{"id":19867,"date":"2014-07-03T11:04:50","date_gmt":"2014-07-03T09:04:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=19867"},"modified":"2014-07-03T11:04:50","modified_gmt":"2014-07-03T09:04:50","slug":"cu-aripile-larg-inchise-despre-autonomia-discursiva","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cu-aripile-larg-inchise-despre-autonomia-discursiva\/","title":{"rendered":"Cu aripile larg \u00eenchise. Despre autonomia discursiv\u0103"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Arthur Suciu, <em>Discursul autonom. Strategii de comunicare,<\/em> Institutul European, Ia\u015fi, 2013, 365 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p><em><strong>Tr\u0103im timpuri tulburi, contururile se disipeaz\u0103, alb \u015fi negru devin un lugubru cenu\u015fiu. \u00cen maniera aceasta pare s\u0103 se prezinte Rom\u00e2nia zilelor noastre, \u00een care politicul, mass-media, socialul \u015fi culturalul se \u00eempletesc \u00eentr-un joc ame\u0163itor al heteronomiilor. Mai este posibil\u0103 g\u00e2ndirea autonom\u0103, eliberarea de presiunea public\u0103? Dar a fost ea vreodat\u0103 posibil\u0103? \u00centr-un asemenea context am citit volumul lui Arthur Suciu, Discursul autonom. Strategii de comunicare. Structurat \u00een dou\u0103 p\u0103r\u0163i, prima cuprinz\u00e2nd \u015fapte capitole \u015fi a doua cinci, prefa\u0163\u0103 semnat\u0103 de Camelia Beciu, introducere, concluzii, bibliografie \u015fi indice tematic \u015fi de nume, studiul constituie rezultatul preocup\u0103rilor lui Arthur Suciu de a observa ceea ce se ascunde \u00een spatele autonomiei discursive. \u00a0<\/strong><\/em><br \/>\nAsump\u0163ia de la care autorul porne\u015fte const\u0103 \u00een ideea c\u0103 literatura reprezint\u0103 unul dintre cele mai autonome tipuri de discurs sau c\u0103 autonomia se afl\u0103 \u00een largul s\u0103u \u00een discursul literar. Desigur, o asemenea asump\u0163ie nu poate fi interpretat\u0103 dec\u00e2t \u0163in\u00e2nd cont de discursul existen\u0163ialist al autorului \u00eensu\u015fi, scriitor certificat publicului rom\u00e2nesc prin Contribu\u0163ii la apocalips\u0103, publicat\u0103 \u00een 2008, la Junimea, \u015fi Fericirea \u00een vid, ap\u0103rut\u0103 \u00een 2012, la Alexandria Publishing House. De aceea, \u00eendr\u0103znesc s\u0103 cred c\u0103 dincolo de exigen\u0163ele strict \u015ftiin\u0163ifice ale acestui studiu se ascund \u015fi aspecte de ordin introspectiv-terapeutic. Altfel spus, iese la iveal\u0103 nevoia scriitorului, a literatului, de a se \u00eentreba cu privire la autonomia discursului s\u0103u \u015fi la autonomia discursiv\u0103 \u00een sine, prin raportare la mediul social, cultural \u015fi politic \u00een care tr\u0103ie\u015fte.<br \/>\nDe\u015fi domeniul \u00een care se \u00eenscrie este teoria comunic\u0103rii, cartea abund\u0103 de referin\u0163e filosofice, literare \u015fi culturale, neomi\u0163\u00e2nd s\u0103 contextualizeze problematica discursului autonom la realit\u0103\u0163ile sociale \u015fi culturale rom\u00e2ne\u015fti, al\u0103turi de permanente men\u0163iuni \u015fi referin\u0163e literare \u015fi filosofice europene. Cine trebuie s\u0103 aib\u0103 un discurs autonom? Cine poate s\u0103 aib\u0103 discurs autonom? Cui i se adreseaz\u0103 discursul autonom? Func\u0163ia terapeutic\u0103 (dac\u0103 exist\u0103 una) a unui asemenea tip de discurs \u00eel vizeaz\u0103 doar pe emitent sau \u015fi pe destinatar? Asemenea interoga\u0163ii sunt sugerate la tot pasul, dar nu r\u0103m\u00e2n la stadiul pur retoric.<br \/>\n\u00cen\u0163eles ca un discurs care se opune puterii, discursul autonom nu se poate desprinde, cel pu\u0163in referen\u0163ial, de cel heteronom. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, misiunea lucr\u0103rii const\u0103 \u00een eviden\u0163ierea modului prin care discursul autonom se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de cel heteronom. Totu\u015fi, problema \u00een\u0163elegerii \u015fi definirii discursului autonom nu \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte o rezolvare c\u00e2t timp se limiteaz\u0103 la o dubl\u0103 negare. A\u015fadar, discursul autonom ar fi negarea opusului s\u0103u, adic\u0103 discursul heteronom. Autorul este con\u015ftient de aceast\u0103 limit\u0103 atunci c\u00e2nd afirm\u0103 c\u0103 \u201enumai prin introducerea unei noi delimit\u0103ri \u00een masa discursurilor putem spera la o reg\u0103sire a autonomiei\u201c(p. 32). De aceea, \u00een mod paradoxal, autonomia poate fi reg\u0103sit\u0103 doar prin conturarea mai clar\u0103 \u015fi mai precis\u0103 a ceea ce semnific\u0103, deci prin impunerea unor bariere sau limite lingvistice, literare, epistemologice.<br \/>\n\u00cen alchimia discursului autonom, ingredientul principal \u00eel constituie ironia, cu multiplele sale forme \u015fi manifest\u0103ri, \u00een sensul \u00een care \u201ediscursul autonom este un discurs \u00een acela\u015fi timp ironic \u015fi autoironic\u201c (p. 110). Dac\u0103 discursul heteronom este produsul unui cadru legitimat de reglementarea oficial\u0103 a vie\u0163ii, ce-i mai r\u0103m\u00e2ne discursului autonom? Prin urmare, ironia, ca tr\u0103s\u0103tur\u0103 a celui din urm\u0103, disloc\u0103, \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de centru, periferizeaz\u0103, contest\u0103 discursul dominant. Discursul este autonom doar c\u00e2nd r\u0103m\u00e2ne privat, c\u00e2nd nu se instituie ca etalon \u015fi nici nu are preten\u0163ia obiectiv\u0103rii.<br \/>\nSenza\u0163ia cu care am lecturat cartea a fost aceea c\u0103 Arthur Suciu face din discursul autonom aproape un credo personal, \u00een m\u0103sura \u00een care adev\u0103rata libertate survine doar printr-un discurs autonom. \u00cen contrapondere la abunden\u0163a de discursuri heteronome, autorul nu doar ne m\u0103rturise\u015fte c\u00e2t de important \u015fi eliberator este discursul autonom, ci \u015fi c\u00e2t de dificil este de construit. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, cea de-a doua parte a c\u0103r\u0163ii, prin cele patru diferite strategii discursive autonome analizate, ar putea sugera un manual sau un \u00eendreptar de bune practici pentru discursul autonom. Cioran, Liiceanu, Kundera, Houellebecq sunt trecu\u0163i printr-o sit\u0103 analitic\u0103 menit\u0103 s\u0103 cearn\u0103 \u015fi s\u0103 discearn\u0103 ra\u0163iuni ce dau m\u0103sura selec\u0163iei pe baza corpusului analitic al autorilor, contextul geografic intelectual \u015fi cultural al recept\u0103rii lor, unit\u0103\u0163ile lor discursive \u015fi modalit\u0103\u0163ile\u00a0 de structurare \u015fi organizare a analizei lor. De\u015fi ace\u015fti autori sunt selecta\u0163i pentru discursurile lor autonome, Arthur Suciu comite \u201eun sacrilegiu\u201catunci c\u00e2nd \u00eei ierarhizeaz\u0103 \u015fi tipologizeaz\u0103. Desigur c\u0103 un asemenea demers este inerent unei lucr\u0103ri \u015ftiin\u0163ifice, dar cadrele organizate \u00een care suntem constr\u00e2n\u015fi s\u0103 g\u00e2ndim \u015fi s\u0103 scriem ne ademenesc aproape implacabil c\u0103tre discursul heteronom. De aceea, devine inevitabil\u0103 interogarea cu privire la a\u015fa-zisa autonomie a autonomiei discursive. Altfel spus, nu este analiza autonomiei discursive sortit\u0103 s\u0103 cad\u0103 \u00een patima heteronomiei discursive, adic\u0103 \u00een ceea ce \u015fi-a propus \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput s\u0103 nege?