{"id":19789,"date":"2014-06-26T11:50:27","date_gmt":"2014-06-26T09:50:27","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=19789"},"modified":"2026-01-23T21:01:36","modified_gmt":"2026-01-23T19:01:36","slug":"lumina-si-umbra","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lumina-si-umbra\/","title":{"rendered":"Lumina \u015fi umbra. Cannes 2014"},"content":{"rendered":"

Nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 des, dar se \u00eent\u00e2mpl\u0103. Exist\u0103 momente pe parcursul unui festival c\u00e2nd, v\u0103z\u00e2nd un film, \u00ee\u0163i spui c\u0103 nu se poate, trebuie s\u0103 ia un premiu. Chiar dac\u0103 \u00eentrecerea de abia a \u00eenceput \u015fi nu \u015ftii ce te mai a\u015fteapt\u0103. Este mai mult o presim\u0163ire, greu de explicat, unii cred c\u0103 mai degrab\u0103 ar fi vorba de un wishful thinking care \u0163ine de orgoliul criticului de a fi primul care a zis-o, a scris-o. Oricum, este un sentiment bizar. \u00cen avalan\u015fa de pelicul\u0103 care urmeaz\u0103, se mai \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 \u015fi ui\u0163i feeling-ul dint\u00e2i, \u00een\u015felarea iubirilor fiind, mai ales la un festival precum Cannes-ul, exerci\u0163iu curent. Nu a\u015fa s-au petrecut lucrurile cu Timothy Spall, unul dintre interpre\u0163ii feti\u015f ai lui Mike Leigh, protagonistul filmului acestuia Mr. Turner. A fost al doilea titlu din competi\u0163ie, proiectat \u00een diminea\u0163a urm\u0103toare deschiderii. Aveam s\u0103 mai vedem zeci de filme prin toate sec\u0163iunile, dar silueta masiv\u0103 a actorului englez ne-a urm\u0103rit pe mul\u0163i dintre noi. Peste unsprezece zile, \u00een seara premiilor, nu am fost deloc surprin\u015fi s\u0103-i auzim numele, strigat pentru a-\u015fi ridica trofeul acordat celui mai bun actor. Mr. Turner nu este chiar un biopic clasic, \u00een fa\u0163a ochilor nu se desf\u0103\u015foar\u0103, cronologic, o biografie ca la carte. Substan\u0163\u0103 ar fi fost din bel\u015fug, pictorul (1775-1851) fiind contemporan cu o istorie a marilor evenimente: Revolu\u0163ia Francez\u0103, r\u0103zboaiele napoleoniene, zorii revolu\u0163iei industriale. Filmul lui Mike Leigh acoper\u0103 doar ultimii 25 de ani din via\u0163a artistului, epoca unei c\u0103ut\u0103ri febrile a misterului luminii care \u00eei inund\u0103 tablourile. Am parcurs destule filme despre pictori, dar cred c\u0103 este pentru prima oar\u0103 c\u00e2nd spectatorul chiar poate s\u0103 vad\u0103 cum ia na\u015ftere lumina, ca experien\u0163\u0103 a privirii, din c\u00e2teva mi\u015fc\u0103ri de pensul\u0103 \u015fi multe, foarte multe obsesii despre frumuse\u0163ea naturii dezl\u0103n\u0163uite p\u00e2n\u0103 la \u00eenfrico\u015fare. S-ar putea s\u0103 fie doar o legend\u0103, dar legarea de catargul unui vas a pictorului dornic s\u0103 vad\u0103, s\u0103 simt\u0103 apropierea furtunii cu tot ceea ce \u00eenseamn\u0103 ea, \u00eenvolburarea norilor, fulgerele luminoase, amenin\u0163area valurilor, r\u0103m\u00e2ne un moment antologic, perfect plauzibil, dac\u0103 \u00eel raport\u0103m la trecerea prin via\u0163\u0103 a omului mai mereu \u00eembufnat, morm\u0103itor, vorace, nemul\u0163umit de cei din jur, cu excep\u0163ia tat\u0103lui de care \u00eel leag\u0103 o surprinz\u0103toare afec\u0163iune. Restul, de\u015fi prin preajm\u0103 au roit c\u00e2teva femei devotate, prilej al unor emo\u0163ionante portrete cinematografice (ciudata menajer\u0103, v\u0103duva grijulie) \u015fi oameni de seam\u0103 ai timpului, de la rivalul John Constable la estetul Ruskin, cu stilul s\u0103u pompos, restul, spuneam, este rezervorul unei imense singur\u0103t\u0103\u0163i. Al\u0103turi de Stephen Frears \u015fi Ken Loach, Mike Leigh apar\u0163ine restr\u00e2nsului grup de cinea\u015fti care lucreaz\u0103 \u00een marginea sistemului britanic, acolo unde au asigurat controlul absolut al operei. Nu e de mirare c\u0103 realizarea unui film se \u00eentinde pe c\u00e2\u0163iva ani, \u00een cazul de fa\u0163\u0103 numai preg\u0103tirea a durat trei.<\/p>\n

\"cannes-2014\"<\/a>
\nPe c\u00e2t de luminos \u00een \u00eenfrigurarea sa ni s-a ar\u0103tat Mr. Turner, pe at\u00e2t de \u00eentunecat, de \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor a fost Foxcatcher al lui Bennett Miller (SUA), cineast poate mai pu\u0163in cunoscut, dar al c\u0103rui nume \u00eencepe s\u0103 ne spun\u0103 multe, dac\u0103 pronun\u0163\u0103m titlul unuia dintre filmele sale, Truman Capote. Pove\u015ftile sale sunt adev\u0103rate \u015fi, chiar dac\u0103 fic\u0163ionalizeaz\u0103 pe \u00eentinse fragmente, talentul s\u0103u r\u0103m\u00e2ne acela de a p\u0103stra, mai mult, de a intensifica esen\u0163a. A existat un astfel de Foxcatcher, excentricul miliardar John du Pont care, lu\u00e2nd sub aripa sa protectoare un cunoscut sportiv, Dave Schultz, fost campion olimpic la lupte, a sf\u00e2r\u015fit, dup\u0103 nou\u0103 ani (1996), prin a-l omor\u00ee. Dincolo de acest story, filmul lui Miller ne ofer\u0103 oribilul tablou al unei Americi grav atinse de nevroza succesului. Sentimentul iremediabilei boli se strecoar\u0103 cu subtilitate \u00een corpul filmului \u015fi, chiar dac\u0103 \u015ftim \u00eent\u00e2mplarea cea adev\u0103rat\u0103, o fascina\u0163ie a perversit\u0103\u0163ii r\u0103ului \u00eenso\u0163e\u015fte curgerea nara\u0163iunii. Nu i te po\u0163i sustrage mult\u0103 vreme, mai ales datorit\u0103 unei alte interpret\u0103ri de zile mari, cea a lui Steve Carrel, cunoscut, culmea, mai ales ca actor de comedie televizionistic\u0103. Pe bun\u0103 dreptate s-a spus la Cannes c\u0103 un personaj total necarismatic a executat o adev\u0103rat\u0103 performan\u0163\u0103 a \u015farmului. Bogat \u015fi, chipurile, generos, ba chiar patriot, dornic s\u0103-\u015fi lege numele de o \u015fcoal\u0103 a viitorilor campioni c\u0103rora la asigura, pe domeniile sale, o impresionant\u00e3 tab\u0103r\u0103 de antrenament, du Pont este, \u00een realitate, o minte bolnav\u0103 care se vede nu numai un Mecena, ci \u015fi un cunosc\u0103tor al tainelor sportului, gata oric\u00e2nd s\u0103 arbitreze, s\u0103 antreneze etc. Prima victim\u0103 va fi, \u00een 1987, Mark Schultz (Channing Tatum), lupt\u0103tor, c\u00e2\u015ftig\u0103tor la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, pare-se, la