{"id":19813,"date":"2014-06-26T12:18:33","date_gmt":"2014-06-26T10:18:33","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=19813"},"modified":"2014-06-26T12:18:33","modified_gmt":"2014-06-26T10:18:33","slug":"tosca-de-import","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tosca-de-import\/","title":{"rendered":"Tosca de import"},"content":{"rendered":"

Binevenit\u0103 era o nou\u0103 produc\u0163ie cu Tosca de Puccini pentru afi\u015ful Operei Na\u0163ionale Bucure\u015fti! Anterioara montare data de multe zeci de ani \u015fi suferise transform\u0103ri care alterau originalul. Fusese o g\u00e2ndire proprie jum\u0103t\u0103\u0163ii secolului trecut.
\nSurprinz\u0103tor, \u00een iunie 2014 s-a recurs la importul unei \u201eInszenierung\u201c din 2008 a Volksoper Viena, revenindu-se la o practic\u0103 de acum vreo dou\u0103 decenii c\u00e2nd, de la Covent Garden, fuseser\u0103 aduse la Bucure\u015fti spectacolele cu Cavalleria rusticana \u015fi Paia\u0163e, ce-i drept semnate de o celebritate, Franco Zeffirelli. Cred c\u0103 una este invitarea unui regizor str\u0103in (cum a fost Stephen Barlow pentru Rigoletto, sau cum se anun\u0163\u0103 acum nume mari pentru viitor), de\u015fi for\u0163ele rom\u00e2ne\u015fti \u00een materie de regie de oper\u0103 sunt solide, \u015fi alta este importarea unei \u00eentregi produc\u0163ii.
\nMai mult dec\u00e2t at\u00e2t, titularii primelor seri pentru cele trei roluri principale au fost c\u00e2nt\u0103re\u0163i din afara Rom\u00e2niei. Plus \u015feful de orchestr\u0103, invitat din Canada. Deci, import total! \u015fi f\u0103r\u0103 sesiuni de \u201ecasting\u201c, cum bine ne obi\u015fnuise p\u00e2n\u0103 acum managementul primei scene lirice na\u0163ionale, cel pu\u0163in teoretic, indiferent de rezultate. Abia \u00een ultimele dou\u0103 spectacole ale seriei de patru apare un rom\u00e2n \u00een rolul Scarpia.
\nDe la autoflagel\u0103ri la <\/strong>
\navioane de h\u00e2rtie<\/strong>
\nRealizatorii (Alfred Kirchner \u2013 regie \u015fi Karl Kneidl \u2013 scenografie) au optat pentru o produc\u0163ie voit modern\u0103 sub aspect temporal, ultrasimplist\u0103, de multe ori frustrant\u0103, aproape lipsit\u0103 de fior, \u00eentr-un \u201eRegietheater\u201c for\u0163at. Desigur, economic\u0103, ceea ce poate fi important, dar nu cu orice pre\u0163 artistic.
\n\u00cen primul act scena este ocupat\u0103 de o re\u0163ea de schele metalice, \u00eentinse pe S+P+E (subsol, parter \u015fi etaj), un fel de e\u015fafodaj simbolic al locului \u00een care Cavaradossi \u00ee\u015fi picteaz\u0103 tabloul… cu plan\u015fa ascuns\u0103 privirilor spectatorilor (!?) sau, poate, un \u015fantier de reabilitare total\u0103 a bisericii. Un l\u0103ca\u015f de cult presupus, \u00eentruc\u00e2t doar o statuie a Madonnei \u00eel populeaz\u0103, iar pe fundal abia se distinge jum\u0103tatea unei uria\u015fe cupole.
\n\u00cen asemenea ambient, ascul\u0163i densa muzic\u0103 puccinian\u0103 \u015fi ridici ochii. Imaginea industrial\u0103 este dezolant\u0103 \u015fi, cum spuneam, frustrant\u0103. Nici solemnitatea \u201eTe Deum\u201c-ului nu este sus\u0163inut\u0103 \u00een scen\u0103, enoria\u015fii sunt grupa\u0163i undeva \u00een spate, ca \u00eentr-o coral\u0103 de concert. Ce s\u0103-i faci, schelele nu au… monumentalitate de naos.
\nNici o cruce nu se afl\u0103 pe platou, nici \u00een biseric\u0103, nici \u00een cabinetul lui Scarpia, totu\u015fi \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat ca bigot, \u00eentruc\u00e2t nu ezit\u0103 s\u0103 se dezbrace la bustul gol \u015fi s\u0103 se autoflageleze \u00een finalul primului act, spre emo\u0163ia unor doamne \u015fi domni\u015foare spectatoare. Singurul efect. Dup\u0103 uciderea lui Scarpia, Tosca renun\u0163\u0103 s\u0103-i pun\u0103 lum\u00e2n\u0103rile \u015fi crucifixul la c\u0103p\u0103t\u00e2i (mi\u015fc\u0103ri notate cu preciziune de Puccini \u00een partitur\u0103), pentru simplul motiv c\u0103 nu avea de unde s\u0103 le ia. A\u015fa \u00eenc\u00e2t \u00ee\u015fi contempl\u0103 de pe un scaun, cu sadism, crima comis\u0103 cu s\u00e2nge rece.
