{"id":19855,"date":"2014-07-03T10:46:57","date_gmt":"2014-07-03T08:46:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=19855"},"modified":"2015-01-15T14:43:32","modified_gmt":"2015-01-15T12:43:32","slug":"tragica-risipa","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tragica-risipa\/","title":{"rendered":"Tragica risip\u0103"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>E maiestuoas\u0103 \u2013 \u015fi ne aminte\u015fte, inevitabil, de Statuia lui Cristofor Columb domin\u00e2nd Portul Vechi\u00a0 \u2013 imaginea\u00a0 pe care Jos\u00e9 Enrique Rod\u00f3, cunoscut critic uruguayan al vremii, ne-a l\u0103sat-o, scriind despre Rub\u00e9n Dar\u00edo, \u00een 1916, la moartea poetului. Vorbim despre\u00a0 \u201e\u00eentoarcerea caravelelor\u201c,\u00a0 aluzie \u00eenc\u0103rcat\u0103 de simbolism, valabil\u0103 \u015fi pentru momentul venirii poetului nicaraguan \u00een Spania, ca ambasador al \u0163\u0103rii sale, pentru a-\u015fi \u00eencepe misiunea, \u00een 1892, sub auspiciile unei uria\u015fe celebr\u0103ri: 400 de ani de la descoperirea Americii. Adev\u0103rata semnifica\u0163ie a acestei imagini \u00eens\u0103 este, fire\u015fte, alta: descinderea, \u00eempreun\u0103 cu Rub\u00e9n Dar\u00edo, \u00een Barcelona, a modernismului \u00eensu\u015fi.\u00a0 Ne putem \u00eenchipui, a\u015fadar, cum, acost\u00e2nd \u00een Port Vell, caravelele au desc\u0103rcat aurul poeziei sale moderniste, pentru ca, odat\u0103 \u00eens\u0103m\u00e2n\u0163at aici, s\u0103 rodeasc\u0103 \u00een necuprinsul z\u0103rilor atlantice. \u00a0<\/strong><\/em><br \/>\nInteresant este c\u0103\u00a0 tocmai \u201ecel mai pu\u0163in spaniol\u201c dintre ora\u015fele Spaniei \u2013 cum este considerat\u0103 Barcelona \u2013 a exercitat o atrac\u0163ie at\u00e2t de special\u0103 asupra scriitorilor latinoamericani, iar exemplele sunt multe \u015fi mai ales notabile. Nu ne vom ocupa, deocamdat\u0103, de ele.\u00a0 Vom r\u0103m\u00e2ne \u00een planul semnifica\u0163iilor simbolice spre a ne reaminti c\u0103, dup\u0103 ce a \u00eencheiat O sut\u0103 de ani de singur\u0103tate, \u00een Ciudad de Mexico, columbianul Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez va debarca \u00een Barcelona, unde \u00ee\u015fi va rec\u0103p\u0103ta elanul prielnic Toamnei patriarhului.\u00a0 Aceste dou\u0103 romane \u2013 \u015fi-abia dup\u0103 aceea \u00eentreaga oper\u0103 marquesian\u0103 \u2013 vor lega \u00eenc\u0103 mai str\u00e2ns destinul Americii Latine de Spania. \u015ei nu oricum, printr-o izb\u00e2nd\u0103 istoric\u0103. De-ast\u0103 dat\u0103, limba \u015fi literele spaniole vor fi s\u0103 fie Lumea Nou\u0103, iar conquistadorul \u2013 un\u00a0 scriitor al vechii lumi \u2013 se va l\u0103sa navigat de oceane de cititori. Revan\u015f\u0103 sau nu, cum le place unora s\u0103 bat\u0103 apropouri \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ivirea acestui genial hispanoamerican \u00een inima Barcelonei, pu\u0163in import\u0103. Fapt este, c\u0103 el a locuit \u00een Barcelona \u015fi a creat \u00een Barcelona, chiar dac\u0103 va \u00eencununa istoria cultural\u0103 a ora\u015fului abia dup\u0103 ce va fi intrat \u00een con\u015ftiin\u0163a literar\u0103 a lumii.