sf\u00e2r\u015fit de carier\u0103, e\u015fuat \u00eentr-o m\u0103runt\u0103 slujb\u0103 \u015fi \u00eentr-un apartament s\u0103r\u0103c\u0103cios. Un misterios telefon \u00eel va chema la palatul nababului, gata s\u0103-i pun\u0103 la dispozi\u0163ie totul, dar absolut totul, \u00een vederea preg\u0103tirii pentru Olimpiada viitoare. Luxul, opulen\u0163a, \u00eel vor desp\u0103r\u0163i de singura fiin\u0163\u0103 apropiat\u0103, fratele s\u0103u Dave, lupt\u0103tor \u015fi el, ademenit, \u00eencetul cu \u00eencetul, de acela\u015fi \u201ev\u00e2n\u0103tor de vulpi\u201c. Megalomania demen\u0163ial\u0103 a acestuia din urm\u0103 se etaleaz\u0103 \u00eentr-o scen\u0103 impresionant\u0103 c\u00e2nd, \u00een fa\u0163a b\u0103tr\u00e2nei sale mame (Vanessa Redgrave), mare iubitoare de cai, joac\u0103 rolul de antrenor al celor doi fra\u0163i. Amestec de nebunie \u015fi de atrac\u0163ie homo (a se vedea cum \u00eel atinge pe Mark, sub pretextul antrenamentelor), \u00eenc\u0103 nu pe de-a-ntregul deslu\u015fit de psihologi, Steve du Pont nu se m\u0103rgine\u015fte la z\u00e2zania strecurat\u0103 \u00eentre cei doi fra\u0163i. Instinctele criminale nu se mul\u0163umesc cu at\u00e2t. Acuitatea cresc\u00e2nd\u0103 a discursului narativ a fost r\u0103spl\u0103tit\u0103 de juriu cu Premiul pentru regie.
\nOarecum \u00eentre cele dou\u0103 filme mai sus evocate, Mr. Turner \u015fi Foxcatcher, se situeaz\u0103, prin tonalitatea sa amar-sentimental\u0103, Jimmy\u2019s Hall de Ken Loach, cineast inconturnabil c\u00e2nd vine vorba de selec\u0163ia cannez\u0103. Cred c\u0103 nici el nu mai \u015ftie de c\u00e2te ori a fost \u00een competi\u0163ie. \u00cei aduc aminte criticii: de 12 ori. \u201eNu pot s\u0103 cred\u201c, m\u0103rturisea cineastul, \u201echiar este extraordinar. Trebuie s\u0103 amintesc c\u0103 nu mi se datoreaz\u0103 numai mie, ci colabor\u0103rii de lung\u0103 durat\u0103 cu scriitoarea \u015fi produc\u0103toarea Rebecca O Brien\u201c. Istoria real\u0103 a avut primul cuv\u00e2nt; povestea lui Jimmy Gralton, singurul irlandez expulzat din propria sa \u0163ar\u0103, dup\u0103 ce \u00een 1932 s-a \u00eentors, la cap\u0103tul a 10 ani de exil. Cel dint\u00e2i g\u00e2nd a fost de a-\u015fi ajuta mama la treburile fermei, dar observ\u00e2nd cu triste\u0163e \u00eenchistarea concet\u0103\u0163enilor s\u0103i \u00een cutume pe care le credea dep\u0103\u015fite, atunci c\u00e2nd este rugat s\u0103 redeschid\u0103 un fost salon de dans, nu ezit\u0103 prea mult. Oamenii redescoper\u0103, la \u00eenceput cu timiditate, treptat cu dezinhibare, pl\u0103cerea de a fi \u00eempreun\u0103, bucuria de a dansa \u00een ritmurile mai noi ale jazzului. Dar, \u00eentr-o societate \u00een care educa\u0163ia apar\u0163ine, prin lege, exclusiv bisericii, cultura dansului, a muzicii, ba chiar \u015fi cea a desenului, nu pot fi admise \u00een spa\u0163ii laice. Jimmy Gralton va fi obligat s\u0103 ia din nou drumul exilului, spre disperarea oamenilor care blocheaz\u0103 drumul cu bicicletele. Asist\u0103m la una dintre acele mici scene tipice lui Ken Loach, care \u015ftie s\u0103 pun\u0103 la cale un protest din mai nimic.