\nAusterul cabinet al lui Scarpia arat\u0103 tern, \u00een nuan\u0163e de verde-negru, ca un cavou. Senza\u0163ia de ap\u0103s\u0103tor nu pare rea. Minimalismul regizorului ajunge la un v\u00e2rf \u00een ultimul act, fapt apreciabil, pentru c\u0103 platforma superioar\u0103 a Castelului Sant\u2019Angelo este l\u0103sat\u0103 liber\u0103, doar cu jum\u0103tate din statuia Arhanghelului Mihail, simbolic\u0103, \u00eentr-o lateral\u0103, \u015fi cu perspectiva cupolei basilicii San Pietro, proiectat\u0103 vag pe fundal.
\nPoate c\u0103 parte din fiorul a\u015fteptat a venit mai mult prin jocul scenic, de\u015fi exist\u0103 destule momente \u00een care rela\u0163ionarea dintre personaje este sumar\u0103, cel pu\u0163in \u00een primul act, \u00een care suitul \u015fi cobor\u00e2tul sc\u0103rilor dintre platformele schelei incomodeaz\u0103. Cele dou\u0103 mari duete dintre Floria \u015fi Mario sufer\u0103, primul prin lipsa de apropiere dintre cei doi (\u00eei desp\u0103r\u0163ea un etaj de schele), ultimul din pricina unei idei regizorale aberante. Este evident c\u0103 domnul Kirchner i-a \u00eenchipuit pe eroi drept deplasa\u0163i mintal, \u00eentruc\u00e2t Mario Cavaradossi face avioane de h\u00e2rtie (\u201eutile\u201c p\u00e2n\u0103 \u00een clipa execu\u0163iei!), Tosca danseaz\u0103 (ce veselie!) cu unul dintre solda\u0163ii din pluton (\u015fi asta chiar pe sublimele fraze din \u201eO dolci mani\u201c), distrug\u00e2nd atmosfera, iar Mario flutur\u0103 triumf\u0103tor lunga tren\u0103 a iubitei sale, ca pe un drapel, cu o dizgra\u0163ioas\u0103 mi\u015fcare.
\n\u00centr-un asemenea context, faptul c\u0103 Floria colapseaz\u0103 \u00een loc s\u0103 se arunce \u00een gol nu mai are nici o semnifica\u0163ie, doar c\u0103 regizorul a aruncat partitura la co\u015f. Montarea a fost str\u0103b\u0103tut\u0103 de inova\u0163ii f\u0103r\u0103 substan\u0163\u0103, contrare muzicii \u00een multe momente.
\nDe bine \u015fi de mai pu\u0163in bine<\/strong>
\n\u00cen rolul titular, soprana georgian\u0103 Iano Tamar, permanent invitat\u0103 la Opera de Stat din Viena \u015fi \u00een alte teatre mari, a expus un glas consistent, plin, bogat \u00een armonice, sombrat \u015fi str\u0103lucitor \u00een registrele central \u015fi \u00eenalt. Este \u00een mod clar o \u201evoce de Tosca\u201c, personaj c\u0103ruia \u00eei st\u0103p\u00e2ne\u015fte expresiile \u015fi atitudinile. Nu se mai afl\u0103 la prima tinere\u0163e \u00een carier\u0103 \u015fi faptul se simte pe alocuri, prin efortul \u00een rezolvarea distrug\u0103toarelor \u0163es\u0103turi vocale din actul secund, inclusiv prin atacul riscant al culmina\u0163iei cu Si bemol acut al ariei \u201eVissi d\u2019arte\u201c, dup\u0103 care, \u00eens\u0103, cobor\u00e2rea La bemol-Sol a fost \u201eca la carte\u201c.
\nPatina italian\u0103 tipic\u0103 a venit prin interpretarea rolului Mario Cavaradossi de c\u0103tre un cona\u0163ional al compozitorului, tenorul Lorenzo Decaro: frazare condus\u0103 cu \u015ftiin\u0163a stilului, accente bine plasate, pasiune \u015fi implicare \u00een c\u00e2nt. Numai c\u0103 glasul s\u0103u, altminteri pl\u0103cut timbrat \u015fi cu ambitus corespunz\u0103tor, sufer\u0103 de o evident\u0103 lips\u0103 de omogenitate a emisiei. Cu aten\u0163ie, s-au putut distinge sunete nazale, sunete ingolate, sunete emise \u201e\u00een spate\u201c \u015fi \u201estr\u00e2nse\u201c (mai ales la acutele prelungite peste limita bunului-gust), sunete prea vibrate (\u201e…le belle forme disciogliea dai veli!\u201c din ultima arie, \u201eE lucevan le stelle\u201c). M\u0103 rog, de toate.