<br \/>\nDar respectul pe care barcelonezii \u00eel nutresc fa\u0163\u0103 de scriitorii latinoamericani nu este de azi, de ieri. Cu un astfel de sentiment \u00eei \u00eendatorase mai \u00eenainte un alt Nobel latinoamerican, Pablo Neruda, care fusese \u015fi consul, la un moment dat, \u00een ora\u015ful lor. Iar M\u0103rturisesc c\u0103 am tr\u0103it \u2013 ultima \u015fi bine-cunoscuta carte de memorii a poetului chilian \u2013 a ap\u0103rut, parc\u0103 tot \u00een chip simbolic, aici.<br \/>\nMerit\u0103 apoi s\u0103 ne oprim asupra lui 2011, an \u00een care, anivers\u00e2nd un veac de la fondarea Casei Americii din Catalu\u00f1a, barcelonezii s-au \u00eentrecut \u00een inventivitate \u015fi \u00een m\u0103iestrie evoc\u00e2ndu-i \u00eentr-un spectacol pe scriitorii latinoamericani: pe cei care le-au adus faim\u0103 \u015fi au dovedit c\u0103 au \u2013 ca s\u0103-l parafrazez pe Neruda\u00a0\u00a0 \u2013 Barcelona \u00een inim\u0103. Dar \u015fi pe cei pe care \u2013 a\u015fa cum Llosa \u00eensu\u015fi avea s\u0103 m\u0103rturiseasc\u0103 despre sine \u2013 Barcelona i-a f\u0103cut scriitori.\u00a0\u00a0 Au \u00eenchipuit, a\u015fadar,\u00a0 trasee unind Biblioteca G\u00f3tic Andreu Nin cu Port Vell, Barrio G\u00f3tic \u015fi Born, pe parcursul c\u0103rora arti\u015fti, regizori, poe\u0163i \u015fi muzicieni au re\u00eemprosp\u0103tat memoria \u015fi devo\u0163iunea pelerinilor spectatori prin lecturi \u015fi pagini dramatizate din operele acestor scriitori. Citirea unui fragment\u00a0 din Jurnal de bord din 1492, text fondator \u015fi tutelar, a inaugurat memorialul. R\u00e2nd pe r\u00e2nd au fost readu\u015fi \u201eacas\u0103\u201c, \u00een\u00a0\u00a0 peisaj, nu doar artizanii boom-ului\u00a0 \u2013 M\u00e1rquez, Llosa, Cort\u00e1zar, Jos\u00e9 Donoso, ci \u015fi seniorii Dar\u00edo \u015fi Neruda \u00eempreun\u0103 cu un Dante Bertini, bun\u0103oar\u0103, sau un Roberto Bola\u00f1o, nume apar\u0163in\u00e2nd \u201eultimului val\u201c latinoamerican etc.<br \/>\n\u00cen alte culturi, precum vedem, inspira\u0163ia \u015fi energia se cheltuiesc pentru cauze nobile, nu-\u015fi propune nimeni s\u0103 demoleze mituri, nu se epureaz\u0103 scriitorii, indiferent de convingerile lor politice \u2013 chiar dac\u0103 orient\u0103ri, vederi diferite \u015fi polemici au existat \u015fi exist\u0103 oriunde \u2013, nu se rescriu biografii \u015fi nu se pune monopol pe statui. Dimpotriv\u0103, istoria literar\u0103 este liber\u0103, \u00eentreag\u0103 \u015fi vie, apt\u0103 s\u0103 coboare printre oameni, prilejuindu-le momente de \u00eenc\u00e2ntare \u015fi chiar de exaltare.<br \/>\n\u015etiind acestea, nu m\u0103 pot re\u0163ine s\u0103 nu fac compara\u0163ii, g\u00e2ndindu-m\u0103, bine\u00een\u0163eles, la cele \u00eent\u00e2mplate recent, la Bucure\u015fti. Unde scriitorii \u015fi-au pierdut cuv\u00e2ntul \u015fi autoritatea: unii au avut ( din nou!) probleme \u201ede dosar\u201c, au fost deconspira\u0163i ca slujitori ai fostei Securit\u0103\u0163i sau t\u00e2r\u00e2\u0163i ani la r\u00e2nd \u00een procese, al\u0163ii, figur\u00e2nd pe listele cu indezirabili, au sc\u0103pat doar macula\u0163i. Majoritatea sunt marginali, se dispre\u0163uiesc \u00eentre ei, se du\u015fm\u0103nesc. Fapt este c\u0103, literatura noastr\u0103 nu coboar\u0103 s\u0103rb\u0103tore\u015fte \u00een strad\u0103 \u015fi nici nu este \u00eent\u00e2mpinat\u0103 cu respect. Dimpotriv\u0103, este mereu cernut\u0103 \u015fi m\u0103turat\u0103, umilit\u0103 \u015fi aruncat\u0103 c\u00e2t colo, ca \u015fi cum ar fi a nim\u0103nui.