\n\u015ei David Cronenberg, alt cineast care nu rateaz\u0103 niciun Cannes, dac\u0103 agenda sa rimeaz\u0103 cu cea a festivalului, aduce pe ecran o realitate r\u0103s\u015ftiut\u0103: turpitudinea moral\u0103 a Hollywoodului din Maps to the Stars, v\u0103zut ca o planet\u0103 a tuturor \u00een\u015fel\u0103toriilor, minciunilor, invidiilor, geloziei, cinismului, desfr\u00e2ului, loviturilor joase, \u00een care p\u00e2n\u0103 \u015fi incestul se transmite ca o mo\u015ftenire de familie. La 13 ani, o mic\u0103 vedet\u0103 masculin\u0103 s-a uns, deja, cu toate alifiile. La 16 ani, o aspirant\u0103 feminin\u0103 este gata preg\u0103tit\u0103 s\u0103 \u00eenfig\u0103 cu\u0163itul pe la spate. Chiar de-a adev\u0103ratelea. Totul despre Eva, filmul din 1950 al lui Mankiewicz, pare o poveste pentru copii, \u00een compara\u0163ie cu inventarul ororilor din pelicula lui Cronenberg care cople\u015fe\u015fte ecranul cu nenum\u0103rate trimiteri la nume reale ale Hollywoodului de ast\u0103zi. Aproape c\u0103 ne trezim ad\u0103ug\u00e2nd \u015fi noi, altele, \u00een gura mare. Cuprins de o febr\u0103 demascatoare, ca \u015fi \u00een Cosmopolis, unde calul de b\u0103taie era capitalismul, frenezie dublat\u0103 atunci de una a citatelor din Marx, sperietoarea numit\u0103 Hollywood se dore\u015fte acum \u00eembl\u00e2nzit\u0103 de lecturi din opera unui scriitor angajat, Paul \u00c9luard, mai exact din celebra sa poezie Libert\u00e9. \u00cen mizeria uzinei de vise, versurile \u201eSur mes cahiers d\u2019\u00e9colier. Sur mon pupitre et les arbres. Sur le sable, sur la neige. J\u2019\u00e9cris ton nom, Libert\u00e9\u201c sun\u0103, vorba cuiva \u201eca dracu\u2019\u201c. A dat \u00een boala ideologiei Cronenberg, provocatorul cinstit de alt\u0103dat\u0103. Sincer de tot, Premiul pentru interpretare feminin\u0103 atribuit lui Julianne Moore, pentru rolul dezaxatei Havana, mi s-a p\u0103rut exagerat. Asta nu \u00eei scade cu nimic statutul de foarte bun\u0103 actri\u0163\u0103. Juriul ar fi avut de unde s\u0103 aleag\u0103, dar, b\u0103nuiesc, numele lui Cronenberg trebuia onorat, fie \u015fi indirect.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 des, dar se \u00eent\u00e2mpl\u0103. Exist\u0103 momente pe parcursul unui festival c\u00e2nd, v\u0103z\u00e2nd un film, \u00ee\u0163i spui c\u0103 nu se poate, trebuie s\u0103 ia un premiu. Chiar dac\u0103 \u00eentrecerea de abia a \u00eenceput \u015fi nu \u015ftii ce te mai a\u015fteapt\u0103. Este mai mult o presim\u0163ire, greu de explicat, unii cred c\u0103 mai degrab\u0103… Cite\u0219te mai mult »Lumina \u015fi umbra. Cannes 2014<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[11534],"class_list":["post-19789","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-cannes-2014"],"views":1177,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19789","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19789"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19789\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":28302,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19789\/revisions\/28302"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19789"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19789"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19789"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}