<br \/>\nRevenind \u00eens\u0103 la cei patru autori avu\u0163i \u00een vedere \u015fi strategiile lor discursive, Arthur Suciu \u00eei a\u015faz\u0103 \u00een lumin\u0103 prin eviden\u0163ierea particularit\u0103\u0163ilor scriiturii lor, \u00eentr-un context socio-cultural dat. Mai mult, el urm\u0103re\u015fte nu doar m\u0103sura \u00een care strategiile lor discursive sunt \u00een mod ingenuu autonome, ci chiar modul \u00een care unii \u015fi-au atribuit \u00een mod fals un modus vivendi autonom atunci c\u00e2nd contextul social \u015fi politic \u00eel f\u0103ceau imposibil. \u00cen fond, asist\u0103m la de-mascarea unor intelectuali prin\u015fi, cu voie sau f\u0103r\u0103 voie, \u00een tot felul de presiuni \u015fi tensiuni: public-privat, denun\u0163-autodenun\u0163, diziden\u0163\u0103 politic\u0103-adaptare\/complacere politic\u0103, destin-\u00eent\u00e2mplare, asumare-deta\u015fare, din care cei patru ies mai mult sau mai pu\u0163in autentici \u00een discursul lor autonom, unii mai autonomi dec\u00e2t al\u0163ii. M\u0103rturisesc c\u0103 am g\u0103sit partea dedicat\u0103 acestei analize interesant\u0103 \u015fi incitant\u0103 deopotriv\u0103, scris\u0103 cu patim\u0103, verb \u015fi nerv.<br \/>\nDesigur, o \u00eentrebare pe care mi-am pus-o \u00een urma lecturii volumului se refer\u0103 la posibilitatea existen\u0163ei discursului autonom, inclusiv \u00een mediul academic rom\u00e2nesc. De pild\u0103, produc\u0163ia universitar\u0103, cel pu\u0163in cea de cercetare, stimuleaz\u0103 apari\u0163ia discursului autonom? Impresia mea este c\u0103 nu, \u0163in\u00e2nd cont, de pild\u0103, de subiectele \u015fi domeniile de cercetare finan\u0163ate \u00een detrimentul altora sau chiar de predilec\u0163ia manifest\u0103 \u00eenc\u0103 pentru canoane de orice fel (institu\u0163ionale, discursive etc.). Lucrarea domnului Suciu \u00eemi \u00eent\u0103re\u015fte aceast\u0103 impresie, c\u00e2t\u0103 vreme \u00eentreprinderi de cercetare ca a sa r\u0103m\u00e2n izolate. Mai mult, discursul autonom se relev\u0103 tocmai prin caracterul s\u0103u anti-sistem, singular \u015fi particularizat. Cred totu\u015fi c\u0103 statele care au \u00eenceput odat\u0103 cu c\u0103derea Cortinei de Fier s\u0103 se \u00eenscrie \u00een spiritul \u015fi practicile democratice trebuie s\u0103 fie preg\u0103tite pentru produc\u0163ia de discursuri autonome. Statul democratic liberal, prin maniera \u00een care func\u0163ioneaz\u0103 \u015fi se perpetueaz\u0103 ar fi, probabil, unicul model care ar putea s\u0103-l \u00eencurajeze \u015fi s\u0103-l integreze, cu toate riscurile cuvenite. Rom\u00e2nia va \u00eenv\u0103\u0163a, sper, s\u0103 aprecieze din ce \u00een ce mai mult acest tip de produc\u0163ie. De aceea, \u00eemi doresc ca studiul lui Arthur Suciu s\u0103 se bucure de notorietatea \u015fi prestigiul pe care le merit\u0103.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Arthur Suciu, Discursul autonom. Strategii de comunicare, Institutul European, Ia\u015fi, 2013, 365 p. Tr\u0103im timpuri tulburi, contururile se disipeaz\u0103, alb \u015fi negru devin un lugubru cenu\u015fiu. \u00cen maniera aceasta pare s\u0103 se prezinte Rom\u00e2nia zilelor noastre, \u00een care politicul, mass-media, socialul \u015fi culturalul se \u00eempletesc \u00eentr-un joc ame\u0163itor al heteronomiilor. Mai este posibil\u0103 g\u00e2ndirea autonom\u0103,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cu-aripile-larg-inchise-despre-autonomia-discursiva\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cu aripile larg \u00eenchise. Despre autonomia discursiv\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11636,11637],"class_list":["post-19867","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-arthur-suciu","tag-discursul-autonom-strategii-de-comunicare"],"views":1365,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19867","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19867"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19867\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19867"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19867"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19867"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}