<br \/>\n\u00cen aceast\u0103 atmosfer\u0103, \u00een 15 iunie \u2013 dat\u0103 aleas\u0103 parc\u0103 anume pentru a terfeli comemorarea a\u00a0 125 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu \u2013, s-a dat startul evacu\u0103rii Muzeului Na\u0163ional al Literaturii Rom\u00e2ne din casa Scarlat Kretzulescu din Bulevardul Dacia, \u00een care func\u0163iona. Coinciden\u0163\u0103 sau nu, \u015fi dincolo de orice argumente \u015fi explica\u0163ii, semnifica\u0163iile unei atari execu\u0163ii r\u0103m\u00e2n profund tragice. O dat\u0103, pentru c\u0103, \u00een mod normal, unei astfel de institu\u0163ii, purt\u0103toare de comori \u015fi m\u0103rci\u00a0 identitare, nu i se aplic\u0103 niciunde \u00een lume asemenea pedepse, dec\u00e2t \u00een du\u015fm\u0103nie, cu scopuri declarat distructive, pe timp de r\u0103zboi, \u015fi poate nici atunci. Pe de alt\u0103 parte, \u00eens\u0103,\u00a0 o impruden\u0163\u0103 ca aceasta \u2013\u00a0 de fapt, curat\u0103 iresponsabilitate \u2013, de a l\u0103sa un muzeu na\u0163ional de o valoare inestimabil\u0103 la voia \u00eent\u00e2mpl\u0103rii, adic\u0103 la m\u00e2na unor consilieri de prim\u0103rie, te poate \u00eenm\u0103rmuri. \u015etiind, mai ales, c\u0103 deciziile acestora se sleiesc precum bugetul c\u00e2nd\u00a0 e vorba de cultur\u0103.<br \/>\nDar, l\u0103s\u00e2nd deoparte temeiurile juridice care i-au dat proprietarului dreptul s\u0103 procedeze la evacuare, s\u0103 recunoa\u015ftem adev\u0103rul-adev\u0103rat. C\u0103 lovitura de gra\u0163ie a primit-o muzeul din partea consilierilor de la Prim\u0103ria Municipiului Bucure\u015fti, incapabili s\u0103 ob\u0163in\u0103 o p\u0103suire privind momentul mut\u0103rii, pentru a\u00a0 avea r\u0103gaz s\u0103-i g\u0103seasc\u0103 un ad\u0103post potrivit (de parc\u0103 p\u00e2n\u0103 acum, dac\u0103 ar fi vrut, n-ar fi avut timp destul s\u0103 o fac\u0103 !). Astfel, neput\u00e2nd mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, \u015fi cu inten\u0163ia declarat\u0103 de a-l proteja, respectivii oficiali au hot\u0103r\u00e2t s\u0103-l trimit\u0103 pachet la Casa Presei Libere, \u00een speran\u0163a c\u0103, poate, acolo \u00ee\u015fi va g\u0103si odihna. Pe care s\u0103 nu i-o mai tulbure nici disperarea salaria\u0163ilor, nici versurile pu\u0163inilor poe\u0163i protestatari ie\u015fi\u0163i \u00een strad\u0103 s\u0103-l apere, nici vorbele de poman\u0103 ale negociatorilor, nici \u015foaptele de \u00eemb\u0103rb\u0103tare ale prietenilor.<br \/>\nNu \u00eencape \u00eendoial\u0103 c\u0103, \u00eempreun\u0103 cu Proust, Val\u00e9ry, Thomas Mann \u015fi Papini, scriitorii no\u015ftri: Eminescu, Caragiale, Arghezi, Rebreanu, ca s\u0103-i numesc pe doar patru dintre cei mai valoro\u015fi,\u00a0 ar fi fost ferici\u0163i \u2013 nemaivorbind c\u00e2t de \u00eendrept\u0103\u0163i\u0163i \u2013 s\u0103-\u015fi vad\u0103 manuscrisele \u015fi memoria protejate \u015fi perpetuate mai cur\u00e2nd de Academia Rom\u00e2n\u0103. Numai c\u0103, ast\u0103zi, nici m\u0103car cuv\u00e2ntul clasicilor nu are suficient\u0103 greutate spre a se face, cum s-ar cuveni, auzit.