e2ndunic\u0103, asem\u0103n\u0103tor cu un ulcior) \u015fi ocrotit\u0103 sub protec\u0163ie divin\u0103 (\u201edin \u00eendemnul sf\u00e2nt\u201c). Ea \u00ee\u015fi \u00eenal\u0163\u0103 semnifica\u0163iile (puii care n\u0103zuiesc s\u0103 zboare din cuibul ca un ulcior) \u015fi \u00ee\u015fi spiritualizeaz\u0103 mesajul (lic\u0103rirea misterioas\u0103 care s-a prins de arip\u0103). Toate acestea trezesc invidia \u015fi ura unui p\u0103c\u0103tos incapabil de crea\u0163ie, \u00eempotriva c\u0103ruia se \u00eendreapt\u0103 acuza sau chiar anatema celui persecutat.
\nUltima strof\u0103 subliniaz\u0103 blestemul (amintit din credin\u0163a popular\u0103) care \u00eel pa\u015fte pe acela care distruge un cuib de r\u00e2ndunic\u0103, adic\u0103 pe acela care pizmuie\u015fte sau contest\u0103 crea\u0163ia: \u201eCum? N-ai aflat c\u0103 cine ia de jos\/ \u015ei d\u0103-n urciorul meu d\u0103 \u00een Hristos\/ \u015ei c\u0103 nu-i sparge nici cu piatra harul\/ \u015ei nu-l m\u00e2nje\u015fte nici cu b\u0103legarul?\u201c. Probozirea generic\u0103 a p\u0103c\u0103tosului aflat sub imperiul urii se concretizeaz\u0103 \u00een apostrofarea calomniatorului, adic\u0103 a celui ce ridic\u0103 piatra \u00eempotriva creatorului \u00eenzestrat cu har.
\nNu-i greu \u015fi nu-i o pur\u0103 specula\u0163ie s\u0103 b\u0103nuim c\u0103 \u00een situa\u0163ia celui pizmuit \u015fi contestat se afla \u00een anii 1950 \u00eensu\u015fi Arghezi. Dar situa\u0163ia biografic\u0103 este transfigurat\u0103 p\u00e2n\u0103 la un grad de generalitate care \u00eei asigur\u0103 poemului valabilitatea simbolic\u0103 dincolo de orice conjuncturi.<\/p>\n
<\/p>\n
\u015fTu m\u0103 sile\u015fti s\u0103-mi fie mil\u0103, poate\u0163<\/strong><\/p>\n
Tu m\u0103 sile\u015fti s\u0103-mi fie mil\u0103, poate,
\nDe grelele-\u0163i necazuri \u015fi p\u0103cate
\n\u015ei de f\u0103ptura ta de s\u00e2nge \u015fi \u0163\u0103r\u00e2n\u0103?
\nUra te-a\u0163\u00e2\u0163\u0103, mintea \u0163i-o \u00eeng\u00e2n\u0103
\n\u015ei vorbele, din suflet sug otrav\u0103.
\n\u0162i-e os\u00e2ndit\u0103 inima bolnav\u0103.<\/p>\nVino-\u0163i mai iute, insule, \u00een fire,
\n\u015ei-opre\u015fte-te. Nu te-ndrepta de voie spre pieire
\nC-a \u015fi pornit din \u00eentuneric ceasul
\nTrimis s\u0103-\u0163i curme cugetul \u015fi glasul.
\nF\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftii, te pa\u015fte-n cea\u0163\u0103 luna.
\nO zi, un an, o toamn\u0103, e tot una.
\nTe istove\u015fti \u00eencovoiat din spate
\n\u015ei-ai \u015fi murit de viu pe jum\u0103tate.
\nOchii \u0163i-s tulburi, vlaga \u0163i s-a fr\u00e2nt
\n\u015ei \u00ee\u0163i miroase umbra a p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\nCe-mi pismuie\u015fti? Smerenia \u015fi frica
\nDe lucrul meu, c\u0103 pun ca r\u00e2ndunica
\nUn bob de lut, un pai, un strop de ap\u0103
\n\u015ei c\u0103 lipit de strea\u015fini cuibul meu nu crap\u0103?
\nSunt vinovat c\u0103, din \u00eendemnul sf\u00e2nt,
\nAm \u00eenv\u0103\u0163at noroiul s\u0103-l fr\u0103m\u00e2nt
\n\u015ei s\u0103 ag\u0103\u0163 urciorul meu, la soare,
\n\u00cen care puii n\u0103zuiesc s\u0103 zboare?
\nNu le-am pus eu pe cre\u015ftet \u015fi-ntradins
\nO lic\u0103rire-n care aripa li s-a prins.<\/p>\nCum? N-ai aflat c\u0103 cine ia de jos
\n\u015ei d\u0103-n urciorul meu d\u0103 \u00een Hristos
\n\u015ei c\u0103 nu-i sparge nici cu piatra harul
\n\u015ei nu-l m\u00e2nje\u015fte nici\u00a0 cu b\u0103legarul?
\nN-ai auzit c\u0103 de m\u0103 mu\u015fti \u015fi spurci
\nTe pr\u0103bu\u015fe\u015fti c\u00e2nd ai crezut c\u0103 urci?<\/p>\n1 Nov. 1950<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Manuscrisul de la pagina 160 \u00een edi\u0163ia de la Arad, Anii t\u0103cerii (2010), e printre cele datate \u00een mod clar, \u00een final: 1 Nov. 1950, cu cerneal\u0103 neagr\u0103. (Cerneala neagr\u0103 e scrisul de baz\u0103, unele adaosuri \u015fi modific\u0103ri sunt f\u0103cute cu creion gri.) Edi\u0163ia citat\u0103 \u00een\u0163elege \u015fi transcrie 1 Nov. 1958, de\u015fi \u00een nota asupra… Cite\u0219te mai mult »Probozirea p\u0103c\u0103tosului. Arghezi aproape inedit<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11638,11429],"class_list":["post-19869","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-arghezi-aproape-inedit","tag-versuri-tudor-arghezi"],"views":984,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19869","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19869"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19869\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19869"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19869"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19869"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}