\nMexicanul Lu\u00eds Ledesma l-a \u00eentruchipat pe baronul Vitellio Scarpia din pozi\u0163ia unui c\u00e2nt\u0103re\u0163 cu glas cald \u015fi \u00eenv\u0103luitor, generos chiar, nu foarte impun\u0103tor ca volum \u015fi, mai ales, f\u0103r\u0103 anvergura ce ar fi trebuit dat\u0103 \u00een primul r\u00e2nd de o culoare \u201eneagr\u0103\u201c \u015fi incisiv\u0103 a vocii. Multe sunete ce trebuiau s\u0103 domine, s\u0103 biciuiasc\u0103, s\u0103 impresioneze au fost atacate \u201epe dedesubt\u201c. U\u015foare decalaje s-au strecurat pe alocuri, iar cearta lui Ledesma cu intona\u0163ia corect\u0103 a fost de-a dreptul nepl\u0103cut\u0103. L-a\u015f mai reasculta totu\u015fi pe mexican \u00een Mozart, Verdi \u201ede linie\u201c, \u00een belcanto…
\nAminteam de amploarea redus\u0103 a glasului baritonului. Aici problema este mai complex\u0103, \u00eentruc\u00e2t vulcanica dirijoare canadian\u0103 Keri-Lynn Wilson nu \u015fi-a ostoit temperamentul \u015fi volumul sonor al Orchestrei Operei Na\u0163ionale a dep\u0103\u015fit, a pus \u00een dificultate multe poten\u0163e ale interpre\u0163ilor principali.
\nDe la Si bemol-ul expansiv al tenorului (\u201eAh! M\u2019avvinci ne\u2019tuoi lacci mia sirena…\u201c, primul act) la exclama\u0163ia baritonului \u201eTosca! Mi fai dimenticare Iddio!\u201c (tot primul act) \u015fi p\u00e2n\u0103 la tiradele furibunde ale Tosc\u0103i din actul secund, duelul cu instrumenti\u015ftii a fost defavorabil vocilor. Este drept c\u0103 \u015fi schela din primul act, dezvoltat\u0103 pe \u00een\u0103l\u0163ime, a obligat la proiec\u0163ii de sunete din loca\u0163ii \u00eendep\u0103rtate, neprielnice. P\u00e2n\u0103 \u015fi Corul excelentului maestru Stelian Olariu a fost nevoit s\u0103 c\u00e2nte din fundul scenei.
\n\u00cen rest, tempii au fost corect ale\u015fi de dirijoare \u015fi nuan\u0163ele au venit mai ales prin modelarea compartimentului de coarde.
\n\u00cen rolurile mici, \u00een fine, rom\u00e2nii Valentin Racoveanu (sonor \u00een Spoletta), Iustinian Zetea (bun Sacristan), Marius Bolo\u015f (u\u015for voalat \u00een Angelotti), Daniel Filipescu (Sciarrone), Florin Simionca (Temnicerul), Alexandru Costea (\u201eboy soprano\u201c \u00een rolul P\u0103storului). La org\u0103 a fost Lumini\u0163a Berariu.
\n…M\u0103 \u00eentreb dac\u0103 Opera Na\u0163ional\u0103 Bucure\u015fti a cump\u0103rat sau doar a \u00eenchiriat produc\u0163ia vienez\u0103. \u00cen situa\u0163ia din urm\u0103, ar mai fi o speran\u0163\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Binevenit\u0103 era o nou\u0103 produc\u0163ie cu Tosca de Puccini pentru afi\u015ful Operei Na\u0163ionale Bucure\u015fti! Anterioara montare data de multe zeci de ani \u015fi suferise transform\u0103ri care alterau originalul. Fusese o g\u00e2ndire proprie jum\u0103t\u0103\u0163ii secolului trecut. Surprinz\u0103tor, \u00een iunie 2014 s-a recurs la importul unei \u201eInszenierung\u201c din 2008 a Volksoper Viena, revenindu-se la o practic\u0103 de… Cite\u0219te mai mult »Tosca de import<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11319],"tags":[145,11600],"class_list":["post-19813","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-sunetelor","tag-opera-nationala-bucuresti","tag-tosca-de-puccini"],"views":970,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19813","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19813"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19813\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19813"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19813"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19813"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}