<br \/>\nStinse au fost, deopotriv\u0103 \u2013 dar ce trist unison! \u2013, \u00een aceast\u0103 \u00eemprejurare, glasul elitei \u015fi al societ\u0103\u0163ii civile: nu s-a dat alert\u0103 pe re\u0163ele, nu s-au semnat\u00a0 proteste \u00eenfrigurate, n-a fost miting \u00een Pia\u0163a Universit\u0103\u0163ii, nu s-au scris scrisori de indignare \u015fi nimeni n-a p\u00e2r\u00e2t pe nimeni la Bruxelles. S-a considerat\u00a0 mai grav cutremurul din justi\u0163ie provocat de clanul interlopului Mondial, cu efecte imediate \u00een plan politic \u015fi electoral, dec\u00e2t dispari\u0163ia unui muzeu na\u0163ional. Aceasta, cu efecte, \u00een viitor, devastatoare asupra destinului nostru identitar.<br \/>\nDar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, mai \u015ftim noi ce avem prin muzee? Ce comori ? Ce m\u0103rturii pre\u0163ioase? Sunt ele bine valorificate pentru a fi cunoscute\u00a0 \u015fi asumate? Convie\u0163uim realmente cu ele? Ne folosesc, ne bucur\u0103? Sunt \u00eendeajuns de\u00a0 protejate de legi, \u00eenc\u00e2t, \u00een loc s\u0103 ne st\u00e2rneasc\u0103 \u00een van disper\u0103ri, s\u0103 se poat\u0103 ap\u0103ra ele \u00eensele de oamenii cu func\u0163ii, vremelnici deciden\u0163i,\u00a0 incapabili, clien\u0163i politici, noi ideologi ai dezna\u0163ionaliz\u0103rii? Sunt \u00eentreb\u0103ri\u00a0 pe care actualul Guvern \u015fi cele\u00a0 care vor mai fi s\u0103 fie ar trebui s\u0103 \u015fi le pun\u0103 \u00eenainte de orice. C\u0103ci ei,\u00a0 guvernan\u0163ii no\u015ftri, au toat\u0103 responsabilitatea \u2013 \u015fi ar trebui s\u0103 aib\u0103 mai \u00eent\u00e2i pietatea! \u2013 de a proteja\u00a0 patrimoniul nostru cultural. Pe care, cu mult \u00eenainte de na\u015fterea lor, au avut grij\u0103 s\u0103-l \u00eembog\u0103\u0163easc\u0103 \u015fi s\u0103 ni-l transmit\u0103 nou\u0103 Eminescu, Caragiale, Arghezi, Rebreanu \u2013 intra\u0163i, asemenea pomeni\u0163ilor scriitori latinoamericani, dar cu mult mai devreme, fire\u015fte, \u00een universalitate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>E maiestuoas\u0103 \u2013 \u015fi ne aminte\u015fte, inevitabil, de Statuia lui Cristofor Columb domin\u00e2nd Portul Vechi\u00a0 \u2013 imaginea\u00a0 pe care Jos\u00e9 Enrique Rod\u00f3, cunoscut critic uruguayan al vremii, ne-a l\u0103sat-o, scriind despre Rub\u00e9n Dar\u00edo, \u00een 1916, la moartea poetului. Vorbim despre\u00a0 \u201e\u00eentoarcerea caravelelor\u201c,\u00a0 aluzie \u00eenc\u0103rcat\u0103 de simbolism, valabil\u0103 \u015fi pentru momentul venirii poetului nicaraguan \u00een Spania,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tragica-risipa\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Tragica risip\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[10489,11622,11620,4,9656,10515,4054,11621,11619],"class_list":["post-19855","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-barcelona","tag-casa-scarlat-kretzulescu","tag-cauze-nobile-pentru-societate","tag-editorial","tag-finantare-cultura","tag-muzeul-national-al-literaturii-romane","tag-pablo-neruda","tag-resurse-pentru-cultura","tag-scriitorii-latinoamericani"],"views":1784,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19855","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19855"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19855\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19855"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19855"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19855"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}